CASE OF DANEȘ AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF DANEȘ AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2021)

Tradus și revizuit de IER (

http://ier.gov.ro/)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A PATRA

CAUZA DANEȘ ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 44332/16 și alte două cereri – a se vedea lista din anexă)

HOTĂRÂRE

Art. 8

• Viață privată • Obligații pozitive • Respingerea acțiunii civile

formulate de membrii conducerii Ordinului național al doctorilor veterinari

împotriva unui jurnalist, în scopul protejării reputației lor după publicarea

unui articol într-

un săptămânal local • Punerea adecvată în balanță a

intereselor în joc în conformitate cu criteriile stabilite de Curtea europeană.

STRASBOURG

7 decembrie 2021

DEFINIT

IVĂ

7 martie 2022

Hotărârea a rămas definitivă în temeiul art.

44 §

2 din Convenție. Aceasta poate

suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

În cauza Da

neș și alții împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într

-o

cameră compusă din:

Yonko Grozev,

președinte

,

Tim Eicke,

Faris Vehabović

,

Iulia Antoanella Motoc,

Armen Harutyunyan

,

Pere Pastor Vilanova,

Jolien Schukking,

judecători,

ș

i Ilse Freiwirth,

grefieră adjunctă de secție

,

Având în vedere:

cererile (nr.

44332/16, 44829/16 și 44839/16) îndreptate împotriva

României, prin care trei resortisanți ai acestui stat, domnul Mihai Daneș

(„primul reclamant”), domnul Liviu Harbuz („al doilea reclamant“) și domnul

Viorel Andronie („al treilea reclamant”

), au sesizat Curtea la 26 iulie 2016,

în temeiul art.

34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale („Convenția”)

,

decizia de a aduce la cunoștința Guvernului român („Guvernul”) capătul

de cerere privind dreptul reclam

anților la respectarea vieții lor private (art. 8

din Convenție) și de a declara cererea inadmisibilă pentru celelalte capete de

cerere

,

observațiile părților,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 16 noiembrie 2021,

Pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată

:

INTRODUCE

RE

1.

Cererea privește respingerea acțiunii civile pe care reclamanții, membri

ai conducerii Colegiului Medicilor Veterinari din România (denumit în

continuare „C.M.V.R. ”), au formulat

-o împotriva unui jurnalist în scopul

de

a-

și proteja reputația în urma publicării unui articol

într

-

un săptămânal local.

Reclamanții invocă art.8 din Convenție.

ÎN FAPT

2.

Informațiile privind data nașterii, domiciliul și reprezentantul

reclam

a

nților sunt prezentate în tabelul anexat.

3.

Guvernul a fost reprezentat de agenții săi guvernamentali, cel mai

recent de doamna O. Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

1

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

I.

ARTICOLUL DE PRESĂ Î

N LITIGIU

4.

Jurnalistul A.A.C.O. a publicat în ediția din 18

-24 martie 2013 a

săptămânalului Bihoreanul și pe site

-

ul aceluiași ziar un articol intitulat

„Otrava din carne. În plin scandal al cărnii contaminate cu antibiotice, un

medic veterinar din Bihor acu

ză: vinovatul este conducerea C.M.V.R.

”

Articolul era redactat astfel:

„Laptele contaminat cu aflatoxină și calul vândut drept vită au pus pe jar autoritățile,

iar scandalul l-

a obligat pe însuși președintele Autorității Sanitar

-

Veterinare și pentru

Sigu

ranța Alimentelor (« A.N.S.V.S.A.») să

-

și prezinte

demisia. Despre un alt pericol,

însă, consumatorii nici nu au habar, deși poate fi letal: zilnic, pe mesele oamenilor ajung

cantități însemnate de alimente contaminate cu reziduurile medicamentelor

administrate animalelor în exces ori chiar inu

til.

Urmarea? Când oamenii care le consumă se îmbolnăvesc, medicamentele nu

-

și mai

fac efectul asupra lor, astfel încât pe viitor pot muri chiar și

dintr

-

o infecție considerată

acum una oarecare. Responsabilitatea

–

a

cuză un veterinar orădean – o poartă chiar

conducerea Colegiului Medicilor Veterinari, care controlează comerțul cu medicamente

de uz veterinar, o afacere de zeci de milioane de euro, incomparabil mai profitabilă

decât exercitarea cu bună

-

credință și onest

itate a profesiei de medic veterina

r.

Genocid lent

Săptămâna trecută, președintele ANSVSA Mihai Țurcanu demisiona pe fondul

scandalurilor privind siguranța produselor alimentare, cărora le

-

a pus capac reclamația

autorităților din Germania că o firmă românească a exportat carne de curcan cu resturi

de antibiotice.

«

Îndoparea animalelor cu medicamente e un adevărat genocid lent, fiind mai

dăunătoare chiar decât E

-

urile cu potențial cancerigen», consideră medicul veterinar

(C.M) (foto),

secretarul general al

Patronatului Medicilor Veterinari Privați din

România, care a atras atenția asupra acestui pericol încă de acum trei ani. Motivul? În

timp efectele sunt devastatoare pentru oamenii care consumă produse de la animalele

așa

-

numite «de rentă»: lapte, brânză, carne, ouă. «Practic, oamenii iau antibiotice fără

să știe și ajung la antibiorezistență», explică medic

ul.

«Neavând decât cunoștințe empirice, țăranii și fermierii cumpără și administrează

animalelor medicamente cum cred ei.

Nerespectând perioada de așt

eptare în care

medicamentele trebuie să se metabolizeze, comercializează apoi produsele. Dar

medicamentele sunt eliminate din corpul animalelor de 3-4 ori mai mult prin lapte decât

prin urină.

(Țăranii și fermierii) ignoră chiar și că administrarea unor m

edicamente în

perioada de lactație a animalelor e complet interzisă. A doua zi omul duce laptele în

piață sau, mai rău, carnea animalului pe care, pentru că nu s

-

a însănătoșit în urma așa

-

zisului tratament, îl sacrifică și îl valorifică pentru a nu rămâne

cu paguba.

De multe

ori cumpără lapte contaminat părinții unor copii bolnavi, care cred că nu trebuie să aibă

altă grijă decât să

-

l fiarbă», explică Maier.

Boli mortale...

Din practica de zi cu zi, veterinarul bihorean a constatat că țăranii și micii ferm

ier

i

administrează medicamente animalelor fără ca acestea să fie diagnosticate de vreun

medic, ceea ce duce la un «eșec terapeutic» care maschează adevăratele cauze ale

bolilor, administrează medicamentele nejustificat în viroze respiratorii, gripă,

neopla

sme și alergii, aleg greșit antibioticul deoarece nu

-i cunosc spectrul

antimicrobian de acțiune, asociază inutil antibioticele, le dozează excesiv sau

2

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

insuficient, le administrează pe o durată prea lungă sau prea scurtă și nu respectă

intervalul între două administrări, ba chiar le folosesc în scop profilactic, crezând că așa

pot preveni îmbolnăvirea animalelor.

Ca urmare, oamenii care consumă produse de la animalele contaminate devin

vulnerabili atunci când, la rândul lor, trebuie tratați cu antibiotice în boli infecțioase (de

la gripă, viroze respiratorii ori febră până la bruceloză, tetanos ori antrax). La fel se

întâmplă și cu produsele antiparazitare [(utilizate în tratamentul) giardiozei, teniazei ori

trichinelozei]

.

Totul e posibil, explică doctorul (C.M)., deoarece în România circulația

medicamentelor nu este reglementată.

«În toate țările UE, medicamentele de uz

veterinar le pot prescrie și administra doar medicii veterinari.

Numai la noi se vând la

liber».

Revoltător, povestește medicul, «în 2011

, la inaugurarea noului sediu al DSVSA

( direcția departamentală sanitar veterinară pentru siguranța alimentelor) Bihor, i

-am

cerut directorului general al ANSVSA Corneliu Ceică să facă demersuri pentru

reglementarea circulației medicamentelor de uz veterinar și mi

-

a răspuns că este „prea

mic pentru un război atât de mare”. M

-

a lăsat fără replică. Mă întrebam de ce mai ocupă

funcția dacă nu poate garanta siguranța alimentelor, cum cere chiar și denumirea

instituției.

»

Afacere de milioane

De ce războiul este „mare”? Pentru că negoțul cu aceste medicamente produce anual

zeci de milioane de euro, iar profitorii sunt inclusiv șefi din DSVSA

-

uri, ANSVSA și

ai Colegiului Medicilor Veterinari. Chiar săptămâna trecută, un reportaj TV arăta cum

directorul de la Suce

ava patronează o farmacie veterinară și, deci, are interesul să vândă

orice, oricui și oricum. La fel, site

-ul revistei

Veterinarul

prezenta dezvăluiri făcute de

conducerea Patronatului Medicilor Veterinari Privați din România (PMVR) despre

legăturile, pe bani mulți, între conducerea CMVR și producătorii și comercianții de

medicamente.

Culmea e că, anul trecut, la inițiativa PMVR, președintele de atunci al ANSVSA,

(R.R.), a emis un Ordinul 41/2012, prin care pentru prima oară se aplica Legea 160

privind si

guranța alimentelor, reglementând circulația medicamentelor de uz veterinar,

în sensul că farmaciile veterinare puteau fi deținute doar de medici veterinari cu liberă

practică, trebuia să funcționeze în același spațiu sau într

-

un spațiu funcțional legat de

cabinetele veterinare, iar prescripția și administrarea medicamentelor putea fi făcută

doar de medici veterinari. La doar câteva zile, însă, conducerea CMVR a contestat

Ordinul, cerând anularea lui în justiție pe motiv că fusese emis fără respectarea

cond

ițiilor de transparență decizională. PMVR arată, însă, că interesul nu a fost

respectarea deontologiei profesiei de medic veterinar, ci obținerea unor profituri cât mai

mari de pe urma vânzării la liber a acestor medicamente. Explicația? Președintele

Colegiului (V.A.

–

cel de-al treilea reclamant), prim-

vicepreședintele (L.H. –

cel de-al

doilea reclamant) și secretarul (M.D. – primul reclamant) reprezintă interesele unor

firme precum (I.), (S.) și (F.), controlate de un afacerist, (S. S.), care a preluat fr

audulo

s

atât Institutul Pasteur din București, cât și cel mai mare distribuitor de medicamente

pentru uz veterinar din țară, (firma) (F) (la care secretarul CMVR e chiar ang

ajat).

Culmea, șefii Colegiului au cerut anularea Ordinului 41/2012 fără să fi avut

mandatu

l

medicilor veterinari pe care, chipurile, îi reprezintă, lovind astfel și în interesele

profesionale ale acestora. «Colegiul Medicilor umani apără interesele medicilo

r umani,

breasla notarilor apără interesele notarilor, doar Colegiul Medicilor Ve

terinari e

împotriva medicilor veterinari și a sănătății populației», spune (C.M.

).

3

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Analize „pe sărite

”

Și mai grav e că Direcțiile județene Sanitar

-

Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor, deși au compartimente de farmacovigilență, nu fac analize

pentr

u

depistarea reziduurilor de medicamente din produsele animale decât în mod sporadic,

pentru că sunt prea scumpe. «De obicei se fac analize pentru depistarea zoonozelor,

cum e trichineloza, dar pentru identificarea resturilor de medicamente foarte rar, din

cauză că pot costa până la 200 de lei», spune (C

.M.).

Bihoreanul

l-

a abordat pe această temă pe șeful DSVSA Bihor, (R. M.) (foto), însă

oficialul s-

a dovedit iritat de întrebări și de temă, motivând că acestea sunt „secrete de

serviciu” și adăugând că în tot județul există doar două abatoare pentru sacrificarea

animalelor. Altfel spus, și pericolul procesării cărnii provenite de la animale îndopate

cu antibiotice ar fi, vezi Doamne, mai mic. « Credeți că prin scandaluri de presă și prin

demisii la ANS

VSA se rezolvă problemele?, », supărat că eficiența sistemului pe care

îl reprezintă e pusă în discuție. Ca și cum, invers, problemele s

-ar rezolva de la sine prin

atât de clasica punere a batistei pe țambal ori ascunderea lor sub preș

... ”

II.

ACȚIUNEA ÎN JUSTIȚIE ÎNTREPRINSĂ DE RECLAMANȚI

5.

La 23 iulie 2013, reclamanții, care îndeplineau funcțiile de secretar al

biroului executiv, prim-

vicepreședinte și, respectiv, președinte al C.M.V.R.,

au formulat o acțiune în răspundere civilă delictuală în fața Judecătoriei

sectorului 5 București împotriva săptămânalului Bihoreanul și a jurnalistului

A.A.C.O., autorul articolului. Reclamând atingerea adusă reputației lor,

aceștia au acuzat conducerea săptămânalului și autorul articolului în litigiu că

au folosit termeni pe care i-

au considerat defăimători, sugerând că ar fi parțial

responsabili de consumul de către populație de alimente contaminate cu

reziduuri de antibiotice, că ar susține comerțul cu medicamente de uz

veterinar, că ar avea un in

teres în anularea Ordinului nr. 41/2012 emis de

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

(„A.N.S.V.S.A. ”) și că au acționat împotriva intereselor medicilor veterinari

membri ai C.M.V.R. Aceștia au susținut că supravegherea comerțului cu

medicamente de uz veterinar era de competența A.N.S.V.S.A. și nu era de

competența C.M.V.R. și că anularea în instanță a ordinului menționat nu era

de natură să conducă la un pericol pentru sănătatea populației sau să creeze

avantaje pentru

ei sau pentru distribuitorii de antibiotice. Aceștia au susținut

că limbajul folosit în articol a depășit limitele libertății de exprimare și că

prejudiciul suferit a fost cu atât mai semnificativ cu cât articolul a fost

publicat într-

o perioadă de presiune mediatică intensă asupra C.M.V.R. și a

medicilor veterinari, ca urmare a unui scandal privind vânzarea ilegală de

carne de cal și exportul ilegal de produse de origine animală.

6.

În apărarea sa, săptămânalul a declarat că scopul

articolului nu a fost

acela de a afecta reputația reclamanților, ci de a trage un semnal de alarmă cu

privire la o chestiune de interes public referitoare la protecția sănătății

populației.

4

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

A. Judecata

pe fond

7.

Prin hotărârea din 26 iunie 2014, Judecătoria Sectorului 5 București

(„judecătoria”)a respins acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată. Pentr

u

a ajunge la această concluzie, instanța de prim grad a analizat mai întâi

conținutul articolului în litigiu, a audiat un martor (

medicul veterinar C.M.)

propus de pârâți și un martor (J.L.M.) propus de reclamanți și a adunat

mărturii de la părți și probe cu înscrisuri de la aceștia. Aceasta a considerat

apoi că articolul în cauză prezenta în întregime opinia medicului veterinar

C.M.

cu privire la comercializarea fără prescripție medicală a antibioticelor

de uz veterinar și la efectele acestora asupra sănătății populației. De

asemenea, a subliniat faptul că Ordinul nr. 41/2012 a fost anulat la 29 aprilie

2013 de către Curtea de Apel București în urma unei contestații depuse de

C.M.V.R.

8.

După ce a constatat că litigiul se referea la un conflict între dreptul la

libertatea de exprimare al autorului articolului și dreptul la viață privată al

reclamanților (art. 8 și 10 din Convenție), instanța de prim grad a considerat

că ambele drepturi concurente erau aplicabile, că obligațiile pozitive de a

proteja drepturile părților și de a găsi un echilibru echitabil între ele reveneau

statului și că ingerința era prevăzută de Constituția României și de Codul

civil. Acesta a reamintit apoi criteriile care reies din jurisprudența Curții și

care trebuie luate în considerare la punerea în balanță a celor două drepturi

(contribuția la o dezbatere de interes general, reputația persoanelor în cauză

și scopul articolului, comportamentul anterior al persoanelor în cauză și

repercusiunile articolului) și a procedat la aplicarea acestora în cazul de față,

după ce a subliniat importanța distincției între fapte și judecăți de valoare și

rolul jucat de metoda de obținere a informațiilor și de buna credință a

autorului publicației.

9.

Astfel, în ceea ce privește problema pericolului pe care îl prezintă

pentru sănătatea umană comercializarea și utilizarea fără prescripție medicală

a antibioticelor de uz veterinar, abordată în articolul în litigiu, instanța de prim

grad a considerat că este vorba de un subiect de interes public care contribuie

la o dezbatere de interes general și major și că, potrivit jurisprudenței Curții,

publicul are dreptul de a avea acces la informații care să îi permită să evaluez

e

pericolul la care este expus. Instanța de prim grad a citat, în acest sens,

cauza

Tătar împotriva

României

(nr. 67021/01, pct. 88, 27 ianuarie 2009). A

observat de aseme

nea că situații similare, cum ar fi exportul de către o

companie românească de carne de curcan care conținea reziduuri de

antibiotice sau contaminarea laptelui cu aflatoxine, care au condus la demisia

președintelui A.N.S.V.S.A., atrăseseră atenția presei î

nainte de publicarea

articolului în litigiu.

10.

În ceea ce privește reputația persoanelor în cauză,

instanța de prim

grad a reținut că reclamanții îndeplineau funcțiile de secretar al Biroului

Executiv, de prim-

vicepreședinte și, respectiv, de președinte al C.M.V.R.,

5

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

care, potrivit instanței, era un ordin profesional de interes public, întrucât

emitea avize consultative cu privire la actele normative din domeniul

medicinei veterinare, elabora acte normative obligatorii și aplica sancțiuni. În

consecință, instanța de prim grad a considerat că reclamanții puteau fi

asimilați unor „persoane publice” în sensul jurisprudenței Curții [în acest sens

a citat cauzele

Krone Verlag GmbH & Co. KG împotriva Austriei

, nr.

34315/96, pct. 37, 26 f

ebruarie 2002, și

Verlagsgruppe News GmbH

împotriva Austriei

(nr. 2), nr. 10520/02, pct. 36, 14 decembrie 2006]. Făcând

trimitere la cauzele

Petrenco împotriva Moldovei

(nr. 20928/05, 30 martie

2010) și

Lingens împotriva Austriei

(8 iulie 1986, pct. 42, seria A nr. 103),

aceasta a adăugat că primul și al treilea reclamant, fiind deținători de doctorat

în medicină veterinară și cadre universitare cu o experiență academică

considerabilă, beneficiau de notorietate în domeniul științific și că, în plus, al

trei

lea reclamant, membru al Parlamentului României, era un „om politic”.

Prin urmare, a concluzionat că toți trei erau expuși la o critică mai amplă decât

cea permisă pentru o persoană fizică.

11.

În ceea ce privește articolul, instanța de prim grad a constatat că acesta

nu se referea la viața privată a reclamanților, care nu erau vizați decât în

tr

-un

mod secundar privind felul în care aceștia reprezentau interesele medicilor

veterinari, și că mesajul principal al articolului se referea la sănătatea publică.

12.

Făcând trimitere la conduita anterioară a persoanelor menționate în

articolul în litigiu, instanța de prim grad a reamintit că subiectul articolului în

discuție făcuse deja obiectul unui articol de presă publicat în ziarul național

Cotidianul

și că informațiile respective fuseseră preluate de presa online

(www.interceptor.informatia.ro sau www.sursadestiri.net) și de un p

ost

național de televiziune (Antena 3) într

-

o emisiune în cadrul căreia se

discutaser

ă interesele pe care le

-

ar putea avea reclamanții în anularea

Ordinului nr. 41/2012. Instanța de prim grad a observat că cel de

-al treilea

reclamant făcuse deja obiectul mai multor articole de presă care îl vizau în

calitatea sa de deputat și care se refereau la modul în care acesta își dobândise

și își declarase bunurile.

13.

Instanța de prim grad a procedat apoi la analiza afirmațiilor în litigiu

și a concluzionat că unele dintre acestea, cum ar fi cele referitoare la

contaminarea

cărnii și la consumul zilnic al acesteia de către populație,

reprezentau declarații de fapt a căror veridicitate putea fi dovedită. Drept

exemplu, instanța a amintit situația creată de exportul de carne de curcan

contaminată cu reziduuri de antibiotice, care a făcut obiectul unei plângeri

din partea autorităților germane și a dat naștere la mai multe anchete

jurnalistice.

14.

Instanța de fond a considerat drept judecăți de valoare afirmațiile

referitoare la controlul exercitat de c

onducerea C.M.V.R. asupra comerțului

cu medicamente veterinare, afirmații care nu fuseseră făcute de medicul

veterinar C.M., dar la care acesta a subscris pe deplin în timpul mărturiei sale.

Instanța a considerat că aceste declarații aveau o bază factuală suficientă,

6

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

susținută de mărturiile reclamanților înșiși, care au confirmat că erau, de

asemenea, acționari în societățile care distribuiau medicamente veterinare la

nivel național (societățile F. SA, S.C. SARL și I. SARL), ceea ce a confirmat

ideea unui

control de facto al acestei activități extrem de profitabile de către

reclamanți. În același context, instanța de prim grad a considerat drept

judecăți de valoare afirmațiile autorului articolului potrivit cărora conducerea

C.M.V.R. ar fi profitat de pe ur

ma comerțului fructuos cu medicamente de uz

veterinar și ar fi avut un interes personal în anularea Ordinului nr. 41/2012,

care urmărea să asigure un cadru mai eficient pentru acest comerț. Pentru a

ajunge la această concluzie, instanța de prim grad s

-a bazat pe un articol

publicat în mai 2013 în ziarul Medicul Veterinar, intitulat „Un semnal de

alarmă”, care confirma faptul că comercializarea medicamentelor veterina

re

fără prescripție medicală reprezenta o problemă de actualitate. În plus,

instanța de prim grad a observat că primul reclamant nu a contestat, în timpul

mărturiei sale, faptul că reclamanții erau asociați cu omul de afaceri S.S., care

controla societatea F. SA, cel mai mare distribuitor de medicamente

veterinare la nivel național, și care făcea

obiectul unei anchete penale privind

preluarea ilegală a unei alte structuri medicale. În ceea ce privește afirmația,

de fapt imputabilă autorului articolului, potrivit căreia conducerea C.M.V.R.

nu i-

ar fi mandatat pe reclamanți să solicite anularea Ordi

nului nr. 41/2012,

instanța a hotărât că aceasta era o judecată de valoare care își avea originea

în mărturia medicului veterinar C.M. și în mai multe articole de presă care

relatau nemulțumirea exprimată de o mare parte a medicilor veterinari cu

privire la demersul de anulare a Ordinului nr. 41/2012

.

15.

În ceea ce privește modalitatea de obținere a informațiilor și

veridicitatea acestora, instanța a considerat că autorul articolului a respectat

deontologia profesională în măsura î

n care, înainte de a-

și publica articolul, a

consultat articole de presă pe același subiect, a verificat dacă achiziționarea

acestui tip de medicamente nu necesita prescripție medicală, a studiat CV

-

urile reclamanților, ceea ce i

-

a permis să confirme că aceștia erau acționari în

societățile de distribuție a medicamentelor, a contactat medicul C. M. pentru

ca afirmațiile sale să fie coroborate de un specialist în domeniu și a încercat

să obțină informații telefonic de la D.S.V.S.A. Bihor. Citând cauza

Jersil

d

împotriva Danemarcei

(23 septembrie 1994, pct. 35, seria A nr. 298), instanța

de prim grad a constatat, de asemenea, că majoritatea afirmațiilor făcute de

jurnalist reprezentau opinia medicului veterinar C.M.

16.

Instanța de prim grad a concluzionat apoi că analiza efectuată în

conformitate cu criteriul bunei-

credințe a autorului articolului în litigiu a

arătat că acesta a oferit o bază factuală suficientă pentru afirmațiile sale și că

a utilizat un ton obiectiv

și un limbaj moderat pentru a transmite un mesaj

care se înscria în cadrul unei dezbateri inițiate de alți jurnaliști pe aceeași

temă. În ceea ce privește afirmațiile reclamanților potrivit cărora pârâții nu

le-

ar fi acordat un drept la replică, instanța a considerat că, având în vedere

7

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

observația referitoare la judecățile de valoare exprimate de jurnalist, un

eventual drept la replică pentru reclamanți nu era de niciun folos.

17.

În sfârșit, în ceea ce privește repercusiunile articolului, instanța de

fond a reținut că acesta a fost publicat într

-

un ziar local, al cărui site a fost

vizitat de 95% dintre cititorii județului Bihor conform rezultatelor unui studiu

adăugat la dosar. Aceasta a concluzionat că articolul îi viza foarte puțin pe

reclamanți și că, în circumstanțele cauzei, orice constatare a unei abateri din

partea pârâților ar fi încălcat dreptul la libertatea de exprimare, cu efectul de

a descuraja presa. Instanța a hotărât că în speță nu au fost întrunite condițiile

de

răspundere civilă delictuală și a respins acțiunea ca fiind vădit nefondată.

B.

Apelul declarat de reclamanți

18.

Reclamanții au declarat apel împotriva acestei hotărâri, criticând

aplicarea eronată, în opinia lor, a principiilor care decurg din jurisprudența

Curții, precum și interpretarea incorectă, din punctul lor de vedere, de către

instanța de prim grad a condițiilor privind răspunderea civilă delictuală.

o hotărâre definitivă di

n 16 septembrie 2015, Tribunalul

București („tribunalul”) a respins apelul reclamanților și a confirmat

hotărârea instanței de prim grad. Acesta a considerat că criticile formulate de

reclamanți sunt nefondate, întrucât instanța de prim grad a luat în cons

iderare

nu numai dispozițiile legale interne, ci și principiile stabilite de jurisprudența

Curții cu privire la punerea în balanță a celor două drepturi concurente.

Hotărârea a fost comunicată reclamanților la 27 ianuarie 2016.

CADRUL JURIDIC INTERN RELEVANT

20.

În conformitate cu art. 1349 alin. (1) C. civ., orice persoană are

îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului

le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale,

drept

urilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care cauzează

altuia un prejudiciu printr-

o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat

să îl repare (art.

1357 C. civ.).

ÎN DREPT

I. CONEXAREA

CERERILO

R

în ved

ere similitudinea obiectului cererilor, Curtea consideră

potrivit să dispună conexarea acestora (conform art. 42 § 1 din Regulamentul

Curții).

8

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

II. CU PRIVIRE LA PRETIN

SA ÎNCĂLCARE A ART.

8 DIN

CONVENȚI

E

22.

Reclamanții se plâng de faptul că autoritățile naționale nu le

-au

protejat dreptul la respectarea reputației lor împotriva prejudiciului cauzat de

publicarea articolului în litigiu

.

Aceștia invocă art. 8 din Convenție, ale cărui părți relevante în speță sunt

redactate după cum urmează:

„(1) Orice

persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie

[...]

(2)

Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui d

rept decât

în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care,

într-

o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța

publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale,

protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăț

ilor altora.

”

A. Cu

privire la admisibilitat

e

1.

Aplicabilitatea art. 8 din Convenție

23.

Curtea reamintește că dreptul la protecția reputației este un drept care,

ca element al vieții private, intră sub incidența art. 8 din Convenție [

Axel

Springer AG împotriva Germaniei

(MC), nr. 39954/08, pct. 83, 7 februarie

2012; și

Polanco Torres și Movilla Polanco împotriva Spaniei

, nr. 34147/06,

pct. 40, 21 septembrie 2010]. Pentru ca această dispoziție să devină

aplicabilă, prejudiciul adus reputației persoanei trebuie să aibă un anumit

nivel de gravitate și să fi fost realizat astfel încât să aducă atingere exercitării

personale a dreptului la respectarea vieții private. Această condiție se aplică

reputației sociale în general și reputației prof

esionale în special [

Axel

Springer AG

, citată anterior, pct. 83; și

Denisov împotriva Ucrainei

(MC), nr.

76639/11, pct. 112, 25 septembrie 2018, cu trimiterile citate acolo].

24.

În speță, având în vedere că articolul în litigiu sugera că reclamanții,

care erau membri ai conducerii C.M.V.R., nu reprezentau de fapt interesele

medicilor veterinari și erau implicați în comercializarea de medicamente

veterinare (

supra

, pc

t. 4

),

Curtea consideră că afirmațiile făcute în articol erau

suficient de grave pentru a reclama aplicarea art. 8 din Convenție.

motive de inadmisibilitate

25.

Constatând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat și

că nu prezintă nici un alt motiv de inadmisibilitate în sensul art. 35 din

Convenție, Curtea îl declară admisibil.

9

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

B. Cu

privire la fon

d

1.

Argumentele părților

a)

Reclamanții

26.

Reclamanții arată că au fost acuzați că s

-au

aflat la originea vânzării

fără prescripție medicală a antibioticelor de uz veterinar, că au acționat fără

mandatul medicilor veterinari pe care îi reprezentau și, mai mult, împotriva

sănătății populației, când au contestat Ordinul nr. 41/2012, și că au obț

inu

t

astfel profituri din vânzarea fără prescripție medicală a medicamentelor de uz

veterinar. Aceștia consideră că aceste afirmații, care au fost publicate și pe

site-

ul săptămânalului Bihoreanul, sunt suficient de grave pentru a constitui

o încălcare a art. 8 din Convenție.

27.

Reclamanții critică modul în care instanțele naționale au pus în balanță

cele două drepturi concurente. Aceștia consideră că afirmațiile în litigiu au

depășit limitele unei dezbateri de interes general privind sănătatea populației,

deoarece, în opinia lor, acestea au vizat, de asemenea, respectarea

deontologiei profesionale specifice profesiei de medic veterinar. În ceea ce

privește sursa de inspirație a articolului în litigiu, aceștia precizează că, în

afa

ră de interviul acordat de medicul veterinar C.M., un singur articol de pres

ă

a fost publicat pe aceeași temă, la data de 13 martie 2013, în ziarul Cotidian

ul,

și că acest articol face obiectul altor trei cereri depuse de ei la Curte. Aceștia

au adăugat că, deși problema contaminării cărnii cu reziduuri de medicamente

a făcut obiectul unor articole similare, nu s

-

a făcut nicio referire care să

-i

vizeze pe ei sau pe C.M.V.R. înainte de publicarea articolului în litigiu. În

ceea ce privește notorietatea lor, reclamanții consideră că funcțiile lor în

cadrul C.M.V.R. nu prezintă o importanță deosebită.

28.

Reclamanții au susținut că afirmațiile în cauză nu aveau nicio bază

factuală, element necesar chiar și în cazul judecăților de valoare. Aceștia

citează în acest sens cauzele

Ierusalim împotriva Austriei

(nr. 26958/95,

pct. 43, CEDO 2001-II),

Lešník împotriva

Slovaciei

(nr. 35640/97, pct. 57,

CEDO 2003-

IV), și

Vides Aizsardzības Klubs împotriva

Letoniei

(nr. 57829/00,

pct. 44,

27 mai

200

4). Făcând trimitere la cauza

Stângu și

Scutelnicu împotriva

României

(nr. 53899/00,

pct. 53,

31 ianuarie

2006),

aceștia susțin că medicul C.M., audiat în calitate de martor, nu s

-

a pronunțat

cu privire la vinovăția lui C.M.V.R. și chiar a negat că ar fi

autorul

declarațiilor citate de jurnalistul A.A.C.O. în articolul său. Aceștia au adăugat

că faptul că, autorul articolului a citat afirmații care nu fuseseră făcute de

medicul veterinar C.M., demonstrează nerespectarea deontologiei

profesionale și, prin urmare, o lipsă de bună credință [citează în acest sens

cauza

Radio France și alții împotriva Franței,

nr. 53984/00, pct. 37, CEDO

2003-

X (extrase)].

Potrivit reclamanților, acest punct de vedere ar fi fost

confirmat și de faptul că jurnalistul nu a solici

tat avizul A.N.S.V.S., care a

emis ordinul nr. 41/2012, și nu a solicitat punctul de vedere al reclamanților

10

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

și nici nu a efectuat cercetările documentare necesare înainte de a publica un

articol.

29.

Reclamanții consideră că afirmațiile în litigiu nu reprezentau judecăți

de valoare, ci declarații de fapt. În acest sens fac trimitere la declarațiile

atribuite în mod eronat doctorului C.M. și la afirmațiile referitoare la absenț

a

unui mandat de anulare a ordinului nr. 41/2012, despre

care susțin că nu ar

avea niciun temei real. Aceștia fac trimitere în acest sens la cauza

Lešník

(citată anterior, pct.

57). În sfârșit, în ceea ce privește repercusiunile

articolului, reclamanții au declarat că au fost subiectul mai multor reportaje,

doc

umentare și articole de presă care au pus la îndoială probitatea lor morală.

Aceștia au adăugat că articolul în litigiu a fost publicat și pe site

-ul

săptămânalului Bihoreanul, ceea ce l

-

a făcut mai accesibil publicului larg, și

a încălcat încă o dată dreptul lor la o bună imagine și reputație și a avut, în

plus, repercusiuni asupra carierei lor academice.

b) Guvernul

protejate de art. 8 și art. 10 din Convenție, ca

re sunt rezumate în cauza

Von

Hannover împotriva Germaniei

(nr. 2) [(MC), nr. 40660/08 și 60641/08

, pct.

65 și 70, CEDO 2012], și consideră că prezenta cauză vizează două drepturi

concurente. Acesta consideră că ingerința în speță era prevăzută de lege și că

urmărea un scop legitim. Guvernul susține că instanțele naționale, după ce au

stabilit aplicabilitatea art. 8 în speță, au pus în balanță cele două drepturi pe

baza criteriilor care decurg din jurisprudența Curții. Acesta consideră că

principala problem

ă care trebuie analizată este dacă statul a asigurat un

echilibru corect între cele două drepturi concurente.

31.

În acest sens, Guvernul arată că instanța de fond a concluzionat, după

analiza probelor din dosar, că articolul în litigiu a tras un semnal de alarmă

cu privire la o chestiune de sănătate publică și a contribuit astfel la o dezbatere

de interes general cu privire la o problemă de interes major pentru societate.

Acesta consideră că reclamanții, în virtutea funcțiilor lor, erau supuși unui

control mai atent din partea presei; că articolul nu se referea la viața lor

privată; că toate afirmațiile, dintre care unele reprezentau declarații de fapt,

iar altele erau judecăți de valoare, aveau o bază factuală suficientă și că

auto

rul articolului a respectat normele de etică profesională înainte de a

-l

publica. Acesta adaugă că tribunalul a confirmat analiza instanței de prim

grad și a hotărât că reclamanții nu și

-

au fundamentat suficient acuzațiil

e

pentru ca apelul lor să poată fi

admis.

32.

Guvernul consideră că instanțele naționale au făcut o evaluare a

intereselor concurente în acest caz. Acesta precizează că instanțele au hotărât

că autorul articolului nu a acționat cu scopul de a aduce atingere reputați

ei

reclamanților și că, în speță, reclamanții nu îndeplineau condițiile pentru a

introduce o acțiune în răspundere civilă delictuală. Acesta arată că instanțele

interne au constatat că autorul articolului a acționat cu bună credință, că

11

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

reclamanții (care au continuat să își exercite funcțiile în cadrul C.M.V.R.) n

u

au dovedit existența vreunui prejudiciu rezultat din publicarea articolului în

litigiu și că, în virtutea funcțiilor lor, au fost considerați persoane publice în

sensul Convenției. Acesta face referire la jurisprudența Curții [în special la

cauzele

Palade împotriva României

(dec.), nr. 37441/05, 31 august 2010;

Timciuc împotriva României

(dec.), nr. 28999/03, 12 octombrie 2010; și

Stroea împotriva României

(Comitetul), nr. 76969/11, 22 octombrie 2019],

care ar acorda prioritate libertății de exprimare atunci când este pusă în

balanță cu dreptul la viață privată, și consideră că statul pârât nu și

-

a încălcat

obligația pozitivă de a asigura respectarea dreptului la viață privată al

reclamanților

.

ivarea Curții

a) Principiile

general

e

33.

Curtea reamintește că, în cauzele de același tip cu cea examinată,

problema nu o constituie vreun act al statului, ci pretinsa insuficiență a

protecției acordate de instanțele interne vieții private a reclamanților. Deși

art.

8 are, în principal, scopul de a proteja persoana împotriva unor ingerințe

arbitrare din partea autorităților publice, acesta nu se limitează la a impune

statului să se abțină de la astfel de ingerințe: acestui angajament

negativ i se

adaugă obligații pozitive inerente respectării efective a vieții private sau de

familie. Acestea pot implica adoptarea de măsuri care vizează respectarea

vieții private chiar și în relațiile dintre persoane [

Von Hannover

(nr. 2),citată

anterio

r, pct. 98]. Granița dintre obligațiile pozitive și obligațiile negative ale

statului în raport cu art. 8 nu se pretează unei definiri precise; principiile

aplicabile sunt totuși comparabile. În special, în ambele cazuri, trebuie să se

țină seama de echili

brul just între interesele concurente aflate în joc (

ibid.

,

pct. 99).

34.

În cazul în care capătul de cerere cu care este sesizată Curtea se referă

la o încălcare a drepturilor protejate de art. 8 din Convenție ca urmare a

exercitării de către alții a dreptului lor la libertatea de exprimare, este necesar

să se țină seama în mod corespunzător, la aplicarea art. 8, de cerințele art. 1

0

din Convenție (a se vedea, de exemplu, și

mutatis mutandis

,

Von Hannover

împotriva Germaniei

, nr. 59320/00, pct. 58, CEDO 2004-VI). Astfel, în

aceste cazuri, Curtea va trebui să realizeze o evaluare comparativă a dreptului

la respectarea vieții sale private și a interesului public pentru protejarea

libertății de exprimare, având în vedere că nu există o ierarhie între drepturile

garantate de cele două articole (

Sousa Goucha împotriva Portugaliei

, nr.

70434/12, pct. 42, 22 martie 2016).

35.

În această privință, Curtea amintește că a avut deja ocazia să enunțe

principiile relevante care trebuie să ghideze aprecierea sa în acest domeniu

[

Couderc și Hachette Filipacchi Associés împotriva Franței

(MC), nr.

40454/07, pct. 90-

93, CEDO 2015 (extrase); și

Von Hannover (nr. 2)

, citată

12

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

anterior, pct. 95-99]. Astfel, Curtea a stabilit o serie de criterii în cadrul

evaluării comparative a drepturilor în litigiu [

Axel Springer AG

, citată

anterior, pct. 90-

95, și

Von Hannover (nr. 2)

, citată anterior, pct. 109

-113].

Criteriile definite aplicabile în materie

– în măsura în care sunt relevante în

speță – sunt contribuția la o dezbatere de interes general, notorietatea

persoanei vizate, obiectul reportajului, comportamentul anterior al persoane

i

vizate; și conținutul, forma și repercusiunile publicației (a se vedea,

mutatis

mutandis

,

Couderc și

Hachette Filipacchi Associés

, citată anterior, pct. 93).

t, Curtea amintește că, deși presa nu trebuie să

depășească anumite limite, în special în ceea ce privește protecția reputației

și a drepturilor altora, îi revine totuși sarcina de a comunica, cu respectarea

îndatoririlor și a responsabilităților sale, informații și idei cu privire la toate

problemele de interes general. Funcția sa de difuzare a informațiilor și ideilor

cu privire la astfel de probleme se completează cu dreptul publicului de a

primi astfel de informații și idei. În caz contrar, presa nu ar

putea juca rolul

său indispensabil de „câine de pază” (

Axel Springer AG

, citată anterior, pct.

79).

37.

Curtea a subliniat totodată că contribuția presei la o dezbatere de

interes general nu se poate limita numai la fapte de actualitate sau dezbateri

preexistente. Desigur, presa este un mijloc de difuzare a dezbaterilor de

interes general, dar are totodată rolul de a dezvălui și de a comunica

publicului informații care ar putea să stârnească interesul și să ducă la astfel

de dezbate

ri în cadrul societății (

Couderc și Hachette Filipacchi Associés

,

citată anterior, pct. 114).

38.

În exercitarea competenței sale de control, Curtea nu are sarcina de a

se substitui instanțelor naționale, ci trebuie să verifice, av

ând în vedere cauza

în ansamblu, dacă hotărârile pe care acestea le

-

au pronunțat în temeiul

competenței lor de apreciere sunt în concordanță cu dispozițiile Convenției

(

Axel Springer AG

, citată anterior, pct. 86). Deși punerea în balanță, de către

autoritățile naționale, a drepturilor garantate de art. 8 și 10 din Conven

ție s

-a

realizat cu respectarea criteriilor stabilite de jurisprudența Curții, este necesar

să existe motive întemeiate pentru ca aceasta să substituie opinia instanțelor

naționale cu opinia

proprie

(

ibid

., pct. 87-88, cu trimiterile citate acolo).

39.

În plus, Curtea reamintește distincția care se face între declarațiile de

fapt și judecățile de valoare. Caracterul concret al declarațiilor de fapt se po

ate

dovedi; în

schimb, exactitatea judecăților de valoare neputând fi demonstrată,

obligația de a le dovedi este imposibil de îndeplinit și aduce atingere înseși

libertății de opinie, element fundamental al dreptului garantat de art.

10 (

Mik

a

împotriva Greciei

, nr. 1034

7/10, pct. 31, 19 decembrie 2013). Totuși, în cazul

judecății de valoare, proporționalitatea ingerinței depinde de existența unui

„baze factuale“ suficiente pe care sunt fondate afirmațiile litigioase: în caz

contrar, această judecată de valoare

s

-ar putea

dovedi excesivă. Pentru a face

distincția între o imputare de fapt și o judecată de valoare, trebuie să se țină

seama de circumstanțele speței și de tonul general al afirmațiilor, aserțiunile

13

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

privind probleme de interes public putând constitui judecăți de

valoare mai

degrabă decât declarații de fapt [

Morice împotriva Franței

(MC),

nr. 29369/10, pct. 126, CEDO

2015, și trimiterile citate acolo].

b)

Aplicarea principiilor în prezenta cauză

40.

Revenind la circumstanțele cauzei, Curtea observă mai întâi că

reclamanții i

-

au reproșat autorului articolului că ar fi sugerat că erau în parte

responsabili de consumul de către public de alimente contaminate cu

reziduuri de antibiotice, că susțineau comerțul cu medicamente de uz

veterinar, că aveau un interes în anularea Ordinului nr. 41/2012 și că acționau

împotriva intereselor medicilor veterinari membri ai CMVR. (

supra

, pc

t. 5).

41.

În această privință, Curtea consideră util să sublinieze, cu titlu

preliminar, că rolul său în prezenta cauză constă, în primul rând, în verificarea

faptului că instanțele naționale, ale căror decizii sunt contestate de reclamanți,

au asigurat un just echilibru între dr

epturile în litigiu, pronunțându

-se în

conformitate cu criteriile pe care le-a definit în acest scop (

supra

, pc

t. 35

și

38).

i.

Cu privire la problema contribuției la o dezbatere de intere

s general

reamintește că art. 10 § 2 din Convenție nu lasă loc pentru

restricții privind libertatea de exprimare în domeniul discursului politic sau al

problemelor de interes general. În fapt, marja de apreciere de care dispun

statele este redusă în cazul dezbateril

or asupra problemelor de interes general

[

Baka împotriva Ungariei

(MC), nr. 20261/12, pct. 159, 23 iunie 2016, și

Satakunnan Markkinapörssi Oy și Satamedia Oy împotriva Finlandei

(MC),

nr. 931/13, pct. 167, 27 iunie 2017]. Pentru a verifica dacă o publicaț

ie

referitoare la viața privată a unei alte persoane nu este destinată doar să

satisfacă curiozitatea unui anumit public, ci constituie, de asemenea, o

informație de importanță generală, este necesar să se aprecieze publicația în

ansamblul ei și să se verifice dacă aceasta, luată în ansamblu și în contextul

în care este prezentată, se referă la un subiect de interes general (

Couderc și

Hachette Filipacchi Associés

, citată anterior, pct.

102).

43.

În această privință, Curtea precizează că au legătură cu interesul

public chestiunile care afectează publicul în așa măsură încât acesta se poate

interesa în mod legitim de ele, care îi atrag atenția sau îl preocupă în mod

semnificativ, în special pentru că se referă la bunăstarea cetățenilo

r sau la

viața comunității. Acesta este, de asemenea, cazul subiectelor care sunt

susceptibile să creeze o mare controversă, care vizează o temă socială

importantă sau care au legătură cu o problemă despre care publicul are

interesul să fie informat

(

ibid

., pct. 103, cu trimiterile citate acolo).

44.

În speță, Curtea constată că instanța de prim grad a indicat că articolul

în litigiu se referea la pericolul pe care îl prezintă pentru sănătatea umană

comercializarea și utilizarea antibioticelor veterinare fără prescripție

14

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

medicală. Aceasta a hotărât că era vorba de o chestiune de interes public care

contribuia la o dezbatere de interes general și major și a observat că această

chestiune atrăsese deja atenția presei cu mult înainte de

publicarea articolului

în cauză (

supra

, pc

t. 9).

45.

Curtea amintește că a statuat deja că declarațiile referitoare la protecția

sănătății publice erau chestiuni de interes general și făceau parte dintr

-o

dezbatere publică de o importanță extremă (a se vedea, în special,

Mamère

împotriva

Franței

, nr.

12697/03, pct.

20, CEDO 2006-XIII, cu trimiterile

citate acolo)

.

46.

Aceasta relevă faptul că articolul în litigiu avea ca obiect dezvăluirea

pericolului pe care îl reprezenta pentru sănătatea consumatorilor

comercializarea și utilizarea medicamentelor de uz veterinar fără prescripție

medicală, precum și demersurile întreprinse de reclamanți pentru a obține

anularea unui ordin care viza eficientizarea normelor în acest domeniu și

implicarea directă a părților interesate în comercializarea medicamentelor de

uz veterinar (

supra

, pct.

4

).

De asemenea, a constatat că problema

comercializării cărnii improprii pentru consum era deja un subiect de

actualitate la momentul publicării articolului în litigiu și făcea obiectul unei

dezbateri în presa națională (

supra

, pc

t. 9,

12

și

27).

47.

Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea nu poate decât să

fie de acord cu punctul de vedere al instanței de prim grad în ceea ce privește

analiza aplicării acestui prim criteriu. Aceasta estimează că subiectele

abordate în articolul în litigiu reprezentau chestiuni de interes general

referitoare la protecția sănătății publice (a se vedea jurisprudența citată

supr

a

,

pct.

36-

37

și

42-

43

).

Observă că această chestiune era deja un subiect de

dezbatere publică (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Couderc și Hachette

Filipacchi Associés

, citată anterior, pct.

114

in fine

). La fel ca instanțe

le

naționale (

supra

, pc

t. 9

),

aceasta amintește că obligațiile pozitive care revin

autorităților în temeiul art. 8 din Convenție impun ca publicul să aibă acces

la informații care să îi permită să evalueze pericolul la care este expus (a se

vedea,

mutatis mutandis

,

Tătar împotriva

României

, nr.

67021/01, pct.

8

8,

27 ianuarie 2009).

48.

În plus, Curtea nu are niciun motiv de îndoială cu privire la faptul că

publ

icarea articolului în litigiu ar putea fi interpretată ca o contribuție la o

dezbatere de interes general.

ii.

Cu privire la notorietatea persoanelor vizate și subiectul articolului

49.

Curtea reamintește că trebuie să se facă o distincție între persoanele

private și persoanele care acționează într

-un context public, în calitate de

personalități politice sau persoane publice (

Couderc și Hachette

Filipacchi

Associés

, citată anterior, pct.

118). Limitele criticii admisibile sunt mai mari

în privința unui om politic, vizat în această calitate, decât în privința unei

simple persoane particulare (

Petrina împotriva

României

, nr. 78060/01,

pct. 40,

14

octombrie 2008). De altfel, acest principiu nu se aplică doar

15

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

politicienilor, ci și tuturor celor care fac parte din sfera publică, fie prin

acțiunile lor, fie prin poziția lor (

Couderc și Hachette Filipacchi Associés

,

citată anterior, pct.

121, cu trimiterile citate acolo).

50.

În speță, Curtea observă că instanța de prim grad a estimat că

reclamanții erau „persoane publice” în virtutea funcțiilor lor în cadrul unui

ordin profesional considerat a fi de interes public și a reputației dobândite de

aceștia la nivel național în domeniul academic și politic

(

supra

, pc

t. 10).

51.

Curtea observă, la fel ca și instanțele naționale, că reclamanții au

deținut funcții de conducere în cadrul unui ordin profesional pe care instanța

de prim grad l-a considerat ca fiind de interes public (

supra

, pc

t. 10).

Aceasta

consideră că activitatea lor profesională a făcut din aceștia personalități

cunoscute în domeniul lor profesional în sensul jurisprudenței citate

supr

a

,

pct.

49

in fine

(a se vedea, de asemenea,

mutatis mutandis

,

Petri

e

împotriva Italiei

, nr. 25322/12, pct. 51, 18

mai 2017). Mai mult, primul și al

treilea reclamant erau bine-

cunoscuți în domeniul academic (a se vede

a,

mutatis mutandis, Petrenco împotriva Moldovei

, nr. 20928/05, pct. 60, 30

martie 2010), iar cel de-

al treilea era, în plus, un „om politic” (

supra

, pct.

10

in fine

) în sensul jur

isprudenței citate

supra

, pc

t. 49.

52.

Curtea a concluzionat că reclamanții erau personalități publice de o

anumită notorietate și, prin urmare, nu puteau pretinde o protecție a dreptului

lor la viață privată în același mod ca o persoană privată necunoscută

publicului.

53.

În ceea ce privește obiectul articolului, Curtea observă, la fel ca și

instanțele naționale (

supra

, pct.

1

1

),

că acesta nu viza viața privată a

reclamanților, ci activitățile lor profesionale în calitate de membri ai

conducerii C.M.V.R. și asociați în societăți de comercializare și de distribuție

de medicamente de uz veterinar (a se vedea,

mutatis mutandis, Sabou și

Pircalab împotriva României

, nr. 46572/99, pct. 39, 28 septembrie 2004).

iii.

Cu privire la comportamentul anterior al persoanei vizate

tă că instanțele interne nu s

-

au pronunțat asupra

comportamentului anterior al reclamanților față de mass

-media, ci doar au

amintit că aceștia au atras atenția mass

-media înainte de publicarea articolului

în litigiu (

supra

, pc

t. 12).

55.

Prin urmare, aceasta consideră că comportamentul anterior al

reclamanților față de mass

-

media nu a avut nicio influență asupra rezultatului

punerii în balanță a drepturilor în cauză (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Fuchsmann împotriva Germaniei

, nr. 71233/13, pct. 49, 19 octombrie 2017).

iv.

Cu privire la conținutul, forma și consecințele articolului

56.

Curtea reamintește că, în practica lor cotidiană, jurnaliștii iau decizii

în care aleg linia de demarcație dintre dreptul publicului la informare și

dreptul celorlalți la respectarea vieții lor private. Astfel, aceștia au

16

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

responsabilitatea principală de a proteja persoanele, inclusiv persoanele

publice, de o

rice intruziune în viața lor privată. Alegerile pe care le fac în

această privință trebuie să se bazeze pe regulile de etică și de conduită

profesională ale profesiei lor (

Couderc și Hachette Filipacchi Associés

, citată

anterior, pct. 138). Cu toate aceste

a, în timp ce jurnaliștii sunt liberi să aleagă,

dintre informațiile care le parvin, informațiile pe care le vor folosi și maniera

în care o vor face, această libertate nu este scutită de responsabilitate (

ibid

.

,

pct. 139

in fine

).

57.

În speță, Curtea reține că, în urma analizării conținutului articolului în

litigiu, instanța de fond a concluzionat că acesta se axa în principal pe

contaminarea produselor alimentare de origine animală cu reziduuri de

medicamente de uz veterinar și p

e pericolul pe care acestea îl reprezentau

pentru sănătatea consumatorilor și că reclamanții nu fuseseră vizați decât în

mod secundar(

supra

, pct.

11).

eși articolul în cauză se referea, de asemenea, la demersurile pe care

reclamanții, în calitate de reprezentanți ai C.M.V.R., le făcuseră pentru a

obține anularea unui ordin menit să eficientizeze normele în acest domeniu și

la implicarea directă a persoanelor în cauză în comercializarea

medicamentelor veterinare (

supra

, pct.

4

6

),

Curtea constată că acesta nu

dezvăluia detalii din viața privată a reclamanților și nici nu conținea expresii

abuzive, ci că expunea în principal opinii asupra modului în care reclamanții

își îndeplineau atribuțiile în cadrul conducerii C.M.V.R. (a se vedea,

mutatis

mutandis

,

Petro Carbo Chem S.E. împotriva României

, nr. 21768/12, pct. 53,

30 iunie 2020).

59.

Curtea constată de asemenea că articolul în litigiu se referea la

comentariile făcute de medicul veterinar C.M.

În timp ce comentariile

acestuia din urmă au fost atribuite în parte autorului articolului (a se vedea,

a

contrario

,

Magosso și Brindani împotriva Italiei

, nr. 59347/11, pct. 52, 16

ianuarie 2020), instanța a hotărât, după ce a primit mărturia lui C.M., că acest

martor a coroborat tezele potrivit cărora conducerea C.M.V.R. controla

comerțul cu medicamente veterinare și că o mare parte dintre medicii

veterinari erau nemulțumiți de demersul de anulare a Ordinulu

i nr. 41/2012

(

supra

, pc

t. 4

și

14).

60.

În primul rând, în ceea ce privește afirmațiile autorului articolului cu

privire la pericolul pe care îl reprezenta pentru consumatori carnea

contaminată cu medicamente (

supra

, pc

t. 13

), Cur

tea este de părere, la fel ca

instanțele naționale și în lumina principiilor citate

supra

, pc

t. 39

,

că acestea

erau declarații de fapt care aveau o bază factuală suficientă, în condițiile în

care au fost între

prinse mai multe investigații jurnalistice pe acest subiect.

Alte afirmații, cum ar fi, de exemplu, cele referitoare la controlul exercitat de

reclamanți asupra comerțului cu medicamente de uz veterinar sau la interesul

lor în anularea Ordinului nr. 41/201

2 și la faptul că aceștia nu mai reprezentau

cu adevărat interesele membrilor C.M.V.R., au fost considerate ca fiind

judecăți de valoare de către instanțele naționale (

supra

, pct.

14).

Având în

17

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

vedere implicarea reclamanților în calitate de acționari în societăți care

distribuiau medicamente de uz veterinar la nivel național și nemulțumirea

anumitor medici veterinari (

supra

, pct

. 14),

Curtea este de acord cu concluzia

instanțelor naționale și consideră că, deși pot conține o anumită doză de

exagerare, afirmațiile respective reprezintă judecăți de valoare

.

61.

În al doilea rând, Curtea reamintește că, în cazul în care jurnaliștii

repetă afirmații făcute de un terț, criteriul care trebuie aplicat nu este dacă

aceștia pot dovedi adevărul afirmațiilor, ci dacă au acționat cu bună

-credin

ță

și și

-

au respectat obligația care le revine de obicei de a verifica o declarație

de fapt sprijinindu-

se pe o bază factuală suficient de precisă și de fiabilă, care

ar putea fi considerată ca fiind proporțională cu natura și cu forța afirmației

lor (a se vedea,

mutatis mutandi

s

,

Dioundine împotriva Rusiei

, nr. 37406/03,

pct. 35, 14

octombrie 2008), având în vedere faptul că, cu cât este mai gravă

acuzația, cu atât mai puternică trebuie să fie baza factuală [

Pedersen și

Baadsgaard împotriva

Danemarcei

(MC), nr.

49017/99, pct.

78, CEDO

2004-XI]

.

62.

În speță, Curtea constată, la fel ca instanțele naționale, că autorul

articolului a acționat cu bună credință întemeindu

-se pe alte articole care au

abordat același subiect și transformând informațiile astfel culese în judecăți

de valoare (

supra

, pc

t. 15-

1

6

).

Afirmațiile sale au fost coroborate de mărturia

medicului veterinar C.M., care a dorit, la fel ca jurnalistul, să tragă un semnal

de alarmă asupra comercializării gratuite a medicamentelor de uz veterinar.

În plus, faptul că autorul articolului și

-

a moderat observațiile, și

-

a însoțit

afi

rmațiile cu documente justificative și că era implicat în cadrul unei

dezbateri deja în desfășurare (

supra

, pc

t. 12

și

27

) sunt elemente care atestă

buna sa credință (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Dumitru împotriva Românie

i

,

nr. 4710/04, pct. 47, 1 iunie 2010, cu trimiterile citate acolo).

63.

În ceea ce privește forma articolului în litigiu, Curtea reamintește că

amploarea difuzării articolului poate avea, de asemenea importanță, în funcție

de faptul dacă este vorba despre un ziar cu tiraj național sau local, important

sau cu impact redus [

Von Hannover (nr.

2)

, citată anterior, pct.

112, și

trimiterile citate acolo]. În speță, Curtea reține că instanțele naționale au

analizat amploarea difuzării și accesibilitatea articolului în litigiu și au

concluzionat că articolul în cauză a fost publicat î

ntr-

un săptămânal cu tiraj

local, al cărui site web a fost vizitat în principal de cititori din județul Bihor

(

supra

, pct.

17;

a se vedea de asemenea,

mutatis mutandis

,

M.L. și W.W

.

împotriva

Germaniei, nr.

60798/10 și 65599/10, pct.

112, 28 iunie 2018). Prin

urmare, Curtea poate adopta concluziile instanțelor naționale conform cărora

gradul de difuzare a articolului în litigiu a fost limitat (a se vedea,

mutatis

mutandis

,

Fuchsmann

, citată anterior, pct.

5

2)

v.

Concluzie

64.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că instanțele

naționale au pus în balanță în mod adecvat dreptul reclamanților la

18

HOTĂRÂREA DANEȘ ȘI ALȚII

ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

respectarea vieții lor private și dreptul autorului artic

olului la libertatea de

exprimare, evaluându

-

le în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența

acesteia. Având în vedere marja de apreciere de care dispun statele

contractante, Curtea nu vede niciun motiv întemeiat pentru a substitui cu

opinia sa pe c

ea a instanțelor române (a se vedea jurisprudența citată

supr

a

,

pc

t. 38).

Prin urmare, nu se poate afirma că instanțele naționale, refuzând să

dea curs cererilor re

clamanților, nu și

-

au îndeplinit obligațiile pozitive care

revin statului român de a proteja dreptul reclamanților la respectarea vieții lor

private, în sensul art. 8 din Convenție (a se vedea,

mutatis mutandis, Petrie

,

citată anterior, pct. 46

-54).

65.

Prin urmare, nu a fost încălcat art. 8 din Convenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA

1.

Decide

să conexeze cererile;

2.

Declară

cererile admisibile;

3.

Hotărăște

că nu a fost încălcat art. 8 din Convenție.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 7 decembrie 2021,

în temeiul art. 77 §

2 și

art. 77 § 3 din Regulament.

{semnătură_p_2}

Ilse Freiwirt

h

Yonko Grozev

Grefier adjunc

t

Președinte

19

HOTĂRÂREA DANEȘ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

ANEXĂ

Reclamant

Introdusă la

Anul nașterii

Domiciliul

Nr. Cererea

nr. Numele

cauzei

Reprezentat de

Mihai DANEȘ

1

.

2

.

3

.

44332/16

44829/16

44839/16

Daneș împotriva României

26 iulie 2016

1

957

București

Robert-

Ionuț CIOCANIU

Robert-

Ionuț CIOCANIU

Robert-

Ionuț CIOCANIU

Liviu HARBUZ

26 iulie 2016

1

962

Harbuz împotriva României

Piatra Neamț

Viorel ANDRONI

E

Andronie împotriva României

26 iulie 2016

1

963

București

20