Decizia nr. 6172/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 9 mai 2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. (decedat, prin moștenitori H., I. și J.), K., L., M., N., O., P., Q., R. Mirela, R. augustin T. (decedat, prin moștenitori R. Mirela, U. și R. Veronel Cosmin), W., X., Y., Z. (decedat, prin moștenitor Y.), AA., BB., AA. (decedat, prin moștenitori CC., DD. și EE.), FF., GG., HH., II. (decedat, prin moștenitori JJ., II. și KK.), LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC. (decedat, prin moștenitori DDD., EEE., FFF., DDD. și GGG.), HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS. (decedat, prin moștenitori TTT., SSS., UUU. și VVV.), WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK. (decedat, prin moștenitori JJJJ., LLLL. și MMMM.), NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., X., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF. (decedat, prin moștenitori GGGGG., HHHHH. și IIIII.), JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM. (decedat, prin moștenitori NNNNN. și OOOOO.), PPPPP., QQQQQ. (decedat, prin moștenitori RRRRR. și SSSSS.), TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW. (decedat, prin moștenitori XXXXX. și YYYYY.), ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK. (decedat, prin moștenitori LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN. și OOOOOO.), PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV., WWWWWW. și XXXXXX., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Prim-Ministrul României, au solicitat aplicarea pârâtului Prim-Ministrul României a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere care se va face venit la bugetul de stat; obligarea pârâtului Guvernul României prin Secretariatul General sa plătească în favoarea fiecărui reclamant în parte o penalitate, în limita maximă de 1.000 RON/zi de întârziere, în condițiile art. 906 din C. proc. civ., ce urmează a se calcula începând cu prima zi lucrătoare următoare celei în care a expirat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1). din Legea nr. 554/2004 și până la data îndeplinirii obligației stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2486 din data de 21 decembrie 2022, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de obiect a cererii și excepția lipsei de interes a cererii; a respins cererea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2486 din data de 21 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii introductive.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Guvernul României și Prim-Ministrul României, ambii prin Secretariatul General al Guvernului, au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Încheierea de suspendare a judecării recursului Prin încheierea din 13 iunie 2023, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Ploiești. II. Soluția instanței de recurs Prealabil, se impune precizarea potrivit căreia, urmare referatului din 5 mai 2025, a fost stabilit termen de judecată în 14 octombrie 2025, însă cauza a fost amânată pentru 16 decembrie 2025, în vederea citării părților cu mențiunea discutării incidenței perimării. Examinând excepția de perimare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Potrivit art. 416 din C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță". Conform dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., "Instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți". Totodată, potrivit art. 415 din codul menționat supra, "Judecata cauzei suspendate se reia: 1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor; (...) 3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) și (4), după pronunțarea hotărârii de către Înalta Curte de Casație și Justiție; 4. prin alte modalități prevăzute de lege". Așadar, în situația suspendării facultative a judecății, dispuse ca urmare a împrejurării că dezlegarea cauzei depinde de soluția ce va fi pronunțată într-un alt dosar, respectiv ipoteza din prezenta cauză, procesul se reia la cererea părții interesate, iar nu din oficiu, de instanță, acest aspect reprezentând o aplicare particulară a principiului disponibilității ce guvernează procesul civil. În cazul suspendării judecății în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părțile au obligația de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății. Conform dispozițiilor art. 418 alin. (1) din C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată". Aceste dispoziții legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza ce a provocat suspendarea, după pronunțarea hotărârii încetând cauza suspendării și începând să curgă termenul de perimare. În același sens, urmează a fi observate considerentele Deciziei nr. 70/2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 13 decembrie 2023, prin care s-au reținut următoarele: "(…) 56. Mai mult, Decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, pronunțată într-o sesizare anterioară privind o problematică asemănătoare, a oferit repere concrete de interpretare a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 și ale art. 415 pct. 3 din C. proc. civ.. 57. Astfel, s-a reținut în paragraful 53 al acestei decizii că, spre deosebire de ipotezele reglementate expres de prevederile art. 412 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., după pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, respectiv de cele ale art. 520 alin. (2) și (4), după pronunțarea hotărârii de către Înalta Curte de Casației și Justiție, când judecata cauzei suspendate se reia din oficiu, "(...), în cazul suspendării facultative clasice instanța nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces, care privește raporturi juridice între aceleași părți litigante, acestea din urmă fiind datoare să țină sub observație respectivul proces și să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancțiunea intervenirii perimării cererii lor". 58. Este lipsit de relevanță faptul că, în ipoteza prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecății s-a dispus din oficiu, și nu la cererea uneia dintre părți, ceea ce caracterizează instituția perimării fiind aspectul că, de la momentul la care cauza de suspendare a încetat, partea interesată era datoare ca, în termen de 6 luni, să facă un act de procedură pentru a întrerupe curgerea termenului de perimare. 59. Împrejurarea că există identitate parțială sau că nu există identitate între părțile din litigiul în care s-a dispus suspendarea judecății și cel până la a cărui soluționare definitivă a fost instituită această măsură nu prezintă interes, căci lipsa calității de parte în dosarul care a determinat suspendarea nu constituie un impediment în posibilitatea de a urmări desfășurarea celuilalt proces, inclusiv prin interogarea portalului instanțelor de judecată, la care publicul are acces nelimitat și poate fi realizată cu minime diligențe.(…)". Înalta Curte reține astfel că, la termenul de judecată din 13 iunie 2023, a fost dispusă suspendarea judecării recursului de față, până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2023, dosar soluționat prin decizia nr. 3517 din 20 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal. Dat fiind caracterul definitiv al acestei decizii, de la data pronunțării începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 20 decembrie 2024, în raport de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 din același cod. În cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 din C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte va admite excepția perimării și va constata intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.