ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 mai 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 280 din 14.11.2023 a Tribunalului Cluj, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. e) C. pen. (3 acte materiale) - fapta nu este prevăzută de legea penală.

A fost achitat inculpatul A. sub aspectul comiterii infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 250 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. e) C. pen. (47 acte materiale) - fapta nu este prevăzută de legea penală.

A fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată, prev. de art. 360 alin. (1)-(3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (47 acte materiale) - fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă introdusă în procesul penal de către partea civilă B. în contradictoriu cu inculpatul A..

S-a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 09.06.2020, menținut ulterior asupra bunurilor imobile ale inculpatului A.: apartament situat în municipiul Cluj-Napoca, str. x nr. 8/A, județul Cluj, înscris în CF x Cluj-Napoca, top xs/XIV, în suprafață de 39,74 mp, cu părți indivize comune în cătă de 1,49/100-a parte înscrise în CF colectivă x, apreciat la suma de 181.000 RON și dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de C. și Asociații nr. x/31 octombrie 2018; cotă de 3/6-a parte din imobilul teren intravilan situat în municipiul Cluj-Napoca, județul Cluj, înscris în CF x Cluj-Napoca, sub A1 cu nr. cadastral x având categoria de folosință de curți construcții, în suprafață de 564 mp și sub A1.1, cu nr. cadastral x, cota de 3/6-a parte din casă din cărămidă din mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, având suprafață construită la sol de 100 mp, apartamentul 1, apreciate la suma de 164.000 RON și dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de C. și Asociații nr. x/25 octombrie 2018. Măsurile asigurătorii vor înceta de drept în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii dacă persoana vătămată B. nu introduce acțiune civilă la instanța civilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și partea civilă B..

Prin decizia penală nr. 109/A din 23 ianuarie 2025 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și de partea civilă B. împotriva sentinței penale nr. 280 din 14.11.2023 a Tribunalului Cluj, pronunțate în dosarul nr. x/2021, care a fost desființată în parte, în ceea ce privește soluția cu privire la infracțiunea de înșelăciune, latura civilă a cauzei și măsurile asiguratorii.

Procedându-se la o nouă judecată, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prevf. de art. 244 alin. (1)-(2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. e) C. pen. (3 acte materiale) în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. de 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. e) C. pen. (3 acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. e) C. pen. (3 acte materiale), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

Conform art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., art. 19 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 256 C. proc. pen.. și art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și s-a dispus restabilirea situației anterioare prin desființarea contractelor încheiate între părți, respectiv a celor două contracte de vânzare-cumpărare și a unui antecontract de vânzare cumpărare, autentificate la C. și Asociații sub nr. x/25.10.2018, nr. y/31.10.2018 și nr. q/06.11.2018 și a fost obligat inculpatul A. la restituirea către partea civilă a bunurilor ce au făcut obiectul contractelor, respectiv: imobilul apartament nr. x, situat în municipiul Cluj -Napoca, str. x, nr. 8/A, județul Cluj, înscris în CF nr. x Cluj - Napoca, top.: x, in suprafață utilă de 39,74 mp, cu părți indivize comune în cota de 1,49/100 - a parte înscrise în CF colectivă nr. x; cota de 3/6-a parte din terenul intravilan, situat în municipiul Cluj-Napoca, județul Cluj, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, sub Al cu nr. cad.: x, având categoria de folosință de Curți Construcții,în suprafață de 564 mp și sub Al. l, cu nr. cad.: x CI, respectiv cota de 3/6-a parte din Casa din Cărămida, având suprafața construita la sol de 100 mp, apartament nr. x.

A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei de 10.000 Euro daune morale sau echivalentul în RON la data plății.

A fost ridicată măsura sechestrului asigurator luat asupra celor două imobile prin ordonanța procurorului din 09.06.2020.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A. la 28 februarie 2025 (dată ștampilă plic - dosar nr. x/2021 C.A. Cluj).

Prin motivele formulate, în esență, recurentul inculpat A. a susținut că decizia recurată nu este conformă cu regulile de drept aplicabile, nefiind îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă pentru a se constata vinovăția sa în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

A arătat recurentul că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în condițiile în care raporturile dintre el și B. sunt de natură civilă și există pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca un dosar civil ce are ca obiect anularea celor două acte translative de proprietate - dosarul nr. x/2020.

Deși în decizia recurată se reține că ar fi fost de rea-credință la momentul încheierii contractelor, că ar fi întreprins anumite acțiuni prin care ar fi înșelat-o pe persoana vătămată, recurentul a susținut că din toate probele existente la dosar nu rezultă aceste aspecte, în acest sens făcând trimitere la declarațiile martorilor D., E., F., G., H., I., J. și K., declarațiile persoanei vătămate B., chitanțele de ridicare numerar din 23.10.2018, 25.10.2018 și 29.10.2018, așa cum rezultă din răspunsul nr. x/07.02.2023 transmis de L. S.A., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică și răspunsul M. S.A. nr. 3098/13.09.2023.

Recurentul a precizat că acuzația se referă la o pretinsă înșelăciune la încheierea unor contracte, nu și în executarea lor. Pe de altă parte, pentru a susține elementul intențional al infracțiunii, Mnisterul Public și instanța de apel au făcut trimitere la datele legate de executarea contractelor.

Înșelăciunea trebuie să se refere la fapte (realități obiective din trecut și prezent), iar nu la opinii de valoare. Autorul trebuie să aibă control asupra cunoașterii faptelor pe care le prezintă denaturat. Recurentul a precizat că a promis prestații viitoare de întreținere și construire, fără termene clare, întrucât înțelegerea reală a părților nu a fost de vânzare și de încasare de către partea civilă a prețurilor în condițiile stipulate în contractele autentificate. Faptul că recurentul se baza pe contractarea unor împrumuturi și garantarea acestora cu imobilele primite de la partea civilă pentru a duce la îndeplinire planul său de construire și punere la dispoziția părții civile a unui apartament cu o cameră exclude reținerea relei sale credințe.

Recurentul a învederat că dacă relațiile dintre el și partea civilă s-au deteriorat la un moment dat, iar aceasta nu a mai dorit să respecte înțelegerea inițială, considerând că el nu a fost suficient de "atent" cu ea, totuși aceasta nu avea dreptul să formuleze acuzații mincinoase la adresa sa. Dacă s-a răzgândit în privința contractelor încheiate, trebuia să îl despăgubească pentru cheltuielile prilejuite de transferul dreptului de proprietate și să îi restituie prestațiile primite, însă a solicitat restituirea proprietăților urmând ca el să suporte cheltuielile în mod unilateral, solicitare care nu este echitabilă sau legală.

A mai susținut recurentul că procesul penal a pornit de la o afirmație mincinoasă făcută de persoana vătămată, prin apărător, respectiv că ar fi trebuit să aibă în cont prețul pentru cele două imobile, iar această afirmație mincinoasă a stat și la baza pronunțării soluției în apel. Situația juridică a părților trebuia soluționată în cadrul unui proces civil, iar nu în domeniul dreptului penal, prin afirmații mincinoase și tentative de inducere în eroare a organelor judiciare. Intenția părților de a simula un act este prevăzută de C. civ., nefiind o faptă prevăzută de legea penală.

Întrucât nici simulația, nici întreruperea prestării întreținerii de către persoana care s-a obligat la aceasta ori prestarea necorespunzătoare a întreținerii nu sunt fapte prevăzute de legea penală, recurentul a susținut că relațiile dintre el și partea civilă B. sunt de natură civilă, litigiul urmând sa fie soluționat în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca, fiind inadmisibil ca instanța penală să ofere o soluție în dosarul penal pentru o problemă eminamente civilă și să admită acțiunea civilă a persoanei vătămate, în condițiile în care din probele existente la dosarul penal rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă caracterul mincinos al afirmațiilor persoanei vătămate și existența unui acord pentru simularea contractelor translative de proprietate.

Pentru toate motivele expuse s-a solicitat admiterea recursului în casație, așa cum a fost formulat.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și intimatei B., aceasta din urmă depunând concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului în casație.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 02 aprilie 2025, iar prin rezoluția judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 06 mai 2025.

Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent, cererea de recurs în casație apare ca fiind inadmisibilă, criticile formulate de recurentul inculpat neputând fi circumscrise cazurilor de casare invocate.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație."

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, sunt examinate condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Instanța constată că decizia nr. 109/A din 23 ianuarie 2025 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori (dosarul nr. x/2021), a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, fiind respectate dispozițiile art. 434 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Deopotrivă, se constată că cererea de recurs în casație a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele, prenumele și domiciliul procesual ales al inculpatului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura părții care a exercitat calea de atac (prin avocat N., cu împuternicirea avocațială la dosar). Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-au indicat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În privința cazului de casare reglementat de prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., invocat de recurent, se observă că acesta nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

În condițiile în care nu se critică situația de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Cu privire la acest caz de casare, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului" (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Cazul de casare prev. de art. 438 pct. 8 C. proc. pen.., invocat, de asemenea, de recurent, vizează acele situații în care, față de actele și lucrările dosarului, s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen.., respectiv: e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Prin motivele formulate, în esență, recurentul inculpat A. a susținut că întrucât nici simulația, nici întreruperea prestării întreținerii de către persoana care s-a obligat la aceasta ori prestarea necorespunzătoare a întreținerii nu sunt fapte prevăzute de legea penală, relațiile dintre el și partea civilă B. sunt de natură civilă, litigiul urmând sa fie soluționat în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca, fiind inadmisibil ca instanța penală să ofere o soluție în dosarul penal pentru o problemă eminamente civilă și să admită acțiunea civilă a persoanei vătămate, în condițiile în care din probele existente la dosarul penal rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă caracterul mincinos al afirmațiilor persoanei vătămate și existența unui acord pentru simularea contractelor translative de proprietate.

Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurentul inculpat A. prin motivele de recurs în casație pornesc de la contestarea situației de fapt și presupun o reapreciere a acesteia.

Așadar, cu toate că recurentul a susținut că nici simulația, nici întreruperea prestării întreținerii de către persoana care s-a obligat la aceasta ori prestarea necorespunzătoare a întreținerii nu sunt fapte prevăzute de legea penală, relațiile dintre el și partea civilă B. fiind de natură civilă, se observă că acesta solicită, de fapt, o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea și cenzurarea probelor (declarațiile martorilor D., E., F., G., H., I., J., K., declarațiile persoanei vătămate B., chitanțe de ridicare numerar, respectiv din 23.10.2018, 25.10.2018 și 29.10.2018, așa cum rezultă din răspunsul nr. x/07.02.2023 transmis de L. S.A., raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, răspunsul M. S.A. nr. 3098/13.09.2023), cu consecința configurării unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanțele inferioare și intrată în puterea lucrului judecat.

Analiza de legalitate a instanței de recurs în casație nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Pe calea recursului în casație nu pot fi invocate și, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casație nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăți, în vederea remedierii greșitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situația factuală deja stabilită de instanța de apel, aceasta având un caracter definitiv.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 109/A din 23 ianuarie 2025 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 109/A din 23 ianuarie 2025 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 mai 2025.