ÎCCJ, Secția penală, decizia din 12.02.2026 — Prin încheierea din data de 16 decembrie 2025, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis excepția de necompetență după calitatea persoanei invocată…

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 16 decembrie 2025, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis excepția de necompetență după calitatea persoanei invocată din oficiu de către instanță și, conform art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că, la data de 24.10.2024, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București - secția I penală, sub nr. x/2025, plângerea formulată de petenții A. și B. împotriva ordonanței de clasare nr. ordonanței nr. 64/134/P/2024 din 04.08.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, menținută prin ordonanța nr. 120/II-2/2025 din 15.09.2025 a procurorului-șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a mai reținut că prin plângerea formulată petenții au solicitat, în esență, desființarea ambelor ordonanțe și restituirea dosarului la parchet în vederea refacerii în mod corect a cercetării penale, motivat de faptul că în cauză nu au fost administrate probe de către procurori. Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a constatat că prin ordonanța nr. 64/134/P/2024 din 04.08.2025 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., și sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri, prev. de art. 275 din C. pen., întrucât faptele nu există.

Curtea de apel a mai reținut că împotriva acestei soluții a formulat plângere la procurorul ierarhic superior petenta A., care a fost respinsă prin ordonanța nr. 120/II-2/2025 din 15.09.2025 a procurorului-șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. La termenul de judecată din data de 16.12.2025, având în vedere calitatea de procuror a intimatei C., curtea de apel a pus în discuție excepția de necompetență după persoană a Curții de Apel București și declinarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând excepția invocată, judecătorul de camera preliminară a notat dispozițiile prevăzute de art. 340 alin. (1) din C. proc.

pen., art. 40 alin. (1) din C. proc. pen. și a reținut că, având în vedere că urmărirea penală a vizat, printre altele, pretinse infracțiuni de abuz în serviciu, favorizarea făptuitorului și sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri presupus a fi săvârșite de către intimata C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, delegată în funcția de prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, competența de soluționare a cauzei îi aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport și de Decizia nr. 23 din 14 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent sa judece recursul în interesul legii, aplicabilă mutatis mutandis.

În argumentare, curtea de apel a reținut că intimata funcționează efectiv la Parchetul de pe lângă Curtea de apel Suceava, neavând doar gradul profesional corespunzător acestui parchet, ceea ce atrage aplicabilitatea normei de competență prev. de art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., fiind delegată la un parchet ierarhic inferior. În concret, curtea a considerat că aplicarea mutatis mutandis a considerentelor RIL 23/2022 determină necesitatea stabilirii competenței prin raportare la instanța/parchetul la care magistratul este încadrat în funcție de execuție, cu precizarea că detașarea/delegarea la o instanță, un parchet ierarhic inferior sau la o altă instituție, cum ar fi Consiliul Superior al Magistraturii sau Institutul Național al Magistraturii, nu determină schimbarea modalității de determinare a normelor de competență, întrucât prin delegare, respectiv detașare, magistratul nu își pierde calitatea sau funcția exercitată în cadrul ierarhiei judiciare.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 09.01.2026, sub nr. x/2025. La termenul de judecată fixat în cauză pentru data de 12 februarie 2026, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a pus în discuție, din oficiu, excepția de necompetență după calitatea persoanei în soluționarea cauzei, concluziile procurorului de ședință fiind redate în practicaua prezentei încheieri. Examinând excepția de necompetență după calitatea persoanei, invocată din oficiu, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție o va admite și va trimite cauza Curții de Apel Suceava spre competentă soluționare, în considerarea următoarelor argumente: Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății are ca obiect plângere împotriva unei soluții de clasare, în procedura prevăzută de art. 340 și urm. din C. proc.

pen. Sub aspectul persoanelor vizate de plângerea petenților, judecătorul de cameră preliminară reține că ordonanța de clasare din data de 04 august 2025, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în dosarul nr. x/2024, îi vizează pe intimații D., E. și C.. Cadrul procesual astfel stabilit de procuror determină limitele în care se pronunță judecătorul de cameră preliminară învestit în plângerea împotriva soluției de clasare și, implicit, disciplinează competența acestui din urmă organ judiciar. Potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Dispozițiile art. 40 alin. (1) din C. proc. pen. stabilesc că Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile de înaltă trădare, infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curții Constituționale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe. Totodată, dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. stabilesc că, în primă instanță, competența de soluționare a cauzelor privind infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe revine curții de apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a pronunțat Decizia nr. 23 din 14 noiembrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. c) și art. 40 alin. (1) din C. proc.

pen., competența instanței de judecată în soluționarea cauzelor penale având ca obiect infracțiuni săvârșite de judecători și procurori care au dobândit un grad profesional superior celui al instanței/parchetului în care își desfășoară efectiv activitatea se determină prin raportare la instanța/parchetul la care își desfășoară efectiv activitatea magistratul cercetat, și nu la gradul profesional superior al acestuia.". Analizând datele concrete ale speței prin prisma regulilor care reglementează competența după calitatea persoanei anterior menționate, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că soluția de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în dosarul nr. x/2024 al acestei unități de parchet, o vizează, printre alții, pe intimata C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, dar care își desfășoară în mod efectiv activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, urmare a delegării acesteia într-o funcție de conducere, respectiv în funcția de prim procuror în cadrul acestui parchet, în perioada 01.01.2025-01.01.2028, conform Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1595/2024.

Prin urmare, calitatea persoanei față de care s-a dispus soluția de netrimitere în judecată nu atrage competența instanței supreme în condițiile art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., ci pe aceea a curții de apel în virtutea dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. în interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 23 din 14 noiembrie 2022, respectiv prin raportare la instanța/parchetul la care își desfășoară efectiv activitatea magistratul cercetat, și nu la gradul profesional superior al acestuia.

Statuarea curții de apel în sensul că determinarea competenței în ipoteza delegării sau detașării magistratului la o altă instanță, trebuie raportată la organul judiciar în cadrul căreia magistratul era încadrat la momentul delegării sau detașării, contravine interpretării date de instanța supremă prin decizia amintită, în contextul în care activitatea acestuia se desfășoară în mod efectiv în cadrul altui organ judiciar, sub acest aspect dispozitivul deciziei fiind neechivoc.

Distincția evidențiată în cuprinsul hotărârii de declinare în favoarea Înaltei Curți nu este fondată pe un text de lege distinct de cel interpretat de instanța supremă și nici nu se justifică în raport cu considerentele deciziei amintite în cuprinsul căreia se arată explicit "De observat că normele de competență după calitatea persoanei, indiferent de evoluția lor în timp, în vechea reglementare, precum și în legea de procedură penală în vigoare (în forma avută înainte și după modificarea adusă prin Legea nr. 49/2022 privind desființarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, precum și pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc.

pen.), nu prevăd în conținutul lor nicio referire la gradul profesional al magistratului, determinarea instanței competente realizându-se în toate cazurile exclusiv prin raportare la nivelul instanței la care își desfășoară activitatea respectivul magistrat." Cât privește situația ipotetică în care magistratul, urmare a delegării sau detașării, își desfășoară activitatea într-o altă instituție, Înalta Curte constată că, într-adevăr, Decizia nr. 23 din 14 noiembrie 2022 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nu este aplicabilă, aceasta însă nu este consecința faptului că a operat delegarea sau detașarea magistratului la un organ judiciar inferior celui în cadrul căruia exercita funcția corespunzător gradului profesional, ci exclusiv în considerarea faptului că magistratul respectiv nu mai desfășoară efectiv activitatea la o instanță sau parchet, ci la o altă instituție publică.

Sub aspect teritorial, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, întrucât activitățile imputate de petenții A. și B. intimaților D., E. și C. ar fi fost realizate pe raza județului Suceava, raportat la dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., competența de soluționare a plângerii revine judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 50 coroborat cu art. 38 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

în interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 23 din 14 noiembrie 2022, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite cauza având ca obiect plângerea formulată de petenții A. și B. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța de clasare din data de 04 august 2025, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în dosarul nr. x/2024, la Curtea de Apel Suceava, spre competentă soluționare. Ca urmare, în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., va lăsa în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Trimite cauza având ca obiect plângerea formulată de petenții A. și B. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța de clasare din data de 04 august 2025, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în dosarul nr. x/2024, la Curtea de Apel Suceava, spre competentă soluționare. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în cameră de consiliu, astăzi, 12 februarie 2026.