ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 369/2025

Ședința publică din data de 21 mai 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 22 aprilie 2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată, sub numărul x/2025, cererea de revizuire a încheierii nr. 476/RC din 18 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023, formulată de revizuentul A..

Prin cererea formulată, revizuentul A., prin apărător ales, a arătat, în esență, că, ulterior pronunțării încheierii nr. 476/RC din 18 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul în casație, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., au fost declarat neconstituționale, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În continuarea, inculpatul a precizat faptul că deși a formulat recursul în casație întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. civ..pen., în realitate acesta a criticat faptul că în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, aspecte ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. Aceasta a fost și rațiunea pentru care inculpatul a invocat, în dosarul nr. x/2023, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. cu argumentarea că acest text de lege este neconstituțional în măsura în care nu permite exercitarea recursului în casație și pentru cazul contrar, respectiv atunci când în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal.

În opinia apărării, dispoziția legală declarată neconstituțională a avut o înrâurire decisivă asupra hotărârii pronunțate în cauză, reprezentând, în realitate singurul motiv pentru care recursul în casație a fost respins, ca inadmisibil.

Prin urmare, s-a susținut că, în cauză, este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., în sensul că, după rămânerea definitivă a cauzei, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025 decizia CCR nr. 50 din 18 februarie 2025, prin care s-a constat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cauză, cererea de revizuire a fost formulată în termen legal, este motivată în fapt și în drept, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii atacate, susținându-se că sunt astfel îndeplinite toate condițiile pentru admiterea cererii de revizuire.

Prin încheierea nr. 476/RC din data de 18 septembrie 2024 pronunțată de de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată revizuentul A. împotriva încheierii nr. 476/RC din data de 18 septembrie 2024 pronunțată de de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte constată că aceasta este admisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Calea extraordinară de atac a revizuirii se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia și este admisibilă doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., respectiv:

- cererea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 457, de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

- cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);

- au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

- faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire, care a fost judecată definitiv;

- faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

- persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Astfel, sub aspectul evaluării condițiile de admisibilitate mai sus indicate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost formulată în scris, motivată în fapt și în drept, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. - hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Cererea de revizuire vizează încheierea penală nr. 476/RC din 18 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, definitivă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul în casație formulat de inculpatul A., motivat, în esență, de faptul că "soluția de condamnare pronunțată de instanța de apel nu poate fi reformată într-o soluție de încetare a procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, situație ce nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de legiuitor."

După rămânerea definitivă a încheierii mai sus menționate, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., este neconstituțională.

Cererea de revizuire a fost formulată la data de 22.14.2025, adică în mai puțin de un an de la data publicării deciziei nr. 50 din 18 februarie 2025, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025.

Deopotrivă, se constată îndeplinită și condiția prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., cea a ridicării în cauză, de către revizuent, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., iar consecințele încălcării dispoziției constituționale precitate, continuă să se producă în privința revizuentului atât timp cât soluția respingerii recursului său în casație, ca inadmisibil, a fost rezultatul aplicării dispoziției legale ulterior declarate ca neconstituționale, iar aceste efecte nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii atacate.

A raționa altfel, așa cum a solicitat parchetul, ar însemna împiedicarea, în continuare, a revizuentului de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casație și a perpetua încălcarea dispozițiilor art. 16, art. 21 și art. 129 din Constituția României, deși acesta a inițiat, la rândul său, controlul de constituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (ce au fundamentat soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație cu privire la motivul ce viza prescripția răspunderii penale) în condițiile în care stabilitatea hotărârii judecătorești nu poate să primeze în raport cu prevederile cu valoare de principiu cuprinse în Constituție.

Așadar, această argumentație este firească și echitabilă, atâta vreme cât, în cauza respectivă, revizuentul, dând dovadă de diligentă, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., înțelegând să se folosească de acest mijloc de apărare în scopul valorificării drepturilor și intereselor sale legitime, chiar dacă, în mod formal prin cererea de recurs în casație au fost invocate dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen., criticile formulate au vizat în concret, faptul că în mod greșit nu s-a dispus o soluție de încetare a procesului penal ca urmare a prescripției răspunderii penale, aspecte ce s-ar fi circumscris cazului de casare anterior menționat și constatate, de altfel, de ÎCCJ cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva încheierii de respingere a excepției de neconstituționalitate prin decizia nr. 777/23.10.2024.

În acest sens, Înalta Curte reține că instanța de contencios constituțional a stabilit că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite și nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), astfel încât un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

În fine, sub aspectul solicitării apărării de constatare, ulterior admiterii cererii de revizuire, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, Înalta Curte arată faptul că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire nu poate analiza condițiile de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpat, cele două proceduri, aferente celor două căi extraordinare de atac, fiind distincte și complet diferite, reglementate de dispoziții legale de strictă interpretare și aplicare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 C. proc. pen.. și va admite în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 476/RC din data de 18 septembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023.

Va admite cererea de revizuire, va anula încheierea atacată, va dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, formulată de recurentul A., cu privire la dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație care, potrivit art. 440 C. proc. pen.., se face de un complet format de un judecător, iar în conformitate cu dispozițiile art. 461 alin. (1) C. proc. pen.., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanță (în speță, procedura de filtru a recursului în casație), Înalta Curte va trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de revizuentul A. (în acest sens, deciziile penale nr. 594 din 07.06.2017, nr. 628 din 14.06.2017, a nr. 915 din 29.09.2017 decizia nr. 195 din 02.04.2019 și nr. 276 din 16.04.2025 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 476/RC din data de 18 septembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023.

Admite cererea de revizuire, anulează încheierea atacată și dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, formulată de recurentul A., cu privire la dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2025.