ÎCCJ, Secția penală, decizia din 16.12.2025 — cale de atac împotriva sentinței nr. 100/2025 a Judecătoriei Cluj-Napoca

Deliberând asupra cauzei de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 100 din data de 31.01.2025 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca a dispus, în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza întâi și art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 158 alin. (1) - (2) și art. 199 alin. (1) ref. la art. 193 alin. (3) C. pen., încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate A., privind săvârșirea de către inculpatul B., a infracțiunii de violență în familie (comisă în data de 21.04.2024), faptă prev. de art. 199 alin. (1) rap. la 193 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza întâi și art. 17 alin. (2) C. proc.

pen. cu referire la art. 158 alin. (1) - (2) și art. 199 alin. (1) ref. la art. 193 alin. (3) C. pen., a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate A., privind săvârșirea de către inculpatul B. a infracțiunii de violență în familie (comisă în cursul lunii aprilie 2024), faptă prev. de art. 199 alin. (1) rap. la 193 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza întâi și art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 158 alin. (1) - (2) și art. 199 alin. (1) ref. la art. 193 alin. (3) C. pen., a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate A., privind săvârșirea de către inculpatul B. a infracțiunii de violență în familie (comisă în data de 12.03.2024), faptă prev. de art. 199 alin. (1) rap.

la 193 alin. (2) C. pen. În baza art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza întâi și art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 158 alin. (1) - (2) și art. 206 alin. (2) C. pen., a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate A., privind săvârșirea de către inculpatul B. a infracțiunii de amenințare în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Potrivit art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza întâi și art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 158 alin. (1) - (2) și art. 208 alin. (3) C. pen., a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate A., privind săvârșirea de către inculpatul B. a infracțiunii de hărțuire, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen.

Conform art. 396, alin. (2) și 10 din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B., la următoarele pedepse: - 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prev. de art. 199 alin. (1) C. pen. rap. la art. 193 alin. (1) C. pen. (fapta din cursul lunii noiembrie 2023); În baza art. 67 alin. (1) C. pen., art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima A. și de a se apropia la mai puțin de 50 m de aceasta, pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima A. și de a se apropia la mai puțin de 50 m de aceasta.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prev. de art. 199 alin. (1) C. pen. rap. la art. 193 alin. (1) C. pen. (fapta din cursul lunii februarie 2024); În baza art. 67 alin. (1) C. pen., art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima A. și de a se apropia la mai puțin de 50 m de aceasta, pe o durată de 2 ani. De asemenea, potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima A. și de a se apropia la mai puțin de 50 m de aceasta.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 207 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile pentru care au fost aplicate pedepsele menționate anterior au fost săvârșite în concurs real. În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate mai sus, potrivit tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din suma celorlalte pedepse aplicate, respectiv 10 luni (1/3 din 30 luni), rezultând o pedeapsă finală de 2 ani și 10 luni închisoare.

De asemenea, potrivit art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă principală pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima A. și de a se apropia la mai puțin de 50 m de aceasta, pe o durată de 2 ani, termen care va începe să curgă de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (3) lit. a) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă principală, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima A. și de a se apropia la mai puțin de 50 m de aceasta, care se va executa în condițiile în care pedeapsa principală rezultantă va deveni executorie.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, a pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre. În temeiul art. 92 alin. (1) C. pen., s-a stabilit termen de supraveghere pentru condamnat de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Cluj sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, pe perioada termenului de supraveghere. În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile în cadrul R.A.D.P. Cluj/C.. În temeiul art. 404, alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea executării pedepsei sub supraveghere. În temeiul art. 241 alin. (11) lit. a) C. proc. pen., s-a constatat încetarea de drept a măsurii preventive a arestului la domiciliu.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a constatat că inculpatul a fost reținut de la 13.06.2024, ora 12:30, și până la 14.06.2024, ora 12:30, arestat preventiv din 13.06.2024 și până la 18.09.2024, respectiv arestat la domiciliu din 18.09.2024 la zi, perioadă care se va putea computa în cazul anulării sau revocării suspendării executării sub supraveghere și executarea în regim de detenție sau chiar în caz de condamnare pentru o altă infracțiune. Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și inculpatul B.. Prin decizia penală nr. 1415/A/2025 din data de 12 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 100/31.01.2025 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca pe care a desființat-o în parte, în ceea ce privește cuantumul pedepselor principale aplicate inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunilor de violență în familie prev. de art. 199, alin. (1) C. pen., rap. la art. 193 alin. (1) C. pen. din cursul lunii noiembrie 2023, respectiv din cursul lunii februarie 2024, durata pedepselor complementare și modalitatea de individualizare a executării pedepsei și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite: A majorat pedepsele aplicate inculpatului B., după cum urmează: - de la 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen.

(dreptul de a comunica cu victima A. și de a se apropia la mai puțin de 50 m de aceasta) la 1 an închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen. (dreptul de a comunica cu victima A. și de a se apropia la mai puțin de 50 m de aceasta) pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prev. și ped. de art. 199, alin. (1) C. pen., rap. la art. 193 alin. (1) C. pen. (fapta din din cursul lunii noiembrie 2023); - de la 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen. (dreptul de a comunica cu victima A. și de a se apropia la mai puțin de 50 m de aceasta) la 1 an și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen.

(dreptul de a comunica cu victima A. și de a se apropia la mai puțin de 50 m de aceasta) pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prev. și ped. de art. 199, alin. (1) C. pen., rap. la art. 193 alin. (1) C. pen. (fapta din din cursul lunii februarie 2024). A menținut pedepsele accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen. aplicate alăturat pedepselor principale pentru săvârșirea infracțiunilor de violență în familie. A menținut pedepsele de: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 207 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 1 an, 1 an și 6 luni, 2 ani și respectiv 1 an și 6 luni stabilite prin prezenta, aplicând inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o sporește cu 1 an și 4 luni (1/3 din celelalte pedepse), în final aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, în regim de executare efectivă. Potrivit art. 45 alin. (3) lit. a), alin. (5) C. pen., a contopit pedepsele complementare și accesorii prin aplicarea alăturat pedepsei principale rezultante a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima A. și de a se apropia la mai puțin de 50 m de aceasta, pe o durată de 5 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., a dedus din durata pedepsei, perioada reținerii și a arestării preventive și la domiciliu de la 13.06.2024-31.01.2025. A menținut dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata cheltuileilor judiciare către stat. II. În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B., împotriva aceleiași sentințe penale. Împotriva deciziei penale nr. 1415/A/2025 din data de 12 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, a declarat recurs în casație inculpatul B., la data de 11 octombrie 2025, data plicului. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția Penală la data de 5 noiembrie 2025, când s-a stabilit termen la data de 18 noiembrie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc.

pen. Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul B. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025: în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal și art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege". A solicitat în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., suspendarea în tot a hotărârii atacate; În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2, lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casație formulat, casarea deciziei penale nr. 1415/A/2025 pentru cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc.

pen. și încetarea procesului penal față de inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prev. și ped. de art. 199 alin. (1) C. pen., rap. la art. 193 alin. (1) C. pen. (atât fapta din cursul lunii noiembrie 2023, cât și fapta din cursul lunii februarie 2024); În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2, lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casație formulat, casarea deciziei penale nr. 1415/A/2025 pentru cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și înlăturarea greșitei aplicări a legii constând în interpretarea extensiv-analogică a art. 91 alin. (3) lit. c) C. pen., iar în rejudecare să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, potrivit art. 91-98 C. pen., cu stabilirea duratei termenului de supraveghere conform art. 92 C. pen.

și a obligațiilor prevăzute de art. 93 C. pen. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc.

pen., a arătat că soluția instanței de apel este nelegală, în condițiile în care persoana vătămată și-a retras plângerea prealabilă, iar conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiției-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 30 din 3 iunie 2024: "În cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu, iar persoana vătămată a depus deja o asemenea plângere, acțiunea penală trebuie considerată ca fiind pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, așa încât retragerea plângerii prealabile poate interveni conform art. 158 alin. (1) din C. pen.." În opinia recurentului inculpat, în mod greșit instanța de apel a făcut trimitere inclusiv la considerentele Deciziei nr. 30 din 3 iunie 2024 a ÎCCJ și a apreciat că "statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție, regăsite în cuprinsul Deciziei nr. 30/2024 privind dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit cărora în concret, acțiunea penală va fi considerată a fi exercitată din oficiu atunci când, indiferent de modul de sesizare a organelor de urmărire penală, la momentul emiterii ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, manifestarea de voință a persoanei vătămate în sensul tragerii la răspundere penală a făptuitorului nu există sau nu întrunește cerințele plângerii prealabile.

Dimpotrivă, acțiunea penală va fi considerată a fi exercitată la plângerea prealabilă atunci când, indiferent de modul de sesizare a organelor de urmărire penală, la momentul emiterii ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, manifestarea de voință a persoanei vătămate în sensul tragerii la răspundere penală a făptuitorului există și întrunește cerințele plângerii prealabile." Astfel, a arătat că instanța de fond și instanța de apel au considerat că pentru faptele de violență în familie din noiembrie 2023 și februarie 2024 acțiunea penală s-a pus în mișcare din oficiu și că retragerea plângerii prealabile nu ar avea un efect de încetare a procesului penal pentru aceste infracțiuni. În acest context, recurentul inculpat a apreciat că interpretarea corectă a prevederilor art. 158 C. pen.

în lumina Deciziei nr. 30/2024 a ÎCCJ este aceea că în cazul în care anterior sesizării din oficiu există o plângere prealabilă a persoanei vătămate, retragerea acestei plângeri trebuie să prevaleze și să se constate încetarea procesului penal, chiar și în situația în care există o sesizare din oficiu. Aceste derogări ce permit procurorului să pună în mișcare acțiunea penală din oficiu nu anulează principiul disponibilității, ci sunt subsidiare acestuia, întrucât, în caz contrar, legiuitorul ar fi renunțat în totalitate la ipoteza punerii în mișcare a acțiunii penale condiționat de formularea plângerii prealabile.

În această situație, procurorul ar putea, în mod arbitrar, să anihileze orice posibilitate de a se ajunge ulterior la o retragere a plângerii prealabile, doar prin simpla inserare în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, a mențiunii că aceasta s-a făcut din oficiu, având posibilitatea de a nu își însuși eventuala manifestare de voință a persoanei vătămate, care, deși a formulat în condițiile legii o plângere prealabilă, ar alege ulterior să își exercite dreptul acordat în mod expres de legiuitor și să solicite înlăturarea răspunderii penale a făptuitorului.

De asemenea, a învederat că la pct. 156 din Decizia nr. 30 din 3 iunie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că: "acțiunea penală poate fi pusă în mișcare din oficiu sau considerată astfel numai atunci când interesele persoanelor vulnerabile nu au fost apărate fie din cauza faptului că manifestarea de voință a persoanei vătămate în sensul tragerii la răspundere penală a făptuitorului nu întrunește cerințele plângerii prealabile, fie din cauza inexistenței unei plângeri, nu și în cazul în care plângerea prealabilă a fost formulată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale." În opinia recurentului inculpat se impune a se face o diferențiere între ceea ce înseamnă cerințele unei plângeri prealabile și termenul de introducere a unei plângeri prealabile, termen care nu afectează existența acestei plângeri și nici nu este un element intrinsec al acesteia.

Condiția de valabilitate se referă la elementele esențiale necesare pentru ca un act juridic să ia naștere și să producă efecte, în timp ce condiția de decădere se referă la un termen în care un drept (care a luat deja naștere) trebuie exercitat, altfel dreptul se stinge definitiv. Condițiile de valabilitate vizează însăși existența actului, în timp ce condițiile de decădere privesc exercitarea unui drept existent. Potrivit art. 295 din C. proc. pen.: "plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii și că trebuie să îndeplinească condițiile de la art. 289 alin. (1)-(6) și (8) din C. proc. pen..", acestea fiind practic condițiile de valabilitate ale plângerii prealabile.

Termenul de formulare a plângerii prealabile este un element extrinsec ce ține de exercitarea dreptului, iar nu o condiție de valabilitate a plângerii prealabile formulate. Astfel, împrejurarea că pentru unele infracțiuni de violență în familie, respectiv cea din noiembrie 2023 și din februarie 2024 era depășit termenul de 3 luni de la data săvârșirii faptei pentru formularea unei plângeri prealabile, nu înseamnă că pentru aceste fapte nu a existat o astfel de plângere, ca expresie a manifestării de voință exprimată de către persoana vătămată. În opinia recurentului inculpat, împrejurarea că organele de cercetare penală au considerat că pentru aceste două infracțiuni fiind depășit termenul prevăzut de art. 296 C. proc.

pen. urmează să se sesizeze din oficiu, având această posibilitate, acest lucru nu golește de conținut manifestarea de voință exprimată de persoana vătămată în sensul retragerii plângerii prealabile, tocmai pentru a se înceta procesul penal față de inculpat, și pentru aceste două infracțiuni. Din perspectiva pct. 12 al art. 438 din C. proc. pen., a susținut că soluția este nelegală și în raport de aprecierea instanței de apel că nu poate fi dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, deoarece intervenția inculpatului calificată ca influențarea declarațiilor ar fi constat în "încercarea zădărnicirii identificării și tragerii la răspundere penală" în sensul art. 91 alin. (3) lit. c) C. pen., deși fapta din 22.05.2024 a precedat sesizarea organelor judiciare prin plângerea din 11.06.2024.

În acest sens, a precizat că fapta de influențare a declarațiilor a fost comisă la 22.05.2024, iar plângerea penală care a declanșat urmărirea penală a fost formulată la 11.06.2024. A apreciat că în mod greșit, Curtea de Apel Cluj a conchis că această faptă constituie, în accepțiunea art. 91 alin. (3) lit. c) C. pen., impediment la acordarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, calificând-o drept "încercare de zădărnicire a identificării și tragerii la răspundere penală" chiar dacă a avut loc anterior sesizării organelor judiciare, pe argumentul că "o atare conduită poate avea loc și la un moment anterior sesizării" (motivare rezumată în decizia penală nr. 1415/A/2025). Prevederea cuprinsă la art. 91 alin. (3) C. pen.

instituie interdicții punctuale la acordarea suspendării executării pedepsei, între care "încercarea de zădărnicire a aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților". Norma este una excepțională întrucât restrânge accesul la un mod de executare legal, deci supusă interpretării stricte. Extinderea conținutului său dincolo de ipoteza procesuală avută în vedere de legiuitor contravine principiului legalității și interdicției analogiei in malam partem. Prin tehnica de redactare a art. 91 C. pen. "s-a sustras… ori a încercat zădărnicirea…", legiuitorul grupează conduite intrinsec procesuale, precum sustragerea de la urmărire/judecată ori zădărnicirea aflării adevărului/identificării și tragerii la răspundere penală, adică atingeri aduse funcțiilor procesului penal, nu simple acțiuni pre-procesuale.

Mai mult, momentul procesual al "aflării adevărului" și "identificarea sau tragerea la răspundere" sunt funcții ce se activează numai după sesizarea organelor judiciare. Cu toate acestea, Curtea de Apel Cluj a invocat art. 289 alin. (2), art. 290 alin. (2) și art. 295 alin. (3) C. proc. pen. pentru a justifica posibilitatea "zădărnicirii" chiar anterior sesizării. Or, a apreciat că exact din aceste texte rezultă contrariul: • art. 289 C. proc. pen. reglementează plângerea ca modalitate de sesizare; • art. 290 C. proc. pen. reglementează denunțul; • art. 295 C. proc. pen. reglementează actele începătoare ale urmăririi penale după sesizare. Or, a considerat că numai după sesizare se deschid funcțiile procesuale legale de aflare a adevărului (art. 5 C. proc.

pen.), identificare și tragere la răspundere penală (art. 7, art. 14-15 C. proc. pen.). În lipsa unei sesizări, nu există o cauză pendinte în care să poată fi zădărnicită activitatea organelor judiciare, și nu există un autor sau participant ca subiect procesual în sensul strict al legii. A califica un act pre-procesual drept "zădărnicire" în accepțiunea art. 91 alin. (3) lit. c) C. pen. deconectează norma de la contextul său procesual. Rațiunea teleologică confirmă aceeași concluzie: interdicția din art. 91 alin. (3) lit. c) C. pen. protejează buna desfășurare a procesului penal, adică un cadru procesual deja deschis, fie in rem, fie in personam. În concluzie, a proteja un proces inexistent este o contradicție în termeni.

Totodată, influențarea declarațiilor este o infracțiune contra înfăptuirii justiției care se poate consuma și în afara cadrului unui dosar pendinte (de exemplu, determinarea victimei să nu sesizeze organele de cercetare). Faptul că legiuitorul a incriminat asemenea conduite nu înseamnă că a dorit ca orice condamnare pentru art. 272 C. pen. să declanșeze de plano impedimentul art. 91 alin. (3) lit. c) C. pen.. Interdicția de la art. 91 alin. (3) lit. c) C. pen. vizează tentativele de zădărnicire în cursul procesului, nu orice faptă abstract legată de adevăr/identificare, indiferent de moment. A confunda planul incriminării (parte specială) cu planul individualizării (parte generală) conduce la o extindere a interdicției dincolo de ipoteza sa legală.

În speță, actul de la 22.05.2024 a precedat plângerea din 11.06.2024. Prin urmare și în concluzie, nu se poate afirma, în sensul art. 91 alin. (3) lit. c) C. pen., că inculpatul ar fi încercat zădărnicirea unor activități procesuale într-un dosar pendinte, inexistente încă la data faptei. Așadar, în opinia recurentului inculpat a considera că zădărnicirea poate exista și înainte de sesizare pornește de la o analogie cu situațiile procesuale în care organelor li se obstrucționează efectiv activitatea, ceea ce este inadmisibil în defavoarea inculpatului. Dacă legiuitorul ar fi dorit să includă în interdicție și conduite pre-procesuale, ar fi prevăzut în mod expres. Practic, orice conduită pre-procesuală cu potențial de a diminua ori deturna probele, indiferent că există sau nu un dosar pendinte, ar declanșa automat interdicția suspendării (art. 91-98 C. pen.).

În acest context, a considerat că excluderea nelegală a suspendării echivalează, cu orientarea spre o "pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege " circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. Cu alte cuvinte, nu doar cuantumul constituie "limitele" legale ale pedepsei, ci și regimul/modul de executare pe care legea îl pune la dispoziția instanței în urma evaluării criteriilor art. 74 C. pen.. A exclude nelegal posibilitatea de suspendare sub supraveghere înseamnă a reduce, în mod nelegal, opțiunile stabilite de lege pentru modul de executare. Prin încheierea din data de 18 noiembrie 2025, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat numai în ceea ce privește aspectele care se circumscriu formal cadrului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

pen. Analizând recursul în casație formulat de recurentul inculpat B. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, urmând a-l admite, pentru considerentele ce vor fi expuse: Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege. Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen. În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, aspectele invocate de recurentul inculpat B. se circumscriu cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal. Cazul de casare evocat este incident atunci când, în raport de actele și lucrările existente la dosar la data pronunțării hotărârii definitive, se constată reținerea sau nereținerea unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare sau de condamnare a procesului penal. În aceste coordonate, se constată că motivul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, invocat de recurentul inculpat, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc.

pen., respectiv lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate. Analiza incidenței cauzei de încetare a procesului penal întemeiate pe lipsa plângerii prealabile formulate de persoana vătămată, ca expresie a principiului disponibilității în materia răspunderii penale, impune o evaluare realizată dintr-o dublă perspectivă. Astfel, pe de o parte, se impune examinarea cronologică și juridică a actelor procesuale efectuate în cauză, iar, pe de altă parte, determinarea limitelor legale în care organul de urmărire penală ar putea recurge la începerea urmăririi penale din oficiu, în contextul unei sesizări realizate prin plângere prealabilă, chiar și atunci când aceasta este constatată ca fiind tardiv formulată de persoana vătămată.

În cadrul acestei analize, raportat la structura evaluării anterior conturate, Înalta Curte examinează succesiunea actelor procesuale relevante sub aspectul incidenței cauzei de încetare a procesului penal prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc.

pen., în legătură cu faptele de violență în familie pretins săvârșite în lunile noiembrie 2023 și februarie 2024, reținând următoarele: Prin plângerea înregistrată în data de 10.06.2024, persoana vătămată a încunoștințat autoritățile cu privire la săvârșirea de către recurentul inculpat B. a infracțiunii de violență în familie comisă în luna noiembrie 2023. La data de 11.06.2024 cu ocazia declarației persoanei vătămate, aceasta a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului și pentru fapta de violență în familie săvârșită în luna februarie 2024. Ca urmare a constatării tardivității plângerii penale formulate de persoana vătămată pentru cele două infracțiuni de violență în familie săvârșite în luna noiembrie 2023 și februarie 2024, prin procesele-verbale din data de 10.06.2024 și respectiv, 11.06.2024, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la cele două infracțiuni.

Prin ordonanța din data de 13 iunie 2024 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, în contextul ignorării tardivității plângerii penale pentru cele două fapte antereferite, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul B. și sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni de violență în familie, prevăzute de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (1) C. pen., de această dată ca urmare a sesizării din oficiu a organelor de cercetare penală.

În acest context, analiza se impune a fi continuată pe cel de-al doilea palier, cu caracter determinant pentru soluționarea recursului în casație, respectiv determinarea limitelor legale strict circumscrise în care organul de urmărire penală ar putea dispune începerea urmăririi penale din oficiu, în ipoteza unei sesizări inițiale realizate prin plângere prealabilă, chiar și atunci când aceasta este constatată ca fiind tardiv formulată de persoana vătămată, fără a putea eluda regimul juridic al plângerii prealabile și principiul disponibilității care îl guvernează.

Preliminar, Înalta Curte reține interpretarea dată prin Decizia nr. 30 din 3 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 585 din 25 iunie 2024, aplicabilă mutatis mutandis, prin care s-a statuat că "în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau din oficiu, iar persoana vătămată a depus deja o asemenea plângere, acțiunea penală trebuie considerată ca fiind pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate." În esență, în cuprinsul acestei decizii pronunțate în procedura hotărârii prealabile, s-a reținut că în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, principiul fundamental avut în vedere de legiuitor este cel al disponibilității, iar în cazul excepțiilor funcționează atât principiul disponibilității, cât și cel al oficialității.

În acest sens, disponibilitatea acțiunii penale reprezintă regula în materia infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, inclusiv cele prevăzute de art. 199 din C. pen., legiuitorul lăsând la latitudinea persoanei vătămate posibilitatea de a aprecia și a decide dacă făptuitorul urmează să fie tras la răspundere penală sau nu. Legiuitorul a derogat de la această regulă, atât prin norme cu caracter general, art. 157 alin. (4) și (5) din C. pen., cât și cu caracter special, art. 199 alin. (2) din C. pen., instituind și posibilitatea procurorului de a pune în mișcare din oficiu acțiunea penală, derogări ce au avut drept fundament necesitatea de ocrotire superioară a intereselor persoanelor vătămate.

Deci, identificarea modului în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare, la plângerea prealabilă sau din oficiu, se pune în cazurile în care legiuitorul a prevăzut cele două procedee de exercitare a acțiunii penale. Însă, aceste derogări ce permit procurorului să pună în mișcare acțiunea penală din oficiu nu anulează principiul disponibilității, ci sunt subsidiare acestuia, întrucât, în caz contrar, legiuitorul ar fi renunțat în totalitate la ipoteza punerii în mișcare a acțiunii penale condiționat de formularea plângerii prealabile. Totodată, acceptarea posibilității coexistenței, în cadrul aceleiași cauze penale, atât a unei plângeri prealabile, cât și a unei sesizări din oficiu, precum și a valorificării acestora două posibilități de punere în mișcare a acțiunii penale de la caz la caz, cum este și situația de față, ar anihila complet principiul disponibilității, cu toate consecințele ce decurg de aici.

Examinând cauza prin prisma considerațiilor anterior expuse, Înalta Curte constată că, în mod nelegal, acțiunea penală pentru cele două infracțiuni de violență în familie a fost pusă în mișcare din oficiu, deși sesizarea organelor de urmărire penală a avut loc prin plângerea penală formulată de persoana vătămată, împrejurare care exclude, eo ipso, posibilitatea declanșării urmăririi penale din oficiu. Principiul oficialității nu poate fi invocat decât în cazul infracțiunilor pentru care legea instituie, în mod exclusiv, sesizarea din oficiu sau în ipoteza în care persoana vătămată a ales să nu își exercite dreptul de a solicita tragerea la răspundere penală. În situația în care persoana vătămată a formulat o plângere penală, chiar și peste termenul legal, există o manifestare expresă de voință în sensul angajării răspunderii penale, care exclude, în mod definitiv, posibilitatea organului de urmărire penală de a declanșa procedura din oficiu.

Constatarea tardivității plângerii nu poate produce efectul juridic al transformării unei infracțiuni supuse principiului disponibilității într-una urmărită din oficiu, ci impune, ca unică soluție legală, clasarea cauzei pentru lipsa plângerii prealabile. Într-o abordare contrară, principiul disponibilității ar fi golit de conținut normativ și ar permite o aplicare discreționară a acestuia de către organul de urmărire penală, deși acesta a fost învestit exclusiv ca urmare a plângerii penale formulate de persoana vătămată. Conduita procesuală a organului de cercetare penală care a determinat nelegalitatea dispoziției de trimitere în judecată este dublată de conduita juridică superficială a instanțelor de judecată ce a avut drept consecință nelegalitatea hotărârii pronunțate și care aveau obligația atât de diligență, cât și de rezultat să analizeze situația juridică a plângerii penale pentru cele două fapte și să dispună în consecință.

Lipsa de diligență a acestora s-a soldat cu antrenarea răspunderii penale a inculpatului pentru cele două fapte de violență în familie, săvârșite în lunile noiembrie 2023 și februarie 2024 și cu privire la care aveau obligația să constate, în raport de dispozițiile art. 296 alin. (1) din C. proc. pen., că este depășit termenul de 3 luni în care se putea formula plângere prealabilă și să dispună o soluție de încetare a procesului penal. În acest context, încălcarea flagrantă a principiilor disponibilității și oficialității, a afectat în mod esențial legalitatea întregului parcurs procesual al cauzei, precum și a pedepsei aplicate în final inculpatului, întrucât exercitarea acțiunii penale constituie o condiție indispensabilă pentru angajarea răspunderii penale, iar în lipsa acesteia nicio sancțiune penală nu mai poate subzista în drept.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de recurentul inculpat B. împotriva deciziei penale nr. 1415/A din data de 12 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2024. Va casa, în parte, decizia penală atacată și în înlăturarea greșitei aplicări a legii, dispune: Va descontopi pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului pe care o repune în individualitatea ei în pedepsele componente: - 1 an închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen. (dreptul de a comunica cu victima A. și de a se apropia la mai puțin de 50 m de aceasta) pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prev. și ped.

de art. 199, alin. (1) C. pen., rap. la art. 193 alin. (1) C. pen. (fapta din cursul lunii noiembrie 2023); - 1 an și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen. (dreptul de a comunica cu victima A. și de a se apropia la mai puțin de 50 m de aceasta) pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prev. și ped. de art. 199 alin. (1) C. pen., rap. la art. 193 alin. (1) C. pen. (fapta din cursul lunii februarie 2024). - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 207 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunilor pentru violență în familie, prev. și ped. de art. 199, alin. (1) C. pen., rap. la art. 193 alin. (1) C. pen. (fapta din cursul lunii noiembrie 2023) și infracțiunea de violență în familie, prev. și ped. de art. 199, alin. (1) C. pen., rap. la art. 193 alin. (1) C. pen. (fapta din cursul lunii februarie 2024), întrucât lipsește plângerea prealabilă. În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele de 2 ani și respectiv 1 an și 6 luni stabilite prin prezenta, aplicând inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o va spori cu 6 luni (1/3 din cealaltă pedepsă), în final aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, în regim de executare efectivă.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., va deduce din durata pedepsei, perioada reținerii, a arestării preventive și la domiciliu, precum și a pedepsei executate de la 13.06.2024 la zi. Va menține restul dispozițiilor care nu contravin prezentei. Va dispune anularea formelor de executare și emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în casație formulat de recurentul inculpat B. împotriva deciziei penale nr. 1415/A din data de 12 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2024. Casează, în parte, decizia penală atacată și în înlăturarea greșitei aplicări a legii, dispune: Descontopește pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului pe care o repune în individualitatea ei în pedepsele componente: - 1 an închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen. (dreptul de a comunica cu victima A. și de a se apropia la mai puțin de 50 m de aceasta) pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prev. și ped.

de art. 199, alin. (1) C. pen., rap. la art. 193 alin. (1) C. pen. (fapta din cursul lunii noiembrie 2023); - 1 an și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen. (dreptul de a comunica cu victima A. și de a se apropia la mai puțin de 50 m de aceasta) pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, prev. și ped. de art. 199 alin. (1) C. pen., rap. la art. 193 alin. (1) C. pen. (fapta din cursul lunii februarie 2024). - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 207 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunilor pentru violență în familie, prev. și ped. de art. 199, alin. (1) C. pen., rap. la art. 193 alin. (1) C. pen. (fapta din cursul lunii noiembrie 2023) și infracțiunea de violență în familie, prev. și ped. de art. 199, alin. (1) C. pen., rap. la art. 193 alin. (1) C. pen. (fapta din cursul lunii februarie 2024), întrucât lipsește plângerea prealabilă. În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele de 2 ani și respectiv 1 an și 6 luni stabilite prin prezenta, aplicând inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni (1/3 din cealaltă pedepsă), în final aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, în regim de executare efectivă.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., deduce din durata pedepsei, perioada reținerii, a arestării preventive și la domiciliu, precum și a pedepsei executate de la 13.06.2024 la zi. Menține restul dispozițiilor care nu contravin prezentei. Dispune anularea formelor de executare și emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei decizii. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2025.