ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit ca urmare a intervenirii prescripției, în baza art. 16 lit. f) din C. proc. pen.. cu privire la:

- inculpata A., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, în formă continuată, cu 26 acte materiale (cu înlăturarea actelor materiale privind pe B., C., D., E., F., G., H. și I.), prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- inculpatul J., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, în formă continuată, cu 12 acte materiale, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- inculpatul K., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, cu cinci acte materiale, prev. de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.. și complicitate la înșelăciune, în formă continuată, cu 5 acte materiale, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:

- L., A., M., J.: 26.064 RON către DGASPC Cluj și 46.975 RON către Primăria Municipiului Gherla;

- N., A., M., J.: 26.064 RON către DGASPC Cluj și 48.174 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;

- O., A., P., J.: 24.353 RON către DGASPC Cluj și 44.978 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;

- Q., A., P., M., J.: 24.353 RON către DGASPC Cluj și 48.414 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;

- R., A., P., J.: 24.353 RON către DGASPC Cluj și 45.404 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;

- B., P., J.: 24.353 lei către DGASPC Cluj și 45.433 RON către Consiliul Local al Municipiului Turda;

- S., A., P., J.: 24.082 către DGASPC Cluj și 44.978 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj;

- P., J.: 24.082 RON către DGASPC Cluj și 45.007 RON către Consiliul Local al Municipiului Turda;

- T., A., P., J.: 12.107 RON către DGASPC Cluj și 18.235 RON către Consiliul Local al Municipiului Turda;

- D., P., J.: 24.082 RON către DGASPC Cluj și 45.007 RON către Consiliul Local al Municipiului Turda;

- U., A., J.: 23.811 RON către DGASPC Cluj și 44.145 RON către Consiliul Local al Municipiului Turda;

- V., A., P., W.: 23.269 RON către DGASPC Cluj și 42.809 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;

- X., A., P., W.: 18.153 RON către DGASPC Cluj;

- Y., A., P., W.: 22.727 RON către DGASPC Cluj și suma de 42.617 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;

- Z., A., P., W.: 23.098 RON către DGASPC Cluj și 42.359 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;.

- A., P., W.: 25.207 RON către DGASPC Cluj și 44.178 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;

- A., P., W.: 22.456 RON către DGASPC Cluj și 41.893 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;

- A., P., J.: 22.456 RON către DGASPC Cluj și 41.893 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;

- AA., A., P., W.: 22.456 RON către DGASPC Cluj și 42.726 RON Consiliul Local al Municipiului Dej;

- BB., A., P., CC., DD.: 21.284 RON către DGASPC Cluj și 39.760 RON către Primăria Comunei Frata, județul Cluj;

- EE., A., P., CC., K.: 25.098 RON către DGASPC Cluj și 39.588 RON către Consiliul Local al Municipiului Turda;

- A., P., CC.: 23.535 RON către DGASPC Cluj și 40.216 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;

- FF., A., DD., GG.: 18.704 RON către DGASPC Cluj și 33.157 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca

- A., P., CC.: 19.526 RON către DGASPC Cluj și 34.811 RON către Primăria Comunei Căpușu Mare, județul Cluj;

- HH., A., II., DD.: 18.354 RON către DGASPC Cluj și 34.686 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;

- JJ., A., DD.: 18.354 RON către DGASPC Cluj și 34.753 RON către Primăria Comunei Iara;

- KK., A., II.: 17.768 RON către DGASPC Cluj și 33.952 RON către Primăria Comunei Iara, județul Cluj;

- LL., A., P., W.: 16.701 RON către DGASPC Cluj și 43.657 RON către Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca;

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat de inculpații MM., în complicitate cu inculpatele A., II., GG., prin efectuarea plății de către MM..

S-a constatat că în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Cluj, prin Sentința penală nr. 1 din 05.01.2016 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 967/A/20.06.2017 a Curții de Apel Cluj:

- a fost obligată inculpata NN. în solidar cu inculpații A., P. și CC. la plata sumei de 2.742 RON către DGASPC Cluj. Obligă la plata acestei sume, în solidar, și pe inculpata II.;

- a fost obligată OO. în solidar cu inculpații A., P. și CC. la plata sumelor de 17.448 RON către DGASPC Cluj și 11.360 RON către Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca. Obligă la plata acestor sume, în solidar, și pe inculpații: II., PP. și K.;

- a fost obligat inculpatul QQ. în solidar cu inculpații A., P. și CC. la plata sumelor de 14.943 RON către DGASPC Cluj și 20.529 RON Consiliul Local al com. Săndulești, jud. Cluj. Obligă la plata acestor sume, în solidar, și pe inculpații RR. și K.;

- a fost obligat inculpatul SS. în solidar cu inculpații A., P. și CC. la plata sumelor de 14.943 RON către DGASPC Cluj și 25.657 RON către Consiliul Local al mun. Turda. Obligă la plata acestor sume, în solidar, și pe inculpații RR. și K.;

- a fost obligată inculpata TT. în solidar cu inculpații A., P. și CC. la plata sumelor de 14.943 RON către DGASPC Cluj și 34.512 RON către Consiliul Local al com. Mihai-Viteazu, jud. Cluj. Obligă la plata acestor sume, în solidar, și pe inculpatul K.;

- a fost obligat inculpatul UU. în solidar cu inculpații A., P. și CC. la plata sumelor de 14.357 RON DGASPC Cluj și 25.196 RON către Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca". Obligă la plata acestor sume, în solidar, și pe inculpatul K..

A respins cererea Parchetului de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților.

A declarat ca fiind false și au fost anulate în totalitate următoarele înscrisuri:

- eliberate de către inculpatul colonel (rez.) P.: Adeverința medicală nr. x/21.05.2008 pentru O., Adeverința medicală nr. x/28.05.2008 pentru Q. Adeverința medicală nr. x pentru R., Adeverința medicală nr. x/29.05.2008 pentru B., Adeverința medicală nr. x/04.06.2008 pentru S., Adeverința medicală nr. x/18.06.2008 pentru C., Adeverința medicală nr. x/18.06.2008 pentru T., Adeverința medicală nr. x/25.06.2008 pentru D., Adeverința medicală nr. x/06.10.2008 și scrisoarea medicală din data de 06.10.2008 pentru V., Adeverința medicală nr. x/06.10.2008 și scrisoarea medicală din data de 08.10.2008 pentru E., Adeverința medicală nr. x/27.08.2008, Biletul de ieșire nr. x/27.08.2008 și scrisoarea medicală din data de 10.09.2008 pentru X., Adeverința medicală nr. x/03.11.2008, Biletul de ieșire nr. x/03.11.2008 și scrisoarea medicală din data de 06.11.2008 pentru Y., Adeverința medicală nr. x/04.11.2008, Biletul de ieșire nr. x/04.11.2008 și scrisoarea medicală din data de 06.11.2008 pentru Z., Adeverința medicală nr. x/24.11.2008 și o scrisoare medicală nedatată pentru VV., Adeverința medicală nr. x/30.09.2008, Biletul de ieșire nr. x/29.09.2008 și scrisoarea medicală din data de 05.10.2008 pentru WW., Adeverința medicală nr. x/28.11.2008, biletul de ieșire din spital nr. x/12.12.2008 și scrisoarea medicală din data de 28.11.2008 pentru XX., Adeverința medicală nr. x/25.11.2008 și scrisoarea medicală din data de 25.11.2008 pentru AA., Adeverința medicală nr. x/18.03.2009 și o scrisoare medicală nedatată pentru BB., Adeverința medicală nr. x/21.04.2009, Biletul de ieșire nr. x/07.04.2009 și scrisoarea medicală din data de 21.04.2009 pentru EE., Adeverința medicală nr. x/15.04.2009 și scrisoarea medicală din data de 15.04.2009 pentru YY., Adeverința medicală nr. x/17.08.2009 și scrisoarea medicală din data de 17.08.2009 pentru ZZ., Adeverința medicală nr. x/25.11.2008 și scrisoarea medicală din data de 25.11.2008 pentru LL. și Adeverințele medicale nr. 326/04.06.2008 (fals prescris) și nr. 388/28.05.2009 pentru I.;

- eliberate de către inculpata CC.: Raportul de evaluare psihologică nr. 14/19.03.2009 pentru BB., Raportul de evaluare psihologică nr. 80/11.04.2009 pentru EE., Raportul de evaluare psihologică nr. 79/11.04.2009 pentru YY., Raportul de evaluare psihologică nr. 95/14.08.2009 și testul Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 14.08.2009 pentru ZZ. și raport de evaluare psihologică nr. 85/1 1.05.2009 și testul Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 11.05.2009 pentru I.;

- eliberate de către inculpata II.: Adeverința medicală nr. x/18.01.2010 și biletul de ieșire din spital nr. F0660/18.01.2010 pentru HH., Adeverința medicală nr. x/18.01.2010 și biletele de ieșire din spital nr. x/18.01.2010 și nr. x/15.03.2010 pentru KK., Adeverințele medicale nr. x/14.06.2010 și nr. x/30.11.2010, și biletul de ieșire din spital nr. x/14.06.2010 pentru MM., biletul de ieșire din spital din data de 28.04.2010, scrisoarea medicală și Adeverința medicală nr. x/30.11.2010 pentru NN. și Adeverința medicală nr. x/19.07.2010 OO.;

- eliberate de către inculpata RR.: Adeverințele medicale nr. 1097/03.11.2009 și nr. 1286/09.12.2009 pentru QQ. și scrisoarea medicală din 21.12.2009 pentru SS.;

- eliberate de către inculpatul M.: Adeverința medicală nr. x/28.05.2007 pentru L. (fals prescris), Adeverința medicală nr. x/02.05.2007 și biletul de ieșire din spital nr. x/02.05.2007 pentru N. (falsuri prescrise) și Adeverința medicală nr. x/27.05.2008 pentru Q. (fals prescris);

- eliberate de către inculpatul J.: Mini Mintal State Examination - MMSE din data de 10.03.2007, precum și concluziile examinării menționate olograf la aceeași dată de 10.03.2007 pentru L. (falsuri prescrise), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 10.03.2007, precum și concluziile examinării menționate olograf la aceeași dată de 10.03.2007 pentru N. (falsuri prescrise), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 10.05.2008 pentru O. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 10.05.2008 pentru Q. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 10.05.2008 pentru R. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 10.05.2008 pentru B. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination MMSE din data de 10.05.2008 pentru S. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 17.06.2008 pentru C. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 17.06.2008 pentru T. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 17.06.2008 pentru D. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 14.06.2008 pentru U. (fals prescris), examenul psihologic din data de 05.07.2008 pentru XX. (fals prescris);

- eliberate de către inculpatul W.: MiniMintal State Examination - MMSE din data de 17.07.2008 pentru V. (fals prescris), Mini-Mintal State Examination - MMSE din data de 12.07.2008 pentru E. (fals prescris), examenul psihologic din data de 06.09.2008 pentru X. (fals prescris), Raportul de evaluare psihologică nr. 2/02.08.2008 pentru Y. (fals prescris), Raportul de evaluare psihologică nr. 3/02.08.2008 pentru Z. (fals prescris), Raportul de evaluare psihologică nr. 6/22.11.2008 pentru F. (fals prescris), Raportul de evaluare psihologică nr. 11/22.11.2008 pentru VV. (fals prescris), Raportul de evaluare psihologică nr. 1/02.08.2008 pentru WW. (fals prescris), Raportul de evaluare psihologică nr. 7/22.08.2008 pentru AA. (fals prescris) și Raportul de evaluare psihologică nr. 10/22.11.2008 pentru LL. (fals prescris);

- eliberate de către inculpata GG.: Adeverințele medicale nr. 26/08.04.2010 și nr. 19/18.05.2010, examenul psihologic din data de 18.05.2010 și două teste Mini-Mintal State Examination - MMSE, unul din data de 18.05.2010 și celălalt nedatat pentru FF., Adeverința medicală nr. x/10.06.2010 și testul Mini-Mintal State Examination - MMSE nr. 42/10.06.2010 pentru G., Adeverința medicală nr. x/10.06.2010 și testul Mini-Mintal State Examination - MMSE nr. 41/10.06.2010 pentru H., Adeverința medicală nr. x/18.05.2010, Examenul psihologic din data de 18.05.2010 și Mini-Mintal State Examination - MMSE nr. x/18.05.2010 pentru MM. și Adeverința medicală nr. x/18.05.2010, Examenul psihologic din data de 18.05.2010 și testul Mini-Mintal State Examination MMSE nr. x/18.05.2010 pentru I.;

- eliberate de către inculpatul DD.: Evaluarea psihologică nr. 259/28.05.2009 pentru BB., Evaluarea psihologică nr. 1029/27.11.2009 pentru FF., Evaluarea psihologică nr. 1050/09.12.2009 pentru HH. și Evaluarea psihologică nr. 1052/09.12.2009 pentru JJ.;

- eliberate de către inculpata PP.: Adeverința medicală nr. x/01.08.2011 pentru NN. și Adeverința medicală nr. x/15.07.2011 pentru OO.;

- întocmite de către inculpatul K.: cererea formulată în numele EE. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Județean Cluj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu nr. x din 23.09.2009, cererea formulată în numele AAA. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Județean Cluj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu nr. x din 23.09.2009, cererea formulată în numele BBB. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Județean Cluj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu nr. x din 23.09.2009, cererea formulată în numele CCC. din 24.09.2009 înregistrată la Consiliul Județean Cluj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu nr. x din 23.09.2009 și cererea formulată în numele DDD. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Județean Cluj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu nr. x din 23.09.2009;

- certificatele de încadrare într-un grad de handicap: nr. x/28.08.2007 pe numele L., nr. x/28.08.2007 pe numele N., nr. x/21.05.2008 pe numele O., nr. x/28.05.2008 pe numele Q., nr. x/29.05.2008 pe numele R., nr. x/29.05.2008 pe numele B., nr. x/04.06.2008 pe numele S., nr. x/19.06.2008 pe numele C., nr. x/19.06.2008 pe numele T., nr. x/25.06.2008 pe numele D., nr. x/31.07.2008 pe numele U., nr. x/31.10.2008 pe numele V., nr. x/31.10.2008 pe numele E., nr. x/20.11.2008 și nr. x/04.11.2009 pe numele X., nr. x/27.11.2008 pe numele Y., nr. x/27.11.2008 pe numele Z., nr. x/18.12.2008 pe numele F., nr. x/22.12.2008 pe numele VV., nr. x/22.12.2008 pe numele WW., nr. x/22.12.2008 pe numele XX., nr. x/22.12.2008 pe numele AA., nr. x/06.04.2009 și nr. x/28.05.2009 pe numele BB., nr. x/28.05.2009 și nr. x/17.12.2009 pe numele EE., nr. x/28.05.2009 pe numele YY., nr. x/08.12.2009, nr. x/21.04.2010 și nr. x/18.04.2011 pe numele FF., nr. x/29.10.2009 pe numele ZZ., nr. x/04.02.2010 pe numele HH., nr. x/18.02.2010 pe numele JJ., nr. x/01.04.2010 pe numele KK., nr. x/28.07.2010 pe numele G., nr. x/28.07.2010 pe numele H., nr. x/28.07.2010 pe numele MM., nr. x/22.12.2008 pe numele LL., nr. x/04.06.2008, nr. x/10.06.2009 și nr. x/24.06.2010 pe numele I..

Împotriva Sentinței penale nr. 349 din data de 15 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Cluj au formulat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj și inculpații K., A. și J..

A admis apelurile Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj și a inculpaților K., CC. și II. formulate împotriva Sentinței penale nr. 349/15.11.2021 a Tribunalului Cluj și a desființat sentința atacată doar în ceea ce privește neluarea măsurilor asiguratorii și soluționarea laturii civile referitor la obligarea inculpaților K., CC. și II. la plata prejudiciilor:

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art. 249 alin. (1) C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 2501 alin. (4) din C. proc. pen., a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., col. rez. P., II., RR., M., J., W., GG., PP., K., S., E., Y., Z., F., WW., EE., H., LL. și I., până la concurența cuantumului prejudiciului cauzat de fiecare dintre aceștia.

A înlăturat din sentința atacată dispoziția privind obligarea inculpatului K. la plata prejudiciului cauzat în solidar cu QQ. (pct V alin. (3) din dispozitivul sentinței).

A înlăturat obligarea inculpatei CC. de a plăti în solidar cu:

- BB., A., P., DD. a sumelor de 21.284 RON către DGASPC Cluj și de 39.760 RON către Primăria Comunei Frata, județul Cluj;

- EE., A., P., K. a sumelor de 25.098 RON către DGASPC Cluj și de 39.588 RON către Consiliul Local al Municipiului Turda;

- I., P., GG. a sumelor de 18.327 RON către DGASPC Cluj, de 11.842 RON către Primăria Municipiului Gherla și de 18.864 RON către Consiliului Local al Municipiului Dej.

A dispus obligarea inculpatei CC. la plata sumelor: 293 RON către DGASPC Cluj în solidar cu BB., A. și P.; 2.051 RON către DGASPC Cluj și de 2.766 RON către Primăria municipiului Turda, fiecare în solidar cu EE., A. și P.; 3.516 RON către DGASPC Cluj și de 1.186 RON către Primăria municipiului Gherla, fiecare în solidar cu I. și P..

A înlăturat obligarea inculpatei II. de a plăti în solidar cu inculpații A., P. și CC. suma de 2.742 RON către DGASPC Cluj și de a plăti în solidar cu OO., A., P. și CC., PP. și K. sumele de 17.448 RON către DGASPC Cluj și de 11.360 RON către Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca.

A dispus obligarea inculpatei II. către DGASPC, în solidar cu NN. și A., la plata sumei de 402 RON (1233.50 RON) aferentă plăților efectuate din bugetul de stat pentru Certificatul nr. x/30.06.2011 și, în solidar cu OO. și A., la plata sumei de 2.344 RON, aferentă Certificatului nr. x/29.07.2010.

A respins, ca nefondate, apelurile inculpaților A., col. rez. P., M., J., GG., Z., F., EE., H., LL. și I., N. și L..

Împotriva Deciziei penale nr. 1219/A din data de 12 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori au formulat recurs în casație inculpații J., K. și A..

Inculpații J., K. și A. au înțeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În susținerea cererii de recurs în casație, inculpatul J. a invocat lipsa de idoneitate a completării testelor MMSE pentru o eventuală inducere în eroare a membrilor Comisiei de Evaluare apreciind că s-a confundat latura obiectivă a infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu latura obiectivă a infracțiunii de fals pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată. Astfel, a considerat că lipsa de tipicitate, pe palierul cauzalității a fost întrerupt, fapta neputând fi tipică complicității.

A menționat că testele MMSE întocmite de către psihologii EEE. nu prezintă nicio relevanță în raport de condițiile în care au fost eliberate certificatele de încadrare în grad de handicap și, implicit, producerea rezultatului păgubitor întrucât, medicul psiholog, membru al Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap realiza un nou examen psihologic sau test MMSE la momentul evaluării situațiilor beneficiarilor.

S-a susținut că potrivit art. 15 din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulți - Cluj (anexa nr. 1 la HCJ nr. 180/2008), aceasta are următoarea componență: președinte - medic specialist în expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă; un medic specialist; un reprezentant desemnat de organizațiile neguvernamentale autorizate; un psiholog; un asistent social.

Conform procedurii operaționale privind evaluarea și eliberarea certificatelor, în cazul de față, medicul psiholog desemnat în cadrul Comisiei a fost numita FFF.. Similar, în cadrul Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap exista un psiholog. Ca prima și cea mai relevantă atribuție în cazul psihologilor din cele două comisii este efectuarea evaluării psihologice sau psihometrice, adică activați focalizate pe găsirea de caracteristici de personalitate (interese, atitudini, abilitați), abilități cognitive, prin teste psihologice și prin alte procedee și metode standard din psihologie. S-a arătat că, aceștia aveau atribuția de a analiza documentația prezentată din punct de vedere psihologic și de a solicita eventuale date suplimentare sau documente suplimentare.

S-a apreciat că, din modul în care au fost stabilite atribuțiile, efectuarea evaluării psihologice prin teste era obligatorie în toate cazurile, nefiind limitată la situațiile în care s-ar fi observat anumite suspiciuni privind veridicitatea documentelor de la dosarul beneficiarului. Astfel, din perspectiva normelor care au reglementat activitatea comisiei, eliberarea certificatului de încadrare în grad de handicap nu era posibilă în lipsa efectuării unei noi evaluări psihologice (inclusiv prin teste MMSE) de către medicul psiholog desemnat în cadrul comisiei de evaluare. Rațiunea constă în specificul afecțiunilor precum demența care presupune alternarea stărilor cognitive ale bolnavului.

Prin urmare, s-a apreciat că, și în condițiile în care starea de fapt reținută de instanța de apel, peste limitele judecății, cum că acele rezultate ale testelor au fost stabilite în mod fraudulos (fără ca beneficiarul să fie consultat efectiv și fără ca acestea să exprime starea cognitivă reală), acțiunile inculpatului nu aveau aptitudinea de a induce în eroare întrucât testele, obiect al cauzei, nu prezintă nicio relevanță în lanțul cauzal care a condus la producerea urmării, iar acest lanț cauzal a fost întrerupt în cazul fiecărui act material prin conduita Comisiei care reanaliza persoana și făcea un nou test.

De asemenea, inculpatul a invocat nelegala soluționare a laturii civile apreciind că Primăria Gherla Consiliul Local Cluj-Napoca și Consiliul Local Turda și nu au capacitate de folosință - acțiunea civilă exercitată de aceste entități fiind inadmisibilă, iar decizia nelegală prin menținerea obligării inculpatului față de acestea. A susținut că aceste entități nu au cum să fi suferit vreun prejudiciu pentru simplul fapt că nu au personalitate juridică, nu pot sta în litigii. Instanța de apel a menținut obligarea inculpatului la plata pagubei în condițiile în care nicio persoană vătămată nu s-a constituit parte civilă, fapt care încalcă iremediabil dreptul de dispoziție al părților civile, dar și limitele și obiectul judecății.

Inculpata A. a invocat, în raport de acuzația de complicitate la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, în privința celor 26 acte materiale reținute de prima instanță și de instanța de apel, că faptele nu sunt prevăzute de legea penală. A apreciat că faptele descrise în rechizitoriu nu au legătură cu o acțiune de inducere în eroare a comisiei care a acordat certificatele de încadrare în grad de handicap.

Instanța de apel ar fi ignorat faptul că depunerea dosarelor beneficiarilor la comisia de evaluare nu denotă complicitatea la infracțiunea de înșelăciune, deoarece depunerea actelor de către organizația neguvernamentală (cum a fost EEE.) era și este permisă de art. 6 alin. (6) lit. a) din H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

Totodată, ridicarea certificatelor în numele beneficiarilor era permisă de protocolul de colaborare încheiat cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj în anul 2008. Protocolul a fost încheiat de EEE., pe care o conducea și care avea ca scop ajutarea bolnavilor psihici.

A menționat că, în vederea încadrării în grad de handicap, persoana interesată trebuie să depună o cerere de evaluare complexă la comisie conform art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 430/2008, modelul cererii fiind aprobat prin anexa nr. 4 la hotărârea respectivă. Or, inculpata nu a completat niciodată cereri în acest scop ca să poată fi trasă concluzia că ar fi ajutat sau înlesnit acțiunea de înșelăciune, la dosar neexistând probe contrare în acest sens. Astfel, a considerat că demersurile de obținere a certificatelor, la care a făcut referire instanța de apel, erau permise de prevederile legale, iar efectuarea de demersuri pentru a obține un folos din partea unei autorități publice nu poate constitui infracțiune.

Prin urmare, a apreciat că, între faptele reținute și eliberarea certificatelor de încadrare în grad de handicap de către comisie, nu există legătură de cauzalitate, membrii comisiei având îndatorirea de a examina cu atenție toate documentele din dosarele prezentate și de a decide, de la caz la caz, eliberarea sau nu a certificatului de încadrare în grad de handicap.

De asemenea, a considerat că decizia instanței de apel a fost pronunțată și, pe latura civilă, cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale. A menționat că primăriile și serviciile din cadrul acestora nu au personalitate juridică, acestea fiind doar structuri funcționale cu activitate permanentă, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001. A mai arătat că atât consiliile locale, cât și cele județene nu au capacitatea de a sta în proces ca părți civile, fiind doar organe deliberative.

A susținut că însă instanța de apel nu a avut în vedere că tocmai unitățile administrativ teritoriale prejudiciate nu au formulat cereri de constituire de parte civilă, astfel că nici prevederile art. 42 alin. (4) și art. 47 din Legea nr. 448/2006 nu sunt de natură a suplini această carență majoră.

A apreciat că cererile de constituire de parte civilă de la dosar sunt nule, deoarece sunt formulate de persoane, care nu au capacitate procesuală. Aceasta rezultă din prevederile art. 32 alin. (1) lit. a) și art. 40 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabile acțiunilor civile formulate în cadrul procesului penal. Prin urmare, constituirile de parte civilă nu sunt valabile așa cum au fost formulate, ci sunt nule prin raportare la prevederile art. 32 alin. (1) lit. a) și art. 40 alin. (1) din C. proc. civ.

A precizat că aceste considerente sunt valabile și cu privire la constituirea ca parte civilă a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj, care este în subordinea Consiliului Județean Cluj, cererea de constituire ca parte civilă trebuind a fi formulată de Județul Cluj, prin președintele Consiliului Județean Cluj, potrivit art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001, cu atât mai mult cu cât însăși instanța de apel a reținut că unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.

A mai invocat faptul că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958 (pag. 97 din decizia atacată), în cauză fiind prescris dreptul material la acțiune.

Inculpatul K. a invocat lipsa corespondenței între fapta imputată și norma de incriminare reținută de instanța de apel ca fiind incidentă în cauză. A considerat că instanța de apel a stabilit în mod eronat că acțiunile întreprinse de inculpat pot fi circumscrise unor acte de complicitate la infracțiunea de înșelăciune fără a avea în vedere că acțiunile descrise nu își găsesc corespondent în norma de incriminare, întrucât nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale faptei incriminate de prevederile art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen.

S-a arătat că cererile redactate de către inculpat la solicitarea inculpatei A., nu erau apte să conducă la obținerea certificatului de încadrare în grad de handicap și nici a indemnizației de către beneficiari, ci această aptitudine o aveau doar actele medicale și rapoartele psihologice emise de specialiști care impuneau eliberarea respectivelor certificate. S-a susținut că prin intermediul cererilor redactate de inculpat se solicita o simplă reevaluare a stării de sănătate a pacienților, iar cererea în sine nu influența în nicio măsură modalitatea în care avea loc procesul de analiză realizat de organele competente. Evaluarea propriu-zisă s-a realizat de către o comisie de specialiști, conform unor proceduri și unor norme legale, avându-se în vedere exclusiv documente medicale (adeverințe medicale, scrisori medicale, teste de evaluare, rapoarte, diagnostice). Ca urmare a solicitării de evaluare a stării de sănătate a unei persoane, procesul de analiză realizat de comisie se putea finaliza fie cu emiterea certificatului de încadrare în grad de handicap și cu acordarea indemnizației, fie, dimpotrivă, cu refuzul acordării certificatului și a indemnizației aferente.

S-a mai susținut că acțiunea de redactare și semnare a unor cereri de reevaluare a stării de sănătate a unor beneficiari nu poate fi calificată ca act de înșelăciune întrucât nu este aptă să determine inducerea în eroare a Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Cluj spre a o determina să elibereze certificatul de încadrare în grad de handicap și nici să genereze prejudiciul produs în cauză.

De asemenea, s-a arătat că acțiunea de declanșare procesului de reevaluare a sănătății unei persoane nu se circumscrie în materialitatea ei elementului material al laturii obiective a normei de incriminare și nici nu poate conduce la producerea unui prejudiciu. În acest sens a invocat lipsa unei corespondențe între acțiunea imputată și reținută de instanța de apel în decizia recurată, declanșarea unui proces de evaluare a stării de sănătate a unei persoane prin întocmirea și semnarea unor cereri în acest sens și modelul descris de legiuitor în cuprinsul prevederilor art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen.

În ceea ce privește aptitudinea unui mijloc de a induce în eroare, s-a arătat că inducerea în eroare trebuie sa aibă drept urmare pricinuirea unei pagube. Ca urmare, pentru a retine existenta infracțiunii de înșelăciune, instanța trebuie să constate în ce constă inducerea în eroare și dacă datorită acestei erori, partea vătămată a săvârșit vreo acțiune sau omisiune de pe urma căreia a suferit vreo paguba materiala. Or, instanța de apel a stabilit că mijlocul fraudulos care a determinat inducerea în eroare a fost "documentația provenind de la medicul specialist, [...] adeverințe prin care certifica, în mod nereal, faptul că solicitanții prezentau afecțiuni psihice (respectiv, Alhzeimer, dementa mixta, dementa senila, schizofrenie grefată pe retard mental sever) care, prin gravitate, impuneau eliberarea respectivelor certificate. Având în vedere că cererile de reevaluare a stării de sănătate întocmite de inculpat, chiar privite în mod abstract și obiectiv, nu sunt apte prin ele însele să ajute sau să înlesnească la inducerea în eroare a Comisiei de evaluare și nici nu sunt de natură să cauzeze un prejudiciu (spre deosebire de actele medicale, testele și rapoartele false ale medicilor psihiatrii și ale psihologilor), acțiunile nu servesc drept cauză pentru survenirea rezultatului infracțional. S-a arătat că, în absența raportului de cauzalitate, acestea nu pot constitui sub aspectul laturii obiective acte de complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, astfel cum a fost descrisă în decizia recurată.

A mai susținut că în raport de prevederile Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, a normelor Hotărârii nr. 268/14.03.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, inducerea în eroare a Comisiei de evaluare se putea realiza exclusiv în baza unor acte medicale, rapoarte psihologice sau a unor simulări din partea beneficiarilor evaluați personal, și nicidecum prin cererile de reevaluare întocmite de inculpat.

A apreciat că starea de fapt consemnată în decizia recurată pe care nu a contestat-o și a recunoscut-o în totalitate se circumscrie exclusiv infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și nu corespunde sub nici o formă elementului material al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune.

S-a mai arătat că nu se poate reține complicitatea la infracțiunea de înșelăciune, având în vedere că nu este îndeplinită condiția existenței unei contribuții (materiale sau psihice) care să fi servit în orice mod la săvârșirea infracțiunii comise de altul, din moment ce mijlocul folosit nu este apt să determine inducerea în eroare. Practic, acțiunile reținute sunt inapte a servi sau a folosi la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune comisă în cursul procesului de evaluare realizat exclusiv pe baza documentelor medicale de către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Cluj.

Totodată, a precizat că acțiunile imputate (redactarea cererilor de reevaluare a stării de sănătate a unor beneficiari) nu au fost de natură să ajute în vreun fel sau să producă rezultatul păgubitor pe de o parte, iar pe de altă parte nu pot înlesni sau determina inducerea în eroare a Comisiei de Evaluare. Singura consecință pe care o putea genera o astfel de cerere era analizarea/evaluarea stării de sănătate a beneficiarului, iar nu stabilirea diagnosticului sau a gradului de handicap care, așa cum reține și instanța de apel, avea loc exclusiv pe baza unor documente emanând de la medici și psihologi.

A considerat că spre deosebire de "ajutorul dat" de medicii și psihologii inculpați în cauză constând în emiterea de acte medicale și rapoarte/evaluări psihologice care consemnau diagnostice nereale, "care impunea încadrarea în gradul de handicap", în cazul inculpatului "ajutorul dat" nu generează nici o consecință juridică și nu conduce la producerea prejudiciului. A arătat că din starea de fapt reținută de instanța de apel, rezultă că acțiunea de inducere în eroare a fost săvârșită în cursul procesului de evaluare prin intermediul actelor medicale și evaluărilor psihologice în care s-au consemnat diagnostice nereale, iar aceste acte nu pot fi imputate inculpatului întrucât au emanat de la medici specialiști, psihologi și medici psihiatrii. Nu există în cuprinsul deciziei recurate, nici o mențiune în care instanța de apel să facă trimitere la "folosirea cererilor de reevaluare a stării de sănătate" în vederea inducerii în eroare. Un astfel de raționament nici nu putea fi primit, cât timp, mijlocul fraudulos a constat exclusiv în documente medicale false. A apreciat că situația cadrelor medicale este esențialmente diferită față de situația inculpatului în ce privește raportul de cauzalitate realizat între acțiunile întreprinse și prejudiciul produs în speță. Toate aceste acte medicale întocmite în fals în care s-a menționat în mod expres că actul s-a eliberat pentru a servi la comisia handicap Cluj erau indispensabile procesului de evaluare și în baza lor s-au obținut certificatele de încadrare în grad de handicap. Diagnosticele nereale (grave), testele și examenele psihologice cu punctaje scăzute au condus și au impus încadrarea în grad de handicap.

Instanța de apel ar fi reținut greșit aceea că actele de complicitate ar consta în întocmirea și semnarea mai multor cereri adresate Comisiei de Handicap Cluj, care au fost utilizate pentru a induce în eroare această instituție cu privire la reevaluarea stării de sănătate a acestor persoane însă, declanșarea procesului de analiză a sănătății unei persoane, fără a avea o minimă implicare în procesul de reevaluare propriu-zis, nu corespunde normei de incriminare. Prin urmare, a apreciat că cererile redactate nu sunt documente medicale, nu au fost avute în vedere sau analizate de Comisia de evaluare și nu au fost în măsura să înlesnească sau să ajute în vreun mod la inducerea în eroare a instituției, în sensul determinării de a soluționa favorabil solicitările beneficiarilor. Inducerea în eroare s-a realizat exclusiv pe baza unor acte medicale/rapoarte psihologice, care "impuneau eliberarea respectivelor certificate", care însă nu au emanat de la inculpat. Așadar, inaptitudinea de a induce în eroare a acestor cereri de reevaluare a stării de sănătate este evidentă întrucât acest script, în sine, chiar în măsura în care ar fi fost analizat și avut în vedere de către Comisia de Evaluare, nu putea influența în vreun mod percepția membrilor comisiei. Or, cât timp contribuția complicelui nu a folosit efectiv la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, respectiv a infracțiunii de înșelăciune, este evident că nu poate fi reținută în sarcina acestuia comiterea acestei infracțiuni, nefiind îndeplinite elementele de tipicitate obiectivă prevăzute lege.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a invocat faptul că legătura subiectivă care se realizează între participanții la săvârșirea unei infracțiuni nu poate fi prezumată, ci trebuie să fie dovedită în mod cert. A menționat că atât timp cât inducerea în eroare a fost realizată de beneficiari, care au obținut fonduri bănești în baza unor certificate la care nu erau îndreptățiți, eliberate pe baza unor acte medicale și rapoarte psihologice care atestau diagnostice nereale și s-a stabilit chiar de instanța de apel că " nu a existat o înțelegere cu beneficiarii acestor cereri", este evident că lipsește atât contribuția materială a inculpatului, cât și legătura subiectivă, condiții esențiale ale formei de participație a complicității.

Redactarea unor simple cereri de reevaluare a stării de sănătate după dictare, pot conduce cel mult la reprezentarea autorului faptei că va avea loc o reevaluare a sănătății persoanei respective. Nu se poate deduce automat că, din săvârșirea acestei fapte, complicele avea reprezentarea unui "plan de fraudare" în vederea obținerii unor indemnizații de către beneficiari, cu atât mai mult cu cât cererile redactate de el nu aveau aptitudinea de a produce vreun rezultat păgubitor sau de a conduce la producerea vreunui prejudiciu și mai ales, în absența vreunei înțelegeri infracționale.

În ce privește latura civilă, a solicitat înlăturarea dispozițiilor privind obligarea inculpatului la plata prejudiciului și a cheltuielilor judiciare, respectiv ridicarea măsurii asigurătorii dispuse în cauză, iar raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a solicitat lăsarea nesoluționată a acțiunii civile.

S-a reținut că aspectele referitoare la latura obiectivă și subiectivă a infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților, precum și evaluarea raportului de cauzalitate între fapta comisă și rezultat pot face obiectul analizei în cadrul recursului în casație.

Analizând recursurile în casație declarate de inculpații J., K. și A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

În susținerea cererilor de recurs inculpații au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.: " inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare invocat nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator, a încadrării juridice sau stabilirea unei alte situații de fapt. Verificarea hotărârii se realizează exclusiv în drept, statuările în fapt, ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată, neputând fi cenzurate. Acest caz de casare are în vedere acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între conduita imputată (fapta săvârșită) și configurarea legală a infracțiunii, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate, obiectivă ori subiectivă, prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau numai a unor elemente ale conținutului constitutiv).

Prealabil, Înalta Curte constată că prin încheierea de admitere în principiu s-a stabilit cadrul procesual și limitele evaluării în procedura pendinte, sens în care criticile referitoare la acoperirea prejudiciului și cheltuielile judiciare, respectiv ridicarea măsurii asigurătorii nu pot face obiectul analizei în acest cadru procesual.

Referitor la recursul formulat de inculpatul K., se constată că în carul soluționării acțiunii penale, în sarcina acestuia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, constând în aceea că, în cursul anului 2009, la solicitarea inculpatei A., a întocmit și semnat mai multe cereri în numele altor persoane, cu date nereale, adresate Comisiei de Handicap Cluj, după cum urmează: cererea formulată în numele EE. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Județean Cluj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu nr. x din 23.09.2009, cererea formulată în numele AAA. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Județean Cluj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu nr. x din 23.09.2009, cererea formulată în numele BBB. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Județean Cluj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu nr. x din 23.09.2009, cererea formulată în numele CCC. din 24.09.2009 înregistrată la Consiliul Județean Cluj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu nr. x din 23.09.2009 și cererea formulată în numele DDD. din 23.09.2009 înregistrată la Consiliul Județean Cluj, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului cu nr. x din 23.09.2009, în care a consemnat date nereale cu privire la starea de sănătate a numiților EE., UU., TT., SS. și OO., acte ce au fost folosite la Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Cluj, în vederea reevaluării acestor persoane și a obținerii unor indemnizații de handicap.

De asemenea, s-a reținut săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune constând în faptul că, în cursul anului 2009, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la solicitarea inculpatei A., i-a ajutat pe inculpatul EE. și pe numiții UU., TT., SS. și OO., întocmind și semnând mai multe cereri adresate Comisiei de Handicap Cluj, care au fost utilizate pentru a induce în eroare această instituție cu privire la reevaluarea stării de sănătate a acestor persoane și pentru a obține fără drept indemnizații lunare de handicap, cauzând un prejudiciu de 223.102 RON bugetului de stat și bugetelor locale.

Înalta Curte constată că baza factuală, în modalitatea în care a fost reținută de către Curtea de Apel Cluj, se suprapune riguros și eficient peste elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., de complicitate la înșelăciune.

În ceea ce privește susținerea inculpatului conform căreia cererile redactate la solicitarea inculpatei A., nu erau apte să conducă la obținerea certificatului de încadrare în grad de handicap și nici a indemnizației de către beneficiari, ci această aptitudine o aveau doar actele medicale și rapoartele psihologice emise de specialiști care impuneau eliberarea respectivelor certificate, Înalta Curte constată că activitatea inculpatului se circumscrie infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune.

Dispozițiile art. 48 din C. pen. definesc complicele ca persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

În ceea ce privește sintagma "înlesnește sau ajută în orice mod" din cuprinsul art. 26 din C. pen. din 1969 și al art. 48 alin. (1) din C. pen., Curtea a reținut că acțiunea de înlesnire, ca act de complicitate, are în vedere acțiuni sau inacțiuni săvârșite de complice anterior săvârșirii faptei de către autorul infracțiunii, care pot consta în fapte precum îndepărtarea obstacolelor din calea autorului infracțiunii și care sunt de natură a-l împiedica pe acesta în realizarea rezoluției infracționale, în procurarea instrumentelor necesare comiterii infracțiunii, în confecționarea unor asemenea instrumente sau în adaptarea lor pentru a putea fi folosite în scopul anterior precizat, în acordarea de sfaturi, în furnizarea de informații sau în alte fapte similare. La rândul său, acțiunea de ajutare, ca formă de complicitate, se referă la acte ce se desfășoară concomitent cu săvârșirea faptelor de către autorul infracțiunii și care pot consta în conduite precum asigurarea pazei pentru a putea comite fapta prevăzută de legea penală, înmânarea unei arme sau a unui obiect contondent, deconectarea unui sistem de alarmă sau distragerea atenției altor persoane. Așa fiind, folosirea de către legiuitor a sintagmei "în orice mod" după expresia "înlesnește sau ajută", exprimă, de fapt, intenția acestuia de a include în sfera actelor de complicitate și, prin urmare, de a pedepsi, conform regimului juridic prevăzut în privința complicității, orice fapte de înlesnire sau ajutor efectuate în favoarea autorului infracțiunii, indiferent de felul sau modalitatea de comitere a acestora. De altfel, acțiunile sau inacțiunile care înlesnesc sau ajută autorul infracțiunii în punerea în executare a rezoluției sale infracționale pot fi foarte diverse, fiind specifice fiecărei fapte care constituie element material al laturii obiective a unei infracțiuni, dintre cele prevăzute în C. pen. sau în legile speciale, motiv pentru care o enumerare exhaustivă a acestor fapte în cuprinsul dispozițiilor art. 26 din C. pen. din 1969 și ale art. 48 alin. (1) din C. pen. ar fi fost imposibilă. Prin urmare, într-adevăr, legiuitorul a lăsat la latitudinea organelor judiciare, cărora le revine atribuția de a interpreta și aplica textele criticate, încadrarea unor fapte de înlesnire sau ajutare, potrivit dispozițiilor legale analizate, însă aceasta nu presupune per se caracterul discreționar al unei asemenea încadrări, textele criticate prevăzând, într-o manieră clară, că este vorba despre fapte prin care este făcută posibilă sau care concură la săvârșirea infracțiunii. Pentru aceste motive, Curtea reține că prevederile art. 26 din C. pen. din 1969 și ale art. 48 din C. pen. respectă standardele de calitate a legii și exigențele principiului legalității incriminării. (CCR, Decizia nr. 697 din 7 noiembrie 2017, publicată în M. Of. nr. 196/02.03.2018, parag. 14).

Pentru existența complicității nu este necesară o înțelegere, prealabilă sau concomitentă, între autor și complice; ceea ce se cere, sub aspect subiectiv, este numai ca respectivul complice să fi cunoscut ceea ce urmărește autorul și să fi voit să-l ajute, dorind sau acceptând rezultatul infracțiunii la a cărei săvârșire a contribuit (C.A.Cluj, Decizia nr. 399 din 9 martie 2012).

În acest sens, s-a constatat de către instanțele ce au soluționat fondul cauzei că acțiunea inculpatului K. a constituit un ajutor acordat inculpatei A. și beneficiarilor în vederea inducerii în eroare a Comisiei de Handicap Cluj. Chiar dacă simpla redactare a unei cereri nu era suficientă ori aptă a obține rezultatul final, fiind necesară parcurgerea mai multor etape, a constituit un ajutor acordat de inculpat în vederea obținerii certificatelor de handicap, în cadrul întregului lanț infracțional, astfel că s-a considerat că îmbracă forma complicității. S-a evaluat că inculpatul avea reprezentarea ajutorului acordat beneficiarilor, iar aportul său în inițierea acestei proceduri a fost esențial. Chiar dacă, privită singular, cererea sa nu avea aptitudinea de a permite beneficiarilor să obțină un certificat de handicap, conivența infracțională și activitatea concretă a inculpatului au condus, în final, la inducerea în eroare a Comisiei de Handicap Cluj și eliberarea de certificate de handicap cu consecința producerii prejudiciului. Completarea cererii de către inculpat, a determinat reevaluarea beneficiarilor, iar împreună cu activitatea infracțională a celorlalți inculpați, a condus la îndeplinirea rezultatului infracțional.

Astfel, în ceea ce privește, aptitudinea de a induce în eroare a cererilor de reevaluare a stării de sănătate formulate de inculpat, chiar dacă acestea nu puteau influența hotărârea membrilor comisiei, rolul inculpatului în întreg lanțul infracțional, deși mai redus, a permis demararea procedurii de reevaluare care, dublată de activitatea infracțională a cadrelor medicale și a celorlalți inculpați, a condus, în final, la inducerea în eroare a membrilor comisiei.

În ceea ce privește latura subiectivă, Înalta Curte constată considerentele deciziei atacate atestă concluzia în sensul că inculpatul a avut reprezentarea ajutorului acordat inculpatei A. în vederea inducerii în eroare a Comisiei de Handicap, prin întocmirea cererilor inculpatul având reprezentarea faptului că inițiază o procedură de reevaluare a persoanelor cu handicap. Astfel, instanța de apel a arătat: în condițiile în care, la solicitarea inculpatei A., a întocmit în fals și semnat acele cereri, adresate Comisiei de Handicap Cluj, inculpatul nu poate susține că nu știa la ce vor

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă