ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 947 din 2 noiembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Gherla în Dosarul nr. x/2018, a fost condamnat inculpatul A., la 1 an 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

De asemenea, a fost condamnat inculpatul A. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 luni de închisoare, în final urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 5 luni de închisoare.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până când pedeapsa va fi executată sau considerată ca executată.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 1 an, ca pedeapsă complementară.

A fost obligat inculpatul să achite părții civile SC "B.. despăgubiri civile în sumă de 1.292,33 RON.

S-a dispus desființarea totală a înscrisului falsificat (original), respectiv adeverința de venit cu numărul x/05.03.2014 emisă de SC "Revital’’ SRL Cluj-Napoca, aflată la Dosarul de urmărire penală.

A fost obligat inculpatul să achite 500 RON, cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare privind avocatul din oficiu al inculpatului au fost reținute în sarcina statului.

A fost stabilită suma de 260 RON, reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, doamnei avocat C..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 378/A/2019 din data de 3 aprilie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul-inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 947 din 2 noiembrie 2018 a Judecătoriei Gherla.

Instanța de apel a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 260 RON, onorariu avocat din oficiu, ce s-a avansat din FMJ și a obligat apelantul să achite în favoarea statului suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii, a declarat contestație în anulare apelantul-inculpat A..

Prin Încheierea penală nr. 45/HI/2022, Curtea de Apel Cluj, secția penală a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 378/A din 3 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia penală nr. 1082/A din data de 24 august 2022, Curtea de Apel Cluj, secția penală, în temeiul art. 432 din C. proc. pen., cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., a admis contestația în anulare promovată de apelantul-inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 378/A din 3 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2018, pe care a desființat-o, în parte, în latura penală, în ceea ce privește omisiunea reținerii incidenței cauzei de încetare a procesului penal prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., respectiv a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și, rejudecând în aceste limite:

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 2 ani și 5 luni închisoare, în pedepsele componente și a înlăturat sporul de 5 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și a înlăturat consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 1 an și 3 luni de închisoare, ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și a înlăturat consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare, ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.

A menținut celelalte dispoziții ale Deciziei penale nr. 378/A din 3 aprilie 2019, pronunțate de către Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. x/2018, urmând ca situația contopirilor ca efect a admiterii contestației în anulare să fie rezolvată de către instanța de executare.

A dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, d-na av. D., în cuantum de 627 RON, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost reținute în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a constatat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, definitivă și general obligatorie, instanța de contencios constituțional a stabilit că "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională".

(...)

Curtea de apel a reținut că prin Decizia nr. 358/26.05.2022, Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, iar, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale a României sunt de generală aplicare, devenind opozabile erga omnes de la data publicării în Monitorul Oficial al României, soluționarea contestației în anulare înregistrată în prezenta cauză și declarată admisibilă în principiu trebuie să se grefeze pe ideea că, la momentul judecării apelului, Decizia nr. 297/2018 se impunea a fi aplicată ca o decizie simplă de neconstituționalitate, având consecințele stabilite prin par. 73 din Decizia nr. 358/2022.

(...) Curtea de apel a apreciat că apelantul-inculpat contestator, fiind judecat sub egida reglementării Noului C. pen., trebuia să beneficieze, în materia prescripției răspunderii penale, de dispozițiile legii penale mai favorabile survenite pe parcursul judecării cauzei, ca urmare a înlăturării din fondul legislativ a cauzelor de întrerupere a prescripției răspunderii penale, prin declararea neconstituționalității art. 155 alin. (1) din C. pen. Atât timp cât, la momentul soluționării apelului, era publicată în Monitorul Oficial al României Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și art. 147 alin. (4) din Constituție, date fiind stipulațiile par. 73 din Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, instanța de control judiciar trebuia să verifice, în acord cu prev. art. 5 din C. pen., incidența prescripției răspunderii penale. O atare concluzie se impune pentru aceea că, față de disp. art. 155 din C. pen., în forma în vigoare după data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, niciunul din actele de procedură întocmite în cauză nu mai puteau produce efect întreruptiv de prescripție.

(...)

Curtea a constatat că, din moment ce este cert că legea penală mai favorabilă inculpatului contestator este "noua reglementare", survenită în urma publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, având în vedere că, pentru infracțiunile de care a fost acuzat, era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale la data soluționării apelului, după cum se va ilustra în cele ce urmează, instanța de apel ar fi trebuit, în contextul suprimării efectelor cauzelor de întrerupere a cursului prescripției cuprinse în art. 155 alin. (1) din C. pen., să facă în apel aplicarea corespunzătoare a disp. art. 396 alin. (6), rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

În opinia Curții de apel, este lipsită de relevanță împrejurarea că, anterior publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, au fost efectuate numeroase acte de procedură în cauză, inculpatul contestator luând cunoștință despre conținutul acestor acte, cum a susținut reprezentantul Ministerului Public. În condițiile în care, la 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. și-au încetat, practic, efectele juridice, potrivit stipulațiilor din par. 73 al Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, C. pen. a fost modificat pe parcursul soluționării cauzei. Aceasta presupune că, în funcție de "noua reglementare", survenită pe parcursul judecării dosarului penal, prev. art. 5 din C. pen. obligau instanța de apel la evaluarea prescripției răspunderii penale, prin aplicarea retroactivă a disp. art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma care a înlăturat din fondul legislativ cazurile de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Cu alte cuvinte, de vreme ce deciziile Curții Constituționale se aplică tuturor situațiilor juridice ce nu au fost definitiv judecate până la data publicării, cum s-a indicat deja, Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, astfel cum a fost deslușită, sub aspectul naturii juridice, prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, a produs efectul unei noi reglementări, prin aceea că a înlăturat din C. pen. norma de drept penal care instituia cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale.

Constatând existența unei succesiuni de legi pe parcursul judecării cauzei, instanța de apel era obligată să procedeze, în acord cu stipulațiile par. 40-41 din Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, la evaluarea globală a legilor comparate, aplicând retroactiv "noua reglementare", care, în mod evident, era mai favorabilă inculpatului A., dat fiind că nu mai instituia niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale și ar fi produs consecința încetării procesului penal pornit împotriva sa.

Rezultă că, independent de existența a numeroase acte de procedură efectuate în cauză până la publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, acte de procedură care, potrivit dispoziției legale declarate neconstituționale, ar fi avut ca efect curgerea unui nou termen de prescripție, instanța de apel trebuia să constate, la momentul soluționării apelului în dosar penal nr. x/2018, ca urmare a încetării efectelor juridice ale art. 155 alin. (1) din C. pen., că sunt aplicabile disp. art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., fiind incident un caz de încetare a procesului penal față de apelantul-inculpat A. pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de articolul 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea articolului 41 alin. (1) din C. pen., respectiv infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de articolul 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea articolului 41 alin. (1) din C. pen., ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În ceea ce privește starea de fapt reținută prin rechizitoriu, față de care trebuie să se evalueze dacă intervenise o cauză de împiedicare a exercitării acțiunii penale până la momentul soluționării apelului în Dosar nr. x/2018, se observă că, potrivit actului de sesizare, la începutul lunii martie 2014, pe fondul unor nevoi financiare, inculpatul A. a decis să achiziționeze, prin adoptarea unei conduite ilicite, o serie de produse electrocasnice (pe care, eventual, să le valorifice ulterior). Ca atare, inculpatul a obținut de la persoana vătămată B. SA (societate ce deține un magazin specializat în comercializarea de aparatură electrocasnică, în mun. Gherla) formularul pentru adeverință de venit, necesare obținerii unui credit. În realizarea planului infracțional, inculpatul A. a completat în fals, cu prilejul întocmirii, adeverința de venit nr. 85/05.03.2014, în cuprinsul căreia a atestat în mod necorespunzător adevărului că era angajat al E. SRL, în calitate de șofer, obținând un venit net de 1050 RON (în cele trei luni anterioare comiterii faptei), semnând-o în fals și aplicând o ștampilă cu însemnele societății comerciale menționate. După completarea adeverinței de venit, în data de 05.03.2014, inculpatul s-a deplasat la punctul de lucru din Gherla al SC B. SA unde, prin folosirea adeverinței falsificate, a indus în eroare persoana vătămată cu privire la faptul că realizează venituri din salarii, determinând-o astfel să încheie contractul de credit nr. x/05.03.2014, în cadrul căruia persoana vătămată avea calitatea de împrumutător, iar A. pe cea de împrumutat, calitate în care a obținut de la persoana vătămată un credit în cuantum de 1194,98 RON, sumă cu care au achiziționat o cafetieră și un laptop, adițional achitând din surse proprii suma de 300 RON. Atât contractul de credit cât și vânzarea bunurilor achiziționate s-au realizat la data depunerii înscrisurilor necesare obținerii creditului, respectiv 05.03.2014.

S-a reținut că, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale curge, în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, de care este acuzat inculpatul A., de la momentul săvârșirii infracțiunii, cel mai târziu la data de 05.03.2014, când a fost folosit înscrisul completat în fals. Fiind vorba despre un termen de prescripție de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit, în condițiile art. 269 alin. (3) din C. proc. pen., la data de 05.03.2019, nefiind întrerupt prin actele de procedură efectuate în cauză, de vreme ce, ca efect a inactivității legiuitorului față de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. nu mai puteau produce efecte juridice la momentul soluționării Dosar penal nr. x/2018 în apel.

Termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune este, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani și curge, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., de la data comiterii faptei, în 05.03.2014. Rezultă că, în contextul disp. art. 269 alin. (3) din C. proc. pen., la data de 05.03.2019, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, dat fiind că inactivitatea legiuitorului față de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 a avut drept consecință înlăturarea efectelor juridice ale disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. pe parcursul soluționării Dosar penal nr. x/2018

Împotriva Deciziei penale nr. 1082/A din data de 24 august 2022, Curtea de Apel Cluj, secția penală a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 20 septembrie 2022, prin care a solicitat admiterea recursului în casație formulat, casarea hotărârii recurate și înlăturarea greșitei aplicări a legii, respectiv a soluției prin care s-a admis contestația în anulare formulată de inculpatul A. și s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

Parchetul a considerat că interpretarea actelor întreruptive de prescripție ca fiind supuse legii penale mai favorabile ar face ca Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte și pentru trecut, ceea ce contravine flagrant art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.

În opinia Parchetului, caracterul de instituție de drept procesual penal al întreruperii prescripției răspunderii penale rezultă și din faptul că, spre deosebire de prescripția răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripție este împlinit, cauzele de întrerupere pot interveni pe durata întregului termen de prescripție și își produc efecte de îndată.

Cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost comunicată inculpatului A. și părții civile SC B. SA.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 19 octombrie 2022. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent, în vederea discutării admisibilității cererii în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 22 noiembrie 2022.

Inculpatul A. și partea civilă SC B. SA nu au depus concluzii scrise.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2022, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1082/A din 24 august 2022 a Curții de Apel Cluj - secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2022 și a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 7. S-a fixat termen de judecată la data de 10 ianuarie 2023, pentru când a fost citat intimatul inculpat A..

Înalta Curte a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a exercitat calea de atac în cuprinsul termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., procurorul se numără printre titularii cererii de recurs în casație enumerați la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., iar hotărârea care se atacă face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată de Curtea de Apel Cluj în rejudecarea apelului, după admiterea contestației în anulare promovate de intimatul-inculpat A..

De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., cuprinzând numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte (procuror F. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj), indicarea cazului de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia (art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.), precum și semnătura persoanei care exercită recursul în casație.

S-a reținut că în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., precum și motivele pe care acesta se sprijină. În esență, procurorul a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Parchetul a precizat că, raportat la data comiterii faptelor, 5 martie 2014, și la întreruperile prescripției răspunderii penale intervenite în perioada martie 2014 - iunie 2018, ca urmare a audierii în calitate de suspect, respectiv de inculpat a intimatului-inculpat A., precum și a întocmirii raportului de expertiză din 20 iulie 2015, faptele comise de către acesta nu s-au prescris, întrucât actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, și-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul temput regit actum.

Înalta Curte a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj critică soluția de încetare a procesului penal din cuprinsul hotărârii recurate prin raportare la constatarea eronată a incidenței cauzei de înlăturare a răspunderii penale prevăzute de art. 153 din C. pen., respectiv împlinirea termenului de prescripție, iar argumentele aduse în susținerea cererii (întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale) pot fi circumscrise, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., aspectele invocate putând face obiectul cenzurii instanței de casație.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

Se constată că faptele pentru care s-au formulat acuzații în cauza de față au fost comise după intrarea în vigoare a actualului C. pen. (5 martie 2014), astfel că dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale sunt cele analizate de Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Prin motivele de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susținut că, raportat la data comiterii faptelor, 5 martie 2014, termenul special de prescripție a răspunderii penale nu era împlinit la data când a fost pronunțată Decizia nr. 378/A din 3 aprilie 2019 a Curții de Apel Cluj, în opinia acuzării, actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018 (respectiv, audierea în calitate de suspect, respectiv de inculpat a intimatului A., precum și întocmirea raportului de expertiză din 20 iulie 2015) împlinindu-și efectele de întrerupere a termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul temput regit actum. În opinia Parchetului, interpretarea actelor întreruptive de prescripție ca fiind supuse legii penale mai favorabile ar face ca Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte și pentru trecut, ceea ce contravine flagrant art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casație, nu se analizează corectitudinea reținerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în același sens fiind și jurisprudența instanței supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casație, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.." (Decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, publicată pe www.x.ro).

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., instanța analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prin raportare la legea mai favorabilă reținută prin hotărârea definitivă pronunțată de instanța de apel.

Înalta Curte reține că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că: "... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

În speță, în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, de care este acuzat inculpatul A., Curtea de apel a constatat momentul săvârșirii infracțiunii, cel mai târziu la data de 05.03.2014, când a fost folosit înscrisul completat în fals. De asemenea, a constatat că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune este, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani și curge, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., de la data comiterii faptei, în 05.03.2014.

Înalta Curte constată că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

De asemenea, infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la unu la 5 ani.

Conform prevederilor art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., "(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt: (...) d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani; (...)". Alineatul 2 al aceluiași articol reglementează momentul de la care curg aceste termene. Astfel, "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii (...).".

Drept urmare, termenul de prescripție generală a răspunderii penale, de 5 ani, curge de la data săvârșirii infracțiunilor (5 martie 2014) și s-a împlinit la 05 martie 2019.

Pe cale de consecință, se constată că, în mod corect, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. și înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen.

Argumentele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în sensul că întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual, iar actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, și-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripție, sunt nefondate.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "în egală măsură, în contextul examinării instituției prescripției răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparținând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) și una aparținând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripției), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeași interdicție intră și combinarea în cauzele pendinte a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existența caracterului întreruptiv al cursului prescripției în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziții legale succesive.

Revine fiecărei instanțe de judecată învestită cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia."

Acceptând punctul de vedere susținut în scris de către Ministerul Public în sensul că perioada dintre 2014 și 2022 este separată prin deciziile Curții Constituționale în două perioade de aplicare a legii în ceea ce privește prescripția (anterior și respectiv ulterior Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018), după ce instanța de apel stabilește legea incidentă judecării unei cauze, constatând că legea aplicabilă include interpretarea dată de Curtea Constituțională, instanța care soluționează un recurs în casație nu are competența legală de a modifica legea incidentă, nici chiar în ipoteza legii penale mai favorabile prevăzute de art. 5 din C. pen., și nu poate interveni asupra acestei soluții. Limitele aplicării legii sunt cele care decurg din interpretările oficiale, din interpretările oferite de legiuitor, din deciziile Curții Constituționale a României, din deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție. În dosarul de față, interpretarea Curții Constituționale a fost avută în vedere de către curtea de apel în soluția cu privire la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale (în același sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 631/Rc/06.12.2022).

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1082/A din 24 august 2022 a Curții de Apel Cluj - secția penală, pronunțate în Dosarul nr. x/2022.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 1082/A din 24 august 2022 a Curții de Apel Cluj - secția penală, pronunțate în Dosarul nr. x/2022.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.

GGC - OB