ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 249/2025

Ședința publică din data de 29 mai 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 17.09.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 713 din data de 30 mai 2024 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de casație a reținut că, în condițiile în care nu se critică situația de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivele de recurs invocate pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. și doar în ceea ce privește absența ilicitului penal.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 126/2024), s-a constatat că nu s-a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal (nereținându-se incidența vreunuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen.), ci o soluție de condamnare, astfel că motivele invocate de recurentul inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

La data de 30 aprilie 2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată, sub numărul x/2025, cererea de revizuire a încheierii din 17.09.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020, formulată de revizuentul A..

Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul A. a solicitat admiterea, în principiu, a cererii de revizuire pe care a formulat-o împotriva încheierii din data de17.09.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2020, arătând, în esență, că hotărârea a cărei revizuire o solicită s-a întemeiat pe soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului, iar această prevedere legală a fost declarată neconstituțională prin Decizia CCR nr. 50/18.02.2025.

A arătat că a invocat excepția e neconstituționalitate a prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosar în care a avut calitatea de parte, fiind recurent-inculpat, și chiar dacă prin încheierea din data de 17.09.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2020, i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., împotriva încheierii anterior menționate revizuentul a formulat recurs, care a fost admis prin Decizia nr. 737/16.10.2024, dispunându-se sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

A susținut că, deși excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care a fost admisă prin Decizia CCR nr. 50/18.02.2025, nu este cea invocată de revizuent, a apreciat că această decizie de constatare a neconstituționalității trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, tuturor justițiabililor care au invocat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv, deci și revizuentului, în același sens fiind și Decizia CCR nr. 126/2016.

La termenul din data de 29.05.2025, cauza a rămas în pronunțare în ceea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva încheierii din 17.09.2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că aceasta este admisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive se poate cere pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. pen.. Potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., revizuirea cu privire la latura penală poate fi cerută când hotărârea a cărei retractare se solicită s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce respectiva hotărâre a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Înalta Curte reține că, în cadrul dosarului nr. x/2020, având ca obiect judecarea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii din 17.09.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2020, acestuia i-a fost admisă calea de atac declarată, dispunându-se sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Analizând cererea de revizuire în conformitate cu dispozițiile procesual penale care reglementează condițiile care sunt necesar a fi îndeplinite pentru admiterea în principiu a unei astfel de cereri, Înalta Curte constată că această cale de atac a fost formulată:

- în termenul prevăzut de lege, cererea fiind formulată în mai puțin de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025 (11 aprilie 2025), respectiv la data de 30 aprilie 2025;

- îndeplinește condițiile de formă și fond (respectiv a fost întocmită în scris și motivat de una din părțile din proces, în limita calității sale procesuale, fiind menționat expres cazul de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. chestiunea pronunțării Deciziei CCR nu a fost valorificată printr-o cerere anterioară; aspectele evocate sunt susținute prin publicarea deciziei CCR în M.Of.).

Astfel, Înalta Curte constată că, prin încheierea din 17.09.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020, a fost soluționată cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 713 din data de 30 mai 2024 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, arătându-se în considerentele încheierii, referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., că vizează situația în care în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal; or, împotriva recurentului s-a pronunțat o soluție de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Ulterior soluționării recursului în casație, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude atacarea cu recurs în casație a deciziilor prin care s-a dispus o hotărâre de condamnare, este neconstituțională.

Se reține că, în prezenta cauză, revizuentul a declanșat controlul constituțional asupra acelorași prevederi ale art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., astfel că i se va recunoaște acestuia beneficiul efectelor deciziei pronunțate, respectiv a Deciziei nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curții Constituționale, reținându-se că partea a invocat excepția de neconstituționalitate, înțelegând să se folosească de acest mijloc procesual în apărare, în scopul valorificării drepturilor și intereselor sale legitime, în dosarul având ca obiect judecata recursului său în casație.

Se constată că, și în prezent, consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă în privința petentului, atât timp cât soluția de neadmitere a recursului în casație și cu privire la motivul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. a fost rezultatul aplicării dispoziției legale ulterior declarate ca neconstituționale, iar aceste efecte nu pot fi remediate decât prin revizuirea acestei hotărâri.

În privința procedurii și etapelor judecății cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac va conduce la anularea încheierii pronunțate în procedura de filtru a recursului în casație și trimiterea pentru repartizare aleatorie în vederea judecății căii de atac întemeiate pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., soluții similare fiind pronunțate în jurisprudența instanței supreme (decizia penală nr. 628 din 14 iunie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 594 din 07 iunie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 și decizia penală nr. 915 din 29 septembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, hotărâri prin care au fost admise cererile de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., au fost anulate încheierile atacate și s-a dispus rejudecarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație).

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 459 C. proc. pen., astfel că va admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 17.09.2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Va anula în parte încheierea atacată și dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A. cu privire la cazul casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Va trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 17.09.2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Anulează în parte încheierea atacată și dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A. cu privire la cazul casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2025.