ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 20 mai 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpații A., B., S.C. C. S.R.L. Vădeni, S.C. D. S.R.L. București și E., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70/30.05.2024 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul B., sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul B. sub aspectul comiterii infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul B. sub aspectul comiterii infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul B. sub aspectul comiterii infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul E., sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de dispozițiile art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. și ale dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul E. sub aspectul comiterii infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul E. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul A., sub aspectul comiterii infracțiunii de instigare la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 47 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și ale art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul A. sub aspectul comiterii infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul A. sub aspectul comiterii infracțiunii de instigare în participație improprie la spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 52 C. pen., cu referire la art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul A. sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 47 C. pen., raportat la art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpata S.C. D. S.R.L., sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și ale art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpata S.C. D. S.R.L. București sub aspectul comiterii infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpata S.C. D. S.R.L. București sub aspectul comiterii infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpata S.C. C. S.R.L., sub aspectul comiterii infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpata S.C. C. S.R.L. sub aspectul comiterii infracțiunii de instigare în participație improprie la spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 52 C. pen., cu referire la art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 25 alin. (1) și (5) din și ale art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 115-120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare în anul 2011, la art. 19 alin. (1) și art. 125 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare în anul 2011, art. 998-999 și 1003 din C. civ. din 1964 (în vigoare până la data de 01.10.2011) și a art. 1349, 1357 și 1381 din C. civ. (în vigoare de la data de 01.10.2011), a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila și, au fost obligați, în solidar, inculpații B., S.C. D. S.R.L, E., S.C. C. S.R.L. și A. să achite părții civile Statul român, dobânzi și penalități de întârziere aferente sumei de 1.235.940 de RON (reprezentând debit de bază, achitat integral la acest moment, constând în TVA și imozit pe profit stabilit suplimentar) care sunt datorate de drept, calculate până la data plății efective.

În temeiul art. 249, 250

2

și 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., în referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 86 C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător privind următoarele bunuri:

- imobilul-construcție locuință în suprafață de 442,7 mp, situată în municipiul Tecuci, strada x numărul. 52, cu valoare impozabilă de 1.062.480 de RON și imobilul-construcție anexă în suprafață de 48 mp, situată în municipiul Tecuci, strada x numărul 52, cu valoare impozabilă de 23.040 de RON, ambele având carte funciară x/N, măsură dispusă prin Ordonanța nr. 800/P/2015, emisă la data de 13.12.2017 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila;

2.aparținând inculpatului E.:

- 5005 părți sociale deținute la S.C. F. S.R.L., județul Brăila, măsură dispusă prin Ordonanța nr. 800/P/2015, emisă la data de 13.12.2017 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.

În temeiul art. 249 și 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., în referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 86 C. proc. pen., s-a instituit măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile deținute de inculpații B., S.C. D. S.R.L, E., S.C. C. S.R.L. și A., până la concurența prejudiciului datorat în solidar părții civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila, constând în dobânzi și penalități de întârziere aferente sumei de 1.235.940 de RON reprezentând debit de bază (debit de bază achitat integral la acest moment, constând în TVA și impozit pe profit stabilit suplimentar), care sunt datorate de drept, potrivit art. 115-120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în vigoare în anul 2011, calculate până la data plății efective.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., în referire la art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., au fost desființate, în totalitate, următoarele înscrisuri:

- 25 de notificări, emise de S.C. G. S.R.L. către S.C. D. S.R.L., depuse la filele nr. x, 145-148, 152, 154, 156-157, 159-160, 162-164, 166-168, 172-173, 175-176, 178-179 și 181-182 din volumul XV-bis al dosarului de urmărire penală, având menționată ca dată a emiterii lor 04.07.2011, 23.03.2011, 14.03.2011, 23.02.2011, 17.01.2011, 29.12.2010, 22.10.2010, 29.09.2010, 15.07.2010, 28.05.2010, 19.04.2010, 25.03.2010, 11.03.2010, 16.02.2010, 11.01.2010, 18.11.2010, 21.03.2011, 04.12.2009, 19.11.2009, 01.09.2009, 04.08.2009, 26.05.2009, 29.04.2009, 18.03.2009 și 05.01.2009;

- factura fiscală nr. x/28.04.2011, depusă în original la fila nr. x din volumul XVII al dosarului de urmărire penală;

- factura fiscală nr. x/04.05.2011, depusă în original la fila nr. x din volumul XVIII al dosarului de urmărire penală.

În baza art. 275 alin. (2) și (4) C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpații B., S.C. D. S.R.L, E., S.C. C. S.R.L. și A. la plata către stat a sumei de 10.660 de RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în prezentul dosar penal.

Pentru a pronunța această hotărâre, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, inclusiv prin raportare la apărările formulate de inculpați, instanța de fond a reținut, în esență, că faptele inculpatului B., administrator al S.C. D. S.R.L. București, și ale inculpatei S.C. D. S.R.L. București de a înregistra în evidențele contabile ale societății facturile fiscale fictive nr. 3201/28.04.2011 și nr. 3202/04.05.2011, conform cărora societatea datora S.C. G. S.R.L. Brăila, suma de 3.831.416,48 de RON, diminuând astfel baza impozabilă și, implicit, impozitul pe profit cu suma de 494.376 de RON și TVA de plătit cu suma de 741.564 de RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și ale art. 5 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului B., administrator al S.C. D. S.R.L. București, și ale inculpatei S.C. D. S.R.L. București, constând în accea că, după ce inculpata persoană juridică S.C. D. S.R.L. a încheiat, în calitate de vânzător-constructor, cu S.C. C. S.R.L. Brăila, reprezentată de inculpatul A., în calitate de beneficiar, Contractul nr. x/26.04.2011, în baza unei înțelegeri cu ceilalți coinculpați, în perioada aprilie-mai 2011, au transferat ilicit suma de 3.831.416,48 de RON, provenită din încasarea avansului la contract, imediat ulterior încasării acestuia, în zilele de 17.05.2011 și 25.05.2011, către inculpatul A., prin intermediul S.C. G. S.R.L., administrată de inculpatul E., care emisese către S.C. D. S.R.L. București, facturile fictive nr. 3201/28.04.2011 și nr. 3202/04.05.2011, înregistrate în contabilitatea ultimei societăți, prin înmânarea de către S.C. D. S.R.L., prin intermediul inculpatului B., a 8 bilete la ordin, cu suma anterior indicată, care au fost girate de beneficiar E., la ordinul inculpatului A., către 4 persoane fizice, interpuși ai inculpatului A., bani care în final au reintrat în posesia inculpatului A. în această modalitate, cunoscând că banii proveneau din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului B., administrator al S.C. D. S.R.L. București și ale inculpatei S.C. D. S.R.L. București, constând în aceea că în data de 22.06.2017 au fost depuse la dosarul cauzei 25 înscrisuri falsificate de inculpatul E. prin mențiunile nereale ale datei și conținutului, denumite "notificări" în scopul de a proba realitatea serviciilor de intermediere prestate de S.C. G. S.R.L. în favoarea S.C. D. S.R.L., prin care se urmărea înlăturarea acuzațiilor de evaziune și spălare a banilor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen.

Faptele inculpatului B. care, în perioada 02-19.04.2018, a instigat martorii H., I., J., K., L., M. să dea declarații necorespunzătoare adevărului în momentul în care aveau să fie audiați în cauza de față de către organul de cercetare penală, declarații prin care se urmărea să se susțină afirmațiile nereale ale inculpaților coform cărora inculpatul E., administrator al S.C. G. S.R.L. Brăila ar fi intermediat încheierea unor contracte între S.C. D. S.R.L. București și societățile pe care acești martori le reprezentau, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Aceste infracțiuni au fost comise de fiecare dintre inculpații anterior menționați în concurs real, conform dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen., înainte de a fi condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele.

De asemenea, instanța de fond a reținut că faptele inculpatului E. care, în calitate de administrator al S.C. G. S.R.L. Brăila, în perioada aprilie-mai 2011, a întocmit facturile fictive nr. 3201/28.04.2011 și nr. 3202/04.05.2011 pe care le-a remis administratorului S.C. D. S.R.L., București, pentru ca acesta din urmă, folosind înscrisurile astfel întocmite să reducă baza impozabilă a societății și implicit, impozitul pe profit cu suma de 494.376 de RON și T.V.A. cu suma de 741.564 de RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului E. care, în baza unei înțelegeri cu ceilalți coinculpați, în perioada aprilie-mai 2011 a transferat ilicit, prin girarea a 8 bilete la ordin, suma de 3.831.416,48 de RON, provenită din încasarea avansului la Contractul nr. x/26.04.2011, încheiat între S.C. C. S.R.L. Brăila, reprezentată de inculpatul A., în calitate de beneficiar, și S.C. D. S.R.L., reprezentată de inculpatul B., în calitate de vânzător-constructor, prin intermediul S.C. G. S.R.L., administrată de acest inculpat, care emisese către S.C. D. S.R.L. București, facturile fictive nr. 3201/28.04.2011 și nr. 3202/04.05.2011, înregistrate în contabilitatea ultimei firme iar, la rândul său, a primit de la inculpatul B. cele 8 bilete la ordin pe care le-a girat la ordinul inculpatului A., către 4 persoane fizice, interpuși ai inculpatului A., bani care în final au reintrat în posesia inculpatului A. în această modalitate, cunoscând că proveneau din săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală [prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005] și din care a creditat firma sa S.C. C. S.R.L., creând aparența provenienței licite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului E. care, în calitate de administrator al S.C. G. S.R.L. Brăila, în perioada ianuarie-mai 2017 a emis în fals 25 de înscrisuri, prin antedatare și/sau prin consemnarea unor aspecte nereale, și pe care le-a înmânat inculpatului B. pentru a le folosi în dosarul de față, în sensul de a dovedi realitatea activităților de intermediere pretins a fi executate conform Contractului nr. x/10.01.2009, urmărindu-se de către inculpați înlăturarea acuzațiilor de evaziune și spălare a banilor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Toate aceste infracțiuni au fost comise de inculpatul E. în concurs real, conform dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen., înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

Tototdată, instanța de fond a reținut că faptele inculpatului A. care, în perioada aprilie-mai 2011, cunoscând fictivitatea serviciilor de intermediere pretins a fi efectuate de inculpatul E., administrator al S.C. G. S.R.L., în favoarea inculpatului B., administrator al S.C. D. S.R.L., a instigat în două rânduri pe inculpatul B. și pe S.C. D. S.R.L. București, să înregistreze în evidențele contabile ale societății facturile fictive nr. 3201/28.04.2011 și nr. 3202/04.05.2011, conform cărora această societatea datora către S.C. G. S.R.L. Brăila, suma de 3.831.416,48 de RON, diminuând astfel baza impozabilă și implicit impozitul pe profit cu suma de 494.376 de RON și TVA cu suma de 741.564 de RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 47 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

Deopotrivă, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului A., administrator al S.C. C. S.R.L.. și ale inculpatei S.C. C. S.R.L., constând în aceea că, în baza unei înțelegeri cu ceilalți coinculpați, au disimulat originea ilicită a sumei de 3.831.416,48 de RON, provenită din plata avansului la Contractul nr. x/26.04.2011 încheiat între S.C. C. S.R.L., în calitate de beneficiar, și S.C. D. S.R.L., reprezentată de inculpatul B., în calitate de vânzător-constructor, prin intermediul S.C. G. S.R.L., administrată de inculpatul E., care emisese către S.C. D. S.R.L. facturile fictive nr. 3201/28.04.2011 și nr. 3202/04.05.2011, înregistrate în contabilitatea ultimei firme, iar la rândul său, inculpatul E., a primit de la inculpatul B. 8 bilete la ordin, cu suma sus-indicată, pe care le-a girat la ordinul inculpatului A., către 4 persoane fizice, interpuși ai inculpatului A., bani care, în final, au reintrat în posesia inculpatului A. în această modalitate, cunoscând că suma provenea din săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și din care, în perioada 2011-2012, acest ultim inculpat a creditat firma sa S.C. C. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului A., administrator al S.C. C. S.R.L., și ale inculpatei S.C. C. S.R.L., constând în aceea că, în perioada aprilie-mai 2011, în scopul de a disimula originea ilicită a sumei de 3.831.416,48 de RON, provenită din plata avansului la Contractul nr. x/26.04.2011 încheiat între inculpata S.C. C. S.R.L., reprezentată de inculpatul A., în calitate de beneficiar, și S.C. D. S.R.L., reprezentată de inculpatul B., în calitate de vânzător-constructor, prin intermediul S.C. G. S.R.L. administrată de inculpatul E., care emisese către S.C. D. S.R.L. facturile fictive nr. 3201/28.04.2011 și nr. 3202/04.05.2011, înregistrate în contabilitatea ultimei firme, iar la rândul său, inculpatul E., a primit de la inculpatul B. 8 bilete la ordin, cu suma sus-indicată, pe care le-a girat la ordinul inculpatului A., către 4 persoane fizice, pe care inculpatul A. le-a instigat să primească suma de 3.831.416,48 de RON și să i-o remită acestuia, fără vinovăție din partea celor 4, inculpații cunoscând că suma provenea din săvârșirea a două infracțiuni [prevăzute de art. 272 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 și art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005] și din care, în perioada 2011-2012, inculpatul A. a creditat S.C. C. S.R.L., creând aparența provenienței licite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de instigare în participație improprie la spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 52 C. pen., cu referire la dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului A. care, în luna aprilie 2018 i-a oferit suport moral și material inculpatului B. în vederea instigării martorilor cauzei, reprezentanți ai societăților partenere ale S.C. D. S.R.L., care urmau a fi audiați cu referire la contractele între aceste persoane juridice, pentru a-i determina să declarare în fața organul de cercetare penală că relațiile între aceste societăți au fost intermediate/negociate de inculpatul E., în calitate de administrator al societății S.C. G. S.R.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 47 C. pen., raportat la art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Toate aceste infracțiuni au fost comise de inculpații A. și S.C. C. S.R.L. în concurs real, conform dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen., înainte de a fi condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele.

Instanța de fond a reținut însă, că a intervenit prescripția răspunderii penale sub aspectul comiterii tuturor infracțiunilor reținute în sarcina fiecărui inculpat.

Astfel, judecătorul fondului a constatat că pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare în anul 2011, pedeapsa principală era închisoarea de la 4 la 10 ani, pentru infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) sau b) din Legea nr. 129/2019, pedeapsa principală a fost închisoare de la 3 la 10 ani, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa principală alternativă era închisoare de 6 luni la 3 ani sau amendă penală, pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., pedeapsa principală alternativă prevăzută la teza a II-a, incidentă în prezentul dosar penal, este închisoare de 6 luni la 2 ani sau amendă penală, iar pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă în formă continuată, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa principală alternativă era închisoarea de 6 luni la 3 ani sau amendă penală.

Conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani dar care nu depășește 10 ani (respectiv în privința infracțiunilor de evaziune fiscală și pălare a banilor, reținute în sarcina fiecărui inculpat, în forma de bază sau, după caz a complicității sau instigării), termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, iar potrivit art. 155 alin. (1) C. pen., în forma în vigoare la data învestirii instanței cu rechizitoriu, după fiecare comunicare către inculpat a unui act procedural, termenul de prescripție se întrerupe și începe să curgă un nou termen de prescripție.

Așadar, instanța de fond a reținut că, după trecerea a 12 ani (8 ani cumulați cu jumătatea acestui interval, respectiv 4 ani), intervine necondiționat prescripția răspunderii penale în cazul infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, iar raportat la data limită a comiterii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare a banilor, în concret la nivelul anului 2011, termenul de 12 ani era deja împlinit de la nivelul anului 2023.

Judecătorul fondului a mai reținut că, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 ani dar care nu depășește 5 ani (în privința infracțiunilor de mărturie mincinoasă, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, reținute în sarcina fiecărui inculpat în forma de bază sau, după caz, a instigării), termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, iar conform art. 155 alin. (1) din același cod, în forma în vigoare la data investirii instanței cu rechizitoriu, după fiecare comunicare către inculpat a unui act procedural, termenul de prescripție se întrerupe și începe să curgă un nou termen de prescripție. În acest context, după trecerea a 7 ani și 6 luni (5 ani cumulați cu jumătatea acestui interval, în concret 2 ani și 6 luni), intervine necondiționat prescripția răspunderii penale în cazul infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

Așadar, raportat la data limită a comiterii de către inculpați a infracțiunilor de mărturie mincinoasă, fals în înscrisuri sub semnătură privată și respectiv uz de fals, respectiv 22.06.2017, în cazul infracțiunii de uz de fals comisă de inculpații B. și S.C. D. S.R.L. București, 19.04.2018, în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă de inculpatul E. și 22.06.2017, în cazul infracțiunii de uz mărturie mincinoasă săvârșită de inculpatul B., instanța de fond a reținut că, în cauză, termenul legal de 7 ani și 6 luni nu era împlinit la momentul pronunțării sentinței.

Cu toate acestea, art. 155 alin. (1) C. pen., în forma în vigoare la data învestirii instanței cu rechizitoriu, a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018, hotărâre care, împreună cu Decizia nr. 358/2022 au configurat, prin efectele pe care le-au produs referitor la norma legală, un criteriu cert și efectiv de determinare a legii penale mai favorabile în vigoare până la data soluționării favorabile a cauzei referitoare la existența prescripției răspunderii penale ca motiv de înlăturare a răspunderii penale.

Astfel, în raport de cele stabilite de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 358/26.05.2022, pe durata cuprinsă între data de 25.06.2018 (când a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018) și data de 01.06.2022 (când a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență nr. 71/2022, la 3 zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial nr. 531/30.05.2022), legea penală în vigoare a fost mai favorabilă inculpaților sub aspectul termenului de prescripție al răspunderii penale, nefiind prevăzută, în acest caz, niciun caz legal în care să intervină întreruperea prescripției răspunderii penale.

De asemenea, potrivit art. 41 din Anexa la Decretul Președintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României (emis în contextul pandemiei cauzată de virusul Sars-Cov 2), prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile, starea de urgență fiind instituită inițial pe o durată de 30 de zile și ulterior, prelungită pe alte 30 de zile prin Decretul Președintelui României nr. 240/2020, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 311/14.04.2020.

Raportat la durata totală de 60 de zile în care cursul prescripției răspunderii penale a fost suspendat, instanța de fond a reținut incidența unei perioade efective de 10 ani și 60 de zile în care a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare a banilor, reținute în sarcina fiecărui inculpat (în forma de bază sau, după caz a complicității sau instigării), 5 ani și 60 de zile în care a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunilor de mărturie mincinoasă, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, reținute în forma de bază sau, după caz, a instigării.

Prin urmare, în lipsa unui caz legal de întrerupere a termenului prescripției răspunderii penale, față de data reținută ca incidentă în privința actelor materiale corespondente infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, instanța de fond a constatat că termenele de prescripție a răspunderii penale, de 10 ani (care a fost suspendat pe o durată de 60 de zile) și respectiv de 5 ani, (care a fost suspendat pe o durată de 60 de zile) s-au împlinit în privința tututor inculpaților, după cum urmează: în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare a banilor reținute în sarcina fiecărui inculpat (în forma de bază sau, după caz a complicității sau instigării), în cursul anului 2019; în cazul infracțiunii de uz de fals reținute în sarcina inculpaților B. și S.C. D. S.R.L. București, la data de 22.08.2023; în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina inculpatului E., la data de 19.06.2023; în cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă reținutî în sarcina inculpatului B., la data de 22.08.2023.

Pentru aceste motive, referitor la săvârșirea, de către inculpați, a tuturor infracțiunilor reținute în sarcina acestora, s-a dispus încetarea procesului penal, în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Referitor la acțiunea civilă exercitată în cauză, instanța de fond a reținut că, prin adresa cu nr. x/24.08.2017, Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 1.235.940 de RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Această sumă a fost stabilită ca fiind un prejudiciu cert adus bugetului de stat, potrivit Raportului de expertiză judiciară efectuat în cadrul urmăririii penale. În concret, suma de 1.235.940 RON se compune din suma de 741.564 RON reprezentând TVA suplimentar de plată și suma de 494.426 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar estimat.

Ulterior, pe parcursul urmării penale și a judecării cauzei în fond, acest prejudiciu reprezentând TVA și impozit pe profit (fără majorări și penalități de întârziere) a fost integral achitat de inculpați. Astfel, conform adresei nr. N. nr. 2038/22.01.2018, S.C. D. S.R.L. a achitat suma de 496.104 RON, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, prin Decizia de impunere nr. x/27.09.2017, iar după sesizarea instanței cu rechizitoriul emis la data de 14.06.2019, a fost achitat și restul debitului datorat până la concurența sumei reprezentând debitul de bază de 1.235.940 de RON, sub acest aspect, constituirea de parte civilă rămânând fără obiect.

Instanța de fond a reținut, în continuare, că debitul inițial datorat, constând în suma de 1.235.940 de RON, era datorat de inculpații comitenți ai infracțiunii de evaziune fiscală, aceștia acționând în mod concertat, conform participației reținută strict în cazul fiecăruia dintre ei, iar acest debit era purtător de dobânzi și penalități de întârziere, conform dispozițiilor art. 115 și 116 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare în anul 2011, aplicabile obligațiilor acestor obligații fiscale la momentul nașterii lor. Conform celor arătate de partea civilă Statul Român prin adresa din 05.11.2021, aceste accesorii fiscale (constând în dobânzi și penalități de întârziere), calculate strict până la data de 05.11.2021, se ridicau la suma de 1.443.261 RON. În aceste condiții, judecătorul fondului a reținut că se impune obligarea în solidar a inculpaților comitenți ai infracțiunii de evaziune fiscală la plata acestor accesorii fiscale, constând în majorări și penalități de întârziere, calculate până la data plății lor integrale.

Referitor la răspunderea civilă a inculpaților, s-a subliniat că aceasta subzistă, cât timp acțiunea civilă a fost exercitată înainte de interveni prescripția răspunderii penale a inculpaților. În acest sens, judecătorul fondului a constatat că acțiunea civilă a fost exercitată de partea civilă Statul român, prin reprezentant legal, în luna august 2017, înainte de a interveni prescripția dreptului material la acțiune al părții civile.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, au declarat apel de inculpații B., E., A., S.C. D. S.R.L. București, S.C. C. S.R.L. Vădeni.

Prin decizia penală nr. 115/A din 30 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B., E., A., S.C. D. S.R.L. București și S.C. C. S.R.L. Vădeni împotriva sentinței penale nr. 70/30.05.2024 pronunțată de Tribunalul Brăila.

În temeiul art. 275 alin. (2) și (4) C. proc. pen., au fost obligați inculpații B., E., A., S.C. D. S.R.L. București, S.C. C. S.R.L. Vădeni la plata către stat a sumei de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Onorariul parțial (25%) cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații B., E., A., S.C. D. S.R.L. București, S.C. C. S.R.L. Vădeni, s-a virat către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, în urma examinării sentinței apelate, Curtea a constatat că, în speță, prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor penale comise de aceștia.

În esență, instanța de apel a reținut că este nefondată susținerea inculpatului A. vizând neindicarea în rechizitoriu și sentință a activității concrete de instigare pe care ar fi desfășurat-o, în condițiile în care probele administrate în cauză indică în mod lipsit de echivoc că inculpatul A. avea cunoștință că E., prin firma sa S.C. G. S.R.L., nu a intermediat niciun contract între S.C. D. S.R.L. și partenerii comerciali ai acesteia, din interceptările aflate la dosar rezultând implicarea extrem de activă a inculpatului A. în campania dusă de inculpatul B. de determinare a martorilor care erau și reprezentanți ai partenerilor comerciali ai S.C. D. S.R.L. să declare mincinos în fața organului de cercetare penală că E. a intermediat relațiile comerciale între aceștia. De asemenea, implicarea inculpatului A. în circuitul de spălare a banilor obținuți din infracțiunea de evaziune fiscală, prin crearea circuitului ce a implicat girarea celor 8 bilete la ordin primite de E. de la B. pentru garantarea plății unor servicii de intermediere inexistente către patru persoane fizice ce erau interpuși ai inculpatului A., denotă că întregul circuit infracțional s-a realizat la inițiativa și cu sprijinul activ al inculpatului A..

În ceea ce privește motivele de apel invocate de inculpații B. și A., prin care au criticat soluția de încetare a procesului penal, susținând că nu există probe privind vinovăția lor și că se impune pronunțarea unei soluții de achitare, Curtea a constatat că aceste critici sunt neîntemeiate, în contextul în care mobilul activității infracționale desfășurate de inculpați a fost recuperarea de către inculpatul A. a unei părți însemnate a valorii contractului nr. x/26.04.2011, ținând seama că valoarea acestui contract a fost crescută în considerarea faptului că 50% din finanțare provenea din fonduri europene nerambursabile, precum și în ideea ca S.C. D. S.R.L. să nu plătească impozite și taxe mărite ca urmare a valorii mari a contractului mai sus arătat, scop în care s-a creat aparența unor cheltuieli efectuate de S.C. D. S.R.L. pentru plata unor servicii de consultanță fictive, pretins efectuate de S.C. G. S.R.L. Brăila, plată făcută prin 8 bilete la ordin care, prin intermediul inculpatului E. și a martorilor O., P., Q. și R., angajați ai inculpatului A., au ajuns în posesia inculpatului A., acesta încasând contravaloarea lor.

Instanța de apel a reținut că dovada supraevaluării lucrărilor de construcție ce au făcut obiectul contractului nr. x/26.04.2011 rezultă din expertiza efectuată la cererea inculpatului A., ocazie cu care s-a constatat că valoarea lucrărilor efectuate în baza acestui contract, dar și a unuia ulterior, a cărui finalizare a avut loc în 2013, a fost de 6.639.400 de RON, mult inferioară valorii menționată în contract, de 10.946.910 de RON. Diferența dintre valoarea contractului și valoarea reală a lucrărilor de contracție este apropiată de suma ce a făcut obiectului circuitului de spălare a banilor, 3.831.416,48 de RON.

Referitor la contractul nr. x/22.03.2019 de vânzare-cumpărare a construcției realizate în baza contractului nr. x/26.04.2011 la un preț de 20.950.539 (cu TVA), depus la dosar de inculpatul A., instanța de apel a reținut că acesta nu poate infirma raționamentul mai sus arătat, ce rezultă din analiza coroborată a tuturor probelor administrate în cauză, în condițiile în care vânzarea s-a făcut la 8 ani de la data contractului, prețul de vânzare fiind influențat de paritatea euro-leu ce a avut un trend defavorabil monedei naționale și de faptul că prețurile imobiliarelor a avut în perioada 2011-2019 un accentuat sens ascendent. În plus, din analiza contractului de vânzare-cumpărare nr. x/22.03.2019, a rezultat că 12.304.994 RON reprezintă contravaloarea unor bunuri mobile, pe când contractul nr. x/26.04.2011 a avut ca obiect realizarea unor construcții, iar contractul nr. x/22.03.2019 vizează și alte construcții decât cele edificate în baza contractului nr. x/26.04.2011.

De asemenea, s-a reținut că dispunerea unei soluții de clasare pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 prin Ordonanța nr. 69/P/2019 din 12.02.2020, în dosarul format ca urmare a disjungerii cauzei și sesizării DNA - ST Galați, nu poate atrage pronunțarea unei soluții de achitare în prezenta cauză, câtă vreme soluția pronunțată în dosarul DNA Galați nu a avut la bază întregul material probator administrat în prezenta cauză, ce susține existența unei conlucrări între inculpați în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani.

Curtea a constatat că ceea ce se reține ca fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă în cauză este activitatea infracțională a inculpaților în sensul creării aparenței unor activități de intermediere desfășurate de S.C. G. S.R.L în favoarea S.C. D. S.R.L., urmată de emiterea a două facturi fiscale fictive pe care S.C. D. S.R.L. le-a înregistrat în contabilitatea sa pentru diminuarea bazei impozabile, precum și crearea unui circuit privind disimularea sumei de 3.831.416,48 RON pentru primirea acesteia de către S.C. C. S.R.L. (inculpatul A.) de la S.C. D. S.R.L. (inculpatul B.) prin valorificarea unor bilete la ordin emise pentru plata facturilor fictive mai sus arătate. Conlucrarea inculpaților și scopul comun urmărit de aceștia rezultă și din săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, ulterior celor de evaziune fiscală și spălare de bani, chiar în timp ce se efectuau cercetări în cauză, vizând 25 de înscrisuri intitulate "notificări" prin care s-a încercat susținerea realității serviciilor de intermediere prestate de S.C. G. S.R.L în favoarea S.C. D. S.R.L. precum și a infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă a martorilor H., I., J., K., L., M. pentru a da declarații în desfășurarea activităților de intermediere.

Ca atare, Curtea a constatat ca fiind nefondate solicitările inculpaților apelanți de a se dispune achitarea, reținând, la fel ca instanța de fond, că faptele deduse judecății există și au fost săvârșite cu vinovăție, însă răspunderea penală a acestora nu mai poate fi angajată ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În continuare, instanța de apel a reținut că este nefondată și susținerea inculpaților referitoare la imposibilitatea angajării răspunderii penale atât sub aspectul infracțiunii de spălare a banilor cât și a celei de evaziune fiscală întrucât s-ar încălca principiul ne bis in idem. Astfel, în cauză s-a reținut săvârșirea de către inculpații B., E., A. și S.C. D. S.R.L. a infracțiunii de spălarea banilor prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, iar în sarcina inculpaților A. și S.C. C. S.R.L. săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, texte de lege ce nu impun condiția ca autorul acestor forme a infracțiunii de spălarea banilor să fie diferit de autorul infracțiunii predicat. Situația invocată de inculpații apelanți este specifică doar infracțiunii de spălarea banilor prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019, infracțiune care, însă, nu a fost reținută în sarcina inculpaților. Așadar, nu există vreun impediment legal pentru reținerea în sarcina acestora și a săvârșirii infracțiunii predicat, respectiv a infracțiunii de evaziune fiscală.

Concluzionând, Curtea a reținut că motivele de apel vizând latura penală a cauzei sunt nefondate și nu pot conduce la admiterea căii de atac promovate.

În ceea ce privește criticile aduse laturii civile a cauzei, sub un prim aspect, Curtea a subliniat că este nefondat motivul de apel vizând prescripția acțiunii civile, având în vedere că acțiunea civilă a fost exercitată înainte de a interveni prescripția răspunderii penale a inculpaților. Astfel, constituirea de parte civilă în cauză s-a realizat de ANAF, în considerarea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prin adresa nr. x/24.11.2017, deci înainte de anul 2019, când a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpaților pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 91 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 92/2023, în forma în vigoare la comiterii faptelor penale de către inculpați, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, termen care curge de la data săvârșirii faptei ce constituie infracțiune, sancționată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Aceasta nu înseamnă însă că dacă nu se pronunță o hotărâre judecătorească definitivă în termen de 10 ani de la săvârșirea faptei, se aplică termenul general de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 91 alin. (1) din O.G. nr. 92/2023. Dimpotrivă, ori de câte ori obligațiile fiscale rezultă din săvârșirea unei infracțiuni, termenul de stabilire a acestor obligații este de 10 ani, ce curge de la data faptei reclamată ca și infracțiune, doar în situația în care fapta sesizată nu este sancționată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă (în sensul de reținere a existenței acesteia și a săvârșirii cu vinovăție și nu în mod obligatoriu prin aplicarea unei pedepse), fiind pronunțată o soluție de achitare, putându-se discuta despre neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. art. 91 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 92/2023 și de aplicarea termenului general de 5 ani prevăzut de art. 91 alin. (1) din același act normativ.

Or, această situație nu este incidentă în speță, întrucât infracțiunea de evaziune fiscală dedusă judecății există și a fost săvârșită cu vinovăție, însă răspunderea penală a inculpaților nu mai poate fi angajată ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Referitor la susținerile vizând faptul că pentru suma de 741.564 RON cu care ANAF s-a constituit parte civilă în cauză nu ar exista un titlu de creanță și astfel nu s-ar putea dispune obligarea la plata acestei sume, Curtea a reținut că, în procesul penal, stabilirea întinderii prejudiciului rezultat din săvârșirea unei infracțiuni se face prin hotărâre judecătorească, în momentul rămânerii definitive a acesteia.

Instanța de fond a subliniat că partea civilă ANAF a indicat pretențiile civile, considerând că prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală s-a produs un prejudiciu total de 1.235.940 RON constând în 494.376 RON impozit pe profit și 741.564 RON TVA iar instanța de fond, constatând săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală a stabilit că suma de mai sus reprezintă un prejudiciu cert adus bugetului de stat, potrivit Raportului de expertiză judiciară efectuat în cadrul urmăririi penale.

De asemenea, a reținut că, în ceea ce privește art. 19 alin. (5) C. proc. pen. invocat de inculpați, acesta se referă la existența prejudiciului, întinderea acestuia, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta comisă cu vinovăție, precum și responsabilitatea în producerea acestuia, aspecte lămurite în mod corespunzător de prima instanță, chestiunea emiterii sau nu a unor decizii de impunere de către partea civilă neprezentând deci relevanță din această perspectivă.

Referior la modalitatea de calcul a prejudiciului și a accesoriilor datorate, Curtea a constatat că, deși prejudiciul de 1.235.940 de RON, produs de inculpații comitenți ai infracțiunii de evaziune fiscală, a fost achitat, acesta era purtător de dobânzi și penalități de întârziere, conform dispozițiilor art. 115 și 116 din O.G. nr. 92/2003, în vigoare în anul 2011, aplicabile obligațiilor acestor obligații fiscale la momentul nașterii lor, iar conform adresei nr. x/05.11.2021, aceste accesorii fiscale (constând în dobânzi și penalități de întârziere), calculate până la data de 05.11.2021, se ridicau la suma de 1.443.261 RON așa încât în mod corect a dispus instanța de fond admiterea în parte a acțiunii civile formulată în cauză de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila și, obligarea, în solidar, a inculpaților B., S.C. D. S.R.L, E., S.C. C. S.R.L. și A. să achite părții civile Statul român, dobânzi și penalități de întârziere aferente sumei de 1.235.940 de RON (reprezentând debit de bază, achitat integral la acest moment, constând în TVA și impozit pe profit stabilit suplimentar) care sunt datorate de drept, calculate până la data plății efective.

Referitor la susținerea că aceste accesorii fiscale au fost amnistiate prin O.U.G. nr. 69/2020, Curtea a observat că, potrivit acestui act normativ, eventuala anulare a unor obligații accesorii se face de către organul fiscal central, la notificarea debitorului și după efectuarea unor verificări corespunzătoare privind îndeplinirea condițiilor de anulare, conform dispozițiilor cuprinse în Capitolul II din O.U.G. nr. 69/2020, ori în cauză nu rezultă că a fost emisă vreo decizie privind anularea obligațiilor ce sunt accesorii ale debitului de 1.235.940 de RON.

De altfel, adresa ANAF privind precizarea accesoriilor fiscale datorate de inculpați în sumă de 1.443.261 RON, a fost întocmită la data de 05.11.2021, de unde rezultă că, până la acea dată, nu a fost emisă vreo decizie de anulare a unor obligații accesorii emisă în baza O.U.G. nr. 69/2020.

Hotărârea din apel a fost comunicată la 07 februarie 2025 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpaților B. și E., la 11 februarie 2025 inculpaților A. și S.C. C. S.R.L. Vădeni, la 10 februarie 2025 părții civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila, la 12 februarie 2025 ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și la 13 februarie 2025 inculpaților S.C. D. S.R.L. București.

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 10 martie 2025 pentru inculpații B. și E., la data de 14 martie 2025 pentru inculpații A. și S.C. C. S.R.L. Vădeni, la data de 17 martie 2025 pentru inculpata S.C. D. S.R.L. București.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la 05 martie 2025, au declarat recurs în casație inculpații B., E., A., S.C. D. S.R.L. București, S.C. C. S.R.L. Vădeni (prin apărător ales, avocat S., care a atașat, în copie, împuternicirea avocațială seria x, fila x verso dosar nr. x/2019), invocând dispozițiile art. 433 și urm. C. proc. pen., precum și prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și solicitând, în temeiul art. 448 alin. (2) C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea hotărârii sub aspectul laturii civile și înlăturarea greșitei aplică