ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 610/2025

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 23 iunie 2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată, sub numărul x/2025, cererea de revizuire a încheierii nr. 406/RC/2024 din data de 20.06.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013, formulată de revizuentul A..

Prin cererea formulată, revizuentul A., prin apărător ales, a arătat, în esență, că, ulterior pronunțării încheierii nr. 406/RC/2024 din data de 20.06.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul în casație formulat de acesta, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., au fost declarat neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 50/2025, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În continuarea, inculpatul a arătat că în data de 23.08.2023 a formulat recursul în casație în dosarul nr. x/2013, solicitând admiterea căii extraordinare de atac in temeiul art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. coroborat cu art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., precum si cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor privind cazul de casare anterior indicat, cu argumentarea că acest text de lege este neconstituțional în măsura în care nu permite exercitarea recursului în casație și pentru cazul contrar, respectiv atunci când în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal.

Astfel, s-a menționat că prin încheierea din data 20.06.2024 pronunțată in dosarul nr. x/2013, s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul inculpat A. și a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

De asemenea, inculpatul a preczat că prin încheierea nr. 406/2024 din data 20.06.2024, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., a respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 1696/A din 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția Penală în dosarul nr. x/2013.

În acest context, s-a apreciat că, dispoziția legală declarată neconstituțională, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. a avut o înrâurire decisivă asupra hotărârii pronunțate în cauză, reprezentând motivul pentru care recursul în casație a fost respins, ca inadmisibil.

Prin urmare, s-a susținut că, în cauză, este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., în sensul că, după rămânerea definitivă a cauzei, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025 decizia CCR nr. 50 din 18 februarie 2025, prin care s-a constat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cauză, cererea de revizuire a fost formulată în termen legal, este motivată în fapt și în drept, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii atacate, susținându-se că sunt astfel îndeplinite toate condițiile pentru admiterea cererii de revizuire.

Totodată, inculpatul prin cererea formulată a mai solicitat admiterea recursului în casație astfel cum a fost formulat, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. prin raportare la deciziile nr. 297/2018 și 358/2022 ale Curții Constituționale a României și decizia nr. 67/2022 a ICCJ, precum și suspendarea executării pedepsei, implicit a efectelor mandatelor de executare a pedepsei și arestare.

Prin încheierea nr. 406/RC din data de 20 iunie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2013, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată revizuentul A. împotriva încheierii nr. 406/RC din data de 20 iunie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte constată că aceasta este admisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Sub aspectul evaluării condițiile de admisibilitate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost formulată în scris, motivată în fapt și în drept, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. - hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Cererea de revizuire vizează încheierea penală nr. 406/RC din data de 20 iunie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2013, definitivă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul în casație formulat de inculpatul A., motivat, în esență, de faptul că soluția de condamnare pronunțată de instanța de apel nu poate fi reformată într-o soluție de încetare a procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, situație ce nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de legiuitor.

După rămânerea definitivă a încheierii mai sus menționate, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., este neconstituțională.

Cererea de revizuire a fost formulată la data de 23.06.2025, adică în mai puțin de un an de la data publicării deciziei nr. 50 din 18 februarie 2025, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025.

Deopotrivă, se constată îndeplinită și condiția prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., cea a ridicării în cauză, de către revizuent, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., astfel încât constatând îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, va face aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 459 alin. (4) C. proc. pen., și va dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire.

În ceea ce privește fondul cererii de revizuire, Înalta Curte, evaluând consecințele încălcării dispoziției a cărei neconstituționalitate s-a constatat prin decizia Curții Constituționale nr. 50/18.02.2025, reține că acestea continuă să se producă în privința revizuentului atât timp cât soluția respingerii recursului său în casație, ca inadmisibil, a fost rezultatul aplicării dispoziției legale ulterior declarate ca neconstituționale, iar aceste efecte nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii atacate.

A raționa altfel, ar însemna împiedicarea, în continuare, a revizuentului de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casație și a perpetua încălcarea dispozițiilor art. 16, art. 21 și art. 129 din Constituția României, deși acesta a inițiat, la rândul său, controlul de constituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (ce au fundamentat soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație) în condițiile în care stabilitatea hotărârii judecătorești nu poate să primeze în raport cu prevederile cu valoare de principiu cuprinse în Constituție.

Așadar, această argumentație este firească și echitabilă, atâta vreme cât, în cauza respectivă, revizuentul, dând dovadă de diligentă, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., înțelegând să se folosească de acest mijloc de apărare în scopul valorificării drepturilor și intereselor sale legitime.

Deopotrivă, în considerarea acelorași argumente, Înalta Curte reține că respingerea cererii de revizuire ar lipsi de fundament însuși controlul de constituționalitate, întrucât autorul unei excepții de neconstituționalitate ar fi pus în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curții Constituționale, deci ale controlului de constituționalitate pe care l-a declanșat, împrejurare care ar echivala cu o veritabilă sancțiune aplicabilă acestuia.

În fine, sub aspectul solicitării apărării de constatare, ulterior admiterii cererii de revizuire, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație precum și a dispunerii suspendării executării pedepsei, Înalta Curte arată faptul că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire nu poate analiza condițiile de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de inculpat, cele două proceduri, aferente celor două căi extraordinare de atac, fiind distincte și complet diferite, reglementate de dispoziții legale de strictă interpretare și aplicare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 C. proc. pen.. și va admite în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 406/RC din data de 20 iunie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2013.

Va admite cererea de revizuire, va anula încheierea atacată, va dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, formulată de recurentul A., cu privire la dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație care, potrivit art. 440 C. proc. pen.., se face de un complet format de un judecător, iar în conformitate cu dispozițiile art. 461 alin. (1) C. proc. pen.., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanță (în speță, procedura de filtru a recursului în casație), Înalta Curte va trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de revizuentul A.. (în acest sens, deciziile penale nr. 594 din 07.06.2017, nr. 915 din 29.09.2017 decizia nr. 195 din 02.04.2019, nr. 276 din 16.04.2025 și nr. 362 din 20.05.2025 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 753 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 406/RC din data de 20 iunie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2013.

Admite cererea de revizuire, anulează încheierea atacată și dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, formulată de recurentul A., cu privire la dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 753 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2025.