ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 mai 2025

Asupra plângerii de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin ordonanța din data de 09 octombrie 2024 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de persoana vătămata A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din C. pen., obstrucționarea justiției, prev. de art. 271 din C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 287 din C. pen., favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen., uz de fals, prev. de art. 232 din C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) și (2) din C. pen. și furt prev. de art. 228 din C. pen., întrucât faptele nu există.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut, în esență că, prin plângerea formulată la data de 27 februarie 2019, înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, sub nr. x/2019, petentul A. a solicitat efectuarea de cercetări față de magistrații procurori B., C., D., E. și F., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, față de ofițerul de poliție din cadrul Poliției Sectorului 1-Compartimentul Urmăriri, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., obstrucționarea justiției, prevăzută de art. 271 din C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 287 din C. pen., favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) și (2) din C. pen. în legătură cu modalitatea de instrumentare a dosarelor penale nr. x/2015 și y/2017 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Din actul de sesizare a rezultat că, în cursul urmăririi penale în dosarul nr. x/2015, organele de urmărire penală ar fi urmărit favorizarea făptuitoarei G., prin încălcarea prevederilor procesual penale, ceea ce a condus la lipsirea persoanei vătămate A. de dreptul la un proces echitabil, prin săvârșirea următoarelor acte:

- prin ordonanța de clasare din data de 16.07.2016, procurorul de caz a dispus clasarea în mod nelegal, soluție menținută în aceeași manieră de către prim procuror, prin ordonanța nr. 1429/II-2/2016 din 13.10.2016, prin care s-a respins plângerea împotriva soluției;

- în urma admiterii plângerii de către judecător împotriva soluției de clasare, procurorul de caz și organele de poliție din cadrul secției 3 Poliție nu au respectat dispozițiile obligatorii din încheiere, clasând a doua oară în mod nelegal plângerea persoanei vătămate, prin ordonanța din data de 09.03.2018; astfel, organele de urmărire penală nu au ținut cont de probele administrate, respectiv înscrisurile, suportul optic, martorii audiați, iar agentul de poliție H. a încheiat la 17.12.2015 un proces-verbal în care a atestat în mod fals ca, în urma vizionării, imaginile de pe DVD nu au legătură cu cauza;

- în urma formulării unei plângeri penale împotriva agentului de poliție H., s-a înregistrat dosarul penal nr. x/2017, care a fost instrumentat nelegal de către magistratul procuror E., întrucât competența de cercetare a polițistului aparținea Parchetului de pe lângă Tribunalul București;

- în urma desființării celei de-a doua soluții de clasare prin încheierea instanței nr. x/2018 din data de 10.05.2018, polițiștii I. și J. nu au respectat dispozițiile obligatorii ale instanței în sensul audierii persoanei vătămate, audierii martorilor propuși de persoana vătămată și nici nu au respectat nota de îndrumare a procurorului, dispunând efectuarea unei anchete sociale la DGASPC Constanța în locul celei legale a Autorității Tutelare a Primăriei Constanța, acțiuni urmate de întocmirea de către polițistul J. a referatului cu propunere de clasare, însușit de procurorul de caz C., prin ordonanța din data de 23.01.2019;

- deși prin încheierea din data de 03.10.2019 din dosarul x/2019 a fost desființată pentru a 3-a oară ordonanța de clasare a organului de urmărire penală, acesta nu s-a conformat dispozițiilor judecătorului de cameră preliminară în sensul completării cercetărilor, ceea ce a condus la dispunerea din nou a soluției de clasare la data de 01.03.2021, desființată ulterior prin încheierea nr. x/2021 din 02.05.2022 a Judecătoriei Constanța;

- magistratul procuror C. a dispus soluția clasării, deși se afla în stare de incompatibilitate conform primei declarații de abținere a acestuia, admisă de către prim procurorul unității de parchet;

- ofițerii de poliție K. și colegul acestuia, din cadrul Poliției Sectorului 1 București-Compartimentul Urmăriri, i-au solicitat persoanei vătămate foloase materiale necuvenite în schimbul oferirii datelor privind locuința în fapt a copilului său și a mamei acestuia.

Față de aspectele semnalate, prin ordonanța nr. 571/P/2019 din data de 23.01.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., obstrucționarea justiției, prev. de art. 271 din C. pen., nerespectarea hotarârilor judecătorești, prev. de art. 287 din C. pen., favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen. și luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) și (2) din C. pen.

În baza art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (2) din Legea nr. 49/2022, prin adresa din 31.03.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentu Investigarea Infracțiunilor din Justiție, dosarul a fost trimis pe cale administrativă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, unde s-a înregistrat sub nr. x/2022.

Prin ordonanța nr. 379/P/2022 din data de 09.08.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală unde s-a înregistrat sub nr. x/2022, dată fiind împrejurarea activării unuia dinți magistrații procurori, respectiv D., în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Prin ordonanța nr. 2850/P/2022 din data de 08.04.2024 s-a dispus clasarea cauzei și aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din C. pen. cu privire la faptele imputabile magistraților procurori D., din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și F., din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare cu privire la celelalte fapte și persoane în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin ordonanța nr. 571/321/P/2019/dl din 17.05.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală, dat fiind faptul că procurorul B. figurează în prezent ca fiind delegat în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În continuare, din actele de urmărire penală, procurorul de caz a constatat că persoana vătămată a formulat mai multe plângeri penale către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București ce au fost înregistrate, printre altele, sub nr. x/2017 (având ca obiect săvârșirea unor pretinse infracțiuni de serviciu de către polițistul H.) și sub nr. x/2015 (vizând cercetarea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, constând în aceea că, deși printr-o hotărâre judecătorească definitiva s-a dispus exercitarea în comun a autorității părintești față de minora L., mama acesteia, G. a împiedicat sub diferite forme pe tată-persoana vătămată de a avea legături personale cu copilul).

În urma cercetărilor efectuate de către organele de cercetare penală din cadrul DGPMB, secția 3 Poliție în cadrul dosarului nr. x/2015, au fost propuse soluții de clasare în mod succesiv, însușite de către procurorii de caz prin ordonanță, însă desființate în procedura judecătorească a plângerii împotriva soluției, după cum urmează:

- la data de 16.07.2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a dispus clasarea cauzei pe temeiul inexistenței faptei, soluție desființată prin încheierea nr. 4771/299/2016 din 22.02.2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București, care a dispus trimiterea cauzei la parchet în vederea completării cercetărilor;

- la data de 09.03.2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a dispus clasarea cauzei pe temeiul lipsei prevederii în legea penală ori lipsei vinovăției, soluție desființată prin încheierea nr. x/2018 din 08.06.2018 a Judecătoriei Sectorului 1 București, care a dispus trimiterea cauzei la parchet în vederea completării cercetărilor;

- la data de 18.03.2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a dispus clasarea cauzei pe temeiul lipsei vinovăției, soluție desființată prin încheierea nr. x/2019 din 03.10.2019 a Judecătoriei Sectorului 1 București, care a dispus trimiterea cauzei la parchet în vederea completării cercetărilor;

- la data de 02.06.2021, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a dispus clasarea cauzei pe temeiul lipsei vinovăției, soluție desființată prin încheierea nr. x/2021 din 02.05.2022 a Judecătoriei Constanța, care a dispus trimiterea cauzei la parchet în vederea completării cercetărilor.

Prin încheierile dispuse în procedura controlului judecătoresc, au fost enunțate motivele nelegalității și netemeiniciei soluției de clasare, referitoare la modul de interpretare a probatoriului ori insuficiența probelor ori incompatibilitatea procurorului de caz C. (conform încheierii nr. x/2018 din data de 08.06.2018 a Judecătoriei Sectorului 1 București, în urma căreia s-a constatat cauza de nulitate relativă a ordonanței de clasare a cărei consecință, a vătămării drepturilor procesuale, nu a putut fi înlăturată decât prin anularea actului).

Cu privire la constatarea în mod repetat a nelegalității și netemeiniciei ordonanțelor de clasare, s-a avut în vedere, pe de-o parte, că acest aspect nu implică în mod automat o încălcare cu rea-credință a normelor procesual penale de către organele de urmărire penală, iar în lipsa evidențierii unor elemente probatorii certe care să contureze o astfel de pretinsă conduită abuzivă, se va da eficiență principiului conform orice dubiu profită persoanei acuzate.

Pe de altă parte, în legătură cu dosarul penal nr. x/2015, nu au fost relevate elemente factuale care să confirme susținerea persoanei vătămate conform căreia organele de urmărire penală s-ar fi aflat într-o înțelegere frauduloasă în vederea prejudicierii intereselor sale procesuale, astfel cum în mod netemeinic a fost invocat prin actul de sesizare.

Infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 din C. pen. presupune întreprinderea unor acțiuni de inițiere, asociere, sprijinire sau aderare a unui grup format din minim 3 persoane care să acționeze în mod coordonat într-un anumit interval de timp în scopul săvârșirii unor infracțiuni contra înfăptuirii justiției. Din ansamblul datelor expuse de către persoana vătămată, în afara unor relații profesionale firești ale organelor de urmărire penală, nu au reieșit elemente probatorii certe care să contureze elementele de tipicitate ale acestei infracțiuni.

Cu privire la pretinsa infracțiune de nerespectare a hotărârilor judecătorești prin nerespectarea dispozițiilor obligatorii ale judecătorului de cameră preliminară, fapta astfel sesizată nu se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 287 din C. pen. (nerespectarea hotărârilor judecătorești), ale cărei variante normative nu se aplică în cazul de față.

În plus, față de dispozițiile judecătorului privind administrarea unor mijloace de probă, respectiv audierea persoanei vătămate, efectuarea anchetei psihosociale, audierea martorei M. sau audierea făptuitoarei, organele de urmărire penală au urmărit să aducă la îndeplinire dispozițiile obligatorii ale instanței de judecată, atât prin administrarea efectivă a mijlocului de probă, cât și prin întocmirea unor acte justificative ale imposibilității îndeplinirii acestuia, astfel încât nu poate fi reținută în sarcina acestora o încălcare a dispozițiilor art. 335 alin. (4) din C. proc. pen.

În continuare, s-a reținut că starea de incompatibilitate a procurorului C. a fost analizată în două rânduri de către prim-procuror B., în legătură cu dosarul penal nr. x/2915, în urma formulării unor cereri de abținere de către procurorul de caz, mai întâi prin ordonanța din data de 05.02.2016 prin care s-a dispus admiterea acesteia, iar ulterior prin ordonanța din data de 22.02.2017 prin care s-a dispus respingerea acesteia, astfel că, s-a apreciat că o soluție diferită a celei de-a doua ordonanțe emise de către prim procuror nu poate fi apreciată în contextul unei conduite abuzive, întrucât, pe de-o parte, motivele invocate și analizate în cele 2 ordonanțe au fost diferite, iar pe de altă parte starea de incompatibilitate inițială a fost determinată de o acțiune disciplinară derulată împotriva procurorului de caz, stare ce nu poate fi instituită cu titlu permanent, ci în funcție de evoluția acțiunii disciplinare.

În acest sens, s-a reținut că activitatea de urmărire penală este subsumată principiilor procesual penale conform cărora, administrarea și interpretarea probelor sunt atribute exclusive ale organelor de urmărire penală, exercitate prin respectarea exigențelor- procesual penale ale liberei aprecieri, constând în coroborarea tuturor probelor directe, sau indirecte, aprecierea probelor în mod rezonabil, imparțial, onest, pe bază de probe, la care să contribuie, atât factori de ordin subiectiv, cât factori de ordin obiectiv, cum sunt faptele rezultate din probele administrate.

A mai arătat că, expunerea în circumstanțiere a unor stări și împrejurări privind modul defectuos în care s-ar fi derulat procedurile penale, pentru care persoana vătămată a beneficiat deja, în cursul căilor de atac, de o analiză a procurorului ierarhic superior și a judecătorului de cameră preliminară, nu este în măsură să contureze o acțiune de deturnare a scopului înfăptuirii justiției, fiind necesar ca aceste acuzații să fie susținute de probe certe care să înlăture prezumția de nevinovăție.

În lipsa conturării unor elemente factuale, concrete, acuzațiile persoanei vătămate nu se pot îndrepta către raționamentul logico-juridic pe care magistrații procurori s-au bazat în soluționarea unei cauze, ci răspunderea acestora ar fi antrenată strict atunci când există indicii temeinice că au săvârșit o infracțiune în legătură cu cauza în care au fost chemați să o soluționeze.

Subsecvent lipsei constatării unor infracțiuni de serviciu, în instrumentarea dosarelor penale invocate de persoana vătămată și în lipsa unor probe certe, procurorul de caz a apreciat că nu pot fi evidențiate nici elementele de tipicitate ale infracțiunilor de obstrucționare a justiției, de favorizare a făptuitorului și neglijență în serviciu.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, deși în preambulul sesizării persoana vătămată a încadrat din punct de vedere juridic situația faptică descrisă ca fiind circumscrisă și acestei infracțiuni, s-a apreciat de către procurorul de caz că, din cuprinsul plângerii nu au rezultat date concrete care să reliefeze în ce a constat elementul material al infracțiunii sesizate, astfel încât acuzațiile în referire la această faptă au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, constând în aceea că agentul de poliție H. a încheiat la 17.12.2015 un proces-verbal în cuprinsul căruia ar fi atestat în mod fals că, în urma vizionării, imaginile de pe DVD nu au legătură cu cauza, s-a reținut că, pentru îndeplinirea elementelor de tipicitate subiectivă și obiectivă ale acestei fapte, se impune ca mențiunile inserate în conținutul actului procedural să fi fost de natură a distorsiona adevărul și să fi fost redate cu rea-credință, însă consemnările invocate de persoana vătămată ca fiind false au reprezentat percepții cu propriile simțuri ale organului de poliție, din punct de vedere al aprecierii utilității datelor rezultate din vizionarea înregistrărilor video, care, însă nu pot fi evaluate decât prin coroborarea cu alte mijloace de probă ale cauzei penale.

Subsecvent lipsei constatării infracțiunii de fals intelectual, procurorul de caz a apreciat că nu pot fi reținute nici elementele de tipicitate ale infracțiunii de uz de fals.

Referitor la infracțiunea de luare de mită sesizată, constând în solicitarea de către organele de poliție din cadrul secției 1 Poliție a unor foloase necuvenite în schimbul oferirii de informații privind locația minorei, s-a reținut că această acuzație nu poate fi susținută de elemente probatorii care să corespundă realității obiective, fără a putea depăși limitele unor alegații lipsite de temeinicie.

Împotriva ordonanței de clasare a formulat plângere petentul A., în condițiile prevăzute de art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin ordonanța nr. 224/II/2/2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 571/321/P/2019/dl din data de 09 octombrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

În argumentare s-a reținut că, în cauză, procurorul a reținut a reținut în mod corect, din probele administrate, că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, fiind incident cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., potrivit căruia, fapta nu există.

Astfel, s-a arătat că elementele existente în cuprinsul sesizării și în actele dosarului, au avut aptitudinea necesară formării convingerii clare/juste a procurorului de caz, neexistând niciun element de natură a întrezări necesitatea unei suplimentări a probațiunii.

S-a mai arătat că, atât în plângerile penale, cât și în plângerea îndreptată împotriva soluției de clasare, petentul a făcut în realitate, o recenzie asupra proceselor penale în care a fost implicat, însă aspectele invocate constituie, în esență, excepții/apărări propriu-zise specifice fazelor procesului penal.

Totodată, a reținut că, din actele dosarului nr. x/2019 reiese că există probe necesare și utile, menite a sta la baza adoptării soluției de către procuror, astfel încât nu se poate susține că s-a efectuat o anchetă sumară sau superficială și că s-ar impune infirmarea soluției în vederea completării probațiunii.

Nemulțumit de această soluție, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., în termen legal, petentul A. a contestat ordonanța din data de 09 octombrie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în dosarul nr. x/2019, susținând că, organele de urmărire penală nu i-au dat posibilitatea de a da o declarație, în prezența apărătorului ales și nici nu au administrat probe, încălcându-i-se astfel liberul acces la justiție.

A arătat că, în cuprinsul ordonanței se reține că procurorii împotriva cărora a formulat plângere nu ar fi săvârșit nicio infracțiune, iar petentul nu ar fi indicat ce dispoziții legale au încălcat aceștia, deși în cuprinsul plângerii a specificat că au comis infracțiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., obstrucționarea justiției, prev. de art. 271 din C. pen., nerespectarea unei hotărâri judecătorești, prev. de art. 287 din C. pen., favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, faptă prev. de art. 321 din C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 din C. pen. și constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 din C. pen.

A mai susținut că, urmare cercetărilor efectuate anterior, în mod legal, instanțele de judecată au desființat de patru ori ordonanțele de clasare. Astfel, prin încheierea din data de 22 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 București a fost desființată ordonanța de clasare din 16 iulie 2016 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. x/2015, prin încheierea din data de 10 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 București, a fost admisă pentru a doua oară plângerea formulată de petent, și s-a desființat ordonanța de clasare din data de 09 martie 2018 emisă în același dosar de urmărire penală, prin încheierea din data de 03 octombrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța a admis, pentru a treia oară plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din 18 martie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2015 și s-a desființat ordonanța de clasare, iar prin încheierea de ședință din data de 03 octombrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București s-a constatat nelegalitatea și netemeinicia ordonanței de clasare nr. 12687/P/2014 din data de 18 martie 2019.

Totodată, prin încheierea din data de 27 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Constanța, instanța a admis plângerea formulată împotriva ordonanței de clasare din 02 iunie 2021, prin încheierea din 23 decembrie 2021 în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Constanța s-a admis contestația privind durata procesului penal și s-a dispus soluționarea dosarului penal nr. x/2018 până la data de 01 martie 2021, iar prin încheierea din data de 12 iunie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Constanța instanța a admis contestația duratei procesului în dosarul nr. x/2015, instanța stabilind termen pentru rezolvarea cauzei de către procuror până la data de 31 decembrie 2023.

A mai arătat că, ordonanța din data de 09 octombrie 2024 emisă în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție menținută prin ordonanța nr. 224/II/2/2024 din data de 24 noiembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nelegală și netemeinică, deoarece pe fondul pasivității organelor de cercetare și a faptului că au favorizat-o pe G., fiica petentului a fost în continuare, victima unor abuzuri în locuința mamei sale, consecința neefectuării cu celeritate de cercetări în dosarele penale nr. x/2019 al secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, nr. 379/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și nr. 2850/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind aceea că, în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București nu s-au efectuat cercetările solicitate de petent, acesta susținând că a dovedit că nu s-au respectat încheierile definitive ale judecătorilor de camera preliminară care au desființat de 4 ori ordonanțele de clasare și doua încheieri ale judecătorilor de drepturi și libertăți, aspect ce a făcut ca, din 2015 și până în data de 03.06.2022, petentul să nu poată să își vadă fiica.

A mai arătat că, în prezent, mama fiicei sale, G. este cercetată pentru infracțiunile de pornografie infantilă, rele tratamente aplicate minorului și lovire și alte violențe.

Astfel, în opinia petentului, consecința neefectuării de cercetări este aceea că, fiica sa a fost abuzată fizic și psihic, că relația sa cu aceasta a fost profund afectată.

Totodată, a susținut că, din înscrisurile atașate rezultă fără echivoc că organele de cercetare penală au săvârșit, în formă continuată, faptele sesizate.

Plângerea a fost înregistrată inițial la Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, sub nr. x/2024, judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea F/CP din data de 14 martie 2025, față de împrejurarea că urmărirea penală a vizat, printre altele, pretinse infracțiuni de abuz în serviciu, presupus a fi săvârșite printre alții de către procurorul F., care în prezent își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a apreciat că soluționarea cauzei aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că a admis excepția de necompetență invocată și a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de A., împotriva ordonanței din data de 09.10.2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală dispusă în dosarul penal x/2019, menținută prin ordonanța nr. 224/II-2/2024 din data de 25.11.2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Judecătorului de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală sub nr. x/2024, la data de 04 aprilie 2025 fiind repartizată aleatoriu completului de unic judecător C20 C. pen.

Urmare diligențelor instanței, a fost atașat dosarul nr. x/2019 și lucrarea nr. 224/II-2/2024 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

La termenul din data de 08 mai 2025 s-au luat concluziile petentului și ale reprezentantului Ministerului Public pe fondul plângerii, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei încheieri.

Analizând plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare sus-menționate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Acuzațiile aduse de petentul A. magistraților procurori B., C., D., E. și F., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și ofițerului de poliție din cadrul Poliției Sectorului 1-Compartimentul Urmăriri în cauza de față vizează, în esență, modalitatea de soluționare a plângerilor sau sesizărilor formulate de acesta.

În argumentarea plângerii, petentul a apreciat că organele de cercetare penală nu au respectat dispozițiile judecătorilor de cameră preliminară și ale judecătorilor de drepturi și libertăți, încălcând în formă continuată prevederile art. 335 din C. proc. pen.

În acest sens a arătat că, de la data formulării plângerii și până la data de 04 aprilie 2022 nu s-au efectuat niciun fel de cercetări de către parchet.

Astfel, petentul impută magistraților procurori și ofițeri de poliție, sub acuzația de abuz în serviciu, obstrucționarea justiției, nerespectarea hotărârilor judecătorești, favorizarea făptuitorului, fals intelectual și luare de mită, lipsa de preocupare în administrarea de probe, refuzând să respecte dispozițiile definitive a instanțelor, care au admis plângerile formulate succesiv de petent, favorizând-o pe G..

În raport cu conținutul concret al acuzațiilor astfel formulate, reevaluând soluția de clasare dispusă pentru faptele imputate magistraților procurori B., C., D., E. și F., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, și ofițerului de poliție din cadrul Poliției Sectorului 1-Compartimentul Urmăriri Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți, nu identifică elemente de nelegalitatea care să justifice eventuala reconsiderare a soluției dispuse.

Petentul nu a formulat, în actuala procedură, critici detaliate, limitându-se la a reitera argumentele invocate în cuprinsul plângerii inițiale, invocând caracterul nelegal al soluției contestate, fără a aduce argumente în acest sens.

Analizând actele de urmărire penală și înscrisurile depuse de petent, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că acuzațiile expuse de acesta în plângerea penală formulată dau expresie, în mod fundamental, nemulțumirii sale subiective față de soluțiile dispuse în cadrul plângerilor formulate, fără a indica faptele imputabile acestora.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că, în actuala procedură, judecătorul nu este abilitat să procedeze la evaluarea modalității de soluționare și, implicit, la cenzurarea soluțiilor de clasare dispuse de magistrații procurori în dosarul nr. x/2019, indicat în cuprinsul plângerii.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți reține că, în actuala procedură, judecătorul de cameră preliminară acționează în limitele prescrise de art. 341 din C. proc. pen. și nu se poate substitui instanței învestite în procedura de cameră preliminară.

Activitatea magistraților judecători și procurori desfășurată în condițiile art. 124 și art. 131 din Constituția României și art. 1 din Legea nr. 304/2022, este o activitate de interpretare pe baza unui raționament logico-juridic a faptelor, a probelor și a dispozițiilor legale aplicabile la cazul concret, în favoarea ori în defavoarea unei părți și, ca atare, actul cu caracter jurisdicțional emis nu poate fi privit ca o faptă sancționabilă din punct de vedere penal.

Independența magistratului (judecător sau procuror) în soluțiile dispuse presupune, printre altele, ca el să nu fie supus unor acțiuni de tragere la răspundere penală întemeiate exclusiv pe soluțiile dispuse în cauzele instrumentate/soluționate. Aceasta deoarece, prin specificul raporturilor asupra cărora statuează, soluțiile magistratului sunt permanent susceptibile de a provoca nemulțumirea ori suspiciunea uneia sau alteia dintre părți, iar declanșarea unei anchete penale ca urmare a simplei cereri a părților ar lipsi de conținut dispozițiile ce garantează statutul magistratului ori independența sa.

Intervenția organului de urmărire penală și anchetarea magistratului pentru eventuale infracțiuni de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., obstrucționarea justiției, prev. de art. 271 din C. pen., nerespectarea unei hotărâri judecătorești, prev. de art. 287 din C. pen., favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, faptă prev. de art. 321 din C. pen., luare de mită, prev. de art. 289 din C. pen. și constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 din C. pen. trebuie să se realizeze, așadar, doar pentru investigarea actelor de conduită cu aparente conotații ilicite, pe care magistratul le-a adoptat distinct și suplimentar soluțiilor dispuse în cauzele soluționate, în sine. În plus, pentru a justifica începerea urmăririi penale, astfel de acte de conduită trebuie să rezulte din date ori informații independente și obiective, neputând fi deduse doar pe baza nemulțumirii subiective a unei părți față de soluția dispusă într-un dosar penal.

Or, conduita imputată, în speță, magistraților procurori B., C., D., E. și F., respectiv a ofițerilor de poliție se înscrie în exercițiul firesc al atribuțiilor specifice funcțiilor judiciare deținute de aceștia, derivate, atât din normele ce reglementează statutul magistraților, cât și din dispozițiile procesual-penale ce disciplinează procedurile judiciare în care aceștia au acționat.

Înalta Curte, Judecătorul de cameră preliminară reține că petentul nu a indicat, în concret, faptele imputate acestora, rezumându-se a invoca lipsa de preocupare a organelor de cercetare penală în administrarea de probe.

Presupunând că ceea ce petentul impută intimaților este dispunerea unor soluții de clasare cu nerespectarea dispozițiilor judecătorului de cameră preliminară, Înalta Curte constată că soluțiile pretins dispuse de intimați au fost cenzurate în cadrul permis de dispozițiile art. 340 din C. proc. pen., fiind admise patru plângeri succesive ale petentului. În plus, nu au fost identificate sau evidențiate de petent acte de conduită, de natură a se circumscrie, formal, elementului material al infracțiunilor de abuz în serviciu, obstrucționarea justiției, nerespectarea unei hotărâri judecătorești, favorizarea făptuitorului, fals intelectual, luare de mită și constituirea unui grup infracțional organizat.

În lipsa oricăror indicii care să contureze existența unui raport juridic de drept penal, simpla nemulțumire, subiectivă, a unei părți ori subiect procesual față de o soluție sau măsură nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale a magistratului care a dispus-o.

În raport cu toate aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că absența unor indicii de exercitare nelegală a atribuțiilor de serviciu de către magistrații reclamați și incidența impedimentului prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. legitimează opțiunea procurorului de a dispune clasarea cauzei, soluția atacată fiind astfel legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele dosarului nu rezultă existența vreunei fapte penale, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 09 octombrie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în dosarul nr. x/2019

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., se va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 09 octombrie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în dosarul nr. x/2019

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 08 mai 2025.