ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 397 din data de 27.06.2024, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2023, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c), d) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută și ped. de art. 244 alin. (1) C. pen. și spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 alin. (1) C. proc. pen. și art. 25 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă S.C. B. în contradictoriu cu inculpații C. și A..

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen., a fost ridicată măsura sechestrului asigurător dispusă prin încheierea penală din data de 14.03.2023 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 44/CJ/26.04.2023 a Curții de Apel Iași, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților C. și A..

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la numitul D. a sumei de 83.800 de RON.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța procurorului din data de 08.11.2013 dată în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași asupra sumei de 83.800 RON deținută de către numitul D..

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași, inculpatul A. și partea civilă B. S.A..

Prin decizia penală nr. 39 din 17.01.2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 397/2024 din 27.06.2024 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2023, a fost desființată, în parte, sentința penală atacată, în latură penală și, în rejudecare:

A fost schimbat temeiul achitării inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. din art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare deciziei.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefonate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași și partea civilă S.C. B. S.R.L., împotriva sentinței penale nr. 397/2024 din 27.06.2024 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelurilor formulate de procuror și de inculpatul A. au rămas în sarcina statului.

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații C. și A., în cuantum de câte 250 de RON, au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 10.02.2025, a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales, avocat E., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia a solicitat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.

Astfel, făcând trimitere la probatoriul administrat la dosar, s-a arătat că Parchetul nu a făcut dovada că inculpatul A. cunoștea că sumele retrase provin din comiterea altei infracțiuni, precum și că simpla retragere a banilor reprezintă o spălare de bani, în condițiile în care sumele au avut altă destinație decât cea a retragerii și dispunerii de acestea în interes propriu.

Prin urmare, s-a menționat că la dosar nu există probe care să reflecte tranzacțiile firmei pe o perioadă de 2-3 ani de la primul transfer efectuat.

În același sens, s-a precizat că nu se cunoaște câte depuneri și retrageri au existat în perioada de timp menționată, astfel încât, să se constate că suma de 50.000 RON, este aceeași cu suma depusă în anul 2013.

De altfel, în acest sens, se impunea efectuarea unei expertize pentru a se verifica circuitul tranzacțiilor, titlurilor efectuării acestora, în raport de perioada de referință.

Or, simpla speculație că anumite transferuri care înglobează diverse sume de bani, în decurs de cel puțin 3 ani de la data primei tranzacții, nu poate proba elementele de tipicitate ale infracțiunii de spălare de bani, întrucât, în lipsa probării cunoașterii efective a provenienței sumelor prin realizarea unei analize asupra transferurilor, într-o perioadă de aproximativ 3 ani, nu poate fi vorba despre disimulare în fapt.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, a arătat că suma de bani confiscată de la inculpatul D. reprezintă prejudiciul produs părții civile ca urmare a comiterii infracțiunii de înșelăciune și se impunea restituirea acesteia către partea civilă S.C. B. S.R.L., nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. privind confiscarea specială, suma de bani servind la despăgubirea părții civile.

Prin urmare, s-a arătat că inculpatul A. este pus în situația de a achita o sumă de bani, care se presupune că ar aparține părții civile, însă această sumă se află, în mod nelegal, în posesia statului, deși servește la despăgubirea părții civile.

Totodată, în baza art. 441 C. proc. pen., recurentul - inculpat a solicitat suspendarea deciziei atacate, întrucât punerea în executare a acesteia are efect direct asupra patrimoniului inculpatului.

Prin încheierea din 03 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 39 din 17 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 6, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

De asemenea, a fost respinsă cererea privind suspendarea executării hotărârii atacate formulată de recurentul - inculpat A..

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca nefiind fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Astfel, în recursul în casație, sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, circumscrise cazurilor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea căii de atac extraordinare, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de către recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârea este supusă casării când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În cauză, se constată că recurentul-inculpat A. a invocat acest motiv de casare susținând, în esență, că, în ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii imputate, întrucât, nu a cunoscut că sumele de bani retrase provin din comiterea altei infracțiuni, precum și că simpla retragere a banilor reprezintă o spălare de bani, în condițiile în care, sumele au avut altă destinație decât cea a retragerii și dispunerii de acestea în interes propriu.

Or, în opinia inculpatului, simpla speculație că anumite transferuri care înglobează diverse sume de bani, în decurs de cel puțin trei ani de la data primei tranzacții, nu poate proba elementele de tipicitate ale infracțiunii de spălare de bani, întrucât, în lipsa dovedirii cunoașterii efective a provenienței sumelor prin realizarea unei analize asupra transferurilor, într-o perioadă de aproximativ trei ani, nu poate fi vorba despre disimulare în fapt.

Examinând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, în cauză, în ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 reținută în sarcina inculpatului, s-a dispus, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, instanțele de fond și apel reținând ca fiind dovedit faptul că suma de 111.055 RON primită în urma încheierii promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare cu S.C. B. S.R.L., cu privire la terenul în suprafață de 50 ha, a fost depusă în contul bancar deschis pe numele inculpatei F., cont bancar pe care inculpatul A. a fost împuternicit, cunoscând că provine dintr-o operațiune ilicită, aceasta fiind, ulterior, disimulată, în sensul că au fost retrase două tranșe, la data de 06.11.2013 suma de 57.500 RON, iar, la data de 07.11.2013 suma de 50.000 de RON, apoi, după aproximativ un an, inculpatul a virat în contul personal suma totală de 121.000 RON.

Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenței dintre împrejurările faptice reținute și configurarea legală a infracțiunii de luare de mită incriminată în legea specială, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentului, că fapta ce îi este imputată, așa cum a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanțele de fond și apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunește toate elementele de conținut prevăzute de normele de incriminare.

Astfel, potrivit art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani, schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Se observă, așadar, că schimbarea sau transferul bunurilor, produs al infracțiunii principale, ca element material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 urmărește ascunderea sau disimularea originii ilicite a bunurilor.

Indiferent de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, aceasta cuprinde trei faze: a) plasarea banilor; b) stratificarea; c) integrarea. Ele pot fi regăsite în toate situațiile sau pot avea o altă configurație ori pot fi comprimate în una sau două dintre fazele menționate. Toate însă au o caracteristică comună, fictivitatea, ascunderea originii bunurilor, fabricarea unei aparențe de proveniență legală a bunurilor achiziționate în mod nelegal, camuflarea.

În faza plasării, bunurile provenite din săvârșirea de infracțiuni sunt introduse în circuitul civil prin crearea unei circulații fictive, iar în faza integrării, denumită și reciclare, se realizează fabricarea unei aparențe de proveniență legală.

În speță, se constată că, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, Curtea de Apel Iași a reținut, cu autoritate de lucru judecat sub aspectul situației de fapt, că acțiunea inculpatului A. a respectat cu fidelitate cele trei etape ale spălării banilor, respectiv plasarea, stratificarea și integrarea, cunoscând că aceștia provin din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Astfel, inculpatul a separat veniturile ilicite de sursa de proveniență, creând o aparență de legalitate a patrimoniului dobândit în mod ilegal, pentru a face imposibilă identificarea adevăratei surse a acestuia și a-l introduce în circuitul economico - financiar legal, astfel încât, acesta să poată dispune asupra beneficiilor ilicite, fără riscul de a fi descoperit.

Așadar, în prima etapă, suma de 111.055 RON, primită în urma încheierii promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare cu S.C B. S.R.L., cu privire la terenul în suprafață de 50 de ha, a fost depusă în contul bancar deschis pe numele inculpatei F., cont bancar pe care inculpatul A. a fost împuternicit; în cea de-a doua etapă, inculpatul a procedat la fragmentarea sumei, retrăgând la 06.11.2013 suma de 57.500 RON, iar, la 07.11.2013 suma de 50.000 de RON, pe care a virat-o în contul S.C. G. S.R.L., iar, în final, după aproximativ un an, acesta și-a virat în contul personal, în mai multe tranșe, suma de 121.000 RON, amestecând astfel și suma de 50.000 de RON, provenită din inducerea în eroare a S.C B. S.R.L.

Prin urmare, raportat la împrejurările de fapt reținute cu titlu definitiv de către instanța de apel, care nu mai pot fi reevaluate prin intermediul recursului în casație, Înalta Curte constată că este îndeplinită cerința esențială prevăzută de norma de incriminare, ca acțiunea de schimbarea sau transferul bunurilor, produs al infracțiunii principale, ca element material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 a avut ca scop ascunderea sau disimularea originii ilicite a banilor proveniți din înșelarea părții civile, iar, inculpatul A. cunoștea această împrejurare, astfel că există concordanță între situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat și latura obiectivă a infracțiunii de spălare a banilor pentru care s-a dispus condamnarea recurentului inculpat.

Înalta Curte observă, așadar, în contextul existenței corespondenței între activitatea ilicită imputată și tiparul normei de incriminare, că, prin susținerile referitoare la lipsa reprezentării faptului că sumele retrase ar proveni din săvârșirea unei alte infracțiuni, recurentul A. contestă, în realitate, situația de fapt reținută cu titlu definitiv de instanțele de fond și apel, care, însă așa cum s-a arătat anterior, nu mai poate fi repusă în discuție prin intermediul acestei căi extraordinare de atac.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casație nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăți, în vederea remedierii greșitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situația de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de judecătorii fondului.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. întrunește toate elementele de tipicitate prevăzute de lege, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 39 din 17 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat, în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 39 din 17 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2025.