ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7 din data de 16.01.2025, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, în condițiile săvârșirii infracțiunii de violență în familie, prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 199 alin. (1) C. pen., la pedeapsa detențiunii pe viață.

În temeiul art. 65 alin. (2), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorii de arme.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpatul A., prin încheierea penală nr. 74/DL/25.07.2024 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Maramureș.

În temeiul art. 72 C. pen., art. 184 C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsă internarea în vederea efectuării expertizei psihiatrice, reținerea și arestul preventiv începând cu data de 25.06.2024 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea 76/2008, a fost dispusă prelevarea de la inculpatul A. a probelor biologice pentru S.N.D.G.J.

În temeiul art. 397 alin. (1), raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. și a fost obligat inculpatul A. la plata următoarelor sume către aceasta:

- 3.200 RON - reprezentând despăgubiri materiale;

- 40.000 euro sau echivalentul în RON la data plății, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1), raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. și a fost obligat inculpatul A. la plata următoarelor sume către aceasta:

- 3.200 RON - reprezentând despăgubiri materiale;

- 40.000 euro sau echivalentul în RON la data plății, reprezentând daune morale.

Au fost respinse celelalte pretenții formulate de părțile civile B. și C..

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. un pet de 1,5 litri cu inscripția "D.", cu benzină, ambalat în coletul nr. 3, și petul din plastic, ambalat în plicul de hârtie nr. 5, ambele înregistrate la poziția nr. 166/2024 în Registrul de mijloace de probă al Tribunalului Maramureș.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., în temeiul art. 162 alin. (3) C. proc. pen., a fost dispusă păstrarea până la rămânerea definitivă a cauzei a mijloacelor materiale de probă înregistrate la poziția nr. 166/2024 în Registrul de mijloace de probă al Tribunalului Maramureș, respectiv compleu, bluză și pantalon de culoare albastră (fragmente) purtate de către victimă, ridicate din tomberonul din curtea locuinței ce prezintă urme de arsură, ambalate coletul 1E; 1 pereche de șosete albe cu model roșu și un sutien cu modele imprimate și dantelă de culoare neagră, purtate de către victimă, ridicate din tomberonul din curtea locuinței, ambalate în coletul nr. 3E; lavetă de culoare gri 36 x 36 cm, ridicată din tomberonul din curtea locuinței, ambalată în coletul nr. 4E, cu butoane ridicat din hol, un telefon tip Smartphone ridicat din living, ambele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, ambalate în plicul nr. 1, sigilat cu autocolant, după care vor fi arhivate împreună cu dosarul.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., în temeiul art. 162 alin. (3) C. proc. pen., a fost dispusă păstrarea până la rămânerea definitivă a cauzei a probelor biologice înregistrate la poziția nr. 166/2024 în Registrul de mijloace de probă al Tribunalului Maramureș, respectiv tegument exfoliat ars, ridicat cu ocazia cercetării la fața locului, din fața televizorului din living, ambalat în plicul nr. 2, urmă lichidă recoltată prin tamponare de pe masa de sub copertină, cu ocazia cercetării la fața locului, ambalată în plicul nr. 4; smocuri de păr descoperite pe fragmentele obiectelor de îmbrăcăminte a din tomberonul din curtea locuinței, ambalate în coletul nr. 2E; fire de păr (coletul nr. 1A), sânge intracranian (coletul nr. 2A) și depozit subunghial (coletul nr. 3A), aparținând victimei E. prelevate cu ocazia efectuării necropsiei din data de 16.06.2024, după care vor fi arhivate împreună cu dosarul.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3.000 de RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Sumele reprezentând onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu în cauză s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției și rămân în sarcina statului, după cum urmează: 200 RON - av- F. (desemnată pentru persoana vătămată C.), 200 RON - av. G. (desemnată pentru persoana vătămată B.), 400 RON - av H. (desemnată pentru inculpatul A.).

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 996/A din data de 10.06.2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2024 în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 7 din data de 16.01.2025, pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 424 alin. (3) din C. proc. pen., s-a constatat că apelantul-inculpat A. a fost internat într-o instituție de specialitate în vederea efectuării expertizei psihiatrice, reținut, respectiv arestat preventiv începând cu data de 25.06.2024 și până la zi, perioadă care, în baza art. 184 alin. (28) din C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) din C. pen., se deduce din durata pedepsei închisorii, în cazul înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, conform dispozițiilor art. 58-59 din C. pen., respectiv se include în perioada de 20 de ani de detențiune, necesară pentru dispunerea liberării condiționate, conform art. 99 alin. (1) lit. a) din C. pen.

În temeiul art. 424 alin. (2), raportat la art. 399 alin. (1) și art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat încetarea de drept a măsurii arestării preventive față de apelantul-inculpat A. și dispune trimiterea extrasului prevăzut la art. 553 alin. (3) C. proc. pen., în vederea emiterii mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață, conform art. 555 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul-inculpat la plata către stat a sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație, inculpatul A. la data de 09.05.2025, pe email, prin apărător ales, avocat I., prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., solicitând, admiterea recursului în casație, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esență, s-a arătat că:

- nu exista nicio probă certă din care să rezulte vinovăția inculpatului pentru a fi întrunit elementul subiectiv al infracțiunii de omor, existând doar posibilitatea izbucnirii flăcărilor din cauza țigării aprinse;

- fapta nu poate constitui infracțiunea de omor, cel mult ucidere din culpă;

- s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Curtea de Apel Cluj, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casație formulată de către inculpatul A. cu mențiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, după cum urmează: Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 11 august 2025 și părților civile, C. B. la data de 08 august 2025.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A. nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25 august 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 15 octombrie 2025, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 996/A din data de 10 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație."

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, sunt examinate condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Se reține că decizia penală nr. 996/A din data de 10.06.2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2024 a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, fiind respectate dispozițiile art. 434 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen.., se constată că și acestea sunt îndeplinite. Astfel, titularul cererii de recurs în casație este inculpatul A., iar prin decizia recurată a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta.

Deopotrivă, este respectată și cerința reglementată de art. 435 C. proc. pen.., cererea de recurs în casație fiind formulată cu respectarea termenului prevăzut de aceste dispoziții.

Se constată că sunt îndeplinite și cerințele reglementate de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.., în cuprinsul cererii fiind menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, iar cererea este semnată de partea care a exercitat calea de atac. În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., în sensul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În ceea ce privește cazul de casare invocat de recurent, reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., trebuie menționat că aceste prevederi sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.

Criticile formulate de recurent, în sensul că nu există nicio probă certă din care să rezulte vinovăția inculpatului, precum și împrejurarea că fapta nu poate constitui infracțiunea de omor, cel mult ucidere din culpă, nu se circumscrie cazului de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen..).

În realitate, prin motivele formulate recurentul solicită rejudecarea cauzei, prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința configurării unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanțele inferioare și intrată în puterea lucrului judecat, ceea ce ar conduce la aplicarea unei alte sancțiuni mai ușoare.

Referitor la susținerea recurentului, în sensul că nu ar fi întrunite elementele de tipicitate subiectivă a infracțiunii, Înalta Curte reține că acest motiv nu poate face obiectul cenzurii în cadrul căii extraordinare de atac a recursului în casație, nici prin prisma cazului de casare invocat, nici prin prisma altui caz reglementat de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

O astfel de critică - fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege - nu poate fi verificată nici prin intermediul cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., întrucât dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. prevăd această ipoteză ca o teză distinctă de cea în care soluția de achitare se dispune pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală", acest caz de casare preluând doar prima teză a art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Analiza de legalitate a instanței de recurs în casație nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Pe calea recursului în casație nu pot fi invocate și, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casație nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăți, în vederea remedierii greșitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate, fiind obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situația factuală deja stabilită de instanța de apel, aceasta având un caracter definitiv.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu se circumscriu cazului de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen..) și nici altui caz prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru argumentele prezentate, având în vedere că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 996/A din data de 10 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024 nu îndeplinește în mod cumulativ condițiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 996/A din data de 10 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2025.