Decizia nr. 2692/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04.04.2023 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Statistică a solicitat anularea Ordinului nr. 69/26.01.2023 și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin care să respecte sentințele pronunțate în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2021, obligarea pârâtului la plata diferențelor dintre sumele primite efectiv și drepturile salariale corecte începând cu 01.01.2023, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferente până la data plății efective.

Hotărârea ce face obiectul revizuirii Prin sentința civilă nr. 3261 pronunțată la data de 22.05.2024 în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București - secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Institutul National De Statistică -INS, ca neîntemeiată.

Cererea de revizuire ce face obiectul prezentei judecăți Împotriva sentinței civile nr. 3261 pronunțată la data de 22.05.2024 în dosarul nr. x/2023 de Tribunalul București - secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cererea de revizuire fiind îndreptată la instanța ce a pronunțat hotărârea ce face obiectul revizuirii, respectiv la Tribunalul București - secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și înregistrată la data de 25 iunie 2024 sub numărul de dosar x/2024 În motivarea căii de atac, revizuentul a susținut în esență că instanța care a pronunțat hotărârea nr. 3264/2024, acum atacată cu revizuire, în acest dosar cu nr. x/2023, nerespectând autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești nr. 1549/2021 din dosarul nr. x/2019 care în mod corect, legal, irevocabil și permanent a stabilit dreptul său de a fi salarizat conform legii, respectiv la nivelul maxim plătit în cadrul familiei ocupaționale, respectiv raportat la funcția similară din cadrul Secretariatului Generat al Guvernului, a pronunțat o soluție contrară cu prima hotărâre judecătorească, fapt inacceptabil și inadmisibil juridic. Acest lucru înseamnă că instanța a încălcat autoritate ele lucru judecat a hotărârii definitive, dar și securitatea raporturilor juridice, fapt nepermis și care atrage nulitatea hotărârii actual atacate, nr. 3268/2024, fiind o chestiune de ordine publică de o asemenea gravitate ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea acestei sentințe greșite și nelegale. Conform textelor de lege care definesc autoritatea de lucru judecat, doamna judecător NU putea să facă o nouă analiză cu privire la fondul cauzei, la statutul său de funcționar public și relațiile dintre instituții. Fiind o chestiune deja tranșată, instanța de fond trebuia să se raporteze strict și limitativ la ceea ce o altă instanță deja a stabilit, și anume dreptul său de a fi salarizat la nivelul Secretariatului General al Guvernului (SGG), ca unitate etalon în domeniul drepturilor salariale pentru Familia Ocupațională "Administrație" din care Institutului Național de Statistică (INS) și să se asigure că, INS a respectat la emiterea ordinului de încadrare dispozițiile primei instanțe! După cum se poate observa, această nouă instanță a făcut exact contrariul, motiv pentru care a formulat prezenta cale de atac. Mai susține revizuentul că un alt argument de necontestat este acela că însuși Institutul Național de Statistică (INS), în aplicarea sentinței nr. 1519/2023 din 06.06.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a, în dosarul nr. x/2018 a acordat tuturor părților din proces, fuctionari publici din cadrul instituției, DREPTURI SALARIALE retroactive, începând din decembrie 2016 până la punerea în executare a hotărârii (perioada august- septembrie 2023) la nivelul maxim plătit în cadrul familiei ocupafionale, respectiv raportat la funcția similară din cadrul Secretariatului General al Guvernului! Institutului Național de Statistică (INS) a emis noi ordine de încadrare salarială în care precizează că se pune în aplicare sentința nr 1519/2023 din dosarul nr. x/2018, a stabilit retroactiv salariile participanților la proces și a achitat lunar salariile la aceste noi cuantumuri, achitând în primăvara acestui an, 2024, și prima tranșă din diferențele retroactive! Deci, dacă însăși instituția INS, trecând peste considerentele instanței din hotărârea nr. 1519/2023, a acordat unui număr de aproximativ 400 de salariați salariul și sporul, începând din decembrie 2016 - până în septembrie 2023 și în viitor, deci la data prezentei salariile sunt în plată, la nivelul Secretariatului General al Guvernului (SCG), cred că reprezintă un argument de netăgăduit și peste care nu se poate trece și anume că și în cazul de față revizuentul trebuie să beneficieze de puterea de lucru judecat a hotărârii nr 1549/2021, din dosarul nr. x/2019; trebuie să beneficieze de același tratament salariat, nediscriminatoriu, echitabil și la nivelul maxim al salariului de bază si al sporului pentru condiții vătămătoare stabilit și altor salariați cu statut de funcționari, pe care INS 1-a stabilit prin raportare Ia grila SGG, și 1-a achitat retroactiv. Din informațiile pe care le are în luna aprilie-mai 2024 INS a făcut plata primei tranșe din drepturile salariale stabilite în urma hotărârii judecătorești și a emiterii de către președintele INS a unor noi ordine de reîncadrare, celor care au fost parte în procesul nr. x/2018*. Pentru aceste motive, revizuentul -reclamant solicită admiterea revizuirii, așa cum a fost formulată, casarea în integralitate de hotărârii atacate nr. 3268/2024 din dosarul nr. x/2023, reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei noi hotărâri, de această dată pe baza legii și a autorității de lucru judecat.

Apărările formulate în cauză Intimatul Institutul Național de Statistică a depus întâmpinare la cererea de revizuire formulată de revizuentul - reclamant A., în cadrul căreia a invocat mai multe excepții, respectiv excepția inadmisibilității cererii în revizuire pentru lipsa competenței materiale a tribunalului, excepția tardivității cererii în revizuire, excepția nulității cererii în revizuire pentru lipsa semnăturii olografe, excepția inadmisibilității cererii în revizuire, excepția prematurității cererii în revizuire, excepția litispendenței, excepția autorității de lucru judecat și a prezumției puterii de lucru judecat, excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect. Pe fondul cererii de revizuire a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Alte aspecte procesuale Prin sentința civilă nr. 6070/2024 pronunțată la data de 18 septembrie 2024 în dosarul nr. x/2024 Tribunalul București - secția a II-a contencios administrativ și fiscal a reținut că, față de dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care " instanța care a dat prima hotărâre" (adică decizia civilă nr. 1549 pronunțată la data de 01 iunie 2021 în dosarul nr. x/2019), conform art. 510 alin. (2) C. proc. civ. este Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, competența materială de a soluționa cererea de revizuire promovată de revizuentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3261/22.05.2024 aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, sens în care a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Astfel, cererea de revizuire formulată de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3261 pronunțată la data de 22.05.2024 în dosarul nr. x/2023 și întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, a fost înregistrată la data de 08.11.2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub același număr unic de dosar, respectiv nr. x/2024

Procedura de soluționare a cererii de revizuire Prin Rezoluția Președintelui completului învestit cu judecarea cererii de revizuire, întocmită la data de 20.01.2025, în temeiul dispozițiilor art. 201 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 509-513 C. proc. civ., s-a stabilit primul termen pentru soluționarea cererii de revizuire la data de 20.05.2025, în ședință publică, cu citarea părților, când, prezumând că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal, luând act și de solicitarea intimatului, de judecare a cauzei în lipsă, a reținut dosarul în pronunțare, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., urmând a analiza mai întâi admisibilitatea revizuirii, respectiv excepția inadmisibilității revizuirii, invocată de intimatul Institutul Național de Statistică -I.N.S. în cadrul întâmpinării. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire Examinând cauza și cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu apărările intimatului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate: În prealabil, amintește Înalta Curte că înainte de a analiza motivele cererii de revizuire, respectiv faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte, față de dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., incidente în prezenta cauză, dispoziții ce prevăd că "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază", va examina cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, implicit excepția inadmisibilității, invocată de intimat, sens în care constată următoarele: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 pct. 1 - 11 C. proc. civ., iar în afara acestor motive stricte, părțile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătorești definitive pentru alte motive de fond, care ar presupune reluarea judecății și stabilirea unei alte situații de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securității raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat de care se bazează hotărârile judecătorești definitive. Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulțumită ar susține că s-au săvârșit erori de judecată și ar pune în discuție legalitatea unei hotărâri. Concluzia se desprinde și din practica instanței europene de contencios al drepturilor omului, care a afirmat constant că unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul siguranței raporturilor juridice, potrivit căruia soluția definitivă pronunțată de instanțe la orice controversă nu trebuie să mai fie rejudecată (Hotărârea din 8 nov. 2007 în cauza R c. României), iar anularea unei hotărâri judecătorești definitive nu poate fi justificată numai pe pretinsa apreciere injustă a probelor de către instanța care a statuat în ultimă instanță (Hotărârea din 15 nov. 2007 în cauza Belasin c. României). În speță, revizuentul a formulat cererea de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora: "Art. 509. - Obiectul și motivele revizuirii (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Potrivit art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul de revizuire prevăzut la alin. (1) pct. 8 (între alte ipoteze) sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. Acest caz de revizuire asigură respectarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât, ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional de către o instanță judecătorească să nu mai poată fi repus în dezbaterea judiciară a unei instanțe învestite ulterior cu o pricină având același obiect, părți și cauză juridică. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, atât în ipotezele în care instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, cât și în cazurile în care încălcarea se manifestă la nivelul statuărilor diferite prin considerente asupra acelorași elemente litigioase care au rol decizoriu asupra soluției. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat, întrucât obiectul litigiilor este diferit. Reține Înalta Curte că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile anterior menționate, este necesar ca hotărârile potrivnice să soluționeze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă. Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispozițiile art. 430 C. proc. civ. care stabilesc că: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre." Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia: "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă". În lumina dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 și 430, 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; - hotărârile să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite; - cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; - hotărârile pretins contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat, - să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat. Așadar, întrucât revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă constatarea cu întârziere a autorității de lucru judecat, Înalta Curte reține existența unei condiții implicite și anume ca autoritatea/puterea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces, ori, dacă a fost invocată, să nu fi fost soluționată de instanța de judecată. O interpretare contrară ar conduce la repunerea în discuție a unor aspecte tranșate definitiv de instanța competentă și la crearea unei căi de atac suplimentare, respectiv un "recurs la recurs". Or, verificând, din această perspectivă, considerentele sentinței civile nr. 3261 pronunțată la data de 22.05.2024 de Tribunalul București - secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reținut în mod expres următoarele: " La termenul de judecată din data de 25.09.2023 tribunalul a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârât, ca neîntemeiată ……. În ceea ce privește puterea de lucru judecat invocată de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, … În cauza de față, prin Decizia nr. 1549/01.07.2021 pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019 a fost analizată cererea reclamantului de acordare a drepturilor salariale la nivelul celor acordate pentru funcții similare cu funcția ocupată de acesta, de la nivelul Secretariatului General al Guvernului, începând cu data de 21.12.2016. Având în vederea perioada pentru care au fost solicitate drepturile salariale, în considerentele acestei decizii au fost analizate în mod exclusiv dispozițiile O.U.G. nr. 83/2014 aplicabile pentru acea perioadă, nefiind analizate și dispozițiile Legii nr. 153/2017 aplicabile în cauza de față. În consecință, tribunalul reține că nu există putere de lucru judecat cu privire la drepturile salariale de care beneficiază reclamantul, dispozițiile legale avute în vedere prin decizia nr. 1549/01.07.2021 fiind abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, astfel că se impune analizarea pe fond a drepturilor solicitate de către reclamant în raport de dispozițiile acestei legi.". Aceste considerente au dobândit ele însele autoritate de lucru judecat, care se opune analizei cererii de revizuire, întrucât instanța de retractare nu poate cenzura, soluționând cererea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., modalitatea în care cea de-a doua instanță a valorificat, a soluționat autoritatea/puterea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin urmare, raportat la considerentele anterior menționate, Înalta Curte constată că, în " al doilea proces", respectiv în cadrul dosarului nr. x/2023 soluționat prin sentința ce face obiectul cererii de revizuire, s-a invocat atât excepția autorității de lucru judecat, cât și puterea de lucru judecat, ambele fiind respinse de către instanță. Așadar, în cauză nu este îndeplinită cerința ca, în cel de al doilea proces nu a fost invocată autoritatea/puterea de lucru judecat sau dacă, deși a fost invocată, ea nu a fost discutată, în condițiile în care în cauza a cărei revizuire se solicită instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârât, reținând în mod expres și faptul că nu există putere de lucru judecat. A permite reanalizarea modului în care o altă instanță a soluționat aspectul privitor la autoritatea de lucru judecat/puterea de lucru judecat ar duce la exercitarea unui control judiciar care nu este reglementat de legiuitor a fi efectuat pe calea revizuirii. Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, prin prezenta cerere de revizuire, revizuentul a urmărit să repună în discuție un aspect definitiv tranșat de instanța de judecată, scop ce nu concordă cu voința legiuitorului, care, prin reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu a intenționat să creeze o cale de atac suplimentară în favoarea părților, ci să reglementeze un mijloc procedural de îndreptare a situației excepționale în care instanța de judecată nu a analizat incidența autorității de lucru judecat, ceea ce a dus la existența a două hotărâri pronunțate între aceleași părți, având același obiect și cauză, dar cuprinzând soluții distincte, ce nu pot fi conciliate, însă această situație excepțională nu este incidentă în prezenta cauză. III. Temeiul legal al soluției adoptate asupra cererii de revizuire Reținând că nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității, invocată de intimatul Institutul Național de Statistică - I.N.S.și, pe cale de consecință, va respinge revizuirea formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.