Decizia nr. 31/2026 — ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală condamnatul A. a formulat cerere de revizuire a încheierii penale din data de 23.09.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.

În esență, în susținerea cererii de revizuire, condamnatul A. a arătat că în dosarul nr. x/2025 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1306/P din data de 22 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, iar în dosarul nr. x/2025 s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 1049/A din data de 25 iulie 2025 a Curții de Apel București, secția I penală, astfel că, în opinia sa, cele două hotărâri judecătorești nu se pot concilia, deoarece sunt pronunțate în două cauze identice, aflate în aceeași situație juridică și având aceleași argumente, dar care au fost soluționate prin două hotărâri decătorești opuse, ale aceleiași instanțe, având totodată consecințe juridice opuse ce nu pot coexista.

Prin aceeași cerere, condamnatul a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală pentru a se pronunța, în măsura în care există o opinie contrară admiterii în principiu a prezentei cereri de revizuire, cu privire la aspectul "Dacă pentru asigurarea unei practici judiciare unitare și pentru asigurarea egalității cetățenilor în fața legii se poate formula cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., a deciziilor (hotarârilor) de admitere in principiu a unui recurs în casație formulat în urma Deciziei nr. 50 a Curții Constituționale a României din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr. 328 din 11 aprilie 2025, prin care s-a admis cererea de neconstituționalitate, constatându-se ca soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstitutională, în contextul în care, într-o cauză identică s-a pronunțat deja o soluție de admitere în principiu a unui recurs în casație pentru aceleași argumente invocate". În cazul în care se va admite în principiu cererea sa de revizuire, a solicitat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept "Dacă Decizia nr. 50 a Curții Constituționale a României din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr. 328 din 11 aprilie 2025, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casatie în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstitutională, este aplicabilă și inculpaților condamnați care au formulat cererea de recurs în casație cu mai mult de 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru răspunderea penală a faptelor prescrise la data condamnării definitive, dar în mai puțin de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale a României nr. 50." I. Analizând cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulată de revizuentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală constată că este inadmisibilă, pentru motivele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 475 din C. proc.

pen., dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Din conținutul textului de lege enunțat rezultă că admisibilitatea sesizării formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: - instanța să fie învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; - chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluționare; - soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării. În analiza primei condiții ce se impune a fi îndeplinită, se constată că aceasta este îndeplinită, deoarece Înalta Curte este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, respectiv cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii penale nr. 478/RC din data de 23.09.2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În analiza condiției negative impuse de art. 475 din C. proc. pen., respectiv chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluționare, se constată că aceasta nu este îndeplinită în cauză.

În acest sens, se impune a se preciza că, în mod constant, s-a statuat în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție că în analiza condiției referitoare la existența unei chestiuni de drept care să nu fi fost încă dezlegată de instanța supremă prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești este obligatoriu a ne raporta atât la hotărâri prin care să se fi statuat în mod explicit asupra problemei de drept ridicate de instanța de trimitere, cât și la considerentele unei asemenea decizii, dacă aceasta oferă elemente suficiente care să conducă la dezlegarea problemei de drept invocate.

Raportat la cazul de revizuire invocat și la hotărârea atacată, chestiunea la care revizuentul dorește a se da o dezlegare în drept a fost analizată anterior prin considerentele Deciziei nr. 2/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 234 din 09 martie 2022, prin care s-a respins ca inadmisibilă sesizarea având ca obiect chestiunea dacă în interpretarea dispozițiilor art. 452 alin. (1) din C. proc. pen. o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. poate fi îndreptată și împotriva unei hotărâri penale definitive, dar care nu soluționează fondul acțiunii penale.

Sesizarea este similară celei invocate în speța de față, prin care, în esență, recurentul solicită dezlegarea chestiunii dacă este admisibilă cererea de revizuire împotriva unor încheieri pronunțate în faza admisibilității în principiu a recursului în casație, pe motiv că aparent nu se pot concilia. Or, cum o încheiere de admitere în principiu sau de respingere ca inadmisibilă a cererii de recurs în casație nu soluționează fondul acțiunii penale, atunci este aplicabil considerentul care a determinat respingerea ca inadmisibilă a sesizării menționate, constând în argumentul că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. nu pot fi aplicate prin analogie hotărârilor judecătorești care nu soluționează acțiunea penală pe fond.

Argumentul a fost dezvoltat ulterior prin Decizia nr. 10/2023 privind dezlegarea unei chestiuni de drept publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 275 din 03 aprilie 2023, în care s-au reținut următoarele: Art. 460 alin. (4) din C. proc. pen. prevede că: "În cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire pentru existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste hotărâri au fost pronunțate se reunesc în vederea rejudecării.", iar art. 461 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că, după admiterea în principiu a cererii de revizuire, rejudecarea se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță și se pronunță o nouă hotărâre potrivit dispozițiilor art. 462 din C. proc.

pen… Noua hotărâre la care se referă art. 462 din C. proc. pen. este acea hotărâre prin care instanța rezolvă acțiunea penală în sensul prevăzut de art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., și anume hotărârea prin care "instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal". Așadar, în mod constant, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se poate formula cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., doar împotriva hotărârii prin care instanța rezolvă acțiunea penală în sensul prevăzut de art. 396 alin. (1) din C. proc.

pen. Așadar, chestiunea ridicată de către recurent își găsește soluția în considerentele deciziilor menționate. Ca atare, sesizarea pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile având ca obiect această chestiune este inadmisibilă, conform art. 475 din C. proc. pen., deoarece asupra acesteia s-a statuat prin hotărârile prealabile anterioare. În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va constata că cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulată de revizentul A. este inadmisibilă. II.

Examinând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală constată că este nefondat, din următoarele considerente: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri, și, în același timp, având caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. În speță, se constată că revizuirea are ca obiect încheierea penală nr. 478/RC din data de 23.09.2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în procedura admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, prevăzută de partea specială din C. proc.

pen., Titlul III, Capitolul V, Secțiunea a 2-a, art. 434-440. Revizuire declarată se întemeiază pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., referitor la hotărârile care nu se pot concilia. În acest sens revizuientul a susținut că încheierea - de respingere atacată, pronunțată în cazul său, nu se poate concilia cu încheierea pronunțată în dosarul nr. x/2025 prin care, într-o situație considerată identică de revizuent - deși vizează alt dosar și o altă persoană, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 1049/A din data de 25 iulie 2025 a Curții de Apel București, secția I penală.

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 2/2022 și prin Decizia nr. 10/2023 a considerat că se poate formula cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., doar împotriva hotărârii prin care instanța rezolvă acțiunea penală în sensul prevăzut de art. 396 alin. (1) din C. proc. pen. Cum o încheiere pronunțată în procedura verificării admisibilității unei căi extraordinare de atac nu tranșează acțiunea penală, rezultă că cererea de față este inadmisibilă. Așadar, nu se mai impun a fi analizate celelalte cerințe de admisibilitate prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc.

pen. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 475 și art. 477 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulată de revizuentul A.. În temeiul art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 478/RC din data de 23.09.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2025. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE I. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulată de revizuentul A.. II. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 478/RC din data de 23.09.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2025. Obligă revizuentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 753 RON, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2026.