Decizia nr. 608/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă

asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea care face obiectul cererii de completare a dispozitivului Prin decizia nr. 1486 din 17 septembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 544 din 4 martie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. 2. Cererea de completare a dispozitivului hotărârii La 6 octombrie 2025, prin cererea întemeiată pe dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., petentul A. a solicitat completarea deciziei nr. 1486 din 17 septembrie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

În susținerea cererii, petentul a arătat, ulterior antamării fondului cauzei și a evidențierii mijloacelor de probă de care a înțeles să se prevaleze pe parcursul diferitelor etape procesuale ale litigiului, că în dispozitivul hotărârii pronunțate nu se face referire la respectivele dovezi. În acest sens, a menționat că a formulat cererea de completare dat fiind faptul că "trebuie precizat fiecare act la ce filă din dosar se află și trebuie menționat ce prevede fiecare act în parte, pentru pronunțarea unei hotărâri legale". Ulterior, prin notele scrise transmise la 3 februarie 2026, petentul a expus, pe larg, cadrul factual al litigiului, solicitând, totodată, judecarea cauzei în lipsă. 3. Apărări formulate în cauză La 4 februarie 2026, intimata a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de completare formulată de petent, precum și judecarea cauzei în lipsă.

A indicat intimata că, prin hotărârea a cărei completare se solicită, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petent, instanța supremă nu era abilitată să analizeze motivele de fond invocate de acesta, astfel că și solicitarea de completare a hotărârii, prin analizarea fondului și schimbarea deciziei, este nelegală. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Asupra cererii de față, analizând cu prioritate excepția tardivității declarării acesteia, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit prevederilor art. 444 alin. (1) C. proc.

civ., "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare." Prin cererea dedusă judecății în prezenta cauză, petentul A. a solicitat completarea deciziei nr. 1486 din 17 septembrie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, hotărâre pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva deciziei nr. 544 din 4 martie 2025 a aceleiași instanțe.

Ca atare, decizia a cărei completare se solicită este o hotărâre dată într-o cale extraordinară de atac, astfel că, în aplicarea prevederilor art. 444 C. proc. civ., mai sus indicate, termenul de 15 zile de formulare a cererii de completare curge de la data pronunțării acesteia, respectiv de la data de 17 septembrie 2025, împlinindu-se la data de 3 octombrie 2025, conform regulilor de calcul impuse de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Or, cererea de completare ce formează obiectul prezentei cauze a fost introdusă la 6 octombrie 2025 (data oficiului poștal, conform dovezii de la dosarul de recurs), astfel că, în raport cu prevederile legale mai sus citate, se constată că termenul legal de 15 zile de la pronunțarea deciziei, în care putea fi introdusă cererea de completare, a fost depășit.

Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii petentului din exercitarea dreptului de a solicita completarea dispozitivului hotărârii instanței de revizuire, sancțiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." De asemenea, în cauză nu s-a formulat cerere de repunere în termenul de formulare a cererii de completare, în conformitate cu art. 186 alin. (2) C. proc.

civ. În aceste circumstanțe, reținând că decăderea este sancțiunea procedurală ce intervine în cazul nerespectării unui termen procedural imperativ, precum în cauză, constând în pierderea exercițiului dreptului procesual, și că, în speță, petentul nu a promovat prezenta cerere în termenul reglementat de lege, de 15 zile de la pronunțarea hotărârii, și nici nu a solicitat repunerea în termen, Înalta Curte urmează a constata că excepția tardivității cererii de completare este întemeiată și se impune a fi admisă, cu consecința respingerii cererii de completare a deciziei nr. 1486 din 17 septembrie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulate de petentul A., ca fiind tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca tardivă, cererea formulată de petentul A. privind completarea deciziei nr. 1486 din 17 septembrie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2026.