ÎCCJ, Secția penală, decizia din 26.11.2025 — recurs în casație împotriva sentinței nr. 72/2024 a Tribunalului Gorj

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 72 din 10.07.2024 pronunțată de Tribunalul Gorj - secția penală, în dosarul nr. x/2023, s-au dispus următoarele: În baza art. 274 din C. pen. raportat la art. 32 din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) și art. 189 alin. (1) lit. a) și f) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen. și cu referire la art. 79 alin. (3) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de răzbunare pentru ajutorul dat justiției, raportat la tentativă de omor calificat.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n), alin. (3) din C. pen., s-a interzis ca pedeapsă complementară inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și a dreptului de a comunica ori de a se apropia de victimele B. și C., pentru o perioadă de 5 ani. În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis ca pedeapsă accesorie inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară. În baza art. 224 alin. (1), (2) din C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen. și cu referire la art. 79 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în variantă agravată. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n), alin. (3) din C. pen., s-a interzis ca pedeapsă complementară inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și a dreptului de a comunica ori de a se apropia de victimele B. și C., pentru o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis ca pedeapsă accesorie inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară. În baza art. 342 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen. și cu referire la art. 79 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n), alin. (3) din C. pen., s-a interzis ca pedeapsă complementară inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și a dreptului de a comunica ori de a se apropia de victimele B. și C., pentru o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis ca pedeapsă accesorie inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară. În baza art. 343 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen. și cu referire la art. 79 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă fără drept. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n), alin. (3) din C. pen., s-a interzis ca pedeapsă complementară inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și a dreptului de a comunica ori de a se apropia de victimele B. și C., pentru o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis ca pedeapsă accesorie inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele principale stabilite în cauză și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare, la care adaugă sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, rezultând pedeapsa de 20 ani închisoare.

În baza art. 43 alin. (2) din C. pen., s-a adăugat pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 717/22.05.2023 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 1402/14.07.2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, rezultând în final pedeapsa de 22 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa în condițiile art. 60 din C. pen., anulându-se formele de executare emise anterior, la momentul emiterii unui nou mandat de executare în baza prezentei, odată cu rămânerea definitivă.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) din C. pen., alături de pedeapsa principală s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și a dreptului de a comunica ori de a se apropia de victimele B. și C., pentru o perioadă de 5 ani, ce se va executa potrivit art. 68 din C. pen. În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., alături de pedeapsa principală s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen. cu referire la art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului perioada reținerii de 24 de ore, începând de la data de 17.12.2022 până la data de 18.12.2022, din dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Târgu-Jiu, respectiv perioada deținerii în baza MEPÎ nr. 759/21.07.2023 emis de Judecătoria Târgu-Jiu, de la data de 21.07.2023 la zi (din care face parte și perioada arestării preventive a inculpatului în prezenta cauză, începând de la data de 02.08.2023 la zi). În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive în privința inculpatului, dispusă prin încheierea penală nr. 36/02.08.2023 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Gorj, definitivă prin necontestare.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat, urmând ca, în temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic. În baza art. 25 raportat la art. 397 din C. proc. pen., cu referire la art. 1357 din C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B., și obligat inculpatul să plătească acestei părți civile echivalentul în RON la data plății a sumei de 15.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale, respectiv obligă inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 200 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale, constând în cheltuieli de consiliere psihologică.

În baza art. 25 raportat la art. 397 din C. proc. pen., cu referire la art. 1357 din C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. și obligat inculpatul să plătească acestei părți civile echivalentul în RON la data plății a sumei de 5.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale. În baza art. 25 raportat la art. 397 din C. proc. pen., cu referire la art. 1357 din C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu și obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 9.002,33 RON cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile B.. În baza art. 25 raportat la art. 397 din C. proc.

pen. cu referire la art. 1357 din C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Gorj și obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 672 RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de transport și asistență medicală a părții civile B.. În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui revolver marca x și a unui număr de 18 cartușe cu glonț (17 având pe rozete marcajele x, cu precizarea că 2 cartușe au fost folosite experimental cu ocazia efectuării expertizei balistice), bunuri aflate la camera de corpuri delicte a IPJ Gorj. În baza 255 din C. proc.

pen., s-a dispus restituirea bunurilor ridicate cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, după cum urmează: către numita D. - Telefon mobil marca x cu cartelă tip SIM, serie x; Pantofi de culoare gri cu șiret, marca x; Șapcă culoare neagră; Șapcă de culoare verde și maro, model camuflaj; Două bonuri fiscale identificate în portiera autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x; Telefon mobil marca x cu cartelă tip SIM, serie x; Adidași marca x de culoare albă, cu șiret; O bluză din material textil de culoare gri, marca x, și către numitul E. - pistol tip Airsoft marca x cal. 50, cutie din plastic ce conține 56 (cincizeci și șase) bile metalice, o cutie din plastic ce conține 78 (șaptezeci și opt) bile de cauciuc, un spary cu inscripția Multicare, o cutie ce conține 8(opt) tuburi CO2 cu inscripția x și 2(două) tuburi CO2 ce conțin inscripția F.. În baza art. 274 din C. proc.

pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 874,50 RON cheltuieli judiciare corespunzătoare fazei de urmărire penală. În baza art. 276 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părților civile C. și B. sumele de câte 1.800 RON pentru fiecare dintre aceste părți civile, cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în onorariu avocațial. S-a făcut mențiunea căii de atac a apelului în termen de 10 zile de la comunicare. Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A.. Prin decizia penală nr. 476 din data de 15 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 72 din data de 10.07.2024 pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 422 din C. proc. pen. rap. la art. 72 din C. pen., a fost dedusă durata arestului preventiv, de la 10.07.2024, în continuare, la zi. A fost obligat apelantul la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat. În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu a rămas în sarcina statului. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 05.05.2025 . Inculpatul și-a întemeiat recursul în casație pe cazurile prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen. În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul a arătat, referitor la infracțiunea prev. de art. 274 din C. pen.

- răzbunarea pentru ajutorul dat justiției, că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, cu argumentarea că aceasta nu este tipică, fiind o infracțiune ce se adaugă la altă infracțiune ca element circumstanțial agravant, rezultând o infracțiune complexă. Or, având în vedere starea de fapt reținută cu autoritate de lucru judecat, raportat la conținutul normei de incriminare prev. de art. 274 din C. pen., în opinia inculpatului, fapta nu este tipică infracțiunii de răzbunare pentru ajutorul dat justiției, infracțiune în cazul căreia relația socială protejată este libertatea de voință a persoanei de a sesiza organele de urmărire penală, a da declarații ori a prezenta probe, respectiv a participantului la procesul penal (ori civil sau în orice altă procedură în care se ascultă martori).

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., inculpatul a susținut că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât a fost reținută în mod nelegal recidiva postexecutorie. În concret, s-a arătat că instanța de apel a reținut că inculpatul a săvârșit noi infracțiuni (infracțiunile C) după ce fusese condamnat definitiv pentru o faptă anterioară (condamnarea B), a cărei pedeapsă nu fusese executată. Totodată, s-a reținut că inculpatul fusese anterior condamnat și pentru o altă infracțiune (condamnarea A), a cărei pedeapsă fusese executată, iar ulterior acesteia comisese infracțiunea B, pentru care s-a reținut recidiva postexecutorie.

Or, în acest context nu se poate reține cumulativ și recidiva postexecutorie, și recidiva postcondamnatorie pentru aceeași infracțiune nouă (C), întrucât C. pen. reglementează recidiva ca o unică stare juridică aplicabilă o singură dată față de o faptă nouă, în funcție de momentul săvârșirii acesteia raportat la condamnările anterioare. Reținerea recidivei postexecutorii ar presupune valorificarea condamnării A pentru a doua oară, deși aceasta a fost deja avută în vedere la individualizarea răspunderii penale obiective pentru fapta B. O asemenea abordare ar încălca principiul legalității pedepsei și ar duce la o dublă agravare a situației juridice a inculpatului pentru aceeași stare anterioară de fapt.

Pe cale de consecință, în raport cu infracțiunile C se impune aplicarea exclusivă a recidivei postcondamnatorii, în baza art. 43 alin. (1) din C. pen., raportat la condamnarea B, aceasta fiind ultima condamnare definitivă anterioară noii fapte. Astfel, pe fond a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova. În rejudecare, instanța va exclude infracțiunea prev. de art. 274 din C. pen. din structura încadrării juridice și recidiva postexecutorie pentru infracțiunile ce fac obiectul judecății, săvârșite doar în recidivă postcondamnatorie.

Prin încheierea din 18 iunie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 476 din data de 15 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023. În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen. Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc.

pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 18.06.2025, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel. Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de către recurentul-inculpat A. ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esență, împrejurarea că fapta nu este tipică infracțiunii de răzbunare pentru ajutorul dat justiției, raportat la situația de fapt reținută cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel.

În analiza conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, precum și de la încadrarea juridică reținută de aceeași instanță, respectiv art. 274 din C. pen. raportat la art. 32 din C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) și art. 189 alin. (1) lit. a) și f) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen.

și cu referire la art. 79 alin. (3) din C. pen., În fapt, s-a reținut că inculpatul A. a achiziționat, a deținut și a purtat fără drept o armă letală, respectiv pistol de tip revolver marca x împreună cu 26 de cartușe, pe care l-a folosit fără drept în noaptea de 14.07.2023, împrejurare în care a pătruns fără drept în curtea imobilului părților civile din comuna Turcinești, sat Rugi, nr. 278, trăgând un număr de șase focuri de armă asupra părților civile C. și B., provocându-i acestei din urmă părți civile leziuni specifice de împușcare (plagă împușcată subtegumentară în regiunea abdominală - 15 cm cu orificiu de ieșire și intrare, plagă împușcată coapsă dreaptă cu retenția proiectilului la nivelul feței posterioare a coapsei drepte subtegumentară, plagă împușcată la nivelul gambei stângi fața externă cu orificiu de intrare-ieșire și plagă împușcată 1/3 distrală coapsă stângă cu orificiu de intrare-ieșire, leziuni ce s-au putut produce în data de 14.07.2023 prin acțiunea mai multor proiectile, în condițiile unei împușcări, ce necesită 23-25 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor), inculpatul punându-și în executare intenția de suprimare a vieții părților civile, întrucât fusese condamnat definitiv la pedeapsa închisorii cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj comise asupra părții civile C.,

prin sentința penală nr. 717 din data de 22.05.2023 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 1402 din data 14.07.2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, în urma faptului că părțile civile sesizaseră organele de urmărire penală, dăduseră declarații și prezentaseră probe în cauză. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului A., astfel cum au fost expuse anterior, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de răzbunare pentru ajutorul dat justiției, prev. de art. 274 din C. pen. raportat la art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) și art. 189 alin. (1) lit. a) și f) din C. pen., violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. (1) și (2) din C. pen., nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen.

și uz de armă, prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1), (2), (5) din C. pen. și art. 38 alin. (1) din C. pen., faptele fiind nejustificate și imputabile persoanei care le-a săvârșit, în sensul art. 15 din C. pen. Din perspectiva dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurentul-inculpat A. a formulat recurs în casație numai în ceea ce privește infracțiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiției. Înalta Curte reține că potrivit art. 274 din C. pen., săvârșirea unei infracțiuni împotriva unei persoane ori a unui membru de familie al acesteia, pe motiv că a sesizat organele de urmărire penală, a dat declarații ori a prezentat probe într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură dintre cele prevăzute în art. 273, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

Prin reglementarea acestei infracțiuni se urmărește protejarea libertății de voință a persoanelor care sprijină activitatea de înfăptuire a justiției. Este singura infracțiune din sistemul de drept penal român fără existență independentă. Această infracțiune, deși reglementată distinct constituie, de fapt, o formă calificată a altor infracțiuni, din cauza mobilului special care a determinat săvârșirea infracțiunii pedepsite. În doctrină, s-a reținut că legiuitorul admite că unele acțiuni umane voluntare nu încalcă ordinea de drept decât dacă au fost determinate de o anumită motivație sau dacă au urmărit anumite scopuri. Desigur că în ambele situații, de cele mai multe ori este vorba de motive și de scopuri reprobabile, cu conotație negativă, egoistă, o asemenea motivație putând fi identificată în cazul infracțiunii complexe de răzbunarea pentru ajutorul dat justiției.

Totodată, s-a reținut că imposibilitatea de a proba că făptuitorul a acționat în temeiul acelor procese psihice va conduce la reținerea infracțiunii de bază și nu a celei complexe descrise de art. 274 din C. pen. Or, în cauză instanța de apel a reținut cu autoritate de lucru judecat că inculpatul și-a pus în executare intenția de suprimare a vieții părților civile, întrucât fusese condamnat definitiv la pedeapsa închisorii cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj comise asupra părții civile C., prin sentința penală nr. 717 din data de 22.05.2023 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 1402 din data 14.07.2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, în urma faptului că părțile civile sesizaseră organele de urmărire penală, dăduseră declarații și prezentaseră probe în cauză.

Cu alte cuvinte, având în vedere situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, și considerațiunile teoretice expuse mai sus, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 274 din C. pen. Înalta Curte, reamintește că în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, instanța de recurs în casație neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situației de fapt. Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-inculpat nu se circumscriu art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc.

pen., recurentul a susținut că i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, pe de o parte pentru că a fost reținută în mod greșit și recidiva postexecutorie cu privire la ultimele infracțiuni săvârșite, în condițiile în care se impunea a fi reținută numai recidiva postcondamnatorie, iar pe de altă parte, a fost reținută și infracțiunea prev. de art. 274 din C. pen., în condițiile în care a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. În practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică și cauzele sau stările de agravare și atenuare reținute prin hotărârea definitivă, ci, vizează și tratamentul sancționator.

În concret, apărarea a arătat că instanța de apel a reținut că inculpatul a săvârșit noi infracțiuni (infracțiunile C) după ce fusese condamnat definitiv pentru o faptă anterioară (condamnarea B), a cărei pedeapsă nu fusese executată, precum și faptul că inculpatul fusese anterior condamnat și pentru o altă infracțiune (condamnarea A), a cărei pedeapsă fusese executată, iar ulterior acesteia comisese infracțiunea B, pentru care s-a reținut recidiva postexecutorie. Or, în acest context, a susținut că nu se poate reține cumulativ și recidiva postexecutorie, și recidiva postcondamnatorie pentru infracțiunile noi (C), întrucât C. pen. reglementează recidiva ca o unică stare juridică aplicabilă o singură dată față de o faptă nouă, în funcție de momentul săvârșirii acesteia raportat la condamnările anterioare.

Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate susținerile inculpatului. În acest sens, are în vedere că prin decizia nr. 18/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată de Secțiile Unite s-a stabilit că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, de către o persoană condamnată definitiv la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie să se rețină că acea infracțiune a fost săvârșită atât în condițiile stării de recidivă postcondamnatorie, cât și în cele ale stării de recidivă postexecutorie. Or, în cauză infracțiunile de răzbunare pentru ajutorul dat justiției, prev. de art. 274 din C. pen. raportat la art. 32 din C. pen.

raportat la art. 188 alin. (1) și art. 189 alin. (1) lit. a) și f) din C. pen., violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. (1) și (2) din C. pen., nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen. și uz de armă, prev. de art. 343 alin. (1) din C. pen. au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunea de șantaj, pedepsită prin sentința nr. 717 din data de 22.05.2023 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2023, definitivă prin decizia penală nr. 1402 din 14.07.2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, și în stare de recidivă postexecutorie față de infracțiunea de furt calificat pedepsită prin sentința penală nr. 247 din data de 05.02.2018 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 1705 din data de 07.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Nu este întemeiată nici critica referitoare la reținerea infracțiunii prev. de art. 274 din C. pen., întrucât s-a stabilit anterior că fapta de răzbunare pentru ajutorul dat justiției este prevăzută de legea penală. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 476 din data de 15 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile C. și B., în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 476 din data de 15 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile C. și B., în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.