Decizia nr. 5373/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 01 februarie 2023, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat: (i) anularea în tot a Deciziei de soluționare nr. 1122/03.08.2022 în ceea ce privește soluția de respingere ca neîntemeiată a contestației fiscale înregistrate la M.F. sub nr. M_SLP 836354/27.06.2022 formulată de societate împotriva Deciziei de impunere nr. x_129/20.04.2022, Deciziei de modificare a bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale nr. x/20.04.2022 și Raportului de inspecție fiscală nr. x/20.04.2022 emise de A.J.F.P. Brașov, în privința impozitului pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 24.637.441 RON și diminuării pierderii fiscale pentru anul 2020 cu suma de 70.357.746 RON; (ii) anularea în tot a Deciziei de impunere și constatarea nelegalității Raportului de inspecție fiscală în ceea ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 24.637.441 RON și anularea Deciziei de modificare a bazei de impozitare și constatarea nelegalității Raportului de inspecție fiscală în privința pierderii fiscale înregistrate pentru anul 2020 cu suma de 70.357.746 RON; (iii) obligarea în solidar a M.F., D.G.A.M.C. și A.J.F.P. Brașov la plata către societate, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 322.663 RON (echivalentul a 65.420 Euro), reprezentând costurile la zi constând în comisioane și dobânzi suportate de societate cu scrisoarea de garanție bancară nr. x/30.05.2022 pusă la dispoziția D.G.A.M.C. pentru suspendarea executării silite a Deciziei de impunere, ca urmare a anulării Deciziei de soluționare, a Deciziei de modificare a bazei impozabilă și a stabilirii faptei ilicite de a stabili în mod nelegal obligații fiscale în sarcina societății, ce urmează a fi actualizată în mod corespunzător pe toată perioada de valabilitate a garanției; (iv) obligarea organelor fiscale la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la termenul de judecată din data de 26.04.2023, reclamanta a arătat că, la petitul 3 al cererii de chemare în judecată, societatea a înțeles să solicite, cu titlu de despăgubiri, suma de 322.663 RON (echivalentul sumei de 65.420 Euro), reprezentând costurile constând în comisioane și dobânzi suportate de societate cu scrisoarea de garanție bancară nr. x/30.05.2022 pusă la dispoziția D.G.A.M.C. pentru suspendarea executării silite a Deciziei de impunere, actualizată cu indicele inflației, precum și cu dobânda legală penalizatoare aferentă. Ca urmare, reclamanta a solicitat instanței să ia act că petitul 3 al cererii de chemare în judecată are următorul cuprins: obligarea în solidar a M.F., D.G.A.M.C. și A.J.F.P. Brașov la plata către societate, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 322.663 RON (echivalentul a 65.420 Euro), reprezentând costurile la zi constând în comisioane și dobânzi suportate de societate cu scrisoarea de garanție bancară nr. x/30.05.2022 pusă la dispoziția D.G.A.M.C. pentru suspendarea executării silite a Deciziei de impunere, ca urmare a anulării Deciziei de soluționare, a Deciziei de modificare a bazei impozabile și a stabilirii faptei ilicite de a stabili în mod nelegal obligații fiscale în sarcina societății, actualizată cu indicele inflației, precum și cu dobânda legală penalizatoare aferentă. 1.

Prin cererea precizatoare a petitului 3 al cererii de chemare în judecată, depusă la dosar la termenul de judecată din data de 18.10.2023, în temeiul dispozițiilor art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., reclamanta a solicitat majorarea sumei solicitate cu titlu de despăgubiri la petitul 3 al cererii de chemare în judecată cu suma de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 Euro) reprezentând costurile constând în comisioane și dobânzi suportate de societate cu scrisoarea de garanție bancară nr. x/30.05.2022 pusă la dispoziția D.G.A.M.C. pentru suspendarea executării silite a Deciziei de impunere nr. x/20.04.2023 pentru perioada 01.01.2023 - 31.12.2023, actualizată cu indicele inflației, precum și cu dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data suportării acestei sume de către societate și până la data plății efective a despăgubirii de către D.G.A.M.C., precum și cu orice sume suplimentare ce se vor acumula ca prejudicii reprezentând comisioane și dobânzi suportate de societate pe perioada de valabilitate a scrisorii de garanție puse la dispoziția D.G.A.M.C. pentru suspendarea executării silite a Deciziei de impunere nr. x/20.04.2023 după data de 01.01.2024 și până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare împotriva acesteia, sume de asemenea actualizate cu indicele inflației și dobânda legală penalizatoare de la data suportării acestor sume de către societate și până la data plății efective a despăgubirii de către D.G.A.M.C. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 91 din 28 iunie 2024, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 1122/03.08.2022 emisă de Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor: (ii) a anulat Decizia de impunere nr. x/20.04.2022, Decizia privind modificarea bazei de impozitare nr. F-BV 130/20.04.2022 și raportul de inspecție fiscală nr. x/20.04.2022 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în ceea ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 24.637.441 RON și respectiv în ceea ce privește diminuarea pierderii fiscale pe anul 2020 cu suma de 70.357.746 RON; (iii) a respins petitul privind obligarea pârâților la plata costurilor reprezentate de comisioane și dobânzi suportate de societatea reclamantă cu scrisoarea de garanție bancară nr. x/30.05.2022 pusă la dispoziția D.G.A.M.C. pentru suspendarea executării silite a Deciziei de impunere nr. x/20.04.2022, sume actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare aferentă; (iv) a obligat pârâții Ministerul Finanțelor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov la plata către reclamantă a sumei de 110.505 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. 3. Calea de atac exercitată în cauză 3.1. Împotriva sentinței civile nr. 91 din 28 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor reprezentată de AJFP Brașov și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar respingerea în tot a cererii de chemare în judecată. 3.2. Reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 91 din 28 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii atacate, în privința soluției de respingere a capătului de cerere privind despăgubirile și, în urma rejudecării cauzei pe fond admiterea acțiunii și obligarea în solidar a pârâților la plata despăgubirilor.

Soluția instanței de recurs Prin decizia nr. 3242 din 10 iunie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a respins recursul declarat de recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor reprezentată de AJFP Brașov și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței civile nr. 91 din 28 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat; (ii) a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 91 din 28 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal; (iii) a casat în parte sentința recurată și, rejudecând în limitele casării, a obligat pârâții Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov la plata către reclamantă, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 322.663 RON (echivalentul a 65.420 Euro), reprezentând contravaloarea costurilor constând în comisioane și dobânzi suportate de societatea reclamantă cu scrisoarea de garanție bancară nr. x/30.05.2022, sume actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare aferentă; (iv) a menținut în rest dispozițiile sentinței recurate; (v) a obligat recurenții-pârâți în solidar la plata către recurenta-reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial redus, achitate în recurs.

Cererea de completare a hotărârii pronunțate de instanța de recurs Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal la data de 13 august 2025, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei civile nr. 3242 din 10 iunie 2025 în ceea ce privește soluția de obligare în solidar a pârâților la plata către societate cu titlu de despăgubiri a sumei de 322.663 RON (echivalentul a 65.420 euro) reprezentând contravaloarea costurilor constând în comisioane și dobânzi suportate de societate cu scrisoarea de garanție bancară nr. x/30.05.2022, sume actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare aferentă, în sensul obligării în solidar a organelor fiscale pârâte la plata către societatea reclamantă și a: - sumei de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 euro), constând în comisioane și dobânzi suportate de societate cu Scrisoarea de garanție bancară nr. x/30.05.2022 pusă la dispoziția DGAMC pentru suspendarea executării silite a Deciziei de impunere în perioadele 30.05.2022-31.01.2023 și, respectiv, 31.01.2023-31.01.2024, precum și - a oricăror alte sume ce se vor acumula ca prejudicii reprezentând comisioane și dobânzi suportate de societate pe perioada de valabilitate a Scrisorii de garanție bancară pusă la dispoziția DGMAC pentru suspendarea executării silite a Deciziei de impunere nr. x/20.04.2023 până la data soluționării definitive a acțiunii în anulare împotriva acesteia, sume de asemenea actualizate cu indicele inflației și dobânda legală penalizatoare de la data suportării acestor sume de către societate și până la data plății efective a despăgubirii de către organele fiscale pârâte. În motivarea acestei cereri, după înfățișarea succintă a situației de fapt ce a dus la promovarea litigiului, a conținutului cererii de chemare în judecată și precizărilor ulterioare, precum și a soluțiilor pronunțate în fond și în calea de atac, recurenta-reclamantă susține că, prin decizia nr. 3242/2025, instanța de recurs nu s-a pronunțat în tot asupra cererilor formulate de societate în cauză cu privire la despăgubirile solicitate de la organele fiscale intimate-pârâte, inclusiv prin luarea în considerare a cererii precizatoare înregistrate la prima instanță de judecată în data de 18.10.2023. Arată că societatea reclamantă a solicitat majorarea câtimii cererii introductive de instanță, în sensul obligării celor trei intimate-pârâte la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 euro), constând în comisioane și dobânzi suportate de societate cu Scrisoarea de garanție bancară nr. x/30.05.2022 pusă la dispoziția DGAMC pentru suspendarea executării silite a Deciziei de impunere în perioadele 30.05.2022-31.01.2023 și, respectiv, 31.01.2023-31.012024, precum și a oricăror alte sume ce se vor acumula ca prejudicii reprezentând comisioane și dobânzi suportate de societate pe perioada de valabilitate a Scrisorii de garanție bancară pusă la dispoziția DGMAC pentru suspendarea executării silite a Deciziei de impunere nr. x/20.04.2023 până la data soluționării definitive a acțiunii în anulare împotriva acesteia, sume de asemenea actualizate cu indicele inflației și dobânda legală penalizatorie de la data suportării acestor sume de către societate și până la data plății efective a despăgubirii de către organele fiscale pârâte. Apreciază admisibilă cererea de față, raportat la dispozițiile art. 444 din C. proc. civ., întrucât se urmărește înlăturarea omisiunii instanței de recurs de a se pronunța, în rejudecare, în privința cererii de despăgubiri, raportat și la cererea de majorare a câtimii cererii din 18.10.2023. Deși în cuprinsul deciziei din recurs se face mențiune cu privire la această cerere modificatoare a cuantumului despăgubirilor, ulterior nu există nicio mențiune în cuprinsul cererii în sensul respingerii acesteia. Dimpotrivă, admițând recursul și rejudecând cauza, instanța de recurs a apreciat a fi îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile solicitate de societatea reclamantă, sens în care, pentru stabilirea cuantumului acestora, instanța ar fi trebuit să se raporteze nu doar la cererea precizatoare din 26.04.2023, ci și la cea din 18.10.2023. Consideră că, în condițiile în care prin decizia din recurs a fost recunoscut dreptul recurentei-reclamant la primirea despăgubirilor reprezentând costurile suportate cu Scrisoarea de garanție bancară, iar aceste costuri s-au acumulat pe întreaga durată a menținerii valabilității scrisorii, se impune a completa decizia cu sumele menționate în cererea din 18.10.2023. Subliniază că, deși a admis cererea reclamantei astfel cum a fost formulată, instanța de recurs nu s-a pronunțat prin raportare la valoarea despăgubirilor modificate prin cererea de majorare a câtimii cererii, ci doar prin raportare la valoarea solicitată prin cererea inițială. Mai susține recurenta-reclamantă că, atât timp cât dreptul la despăgubiri al societății, reprezentând costurile înregistrate cu obținerea și menținerea valabilității Scrisorii de garanție bancară, a fost recunoscut cu caracter definitiv de Înalta Curte, iar societatea a dovedit faptul că aceste costuri nu au fost limitate la suma de 322.663 RON (echivalentul a 65.420 euro), ci s-au ridicat la suma de 734.218 RON la nivelul anului 2024 și au continuat să se acumuleze până la momentul soluționării definitive a dosarului nr. x/2023 prin decizia civilă nr. 3242/10.06.2025, în realitate valoarea prejudiciului o reprezintă totalitatea costurilor înregistrate de societate cu obținerea și menținerea valabilității Scrisorii de garanție bancară, iar acesta trebuie să fie menționat în dispozitivul și considerentele deciziei instanței de recurs.

Apărările formulate cu privire la cererea de completare a hotărârii Recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finațelor Publice Brașov a depus întâmpinare, formulată atât în nume propriu, cât și în numele Ministerului Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, invocând excepția tardivității cererii de completare, excepția inadmisibilității și, în subsidiar, solicitând respingerea cererii formulate de recurenta-reclamantă A. S.R.L.. În privința termenului de depunere a cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 3242/10.06.2025, recurenta-pârâtă a apreciat că recurenta-reclamantă nu a respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. Referitor la aspectele de inadmisibilitate invocate, recurenta-pârâtă a susținut că cererea de completare este formulată ca o veritabilă cerere de recurs, apreciind că, în realitate, nu există o omisiune a instanței de control judiciar de a se pronunța asupra unei cereri a părții. Consideră că instanța de recurs a avut în vedere și suma de 411.555 RON, echivalent în RON a sumei de 83.215 euro, solicitată prin cererea precizatoare depusă la 18.10.2023, astfel cum rezultă din considerentele deciziei, însă a admis cererea de despăgubiri doar pentru suma de 322.663 RON, echivalent a 65.420 euro. Mai arată și că, prin cererea de completare, s-a solicitat și obligarea la plata oricăror sume ce se vor acumula ca prejudicii, reprezentând comisioane bancare și dobânzi suportate de societate pe perioada de valabilitate a Scrisorii de garanție bancară, ceea ce ar însemna obligarea organelor fiscale la plata unor sume ce nu au caracter cert și nu sunt cuantificabile. Pe fondul cererii, recurenta-pârâtă reiterează aspectele de fond ale cauzei, înfățișează aprecierile sale asupra caracterului neîntemeiat al acțiunii în despăgubiri, precum și soluțiile primei instanțe și instanței de recurs, considerând că aceste aspecte impun o soluție de respingere a cererii de completare.

Alte aspecte procesuale relevante Excepția tardivității cererii de completare, invocată prin întâmpinare de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finațelor Publice Brașov, a fost respinsă la termenul de judecată din 5 noiembrie 2025, pentru considerentele cuprinse în încheierea de ședință de la termenul respectiv. Prin aceeași încheiere de ședință, Înalta Curte a constatat că aspectele de inadmisibilitate a cererii, invocate de aceeași recurentă-pârâtă, vizează fondul cererii de completare, nefăcând obiectul unei excepții procesual propriu-zise. II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de completare a deciziei nr. 3242 din 10 iunie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal. Examinând cererea de completare a hotărârii, în raport cu motivele expuse și cu normele de drept incidente, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare". Prin cererea întemeiată pe prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat completarea deciziei nr. 3242/2023, în sensul pronunțării instanței de recurs asupra cuantumului integral al despăgubirilor ce fac obiectul celui de-al treilea petit al cererii de chemare în judecată, deci și asupra acelora solicitate prin cererea precizatoare înregistrată la instanța de fond la data de 18.10.2023, prin care a fost mărită câtimea obiectului cererii cu suma de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 Euro), suplimentar față de suma inițial solicitată de 322.663 RON (echivalentul a 65.420 Euro) și s-a solicitat și plata oricăror sume suplimentare ce se vor acumula ca prejudicii reprezentând comisioane și dobânzi suportate de societate pe perioada de valabilitate a scrisorii de garanție puse la dispoziția D.G.A.M.C. pentru suspendarea executării silite a Deciziei de impunere nr. x/20.04.2023, după data de 01.01.2024 și până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare. Înalta Curte constată, prin raportare la aspectele invocate de recurenta-reclamantă și la actele procesuale depuse de partea recurentă, că ipoteza prevăzută de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., anterior citat, este îndeplinită în cauză, existând o omisiune a instanței de recurs de a se pronunța integral cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere al acțiunii, astfel cum acesta a fost reconfigurat prin depunerea cererii precizatoare din data de 18.10.2023. Astfel, cererea introductivă de instanță cuprindea, pe lângă cele două petite vizând anularea actelor administrative fiscale contestate, și un al treilea capăt de cerere vizând obligarea pârâților la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 322.663 RON (echivalentul a 65.420 Euro), reprezentând costurile constând în comisioane și dobânzi suportate de societate cu scrisoarea de garanție bancară nr. x/30.05.2022, pusă la dispoziția D.G.A.M.C. pentru suspendarea executării silite a deciziei de impunere. Prin precizarea din 26.04.2023, reclamanta a menținut cuantumul acestor pretenții, însă a solicitat și ca suma să fie actualizată cu indicele inflației, precum și cu dobânda legală penalizatoare aferentă. Ulterior, prin precizarea depusă la 18.10.2023, reclamanta a majorat câtimea sumei solicitate cu titlu de despăgubiri cu suma de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 Euro), reprezentând costurile constând în comisioane și dobânzi suportate de societate cu scrisoarea de garanție bancară nr. x/30.05.2022 pusă la dispoziția D.G.A.M.C. pentru suspendarea executării silite a Deciziei de impunere nr. x/20.04.2023 pentru perioada 01.01.2023 - 31.12.2023, actualizată cu indicele inflației, precum și cu dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data suportării acestei sume de către societate și până la data plății efective a despăgubirii de către D.G.A.M.C. și, totodată, a solicitat plata oricăror sume suplimentare ce se vor acumula ca prejudicii reprezentând comisioane și dobânzi suportate de societate pe perioada de valabilitate a scrisorii de garanție puse la dispoziția D.G.A.M.C. pentru suspendarea executării silite a Deciziei de impunere nr. x/20.04.2023 după data de 01.01.2024 și până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare împotriva acesteia, sume de asemenea actualizate cu indicele inflației și dobânda legală penalizatoare de la data suportării acestor sume de către societate și până la data plății efective a despăgubirii de către D.G.A.M.C. Curtea de Apel Brașov, judecând pricina în fond, a găsit a fi neîntemeiat cel de-al treilea capăt al cererii, sens în care a admis acțiunea în parte, doar în privința pretențiilor de anulare a actelor administrative fiscale, considerând că, în privința cererii de despăgubiri, nu sunt îndeplinite toate condițiile de atragere a răspunderii civile patrimoniale în sarcina autorităților pârâte, nefiind îndeplinită cerința existenței legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul pretins de reclamantă. Examinând recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Brașov, Înalta Curte a constatat, contrar soluției primei instanțe, că este întemeiată cererea de despăgubiri formulată de partea reclamantă, fiind îndeplinite toate condițiile atragerii răspunderii civile patrimoniale, sens în care, consecutiv admiterii recursului și casării în parte a sentinței recurate, Înalta Curte a rejudecat cel de-al treilea capăt al cererii reclamantei, admițându-l și obligând pârâții la plata către reclamantă, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 322.663 RON (echivalentul a 65.420 Euro), reprezentând contravaloarea costurilor constând în comisioane și dobânzi suportate de societatea reclamantă cu scrisoarea de garanție bancară nr. x/30.05.2022, sume actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare aferentă. Din cuprinsul considerentelor deciziei nr. 3242/2025 rezultă, contrar argumentelor formulate prin întâmpinare de către recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, că instanța de recurs a omis a analiza cererea de despăgubiri prin raportare și la cererea precizatoare depusă de reclamantă în dosarul instanței de fond la data de 18.10.2023, astfel încât, deși a stabilit existența dreptului acesteia la despăgubiri, în privința cuantumului s-a raportat la cel indicat în cererea introductivă, menținut prin precizarea din 26.04.2023, fără a avea în vedere majorarea câtimii acestuia, în conformitate cu cererea precizatoare din 18.10.2023. Singura mențiune din decizie, referitoare la conținutul cererii precizatoare din 18.10.2023 se regăsește doar în partea expozitivă a hotărârii, respectiv în descrierea obiectului cererii de chemare în judecată, ulterior neexistând nicio mențiune, în cuprinsul motivelor care susțin soluția pronunțată, cu privire la suma suplimentară de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 Euro) și nici cu privire la solicitarea de plată a oricăror sume suplimentare ce se vor acumula ca prejudicii reprezentând comisioane și dobânzi suportate de societate pe perioada de valabilitate a scrisorii de garanție, după data de 01.01.2024 și până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare. Ca atare, nu se poate reține că instanța de fond s-ar fi pronunțat în integralitate asupra pretențiilor părții reclamantei, sens în care cererea de completare a hotărârii se înscrie în prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., fiind întrunite condițiile prevăzute de această normă, fără a fi incident un fine de neprimire în sensul inadmisibilității cererii. Procedând în continuare la analiza pretențiilor omise de la pronunțare de instanța de recurs, Înalta Curte constată că este întemeiată cererea de obligare a pârâților la plata către partea reclamantă, cu titlu de despăgubiri, și a sumei de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 Euro), reprezentând contravaloarea costurilor constând în comisioane și dobânzi suportate de societatea reclamantă cu scrisoarea de garanție bancară nr. x/30.05.2022, aferente perioadei 01.01.2023 - 31.12.2023, sume actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare aferentă, calculate de la data suportării acestor sume de către reclamantă și până la data plății efective a despăgubirii de către organele fiscale. Prin decizia nr. 3242 din 10 iunie 2025, instanța de recurs a constatat că în speță sunt îndeplinite toate condițiile de angajare a răspunderii administrative patrimoniale în sarcina autorităților pârâte, sens în care a dispus obligarea acestora la plata prejudiciului cauzat reclamantei prin fapta proprie, reținând următoarele: "Condițiile de drept substanțial ale angajării răspunderii administrative patrimoniale pentru prejudiciul cauzat sunt cele prevăzute de dreptul comun (art. 1349-1395 din C. civ.), respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul. Aceste condiții sunt cumulative, astfel încât neîndeplinirea uneia atrage respingerea cererii în despăgubiri. Făcând aplicarea în cauză a celor mai sus expuse, Înalta Curte reține că, în mod corect, prima instanță a reținut existența faptei ilicite, respectiv emiterea în mod nelegal de către organele fiscale a actelor administrative contestate - decizia de impunere nr. F/BV 129/20.04.2022 și decizia de modificare a bazei de impozitare nr. F/BV 130/20.04.2022, ambele emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și decizia de soluționare a contestației nr. 1122/03.08.2022 emisă de Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor. Raportat la constatarea caracterului nelegal al emiterii actelor administrative fiscale contestate, prima instanță a stabilit, în mod corect, că este îndeplinită și condiția vinovăției organelor fiscale. Cât privește prejudiciu pretins de recurenta-reclamant acesta constă în comisioanele și dobânzile ce îi incumbă pentru constituirea și menținerea valabilității Scrisorii de garanție bancară nr. x/30.05.2022 depuse la dispoziția organele fiscale în condițiile art. 235 alin. (1) Codul de procedură fiscală, în vederea obținerii suspendării executării obligațiilor fiscale stabilite prin actele administrative contestate (Înalta Curtea subliniază că prima instanță a apreciat, în mod implicit, că prejudiciul invocat îndeplinește condițiile legale pentru a fi susceptibil de reparare, iar prin căile de atac declarate în cauză nu au fost formulate critici din această perspectivă; susținerile intimatei-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală (subrogată în drepturile și obligațiile Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili) formulate în cuprinsul întâmpinării, în sensul că prejudiciul solicitat de recurenta-reclamantă nu ar avea caracter cert nu pot fi analizate în acest cadru procesual, având în vedere că Înalta Curte nu a fost învestită cu soluționarea unui recurs prin care să se formuleze această critică). Cât privește legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu încercat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte reține că prima instanță a stabilit în mod greșit că prejudiciul constând în comisioanele și dobânzile achitate pentru constituirea și menținerea valabilității Scrisorii de garanție bancară nr. x/30.05.2022 nu ar fi fost în mod direct determinat de emiterea actelor administrative contestate. Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a avut în vedere împrejurarea că necesitatea recurentei-reclamante de a recurge în condițiile art. 235 alin. (1) Codul de procedură fiscală la constituirea și menținerea Scrisorii de garanție bancară nr. x/30.05.2022 a fost determinată de emiterea de către organele fiscale a actelor administrative contestate, a căror nelegalitate a fost stabilită de organele judiciare. Or, faptul că recurenta-reclamantă nu avea obligația, ci doar posibilitatea de a recurge la remediul procedural prevăzut de art. 235 alin. (1) Codul de procedură fiscală pentru a evita executarea actelor administrative contestate, până la stabilirea în mod definitivă a caracterului legal/nelegal al acestora, nu conduce la concluzia formulată de prima instanță în sensul că aceste cheltuieli ar trebui suportate de recurenta-reclamantă. În acest sens, Înalta Curte subliniază că alegerea remediului procedural pentru obținerea suspendării executării unui act administrativ fiscal aparține părții și că în măsura în care se stabilește caracterul nelegal al actului administrativ, partea are dreptul de a obține în condițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 corob. cu art. 1349 și urm. C. civ. repararea integrală a prejudiciului încercat ca urmare a emiterii de către organele fiscale a actului administrativ nelegal, prejudiciu care constă inclusiv în cheltuielile efectuate pentru a evita executarea actului administrativ nelegal. Or, din această perspectivă, Înalta Curte reține că în cauză, este îndeplinită și condiția legăturii de cauzalitate între fapta ilicită constând în emiterea în mod nelegal de către organele fiscale a actelor administrative contestate și prejudiciul în cuantum de 322.663 RON (echivalentul a 65.420 Euro), reprezentând contravaloarea costurilor constând în comisioane și dobânzi suportate de societatea reclamantă cu scrisoarea de garanție bancară nr. x/30.05.2022". Aceste considerente, fiind parte a unei hotărâri judecătorești definitive, beneficiază de autoritate de lucru judecat în condițiile art. 430 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., statuând asupra existenței faptei ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, pentru sumele dovedite a fi fost suportate de recurenta-reclamantă pentru menținerea scrisorii de garanție bancară. Cum instanța de recurs a dezlegat în mod definitiv această chestiune litigioasă, în prezenta cerere de completare nu mai pot fi repuse în discuție condițiile atragerii răspunderii administrative patrimoniale, ci numai limitele întinderii acestei răspunderi, din perspectiva cuantumului prejudiciului suportat de partea reclamantă, pe care instanța de recurs l-a examinat doar parțial, doar pentru costurile aferente unei perioade de timp, fără a avea în vedere totalitatea pretențiilor formulate de recurenta-reclamantă, care priveau și o perioadă ulterioară. În acest sens, Înalta Curte reține că aceleași argumente pentru care a fost dispusă obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 322.663 RON (echivalentul a 65.420 Euro) justifică și obligarea acestora la plata sumei de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 Euro), cu accesoriile aferente. Se observă că cele două sume au origine comună, ambele reprezentând prejudiciul generat de comisioanele și dobânzile suportate de recurenta-reclamantă pentru constituirea și menținerea valabilității Scrisorii de garanție bancară nr. x/30.05.2022, depuse la dispoziția organele fiscale în condițiile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, în vederea obținerii suspendării executării obligațiilor fiscale stabilite prin actele administrative fiscale contestate. Conform mecanismului juridic expus de recurenta-reclamantă și confirmat de înscrisurile aflate la dosar (anexate cererii de chemare în judecată), toate aceste costuri au fost suportate de o entitate străină, respectiv B., care, ulterior, a refacturat costul comisioanelor și dobânzilor către societatea română A. S.R.L.. Deosebirea dintre cele două sume este dată de perioada de timp în care s-a înregistrat prejudiciul, după cum urmează: suma de 322.663 RON (echivalentul a 65.420 Euro) reprezintă costurile cu dobânzile și comisioanele bancare achitate de reclamantă în perioada 30.05.2022 - 31.12.2022; suma de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 Euro) reprezintă costurile cu dobânzile și comisioanele bancare achitate de reclamantă în perioada 01.01.2023 - 31.12.2023. Se impune a se observa că, deși prin cererea de completare recurenta-reclamantă a indicat perioada 31.01.2023 - 31.01.2024, ca reper temporal în care a achitat suma de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 Euro), aceasta nu coincide cu conținutul cererii precizatoare depuse la 18.10.2023, care se referă la costurile suportate în perioada 01.01.2023 - 31.12.2023. Or, Înalta Curte analizează cererea de completare prin raportare la actele procesuale depuse la dosar de parte și de probele administrate în acest sens, urmând a avea în vedere perioada indicată în cererea precizatoare din 18.10.2023. Cum în mod definitiv instanța de recurs a constatat că prejudiciul în speță este reprezentat de costurile suportate de recurenta-reclamantă pentru constituirea și menținerea valabilității Scrisorii de garanție bancară nr. x/30.05.2022, atunci se impune ca reparația acestui prejudiciu să fie integrală, adică să privească toate costurile suportate de reclamantă, conform dovezilor depuse la dosar, pe perioada 30.05.2022 - 31.12.2023, deci inclusiv suma de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 Euro). Înalta Curte reține că plata sumei de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 Euro) este dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv anexele aferente cererii de chemare în judecată, completate cu anexele nr. 1 și nr. 4 a cererii precizatoare din 18.10.2023, fiind confirmată și de expertul tehnic desemnat de instanță prin concluziile de la obiectivul nr. 16 al raportului de expertiză și concluziile la obiectivul suplimentar nr. 2 al suplimentului la raportul de expertiză . Conform acestui material probator, recurenta-reclamantă a achitat, pentru constituirea și menținerea valabilității Scrisorii de garanție bancară nr. x/30.05.2022 următoarele sume, totalizând 411.555 RON (echivalentul a 83.215 Euro): (a) 101.475,26 RON (20.560,28 euro) la data de 19.01.2023; (b) 102.581,81 RON (20.801,34 euro) la data de 11.04.2023; (c) 103.818,66 RON (20.969,23 euro) la data de 13.07.2023; (d) 103.679,02 RON (20.884,08 euro) la data de 16.10.2023. Așadar, în speță s-a făcut dovada existenței și certitudinii prejudiciului în sumă de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 Euro), aferent perioadei 01.01.2023 - 31.12.2023, sens în care Înalta Curte, admițând cererea de completare, va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 3242 din 10 iunie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că va obliga pârâții Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov la plata către partea reclamantă, cu titlu de despăgubiri, și a sumei de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 Euro), reprezentând contravaloarea costurilor constând în comisioane și dobânzi suportate de societatea reclamantă cu scrisoarea de garanție bancară nr. x/30.05.2022, aferente perioadei 01.01.2023 - 31.12.2023. Această sumă va fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare aferentă, astfel cum s-a solicitat de către reclamantă prin cererile precizatoare din 26.04.2023 și 18.10.2023 și s-a dispus în mod definitiv de către instanța de recurs prin decizia nr. 3242/10.06.2025, accesoriile urmând a fi calculate de la data suportării acestor sume de către reclamantă și până la data plății efective a despăgubirii de către organele fiscale. În acest sens, se va avea în vedere și împrejurarea că, prin încheierea din 12 noiembrie 2025, Înalta Curte a lămurit dispozitivul deciziei nr. 3242/10.06.2025, în sensul că despăgubirile în sumă de 322.663 RON (echivalentul a 65.420 Euro), aferente perioadei 30.05.2022 - 31.12.2022, vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare aferentă calculate de la data suportării acestor sume de către partea reclamantă și până la data plății efective a despăgubirii de către organele fiscale, o soluție identică, din perspectiva modului de calcul a accesoriilor, urmând a fi incidentă și în privința sumei de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 Euro), aferentă perioadei 01.01.2023 - 31.12.2023. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la plata oricăror alte sume reprezentând comisioane și dobânzi suportate de reclamantă pentru menținerea valabilă a scrisorii de garanție bancară până la data soluționării definitive a acțiunii în anularea Deciziei de impunere nr. x/20.04.2023, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, Înalta Curte urmează a o respinge. Această cerere privește perioada ulterioară datei de 01.01.2024, recurenta-reclamantă învederând prin cererea de completare că aceste costuri se întind până la data de 28.07.2025, când scrisoarea de garanție bancară a fost restituită, nemaifiind generate costuri cu dobânzile și comisioanele aferente. Spre deosebire de prejudiciul total în sumă de 734.218 RON, compus din suma de 322.663 RON (echivalentul a 65.420 Euro), aferentă perioadei 30.05.2022 - 31.12.2022, și suma de 411.555 RON (echivalentul a 83.215 Euro), aferentă perioadei 01.01.2023 - 31.12.2023, Înalta Curte constată că pentru sumele solicitate pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2024, recurenta-reclamantă nu a dovedit existența unui prejudiciu cert, respectiv nu a depus înscrisuri care să probeze plata unor sume cu titlu de comisioane și dobânzi bancare aferente scrisorii de garanție bancară, în vederea menținerii suspendării actelor administrative fiscale. Pentru a fi cert, prejudiciul actual trebuie să fie sigur atât ca existență, cât și ca întindere, iar în cazul prejudiciilor viitoare, trebuie să existe o certitudine că acestea se vor produce. Or, prejudiciul invocat de recurentă după data de 01.01.2024 nu poate fi considerat nici actual și nici viitor (dar sigur de realizare) în raport de probele administrate în cauză, nefiind dovedită, pentru perioada relevantă, plata în continuare a costurilor pretinse de scrisoarea de garanție bancară (chiar și prin mecanismul achitării acestor costuri de către societatea comercială străină și refacturarea lor ulterioară către societatea comercială română). Prezumția suportării unor astfel de sume de către recurenta-reclamantă nu poate substitui depunerea unor probe care să dovedească plata efectivă a acestor costuri, respectiv diminuarea patrimonială suferită de reclamantă și care ar da dreptul la dezdăunare din partea organelor fiscale pârâte. Prin urmare, Înalta Curte constată că, în privința acestei cereri a recurentei-reclamante, în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea cerințelor cumulative în vederea atragerii răspunderii administrativ patrimoniale a autorităților pârâte, în condițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 573 și art. 577 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, respectiv art. 1349 și urm. din C. civ., nefiind dovedită cerința existenței unui prejudiciu cert, produs în patrimoniul părții recurente ulterior datei de 01.01.2024. În consecință, Înalta Curte va respinge cererea de obligare a pârâților la plata oricăror alte sume reprezentând comisioane și dobânzi suportate de reclamantă pentru menținerea valabilă a scrisorii de garanție bancară până la data soluționării definitive a acțiunii în anularea Deciziei de impunere nr. x/20.04.2023, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare.