ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurenții inculpați A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1511/A din data de 17 octombrie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 99 din data de 20 aprilie 2023 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția penală în dosarul penal nr. x/2018, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. și art. 154 alin. (1) lit. c) și lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive și programe informatice prev. de art. 365 alin. (2) din C. pen., pentru infracțiunea de transfer neautorizat de date informatice în formă continuată (149 acte materiale) prev. de art. 364 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. și pentru infracțiunea de spălare de bani în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 35 din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 din C. pen. și art. 5 din C. pen., ca urmare a prescrierii răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. și art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei B. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 48 noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 din C. pen., totul cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a prescrierii răspunderii penale.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. coroborat cu dispozițiile art. 32-33 din Legea nr. 656/2002 s-a dispus confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A. a sumei de 675966,27 USD.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. coroborat cu dispozițiile art. 32-33 din Legea nr. 656/2002 s-a dispus confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A. și de la inculpata B., în solidar, a următoarelor sume de bani: suma de 5205,32 GBP, suma de 34976,75 euro și suma de 23784,40 USD.

În baza art. 112 alin. (6) din C. pen. coroborat cu dispozițiile art. 32-33 din Legea nr. 656/2002 s-a dispus confiscarea specială în favoarea statului, de la inculpatul A. și de la inculpata B. a bunurilor ridicare de la domiciliul inculpaților cu ocazia percheziției din data de 15.04.2014: un laptop marca "x" cu seria x ; un laptop marca "x" cu seria x x; un laptop marca "x" cu seria x x; un mini laptop marca "x" cu seria x x; un hard disk (HDD) marca, x" cu seria x; un hard disk (HDD) extern marca "x 2.5 "C.", cu carcasă de culoare neagră; un router wireless marca "x", cu carcasă crem, model, x"; un laptop marca "x" cu seria x -R3; o tabletă, I-Pad" cu seria x ; un memory-stik de culoare albastră model, D." cu seria x; un memory-stik marca, x" carcasă de culoare neagră, model, E."; un memory-stik marca "x" carcasă de culoare gri cu seria (s/n) x; un memory-stik culoare portocalie marca "x"; un micro SD marca "x" cu seria x -PA; un laptop marca "x" cu seria x ; un sistem informatic (PC) marca "x", cu seria x ; un dispozitiv de stocare a datelor marca "Raid storage enclosure" conținând un număr de 2 (două) hard disk-uri, unul "x", cu seria x, iar unul marca, x", cu seria x ; un sistem informatic (PC) marca "x" carcasă de culoare neagră, având pe verso un colant de culoare albă cu inscripția 4BCX55J; un număr de 90 (nouăzeci) suporți optici CD și DVD; un F. model x cu seria x și MAC x; un hard-disk extern marca "x" cu seria x ; un sistem informatic (PC) cu seria x "Master Cooler"; un hard-disk extern marca "x" cu seria x ; un Hard-disk extern marca "x" cu seria x ; un router de culoare albă marca "x" tip "x" cu seria x ; un dispozitiv de culoare neagră și un dispozitiv USB.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) și alin. (4) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 16000 RON (9000 de RON în cursul urmăririi penale și 7000 de RON în cursul judecății) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) și alin. (4) din C. proc. pen. a fost obligată inculpata B. la plata sumei de 7000 RON (4000 de RON în cursul urmăririi penale și 3000 de RON în cursul judecății) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 250

2

și art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. s-au extins măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanțele din data de 16.04.2014 și din data de 28.08.2018 până la concurența sumelor de 22560,78 euro, 718173,98 USD, 1633,96 GBP și 16.000 RON în ceea ce îl privește pe inculpat, respectiv până la concurența sumelor de 5205,32 GBP, 34976,75 euro, 23784,40 USD și 7.000 RON în ceea ce o privește pe inculpată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată - Serviciul Teritorial Cluj și inculpații A. și B..

Prin decizia penală nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj și inculpații A. și B., împotriva sentinței penale nr. 99/20.04.2023 a Tribunalului Cluj, care a fost desființată cu privire la dispoziția de confiscare a unor sume de bani în solidar de la inculpații A. și B. și dispozițiile de confiscare a unor bunuri deja restituite inculpaților în cursul urmăririi penale și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

S-a înlăturat dispoziția de confiscare de la inculpatul A. în solidar cu inculpata B. a sumelor de 5.205,32 GBP, 34.976,75 EURO și 23.784,40 USD, urmând ca aceste sume să fie confiscate doar de la inculpata B..

S-au înlăturat dispozițiile de confiscare de la inculpați a următoarelor bunuri: un hard disk (HDD) marca, x" cu seria x; un hard disk (HDD) extern marca "x 2.5 "C.", cu carcasă de culoare neagră; un memory-stik de culoare albastră model, D." cu seria x; un memory-stik marca, x" carcasă de culoare neagră, model, E."; un memory-stik marca "x" carcasă de culoare gri cu seria (s/n) x; un memory-stik culoare portocalie marca "x"; un micro SD marca "x" cu seria x -PA; un număr de 89 din cei 90 (nouăzeci) suporți optici CD/DVD, respectiv cei numerotați de la 1-72 și 74-90.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

În fapt, instanța de apel a reținut următoarele:

În cursul lunii aprilie 2014, inculpatul A. ar fi deținut fără drept în sistemele sale informatice următoarele programe informatice, care puteau fi utilizate în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 360-364 din C. pen., respectiv: programele informatice din familia G., identificate în fișierele cu denumirea: x; programele informatice din familia H., identificate în fișierele cu denumirea: x; programe informatice identificate în fișierele cu denumirea:

x.

Totodată, în perioada 2010-2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în vederea obținerii de venituri în mod ilicit, inculpatul A. ar fi transferat neautorizat date informatice (76.540 date de carduri bancare și 6 date ale unor utilizatori de servicii de comunicații) din sistemul său informatic.

De asemenea, în perioada 2010-2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul A., singur sau ajutat de inculpata B., ar fi spălat suma totală de 746.612 RON (obținută din vânzarea ilicită de date de carduri bancare, în urma comiterii infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice), prin activități repetate de transfer de bani, prin intermediul sistemelor de transfer monetar I. și J., sau prin activități repetate de transfer de bani și monedă virtuală bitcoin, prin intermediul instituțiilor financiare K. și L. și al conturilor deschise la M. și N., în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a unei părți din veniturile ilicite obținute din activitatea infracțională de transfer neautorizat de date informatice, realizată în perioada 2010-2014.

Inculpata B., în perioada 2010-2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-ar fi ajutat pe inculpatul A. să spele suma de 280.719 RON (sumă obținută de inculpatul A. din vânzarea ilicită de date de carduri bancare, în urma comiterii infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice), inculpata acceptând să primească pe numele ei și să intre în posesia acestei sume, prin următoarele modalități: fie în calitate de destinatar al unor repetate transferuri de bani efectuate prin intermediul instituțiilor financiare I. și J., fie în calitate de destinatar al unor repetate transferuri de bani efectuate prin intermediul instituției financiare K. în conturile (USD și euro) deținute de inculpată la M., în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a produsului infracțional obținut de inculpatul A. din infracțiunea de transfer neautorizat de date de informatice.

Împotriva deciziei penale nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori au formulat cerere de recurs în casație inculpații A. și B..

În cuprinsul cererii de recurs în casație, recurenții au indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Prin cererea comună formulată, cei doi recurenți inculpați au solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că măsura confiscării speciale dispusă față de aceștia ar fi fost stabilită cu încălcarea limitelor legale, depășind cadrul acuzației (rechizitoriului) și neavând corespondent în actul de sesizare. Totodată, s-a arătat că, deși confiscarea specială este o măsură de siguranță, aceasta reprezintă, în esență, o sancțiune aplicată inculpaților, iar prin dispunerea acesteia peste limitele prevăzute de lege (atât sub aspectul cuantumului, cât și al obiectului confiscării) s-ar fi încălcat art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, recurenții A. și B. au susținut că recursul în casație vizează, pe de o parte, neconcordanța dintre sumele de bani menționate în actul de sesizare ca fiind supuse confiscării speciale și sumele efectiv confiscate prin sentința Tribunalului Cluj.

S-a arătat că, prin rechizitoriu s-a indicat în mod expres cuantumul produsului infracțional pretins obținut de recurentul inculpat A. din infracțiunea de transfer neautorizat de date informatice, prev. de art. 364 din C. pen., ca fiind 624.537 euro (echivalentul a 2.872.870 RON). Or, instanța de fond - Tribunalul Cluj - a dispus confiscarea specială a unor sume care nu ar corespunde cu cele indicate în rechizitoriu, depășind astfel limitele sesizării instanței. Astfel, de la inculpatul A. s-a confiscat suma de 675.966,27 USD (echivalentul parțial al produsului infracțional calculat de instanță ca fiind obținut de acesta) și de la ambii inculpați, în solidar: sumele de 5.205,32 GBP, 34.976,75 EUR și 23.784,40 USD, reprezentând valori pe care instanța le-a calificat ca fiind supuse spălării de bani cu complicitatea inculpatei B..

Aceste sume au fost menținute integral prin decizia Curții de Apel Cluj cu precizarea că s-a înlăturat dispoziția de confiscare de la inculpatul A. în solidar cu inculpata B. a sumelor de 5.205,32 GBP, 34.976,75 EURO și 23.784,40 USD, urmând ca aceste sume să fie confiscate doar de la inculpata B..

Recurenții inculpați au susținut că diferența față de acuzația inițială este majoră, arătând că, prin convertirea sumelor confiscate la un curs mediu (USD și GBP în RON sau euro), ar rezulta că totalul confiscat depășește cu aproximativ 460.000 RON suma imputată inițial prin actul de sesizare.

Totodată, s-a arătat că moneda și structura sumelor confiscate nu se regăsesc în rechizitoriu, acuzația fiind formulată global în echivalent euro/RON, fără individualizarea unor sume în USD sau GBP ca produs infracțional distinct, însă instanța ar fi procedat la recalcularea și conversia sumelor, dispunând confiscări în dolari americani și lire sterline care nu au fost solicitate în mod expres.

S-a mai arătat că, instanța a extins măsurile asigurătorii pentru a acoperi exact aceste sume menționate în hotărâre: 22.560,78 euro, 718.173,98 USD și 1.633,96 GBP în sarcina inculpatului A., precum și 7.000 RON, cheltuieli judiciare. Pentru inculpata B. s-a menținut sechestrul până la 5.205,32 GBP, 34.976,75 euro, 23.784,40 USD și 7.000 RON.

Recurenții au precizat că și rechizitoriu prezintă neconcordanțe în ceea ce privește cuantumul sumelor pretinse ilicite, ceea ce amplifică incertitudinea asupra bazei confiscării. Astfel, în actul de sesizare, sumele obținute din diferitele activități infracționale sunt enumerate fragmentar (pe perioade, pe categorii de tranzacții și monede), iar totalul de 624.537 EUR pare a fi rezultatul unei agregări a acestora și nu coincide cu însumarea tuturor sumelor parțiale menționate în rechizitoriu. S-a mai arătat că instanța de apel nu a clarificat aceste aspecte deși, inculpații au solicitat în repetate rânduri administrarea probei cu expertiza contabila/fiscală, fiind astfel încălcat principiul potrivit căruia sancțiunile nu pot depăși ceea ce prevede legea și ceea ce s-a stabilit prin acuzație (ultra petita penal).

În consecință, s-a arătat că, prin confiscarea extinsă cantitativ și valoric, inculpații ar fi fost sancționați dincolo de faptele și limitele pentru care au fost trimiși în judecată, ceea ce s-ar încadra în motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Pe de altă parte, s-a mai susținut că discrepanțele menționate relevă și o problemă de fond privind probatoriul, respectiv că nu s-ar fi făcut dovada clară a legăturii dintre toate sumele confiscate și infracțiunile reținute, apreciindu-se că instanța s-ar fi bazat exclusiv pe datele furnizate de acuzare, fără o verificare independentă și contradictorie.

Recurenții A. și B. au arătat că dispunerea confiscării speciale fără corespondență cu rechizitoriul și fără fundamentare probatorie explicită ar reprezenta o gravă eroare de drept, care a produs o vătămare certă drepturilor acestora, fiind încălcate principiile legalității, aflării adevărului, dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil.

În plus, recurenții au reclamat și probleme legate de integritatea și analiza probelor informatice, făcând referire la un raport de expertiză IT efectuat asupra unui hard disk aparținând DIICOT, care conținea o copie a sistemului informatic al inculpatului, expertul desemnat constatând ulterior că nu există corespondență între datele existente pe sistemele inculpatului și cele de pe hard disk-ul DIICOT, acest suport fiind la baza întregului raport de expertiză. În apel, deși s-a încuviințat efectuarea unui supliment de expertiză informatică, expertul a constatat că toate sistemele informatice ale inculpatului sunt compromise și nu mai pot fi accesate, astfel că nu s-a putut realiza o analiză directă și fiabilă a datelor originale. În raport de aceste aspecte, recurenții au susținut că măsura confiscării speciale dispusă nu ar avea un fundament probatoriu legal.

În continuare, recurenții au arătat că instanța de fond ar fi dispus confiscarea tuturor bunurilor ridicate de la inculpați, inclusiv a acelora care, în cursul urmăririi penale, fuseseră restituite sau pentru care nu mai exista suspiciune, și că s-a procedat la extinderea măsurilor asigurătorii din oficiu, fără a se pune în prealabil în discuția părților necesitatea și temeiul acestor măsuri, aspecte ce ar contraveni dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen. și principiului contradictorialității. Cu titlu de exemplu, a făcut referire la suma de 3.200 CHF ridicată la percheziție, dar care nu ar mai apărea în hotărâre, în timp ce ar apărea sume noi (nesolicitate inițial), precum cele în GBP sau USD menționate, confiscate în solidar, fără o fundamentare clară în actul de acuzare, situație care ar evidenția o lipsă de rigoare și transparență a hotărârii, contrară cerințelor unei motivări judecătorești corespunzătoare.

În concluzie, s-a arătat că toate aceste elemente - viciile de procedură în administrarea probelor, lipsa de motivare, depășirea cadrului acuzației, nerespectarea dreptului la apărare - converg spre concluzia că dispozițiile de confiscare specială pronunțate în cauză sunt nelegale, iar instanțele au aplicat o sancțiune (confiscarea) cu încălcarea garanțiilor procesuale și peste limitele permise de lege.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 13 noiembrie 2025, sub nr. x/2018.

La dosar a fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, care a arătat că motivele invocate de recurenți se circumscriu doar formal cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurenții A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conținutul cererii) și art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Verificând, așadar, chestiunile pur formale ale cererilor de recurs în casație, în raport de fiecare dintre recurenții inculpați A. și B., Înalta Curte constată următoarele:

Decizia penală nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casație, Înalta Curte reține că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. sunt menționate: numele, prenumele și domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori), iar cererea poartă semnătura electronică a avocatului ales al recurentului, care a atașat împuternicirea avocațială x/2025 din data de 26.10.2025.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Decizia penală nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casație, se reține că cererea a fost formulată de recurenta B., în calitate de inculpată.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. sunt menționate: numele, prenumele și domiciliul recurentei B., hotărârea care se atacă (decizia nr. 1511/A din 17 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori), iar cererea poartă semnătura electronică a avocatului ales al recurentei, care a atașat împuternicirea avocațială x/2025 din data de 26.10.2025.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Referitor la condiția de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se impune a se menționa că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Din această perspectivă se reține că, din modalitatea de reglementare a recursului în casație, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, așadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că aspectele de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Raportat la criticile formulate de recurenții inculpați A. și B. cu privire la măsura confiscării speciale, Înalta Curte reține că acestea nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât, în esență, vizează neconcordanțe de cuantum și monedă, conversii/reevaluări, pretinse insuficiențe ale fundamentului probator (inclusiv privind expertizele), precum și aspecte care reclamă reanalizarea situației de fapt și a probelor ori verificări de netemeinicie - operațiuni ce exced controlului de legalitate specific recursului în casație.

Chiar dacă, în anumite ipoteze, chestiuni privind confiscarea specială pot fi puse în discuție în recursul în casație prin prisma legalității, în prezenta cauză susținerile recurenților sunt construite, în principal, pe premise factuale/probatorii (determinarea provenienței, întinderii și structurii sumelor), iar nu pe indicarea unei încălcări de drept care să rezulte direct din hotărârea atacată, în limitele cazurilor strict prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

În același sens, susținerile privind la încălcarea principiului aflării adevărului, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, precum și critica referitoare la pretinsa insuficiență a motivării nu se circumscriu cazului de casare invocat și, în modalitatea concretă de formulare, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurenții A. și B. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1511/A din data de 17 octombrie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală, vor fi obligați recurenții la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1511/A din data de 17 octombrie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenții la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2025.