Decizia nr. 6001/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a la data de 02.05.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Maramureș, solicitând: 1. anularea în parte a Ordinului nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021 și a Ordinului nr. 405/C din data de 07.02.2022 emise de Ministerul Justiției, prin care să se recalculeze plata drepturilor salariale rezultate din aplicarea ordinului începând cu data de 01.01.2020 data numirii ca judecător stagiar sau în subsidiar 23.04.2021(data publicării în M. O. a decretului de numire în funcția de judecător) și nu cu data de 30.12.2021, data emiterii ordinului contestat; 2. repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salariată rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu 01.01.2020 data numirii ca judecător stagiar sau în subsidiar 23.04.2021 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

inclusiv obligarea pârâților la plata acestor sume; 3. înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a sporurilor urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 975 din data de 13.06.2023, Curtea de Apel București, secția a - VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea la plata diferențelor de drepturi salariale. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Maramureș exceptând capătul de cerere referitor la obligarea la plata diferențelor de drepturi salariale.

Respinge excepțiile, în rest, ca neîntemeiate. Admite acțiunea, în parte, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Maramureș și Înalta Curte de Casație și Justiție. Anulează parțial art. I din ordinul de salarizare nr. 405/C/07.02.2022, emis de pârât în ceea ce o privește pe reclamantă, referitor la data de la care drepturile salariale ale acesteia se stabilesc raportat la valoarea de referință sectorială de 605,225 RON. Obligă pârâta Î.C.C.J. să emită reclamantei un nou ordin de stabilire a drepturilor salariale cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 605,225 RON începând cu data de 01.01.2020. Respinge capătul de cerere referitor la obligarea la plata diferențelor de drepturi salariale formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Maramureș cu excepția capătului de cerere referitor la obligarea la plata diferențelor de drepturi salariale, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Respinge acțiunea, în rest, ca neîntemeiată. 3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs principal Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii Curții de Apel București, și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect. Reclamanta A. a formulat recurs incident pe care l-a retras la data de 09.10.2024 . Recursul principal În motivarea recursului principal, Ministerul Justiției a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc.

civ. În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că desi este indicat, în reambulul recursului, ca temei de drept, recurenta nu aduce critici cu privire la acest motiv. Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul Ministerul Justiției arată, în esență, că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea prevederilor art. 32 C. proc. civ., întrucât nu a avut în vedere că intimatei-reclamante i-au fost recunoscute deja diferențele salariale solicitate prin acțiunea formulată. Prin emiterea Ordinului nr. 959 din 12.04.2023, acțiunea intimatei-reclamantă a rămas fără obiect pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2018.

Arată recurentul că prin art. 1 al Ordinului emis de președintele Înaltei Curți de Casație nr. 959/2023 - Drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate și al judecătoriilor se calculează având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu respectarea grilelor cuprinse în anexele 1-13, părți integrante ale acestui ordin iar sumele care reprezintă diferența dintre drepturile stabilite și drepturile salariale stabilite anterior cu aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 se actualizează cu indicele de inflație, la acestea adăugându-se dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

Susține recurentul că, intimata-reclamantă beneficiază deja de recunoașterea drepturilor salariale potrivit celor solicitate prin cererea de chemare în judecată, astfel că aceasta nu mai justifică interesul, privit ca folosul practic urmărit prin declanșarea acțiunii sale în justiție. Totodată, solicită instanței de recurs să constate că Ordinul președintelui Î.C.C.J. nr. 959/2023 a fost emis având în vedere OMJ nr. 6245/C/2021. 4. Apărările intimatei Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare. La data de 11 decembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a depus Note scrise prin care aduce și critici noi de nelegalitate a sentinței instanței de fond. II. Soluția instanței de recurs Prealabil, Înalta Curte ia act de cererea de retragere a recursului incident formulat de A.. În ce privește recursul principal, analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-pârâtă a solicitat casarea în parte a hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei de obiect a acțiunii și, pe fond, respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2018, fața de emiterea Ordinului nr. 959 din 12.04.2023 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție. Susținerile recurentei cum că instanță de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea prevederilor art. 32 C. proc. civ., (în considerarea faptului că intimatei-reclamantă i-au fost recunoscute deja diferențele salariale solicitate prin acțiunea formulată) sunt nefondate. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte are în vedere că dispozițiile art. 32 din C. proc.

civ. prevăd că interesul trebuie apreciat la momentul formulării cererii sau al invocării apărării iar faptul că, ulterior, acesta nu mai subzistă nu este de natură să atragă rămânerea fără obiect a cererii sau a apărării. Or, raportat la împrejurarea că cererea inițială a fost înregistrata la data de 02.05.2022, sentința recurată a fost pronunțată la data de 13.06.2023, iar ordinul invocat au fost emis la 12.04.2023, cererea nu este lipsita de interes.

Recurenta a invocat faptul că acțiunea a rămas fără obiect în ceea ce privește acordarea valorii de referință sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 01.01.2018, față de emiterea Ordinului Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 959 din 12.04.2023, prin care s-a dispus ca drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate și al judecătoriilor să se calculeze având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu respectarea grilelor cuprinse în anexele prezentului ordin.

De asemenea, s-a statuat la art. 4 că sumele care reprezintă diferența dintre drepturile stabilite potrivit prezentului ordin și drepturile salariale stabilite anterior cu aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 se actualizează cu indicele de inflație, la acestea adăugându-se dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective și la art. 5 că plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea prevederilor art. 1 și art. 4 din prezentul ordin se va efectua, în condițiile legii, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Ordinul nr. 2734/1/27.09.2023, s-a arătat că drepturile salariate ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curiilor de apel, precum și ale asistenților judiciari din cadrul instanțelor judecătorești, calculate având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, conform Ordinului ministrului justiției nr. 6245/C din 30 decembrie 2021, se stabilesc, începând cu data intrării în vigoare a ordinului menționat (30 decembrie 2021) fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice publice nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, prin Ordinul nr. 2734/1/27.09.2023, toți judecătorii au dobândit o vocație generală de a li se calcula indemnizația de încadrare în forma menționată, începând cu data de 30 decembrie 2021. Înalta Curte observă că prin Ordinul președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 959/I/12.04.2023 s-a stabilit că drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și ale asistenților judiciari din cadrul instanțelor judecătorești, calculate având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, conform Ordinului ministrului justiției nr. 6245/C din 30 decembrie 2021, se stabilesc începând cu data intrării în vigoare a ordinului menționat -30 decembrie 2021- fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare". Referitor la perioada anterioară pentru care prima instanță a dispus obligarea la emiterea ordinului începând cu data 01.01.2020 cu înlăturarea plafonării, este de reamintit jurisprudența obligatorie din materia modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite magistraților.

Înalta Curte de Casație și Justiție a lămurit pe deplin, prin decizii de unificare a jurisprudenței cu caracter obligatoriu, (Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Înaltei Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; Decizia nr. 13 din 13 martie 2023 a Înaltei Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; Decizia nr. 3 din 11 martie 2024, precum și Decizia nr. 4 din 11 martie 2024, pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în interpretarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare) faptul că dispozițiile art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice se interpretează în sensul că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, dacă acestea au aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale respectiv că valoarea de referință sectorială reprezintă o componentă salarială cu aplicabilitate generală,

reprezentând un reper unic avut în vedere la calcularea indemnizațiilor de încadrare pentru întregul personal al familiei ocupaționale "Justiție", reper ce nu poate fi supus unei limitări sau unui plafon. Prin urmare, în mod just prima instanță a reținut că, față de principiul nediscriminării salariale, ce are ca finalitate asigurarea unei egalități salariale, din perspectiva unui indicator general aplicabil, la nivelul unei categorii profesionale, dreptul reclamantei de a-i fi stabilite drepturile salariale în raport de VRS de 605,225 RON începând cu o anumită dată trebuie raportat la cele recunoscute definitiv pe cale judecătorească altor salariați din cadrul familiei ocupaționale "Justiție". Se constată că angajatorul deși a invocat în mod formal principiul nediscriminării salariale, în ordinul atacat emitentul nu a asigurat o reparare integrală a prejudiciului suportat de reclamantă.

Pe de altă parte, în ceea ce privește data de la care se calculează drepturile salariale având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, instanța de control judiciar constată că, față de cele statuate anterior referitor la faptul că valoarea de referință sectorială reprezintă o componentă salarială cu aplicabilitate generală (un reper unic avut în vedere la calcularea indemnizațiilor de încadrare pentru întregul personal al familiei ocupaționale "Justiție", ce nu poate fi supus unei limitări sau unui plafon), în mod corect a procedat prima instanță la obligarea pârâtei la reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare a reclamantei cu valorificarea VRS 605,225 RON începând cu data de 01.01.2020 (data încadrării reclamantei) și în continuare, fără plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 975 din data de 13 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 975 din data de 13 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Ia act de renunțarea la recursul incident declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 975 din data de 13 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 decembrie 2024.