ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 1061 din data de 1 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția Penală,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 1732 din data de 23 octombrie 2019 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/2017, printre altele, în temeiul art. 5 din C. proc. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaților A. și B. este reprezentată de C. pen. în vigoare.

În conformitate cu art. 346 și art. 347 din C. proc. pen., a fost respinsă cererea inculpatului A. de trimitere a cauzei în camera preliminară.

A fost respinsă cererea inculpatului A. de încetare a procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) din C. pen. și art. 5 din C. pen., în dauna persoanei vătămate C., pentru lipsa altei condiții prevăzute de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, prev. de art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., a fost încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., ca urmare a împăcării părților (persoană vătămată fiind D.).

În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., a fost încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul A. a două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., ca urmare a încheierii unui acord de mediere în sensul împăcării părților (fapte din luna iunie 2015, respectiv din data de 25 august 2015, persoană vătămată fiind E.).

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 248 din C. pen., art. 33 alin. (1) și (2) teza I din C. pen. și art. 78 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. - judecată în stare de libertate, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) din C. pen. și art. 5 din C. pen. (faptă din luna iunie 2012, persoane vătămate fiind F. și G.).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și alin. (3) și (5) din C. pen., art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durata de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, a următoarelor drepturi: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; de a comunica și de a se apropia de persoana vătămată G.

În conformitate cu art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul acelorași drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) din C. pen. și art. 78 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., art. 77 lit. e) din C. pen. și art. 5 din C. pen. (faptă din perioada iulie - septembrie 2012, persoană vătămată fiind C.).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), g) și n) și alin. (3) și (5) din C. pen., art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, a următoarelor drepturi: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; de a fi tutore sau curator; de a deține funcția de administrator la persoane juridice având ca obiect de activitate intermedierea imobiliară, respectiv de a desfășura activitatea de agent imobiliar; de a comunica și de a se apropia de inculpatul B.

În conformitate cu art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), g) și n) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul acelorași drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din luna februarie 2013, persoană vătămată fiind H.).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și n) și alin. (3) și (5) din C. pen., art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, a următoarelor drepturi: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; de a deține funcția de administrator la persoane juridice având ca obiect de activitate intermedierea imobiliară și de a desfășura activitatea de agent imobiliar; de a comunica și de a se apropia de inculpatul B.

În conformitate cu art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și n) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul acelorași drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În conformitate cu art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a constatat că cele 3 infracțiuni pentru care inculpatul este condamnat prin prezenta sentință penală se află în stare de concurs real.

Au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare, 2 ani închisoare, respectiv 2 ani închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din suma celorlalte pedepse (1 an închisoare), rezultând pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care inculpatul A. o execută în detenție.

În baza art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) din C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. alături de pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării, pe o durată de 3 (trei) ani, calculată de la data executării sau considerării ca executate a pedepsei principale, a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a fi tutore sau curator, de a deține funcția de administrator la persoane juridice având ca obiect de activitate intermedierea imobiliară și de a desfășura activitatea de agent imobiliar, precum și de a comunica și de a se apropia de inculpatul B., respectiv de persoana vătămată G.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 65 alin. (3) din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa accesorie rezultantă, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la data executării sau considerării ca executate a pedepsei principale, constând în interdicția exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a fi tutore sau curator, de a deține funcția de administrator la persoane juridice având ca obiect de activitate intermedierea imobiliară și de a desfășura activitatea de agent imobiliar, precum și de a comunica și de a se apropia de inculpatul B., respectiv de persoana vătămată G.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din perioada noiembrie 2010 - februarie 2011, persoană vătămată fiind I.).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și n) și alin. (3) și (5) din C. pen., art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durata de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, a următoarelor drepturi: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; de a desfășura activitatea de agent imobiliar; de a comunica și de a se apropia de inculpatul A.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 78 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. e) din C. pen. și art. 5 din C. pen. (faptă din perioada iulie - septembrie 2012, persoană vătămată fiind C.).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), g) și n) și alin. (3) și (5) din C. pen., art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durata de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, a următoarelor drepturi: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; de a fi tutore sau curator; de a desfășura activitatea de agent imobiliar; de a comunica și de a se apropia de inculpatul A.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă din luna februarie 2013, persoană vătămată fiind H.).

Au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare, 2 ani închisoare, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din suma celorlalte pedepse (10 luni închisoare), rezultând pedeapsa de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, pe care inculpatul B. o execută în detenție.

În baza art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) din C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a aplicat inculpatului B. alături de pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării, pe o durată de 3 (trei) ani, calculată de la data executării sau considerării ca executate a pedepsei principale, a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a fi tutore sau curator, de a desfășura activitatea de agent imobiliar, de a comunica și de a se apropia de inculpatul A.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 65 alin. (3) din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului B. pedeapsa accesorie rezultantă, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la data executării sau considerării ca executate a pedepsei principale, constând în interdicția exercitării drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a fi tutore sau curator, de a desfășura activitatea de agent imobiliar, de a comunica și de a se apropia de inculpatul A.

A fost stinsă acțiunea civilă introdusă în procesul penal de către partea civilă E. în contradictoriu cu inculpatul A.

În baza art. 397 alin. (1) din C. pen., art. 25 alin. (1) din C. pen. și art. 19 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357, art. 1381 și art. 1382 din C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă I., împotriva inculpatului B.

A fost obligat inculpatul B. la plata către partea civilă I. a sumei de 5.000 euro, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 22 din C. pen., s-a luat act că partea civilă C., persoană pusă sub interdicție, prin reprezentant legal J., a renunțat la pretențiile civile în procesul penal față de inculpatul A.

S-a constatat că prejudiciul suferit de partea civilă C. a fost reparat parțial (15.500 RON + 27.500 euro).

În baza art. 397 alin. (1) din C. pen., art. 25 alin. (1) din C. pen. și art. 19 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357, art. 1381 și art. 1382 din C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă introdusă în procesul penal de partea civilă C., prin reprezentant legal J., împotriva inculpatului B.

A fost obligat inculpatul B. la plata către partea civilă C. a sumei de 17.200 euro, cu titlu de daune materiale [diferența dintre valoarea apartamentului de 48.000 euro și paguba reparată (15.500 RON + 27.500 euro)].

În baza art. 79 din C. pen. raportat la art. 19 alin. (2) din C. pen., a fost respinsă excepția inadmisibilității modificării acțiunii civile (pentru lipsa calității procesule a persoanei vătămate G.), invocată de inculpatul A., prin avocat la termenul din data de 21 martie 2018).

În baza art. 397 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 19 alin. (1) din C. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea părții civile G., de obligare a inculpatului A. la plata prejudiciului material (cheltuieli judiciare în cadrul unui proces civil și cheltuieli în legătură cu servicii medicale).

În baza art. 397 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 19 alin. (1) și (5) din C. pen., art. 79 din C. pen. și art. 84 alin. (1) din C. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea părții civile G. de obligare a inculpatului A. la plata daunelor morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) și (3) din C. pen. raportat la 19 alin. (1) din C. pen., au fost respinse, ca inadmisibile, capetele de cerere din acțiunea civilă (astfel cum a fost modificată și completată) introdusă de partea civilă H., în contradictoriu cu inculpații B. și A., de constatare a nulității absolute a actelor încheiate de către partea civilă H. cu inculpatul B. în legătură cu care a fost victima infracțiunii de înșelăciune, a actelor adiționale ulterioare, a Procurii speciale notariale nr. 171 din 4 februarie 2013 (notar public K.), a actelor subsecvente încheiate de B. cu terții (promisiuni de vânzare-cumpărare, contract de vânzare autentificat vizând terenurile în legătură cu care a fost înșelată), a actelor încheiate de către martorii L., M. și N. cu numitul B. privind imobilele care fac obiectul cauzei.

În baza art. 397 alin. (1) din C. pen., art. 25 alin. (1) din C. pen. și art. 19 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357, art. 1381 și art. 1382 din C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă introdusă în procesul penal de partea civilă H. împotriva inculpaților A. și B.

Au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B. la plata către partea civilă H. a sumei de 25.350 RON, reprezentând daune materiale, diferența neachitată din prețul terenurilor convenit între inculpați și partea civilă H. (prin Antecontractul din data de 4 februarie 2013 certificat sub nr. x din 4 februarie 2013 de avocat O.), terenuri în suprafață de 1.500 mp înscris în CF nr. x Florești (înstrăinat ulterior terților P. și Q. prin Contractul de vânzare autentificat sub nr. x din 11 februarie 2013 de R.), respectiv în suprafață de 1.400 mp (rezultat în urma alipirilor și dezlipirilor și promis spre vânzare terților S. și T., conform promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare din data de 18 februarie 2013, certificată sub nr. x din 18 februarie 2013 de SCNP R.).

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 371 din C. pen., art. 19 alin. (1) din C. pen., art. 79 din C. pen. și art. 84 din C. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea părții civile H. de obligare a inculpaților A. și B. la plata valorii/prețului celorlalte terenuri (menționate în antecontractul de vânzare-cumpărare și actele adiționale încheiate între partea civilă H. și inculpatul B., respectiv în antecontractele încheiate între martorii L., M. și N. cu numitul B.).

În baza art. 397 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 19 alin. (1) și (5) din C. pen., art. 79 din C. pen. și art. 84 alin. (1) din C. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea părții civile H. de obligare a inculpaților A. și B. la plata daunelor morale.

În temeiul art. 249 alin. (1), (2), (5) din C. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, aparținând inculpatului A. în vederea garantării reparării pagubei de 25.350 RON cauzate de prin comiterea infracțiunii în dauna părții civile H., respectiv a executării cheltuielilor judiciare suportate de stat și părțile civile.

S-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, aparținând inculpatului B. în vederea garantării reparării pagubei de 25.350 RON cauzate prin comiterea infracțiunii în dauna părții civile H., a pagubei de 17.200 euro cauzate prin comiterea infracțiunii în dauna părții civile C., a pagubei de 5.000 euro cauzate prin comiterea infracțiunii în dauna părții civile I., respectiv a executării cheltuielilor judiciare suportate de stat și părțile civile.

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. (1) și (2) și art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) din C. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare.

În conformitate cu art. 276 alin. (1), (2) și (4) din C. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă G. a sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocațial în procesul penal). A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 300 RON către partea civilă C., prin reprezentant legal J., cu titlu de cheltuieli judiciare (parte din onorariu avocațial). A fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 285 RON către partea civilă C., prin reprezentant legal J., cu titlu de cheltuieli judiciare (parte din onorariu avocațial). A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON către partea civilă H., cu titlu de cheltuieli judiciare (jumătate din onorariu avocațial). A fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 1.000 RON către partea civilă H., cu titlu de cheltuieli judiciare (jumătate din onorariu avocațial).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în perioada 23 iulie 2012 - 18 septembrie 2012, cu sprijinul intelectual și material al inculpatului B., profitând de vulnerabilitatea și de instabilitatea psihică a persoanei vătămate C., inculpatul A. a indus-o în eroare pe aceasta, prezentându-i ca adevărată intenția sa de a intermedia tranzacția apartamentului proprietate personală situat în Cluj-Napoca, str. x, determinând-o inițial să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare cu interpusul său - inculpatul B., angajat la agenția imobiliară administrată de către A. la acel moment -, prin care cel din urmă se obliga în mod disimulat să cumpere apartamentul pentru prețul lezionar de 70.000 RON, un preț de circa 3 ori mai mic decât valoarea de piață a imobilului, compus din valoarea de 25.000 RON și o garsonieră nedeterminată situată în Cluj-Napoca, remițându-i în realitate, în tranșe, suma totală de aproximativ 15.500 RON și punând-o în posesia unui apartament cu 1 cameră nefinisat, ce prezenta condiții improprii de trai, situat în loc. Florești, jud. Cluj, imobil promis spre vânzare inculpatului B.

Toate aceste "contraprestații" minore au stat în cele din urmă la baza determinării persoanei vătămate la vânzarea imobilului proprietate personală în favoarea martorului U. (prezentat ca și cumpărător de către inculpați) pentru prețul de 35.000 euro (157.500 RON), preț pe care coinculpații l-au încasat, cauzând astfel un prejudiciu de 48.000 euro.

La data de 14 iunie 2012, inculpatul A. a indus în eroare persoana vătămată V., profitând de dependența acestuia de alcool și de instabilitatea sa financiară, prin prezentarea ca adevărată a intenției sale nereale de cumpărare a apartamentului nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, în suprafață de 53,02 mp, determinând-o astfel să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în discuție, pentru prețul lezionar de 75.000 RON, compus dintr-o sumă de bani și o garsonieră nedeterminată situată în mun. Cluj-Napoca.

În cuprinsul convenției s-a atestat, în mod nereal, plata obligației pecuniare în valoare de 35.000 RON, fără ca inculpatul să intenționeze vreun moment respectarea obligației de plată și a celei de tranzacționare a garsonierei promise, prejudiciul neconcretizându-se în plan real exclusiv pe fondul decesului persoanei vătămate la data de 01 septembrie 2012, fără ca până la acest moment să se încheie perfectarea vânzării.

În perioada 4 februarie 2013 - 18 februarie 2013, cu sprijinul intelectual și material al inculpatului B., inculpatul A. a indus în eroare persoana vătămată H., prezentându-i ca adevărată intenția de intermediere a tranzacționării unor parcele de teren situate în localitatea Luna de Sus, jud. Cluj, în suprafață totală de 3.900 mp, cu privire la care sus-numita deținea drept de proprietate exclusivă pentru o parcelă în suprafață de 1.500 mp, respectiv era împuternicită de către ceilalți proprietari tabulari ori succesori ai acestora să găsească cumpărători pentru restul parcelelor în suprafețe cumulate de 2.400 mp.

Inculpatul A., cu sprijinul inculpatului B., în mod repetat, a amăgit-o pe persoana vătămată, avansându-i sume infime de bani din valoarea totală a imobilelor, să încheie inițial antecontractul de vânzare-cumpărare cu interpusul său, inculpatul B. pentru prețul de 39.000 euro, iar ulterior să îl mandateze pe același interpus B. pentru vânzarea parcelei de teren aflată în proprietatea lui H. și să efectueze demersuri de intabulare pentru celelalte parcele de teren în favoarea aceleiași H.

Ulterior, pe de o parte, B., la instigarea lui A., a vândut către martorul P. pentru prețul deghizat de 10.000 RON terenul în suprafață de 1.500 mp aparținând numitei H., inculpații încasând în realitate suma de 2.000 euro și 2 autoturisme a căror valoare cumulată este de 13.000 euro și au omis să aducă la cunoștința mandantului vânzarea, iar pe de altă parte, același împuternicit, inculpatul B., la instigarea inculpatului A., cu depășirea mandatului conferit de către persoana vătămată, a promis spre vânzare numiților S. și T. o parcelă de teren eventuală ce se va constitui din alipiri și dezlipiri succesive, în suprafață de 1.400 mp, pentru prețul lezionar de 8.500 euro pe care inculpații l-au încasat, cu consecința obligării mandantului la respectarea obligațiilor în favoarea promitenților-cumpărători, fără a-l informa despre tranzacția realizată și fără a-i remite drepturile bănești cuvenite, cauzând un prejudiciu cumulat de 23.500 euro.

În perioada 29 iulie 2014 - 13 august 2014, inculpatul A., cu sprijinul intelectual și material al coinculpaților W. și X., pe fondul intermedierii vânzării imobilului teren și construcție, în suprafață de 1.470 mp, situat în intravilanul loc. Florești, jud. Cluj, în favoarea martorului Y. pentru prețul de 65.000 euro, a indus în eroare persoana vătămată D. cu privire la intenția sa de plată a unei părți în cuantum de 20.000 euro din prețul indicat mai sus, determinând-o astfel să accepte transferul dreptului de proprietate în favoarea cumpărătorului odată cu încasarea unei sume de 45.000 euro și să încheie pentru diferența de preț, în mod fictiv, un contract de împrumut cu termen de plată de 1 an cu un interpus - inculpatul W., dându-i împreună cu coinculpatul X. asigurări mincinoase că banii îi vor fi remiși în decurs de câteva luni datorită capacității lor financiare și garantând obligația cu o cotă parte dintr-un imobil situat în Germania, despre care au afirmat în mod mincinos că s-ar afla în proprietatea interpusului W., fără a-și respecta vreun moment obligația, cu consecința cauzării un prejudiciu de 20.000 euro.

În cursul lunii iunie 2015, inculpatul A. a indus în eroare persoana vătămată E. prezentându-i în mod mincinos intenția sa de a achiziționa un autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x, aflat în proprietatea mamei sale Z., sens în care i-a solicitat un împrumut în valoare de 3.000 euro și l-a determinat să deghizeze natura reală a contractului prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu aparentul vânzător, cu consecința intrării inculpatului A. în posesia efectivă a vehiculului și fără ca inculpatul să restituie suma de bani până la acest moment, depășit în mod vădit termenul de scadență convenit la doar câteva luni, producând un prejudiciu de 3.000 euro.

La data de 25 august 2015, inculpatul A. a indus în eroare persoana vătămată E. cu ocazia încheierii unui contract de împrumut, determinând-o să-i remită suma de 12.000 euro, sub obligația restituirii valorii în termen de 2 luni și oferind drept garanție pentru neexecutare, obligația de cesionare a unor drepturi personale izvorâte dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren situat în loc. Florești, jud. Cluj, încheiat și autentificat la data de 19 decembrie 2014, fără ca suma de bani reprezentând valoarea împrumutului să fie remisă împrumutătorului până în prezent, cu depășirea vădită a termenului de scadență și lăsând, totodată, ineficace caracterul executoriu al contractului, prin aceea că inculpatul a dobândit în mod personal drepturile izvorâte din antecontractul de vânzare-cumpărare, cu care a garantat împrumutul, cauzând astfel un prejudiciu de 12.000 euro.

În perioada 15 noiembrie 2010 - 18 februarie 2011, inculpatul B. a contribuit la inducerea în eroare și prejudicierea numiților I. și AA., prin sprijinul intelectual și material oferit inculpatului A. (față de care s-a dispus o soluție de clasare ca urmare a intervenirii împăcării) în demersurile de prezentare ca adevărată a intenției celui din urmă de a intermedia tranzacția unui imobil aflat în proprietatea persoanelor vătămate, în suprafață de 2.000 mp, înscris în CF nr. x Florești, manopere frauduloase concretizate în acționarea drept interpus al inculpatului A., ca aparent cumpărător, în scopul determinării persoanei vătămate să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare cu sine, exclusiv în scopul creării aparenței legale în fața terților că inculpatul B. poate perfecta vânzarea efectivă a imobilului - dezlipit ulterior în două parcele cu suprafețe egale.

După negocierea și încasarea prețului de la cumpărătorii BB. și respectiv CC. și DD., în valoare de 18.000 RON și 6.500 euro, B. a împărțit banii cu A., fără a-și asuma obligațiile de plată către persoana vătămată I., cauzând astfel un prejudiciu de 10.000 euro.

II. Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia penală nr. 1061 din data de 1 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția Penală, au fost admise apelurile declarate de inculpații B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 1732 din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost desființată doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilite în sarcina inculpatului A. și cu privire la latura civilă a cauzei.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A. și a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul A., ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituțiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile în cadrul Primăriei mun. Cluj-Napoca/Primăriei com. Florești, în condițiile Legii nr. 253/2013.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul B. a achitat suma de 500 Euro părții civile I. și s-a obligat să achite în tranșe lunare de câte 500 Euro și restul prejudiciului de 4.500 Euro (Convenția autentică nr. 1469 din 7 septembrie 2020).

S-a constatat că inculpatul A. a achitat prin factura x din 4 septembrie 2020 suma de 35.000 RON și prin factura x din 23 iunie 2020 suma de 1000 RON, iar, prin foaia de vărsământ seria x/16088 suma de 2100 Euro în favoarea părții civile H.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de părțile civile G. și H. împotriva Sentinței penale nr. 1732 din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 1061 din data de 1 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția Penală, inculpații A. și B. au declarat recurs în casație, în termenul legal.

În motivarea cererilor de recurs, a fost indicat ca temei dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

În motivele scrise, inculpatul A. a susținut că a fost condamnat în mod nelegal, avându-se în vedere trei fapte neprevăzute de legea penală, prin prisma lipsei unei conduite care să se circumscrie normei de incriminare prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., conduită care în fapt a constat într-o executare neconformă a unor contracte civile.

A solicitat admiterea recursului în casație și, pe cale de consecință, achitarea în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., în raport de fiecare dintre cele trei infracțiuni cu privire la care a fost condamnat în mod nelegal.

În motivele scrise, inculpatul B. a susținut că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma complicității, iar soluția de condamnare dispusă este una nelegală, întrucât are în vedere o faptă care nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care a solicitat achitarea, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen.

În acest sens, recurentul a apreciat că în vederea reținerii complicității la infracțiunea de înșelăciune se impunea să fi ajutat la inducerea în eroare a persoanei vătămate, astfel încât aceasta să dobândească o reprezentare denaturată, falsă, asupra unei anumite situații, iar ca urmare a reprezentării denaturate a situației în discuție, persoana vătămată să adopte o conduită autopăgubitoare. Analizând însă starea de fapt reținută de Curtea de Apel Cluj, nu poate fi identificat în mod efectiv un aspect cu privire la care să fi ajutat la inducerea în eroare a persoanei vătămate C., sens în care unica soluție legală care s-ar fi impus ar fi fost una de achitare în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 din C. proc. pen.

A concluzionat că faptele reținute în sarcina sa nu întrunesc condițiile de tipicitate aferente infracțiunii de înșelăciune, întrucât presupusele acțiuni nu au fost unele de inducere în eroare și nici nu au generat vreo pagubă în patrimoniul persoanelor vătămate, drept pentru care soluția de achitare se impune cu puterea evidenței.

IV. Examinând recursurile în casație, se constată că acestea nu sunt fondate.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară de atac a recursului în casație este limitată exclusiv în drept. Așadar, statuările în fapt ale instanței care a pronunțat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii.

Cazul de casare invocat de inculpații A. și B. are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune.

În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7) din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, criticile formulate sunt cele iterate și în fața instanței de apel, referitoare la faptul că inculpații nu au acționat cu intenția de a induce în eroare, critici examinate și înlăturate de către judecătorii primelor instanțe.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de înșelăciune și, respectiv, și complicitate la această infracțiune - pentru inculpatul B., pentru care au fost condamnați recurenții inculpați.

Astfel, s-au reținut, pe baza probelor, următoarele:

Inculpatul A. în luna iunie 2012, a indus în eroare persoana vătămată V., profitând de starea de vulnerabilitate în care se afla, creată de dependența cronică de alcool și de nevoia de resurse financiare pentru a-și finanța viciul, prin:

- prezentarea ca adevărată a intenției nereale de cumpărare a apartamentului nr. x, situat în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, în suprafață utilă de 53,02 mp;

- determinând-o să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare la data de 14 iunie 2012, cu privire la imobilul în discuție, pentru prețul vădit disproporționat de 75.000 RON (consemnat cu scopul ca inculpatul să obțină controlul asupra imobilului persoanei vătămate), dar fără intenția reală de a-l achita, preț compus din suma de 35.000 RON și o garsonieră nedeterminată situată în Cluj-Napoca (echivalentul utopic al diferenței de 40.000 RON), convenție în cuprinsul căreia, profitându-se de imposibilitatea de înțelegere a situației de către persoana vătămată V., s-a atestat în mod nereal plata obligației pecuniare în valoare de 35.000 RON - prejudiciul nefiind concretizat, ca urmare a decesului persoanei vătămate V. la data de 1 septembrie 2012 și a refuzului soției acestuia G. (despărțită în fapt în anul 2007 de V. -, despre existența căreia inculpatul a aflat ulterior inducerii în eroare a persoanei vătămate V.) de a încheia contractul autentic de vânzare-cumpărare.

Apoi, în perioada iulie 2012 - septembrie 2012, cu sprijinul moral și material al inculpatului B., profitând de vulnerabilitatea persoanei vătămate C., care suferea de probleme de sănătate mintală și de situația financiară precară în care se afla, a indus-o în eroare:

- prezentându-i ca adevărată intenția sa de a intermedia vânzarea singurului bun de valoare al persoanei vătămate, apartamentul situat în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj;

- determinând-o inițial să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare cu inculpatul B. (angajatul agenției imobiliare administrate de către A.), prin care B. se obliga să cumpere apartamentul pentru prețul lezionar de 70.000 RON (de cca. 3 ori mai mic decât valoarea de piață a bunului, consemnat cu scopul ca inculpatul A., prin intermediul lui B., să obțină controlul asupra imobilului persoanei vătămate), din care 25.000 RON și o garsonieră nedeterminată situată în mun. Cluj-Napoca evaluată la 45.000 RON;

- apoi, prin remiterea unor sume de bani cu titlu de avans și prin câștigarea încrederii, convingând-o să-l împuternicească printr-o procură notarială pe B. să vândă apartamentul către terți (procură neutilizată datorită refuzului terțului-cumpărător de a încheia contractul prin mandatar);

- iar după obținerea controlului integral asupra apartamentului, oferindu-i alte sume infime de bani și punând-o în situația faptului împlinit că nu îi pot oferi la schimb decât o locuință situată la demisol într-un imobil din localitatea Florești (contraprestație pe care nu au mai îndeplinit-o, întrucât nu au achitat prețul către proproprietarul respectivului imobil);

- pentru ca, în final, persoana vătămată aflată sub controlul inculpatului A. să vândă, la data de 18 septembrie 2012, apartamentul către cumpărătorul stabilit de A. la prețul de 35.000 euro, sumă de bani care a ajuns în final la acest inculpat, cauzând un prejudiciu de 48.000 euro, valoarea de piață a apartamentului la momentul vânzării (din care persoana vătămată a primit în perioada comiterii faptei 15.500 RON.

Apoi, același inculpat, în luna februarie 2013, cu sprijinul intelectual și material al inculpatului B., a indus în eroare persoana vătămată H.:

- prezentându-i ca adevărată intenția de cumpărare, apoi de intermediere a unor parcele de teren situate în localitatea Luna de Sus, jud. Cluj, în suprafață totală de 3.900 mp, cu privire la care persoana vătămată deținea drept de proprietate pentru o parcelă în suprafață de 1.500 mp, respectiv era coproprietară sau putea negocia pentru ceilalți proprietari sau succesori ai acestora referitor la diferența de 2.400 mp;

- determinând-o prin amăgiri și avansarea unor sume infime de bani din valoarea totală a imobilelor, să încheie la data de 4 februarie 2013 antecontractul de vânzare-cumpărare cu interpusul său, inculpatul B., în calitate de promitent-cumpărător, pentru prețul de 39.000 euro (10 euro/mp);

- iar ulterior, în pretinsa executare a antecontractului, prin inducere în eroare cu privire la conținutul și limitele procurii, determinând-o să-l mandateze (procura notarială din data de 4 februarie 2013) pe același B. la vânzarea către terți a parcelelor de teren în suprafață totală de 3.900 mp (din care doar 1.500 mp se aflau în proprietatea exclusivă a persoanei vătămate) și să efectueze demersuri de intabulare pentru celelalte parcele de teren în favoarea aceleiași H.;

- după care, B., direcționat de A., fără știința persoanei vătămate și fără informarea ulterioară a acesteia, a vândut prin contractul notarial din data de 11 februarie 2013, martorilor P. și Q., pentru prețul deghizat de 10.000 RON terenul în suprafață de 1.500 mp intabulat pe numele persoanei vătămate H., inculpații încasând în realitate pentru ei suma de 2.000 euro și 2 autovehicule (însumat prețul primit fiind de cca. 12.400 euro);

- iar la data de 18 februarie 2013, prin intermediul aceluiași B., cu depășirea împuternicirii notariale (obținute oricum prin inducere în eroare), fără a face vreun demers prealabil de intabulare a parcelelor de teren (conform antecontractului inițial), a promis spre vânzare martorilor S. și T. o parcelă de teren eventuală ce s-ar fi constituit din alipiri și dezlipiri succesive, în suprafață de 1.400 mp, pentru prețul redus de 8.500 euro pe care inculpații l-au încasat integral, fără informarea persoanei vătămate H., cauzând un prejudiciu persoanei vătămate de 29.000 euro (echivalentul terenului de 2.900 mp - vândut sau promis către terți, conform înțelegerii inițiale cu persoana vătămată - 10 euro/mp).

Inculpatul B., în perioada noiembrie 2010 - februarie 2011, a ajutat material și moral autorul acțiunii de inducere în eroare a persoanei vătămate I., prin:

- prezentarea ca adevărată a intenției autorului a intermedia vânzarea unui teren în suprafață de 2.000 mp, complicele prezentându-se ca și cumpărător la indicația autorului, semnând la data de 15 noiembrie 2010 antecontractul de vânzare-cumpărare, cu scopul de a permite autorului să obțină control asupra tranzacționării terenului persoanei vătămate;

- interpunerea, la solicitarea autorului, la data de 15 noiembrie 2010 a inculpatului B. în promisiunea de vânzare-cumpărare cu soții CC. și DD., pentru a încasa prețul pentru o parcelă dezmembrată din terenul persoanei vătămate (6.500 euro remiși inculpaților astfel: 3.000 euro la data de 15 noiembrie 2010, 2.000 euro la data de 19 noiembrie 2010, 500 euro la data de 27 noiembrie 2010, iar diferența de 1.000 euro la data de 22 decembrie 2010);

- limitarea raportului contractual direct dintre persoana vătămată I., vânzător, și cumpărătorii-terți CC. și DD. (o parcelă dezmembrată), respectiv BB. (cealaltă parcelă dezmembrată de inculpați);

- respectiv prin prezentarea de către autor a unor elemente de fapt nereale esențiale (imposibilitatea terților-cumpărători de a achita prețul la semnarea contractelor notariale, cu promisiunea că plata se va realiza în câteva zile - sens în care B., la indicația autorului, a semnat o mențiune adițională la antecontractul inițial), determinând-o pe I. la data de 11 februarie 2011 să semneze 2 contracte de vânzare-cumpărare notariale pentru cele două parcele de teren dezmembrate din suprafața de 2.000 mp, în pofida faptului că nu încasase prețul, B. încasând de la terțul-cumpărător BB. prețul de 18.000 RON, cauzând persoanei vătămate o pagubă inițială de 10.000 euro (prețul înțelegerii).

Inculpatul B., în luna februarie 2013, a contribuit la inducerea în eroare și prejudicierea persoanei vătămate H., prin ajutorul intelectual și material oferit inculpatului A. în demersurile de prezentare ca adevărate a unor fapte mincinoase, astfel:

- a susținut oferta inculpatului A. de intermediere a unor parcele de teren situate în localitatea Luna de Sus, jud. Cluj, în suprafață totală de 3.900 mp, cu privire la care persoana vătămată deținea drept de proprietate pentru o parcelă în suprafață de 1.500 mp, respectiv era coproprietară sau putea negocia pentru ceilalți proprietari sau succesori ai acestora referitor la diferența de 2.400 mp;

- a semnat la data de 04 februarie 2013 antecontractul de vânzare-cumpărare în calitate de promitent-cumpărător, pentru prețul de 39.000 euro (10 euro/mp);

- iar ulterior, în aceeași zi, în pretinsa executare a antecontractului, a condus-o pe persoana vătămată la notar pentru a emite procura de intabulare și vânzare, B. figurând ca mandant, conținutul și limitele procurii nefiind înțelese de persoana vătămată pe fondul inducerii în eroare realizate de A.;

- iar la data de 18 februarie 2013, B., cu depășirea împuternicirii notariale (obținute oricum prin inducere în eroare de către A.), fără a face vreun demers prealabil de intabulare a parcelelor de teren (conform antecontractului inițial), a promis spre vânzare martorilor S. și T. o parcelă de teren eventuală ce s-ar fi constituit din alipiri și dezlipiri succesive, în suprafață de 1.400 mp, pentru prețul redus de 8.500 euro pe care inculpații l-au încasat integral, fără informarea persoanei vătămate H., cauzând un prejudiciu persoanei vătămate de 29.000 euro (echivalentul terenului de 2.900 mp - vândut sau promis către terți, conform înțelegerii inițiale cu persoana vătămată - 10 euro/mp).

Apoi, în perioada iulie 2012 - septembrie 2012, l-a ajutat moral și material de A. să o inducă în eroare pe persoana vătămată C., profitându-se de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla, prin prezentarea ca adevărată a intenției autorului de a intermedia vânzarea singurului bun de valoare al persoanei vătămate, apartamentul situat în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj;

- B., direcționat de autor, a încheiat cu persoana vătămată antecontractul de vânzare-cumpărare, prin care B. se obliga să cumpere apartamentul pentru prețul lezionar de 70.000 RON (de cca. 3 ori mai mic decât valoarea de piață a bunului, consemnat cu scopul ca inculpatul A. să obțină controlul asupra imobilului persoanei vătămate), din care 25.000 RON și o garsonieră nedeterminată situată în mun. Cluj-Napoca evaluată la 45.000 RON;

- a acceptat propunerea lui A. de a fi împuternicit de persoana vătămată printr-o procură notarială să vândă apartamentul acesteia către terți (procură neutilizată datorită refuzului terțului-cumpărător de a încheia contractul prin mandatar);

- a fost prezent la notar la data de 18 septembrie 2012, când a fost vândut apartamentul către cumpărătorul stabilit de A. la prețul de 35.000 euro, sumă de bani care a ajuns în final la acest inculpat, cauzându-se un prejudiciu de 48.000 euro, valoarea de piață a apartamentului la momentul vânzării (din care persoana vătămată a primit în perioada comiterii faptei 15.500 RON).

În raport de situația de fapt stabilită în cauză, Înalta Curte constată că acțiunile inculpaților de a induce în eroare, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, profitând de diversele vulnerabilități ale celor patru persoane vătămate (V., aflat într-o stare de dependență cronică de alcool și nevoie de resurse financiare; C., suferindă de probleme de sănătate mintală și cu o situație financiară precară; H.; I.), corespund textului legal de incriminare a faptei de înșelăciune și, respectiv, complicitate la aceasta - pentru inculpatul B., în modalitatea reținută de primele instanțe.

Sub acest aspect, prin raportare la situația de fapt reținută de instanța de fond și cea de apel, acțiunile inculpatului B. din perioada iulie 2012 - septembrie 2012, prin care, în mod concret, a încheiat cu persoana vătămată C. antecontractul de vânzare-cumpărare, prin care se obliga să cumpere apartamentul acesteia, de a accepta propunerea inculpatului A. de a fi împuternicit de persoana vătămată printr-o procură notarială să vândă apartamentul acesteia către terți, de a fi prezent la notar la data de 18 septembrie 2012, când a fost vândut apartamentul către cumpărătorul stabilit de A. la prețul de 35.000 euro, sumă de bani care a ajuns în final la acest inculpat, cauzându-se un prejudiciu de 48.000 euro, reprezintă acte de ajutor moral și material, specifice participației sub forma complicității.

În ce privește recursul inculpatului A., deși formal a fost indicat motivul care ar întemeia cazul de casare invocat, respectiv că niciuna din conduitele de care a fost acuzat nu se circumscriu normei de incriminare, neputând fi considerate acțiuni de inducere în eroare, totodată neexistând o pagubă, în realitate, argumentele vizează reiterarea criticilor privind stabilirea vinovăției raportat la probațiunea administrată.

Astfel, se contestă situația de fapt, solicitându-se în realitate reținerea unei alte baze factuale, prin aprecierea probatoriului (faptul că în mod greșit s-a reținut că acțiunile inculpatului constituie o inducere în eroare ori că în mod greșit s-a apreciat că s-au produs prejudicii în urma acestora), aspecte care exced cadrului reglementat prin calea extraordinară de atac exercitată, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din octombrie 2017.

Contestarea încadrării juridice dată faptelor reținute de instanțe vizează în concret lipsa de temeinicie a acuzației penale, iar nu greșita raportare a stării de fapt reținute de instanțe la norma de incriminare.

Înalta Curte constată că, în realitate, critica ambilor recurenți inculpați privește latura subiectivă a infracțiunii pentru care au fost condamnați, în sensul că nu au acționat cu intenția de a induce în eroare, critică care nu poate fi primită.

Conceptul de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei, în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la vinovăția prevăzută de lege.

Drept

§ Cauze similare