Decizia nr. 4672/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. x/2012, reclamanta S.C. A. S.A. GALAȚI a solicitat anularea Deciziei nr. 157/2012 emisă de DGFP Galați, anularea Deciziei nr. 160/10.01.2012 emisă de AFP Galați și exonerarea sa de la plata sumelor de 986.263 RON reprezentând obligații fiscale și 38.252 RON accesorii. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că prin decizia contestată s-au calculat obligații fiscale suplimentare în cuantum de 986.263 RON și accesorii în valoare de 38.252 RON, iar prin Decizia nr. 157/2012, DGFP Galați a respins contestația. Prin sentința civilă nr. 1559/14.05.2013, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați. Cauza a fost înregistrată la data de 04.06.2013 pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2012. Prin cererea din data de 16.12.2013, intitulată "Cerere de chemare în judecată modificată" reclamanta S.C. A. S.A. GALAȚI a solicitat exonerarea de la plata sumei de 433.694 RON reprezentând obligații fiscale și a sumei de 38.252 RON accesorii. Prin sentința civilă nr. 11/15.01.2014, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A GALAȚI, a dispus anularea Deciziei nr. 160/10.01.2012 emisă de A.F.P. Galați și a Deciziei nr. 157/21.03.2012 emisă de D.G.F.P. Galați și în consecință a exonerat reclamanta de plata sumei de 38.256 RON accesorii constatând inexistența debitului pentru care au fost acestea calculate, în sumă de 986.263 RON. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut inexistența debitului de 986.263 RON pentru care au fost calculate accesoriile și, pe cale de consecință, admițând acțiunea instanța a dispus anularea deciziilor contestate cu consecința exonerării reclamantei de plata sumei de 38.256 RON reprezentând accesorii, pentru o datorie inexistentă în raporturile sale cu autoritățile financiare." Prin decizia civilă nr. 889/27.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul pârâtei și s-a casat sentința civilă nr. 11/2014 a Curții de Apel Galați cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, constatând nemotivarea hotărârii în fapt și în drept. În motivarea deciziei, s-a mai reținut faptul că instanța de fond nu a stăruit prin toate mijloacele legale în vederea stabilirii situației de fapt. Cu ocazia rejudecării, Înalta Curți de Casație și Justiție a stabilit ca instanța de fond să valorifice toate apărările și susținerile părților, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită. De asemenea, a impus ca instanța de fond să dispună suplimentarea probatoriului cu probele apreciate ca fiind necesare și utile cauzei și să analizeze toate înscrisurile noi depuse la dosar în fața instanței de recurs, urmând să aibă în vedere la pronunțarea soluției și Decizia nr. 7713/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În rejudecare, la data de 21.01.2016 cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2012*. Prin precizările din data de 10.03.2016, reclamanta a solicitat anularea deciziilor și să se constate inexistența sumei de 433.694 RON reprezentând obligații fiscale și a sumei de 38.252 RON reprezentând accesorii. La termenul de judecată din data de 14.04.2016, reclamanta a arătat că se opune administrării probei cu expertiza fiscală întrucât ÎCCJ nu a recomandat acest lucru, societatea are bunurile indisponibilizate și nu are fonduri pentru plata expertizei. Prin sentința civilă nr. 37 din data de 07 martie 2018, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Galați, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI, având ca obiect anularea Deciziei nr. 157/21.03.2012 emisă de DGFP Galați și anularea Deciziei nr. 160/10.01.2012 emisă de AFP Galați.

Cererea de revizuire. Prin cererea de revizuire introdusă pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, S.C. "A." S.A. Galați a solicitat, în contradictoriu cu intimatele pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, revizuirea sentinței civile nr. 37/07.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2012, în temeiul art. 509 pct. 5 C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din 10.10.2019, instanța, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 vechiul C. proc. civ. a suspendat judecata urmare constatării faptului că niciuna din părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Hotărârea instanței de revizuire. Prin sentința nr. 67 din data de 15 aprilie 2021 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a constatat perimată cererea de revizuire a sentinței civile nr. 37/07.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. x/2012, promovată de către revizuenta reclamantă S.C. "A." S.A. Galați, în contradictoriu cu intimatele pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că, deși revizuienta a solicitat repunerea pe rol a cauzei prin cereri succesive formulate la data de 09.04.2020 și 26.11.2020, prin încheierile de ședință pronunțate la termenele de judecată din 10.11.2020 și 16.02.2021, instanța a respins cererile de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării judecării cauzei, întrucât revizuenta nu a solicitat prin cererea de repunere pe rol și soluționarea cauzei în lipsă, condiție necesară pentru a se putea aprecia în sensul formulării cererii de repunere pe rol în scopul continuării judecății. Prin urmare, cererile de repunere pe rol nu au întrerupt termenul de perimare. Cauza a fost repusă pe rol acordându-se termen de judecată la data de 15.04.2021 pentru a fi pusă în discuția părților excepția perimării cererii de revizuire. Potrivit referatului întocmit de grefier arhivar rezultă că împotriva încheierii de suspendare, precum și a încheierilor de respingere a cererilor de repunere pe rol nu s-a declarat recurs. Pentru a calcula împlinirea termenului de perimare de 1 an, instanța nu a avut în vedere cele 2 luni, respectiv perioada stării de urgență instituită prin Decretul nr. 195/2020 emis de Președintele României și prelungită prin decretul nr. 240/14.04.2020 cu încă 30 zile. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu". În accepțiunea textului mai sus invocat, perimarea este reglementată de legiuitor ca o sancțiune aplicată părților, determinată de atitudinea culpabilă a acestora, manifestată tocmai prin lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de desistare de la judecată. În definirea perimării, rămânerea în nelucrare a pricinii și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de aplicare și asupra căilor de atac. Așa fiind, pentru a interveni perimarea, legea de procedură cere îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume: cauza să rămână în nelucrare din vina părții, iar rămânerea în nelucrare să dureze cel puțin un an în materie civilă. În raport de aceste considerente și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, interval de timp în care părțile nu au efectuat nici un act de procedură în scopul continuării judecății, în temeiul art. 252 C. proc. civ. a constatat, din oficiu, perimată cererea de revizuire.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 67 din data de 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.A. Galați. Prin cererea de recurs formulată, recurenta a arătat că motivele de recurs vor fi depuse după primirea hotărârii nr. 67 din data de 15 aprilie 2021.

Soluția instanței de recurs. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Astfel, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs recurenta a precizat că ulterior declarării căii de atac va depune printr-un memoriu separat criticile pentru care consideră că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel este nelegală, însă până la termenul de judecată acordat, nu s-a conformat acestei obligații. Conform art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-9. Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează. Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 304 pct. 1-9. Potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 304. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de C. proc. civ. Înalta Curte constată că recurenta nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de textul legal, apte să conducă la casarea sau modificarea hotărârii recurate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 302 1 alin. (3) coroborat cu art. 304 C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului. PENTRU ACESTE MOTIVE,