CASE OF DANCIU AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 2 - Right to life (Article 2-1 - Effective investigation) (Procedural aspect)
CASE OF DANCIU AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2020)
Tradus și revizuit de IER
(
http://ier.gov.ro/
)
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA A PATRA
CAUZA
DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
(Cererea nr. 48395/16)
HOTĂRÂRE
Art. 2 (procedură) • Autoritățile nu au efectuat o anchetă promptă și efectivă
asupra unei pretinse tentative de omor • Lipsa reacției la timp și adecvate în
fazele preliminare ale anchetei • Martori neaudiați imediat după incident •
Partea
vătămată implicată în mică măsură în proces • Imperativul de a ave
a
mai mult de un raport medico-
legal atunci când există opini
i
divergente • Stat
responsabil pentru întârzieri în prezentarea rapoartelor și a opin
ii
lor experților
desemnați de instanță
STRASBOURG
12 mai 2020
DEFINIT
IVĂ
12 august 2020
Hotărârea a rămas definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție.
Poate suferi modificări de formă.
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
În cauza Danciu și alții împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într
-o
cameră compusă din:
Jon Fridrik Kjølbro,
președinte,
Faris Vehabović
,
Iulia Antoanella Motoc,
Branko Lubard
a,
Stéphanie Mourou-Vikström,
Georges Ravarani,
Péter Paczolay
,
judecători
,
ș
i Andrea Tamietti,
grefier de secție
,
Având în vedere:
cererea nr. 48395/16 îndreptată împotriva României, prin care patru
resortisanți ai acestui stat, ale căror nume sunt prezentate în Anexă
(„reclamanții”
), au sesizat Curtea la 8 august 2016 în temeiul art.
34 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
(„Convenția”);
decizia de a comunica Guvernului României („Guvernul”) capătul de
cerere privind art. 2 din Convenție;
observațiile părț
ilor;
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 21 aprilie 2020,
pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:
INTRODUCE
RE
Cererea privește lipsa de eficiență a anchetei penale
privind o pretins
ă
tentativ
ă
de omor asupra
unei rude a reclamanțil
or.
ÎN FAPT
1.
Reclamanții, ale căror informații personale sunt prezentate în anexă,
sunt rude ale dlui. Dumitru Danciu senior
(„partea vătămată” sau „D.D.
sen”.), decedat la 9 august 2011. Primul și cel de al doilea reclamant sunt
fiii
săi, cea de
-
a treia reclamantă este soția supraviețuitoare, iar cea de
-a patra
este fiica sa. Reclamanții au fost reprezentați de domnul E.C. Iordăchescu,
avocat în Cluj-Napoca.
2.
Guvernul a fost reprezentat de agentul său g
uvernamental, cel mai
recent, doamna S.-M. Teodoroiu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3.
Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după
cum urmează.
1
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
I. INCIDENTUL DIN 17 SEPTEMBRIE 2008
4.
La 17 septembrie 2008, Poliția orașului Borșa a primit un apel de
urgență având ca obiect o altercație în desfășurare care avea loc în fața unui
restaurant din localitate. La momentul la care ofițerii de poliție V.L. și M.D.
au ajuns la locul incidentului, D.D. sen.,
partea vătămată,
fusese deja dus la
spital. La momentul respectiv, n
icio declarație de martor sau altă probă nu a
fost strânsă
de la locul faptei.
5.
Un alt ofițer de poliție, G.
H., s
-a deplasat la spi
tal și a luat o declarație
de la partea vătămată cu privire la cele întâmplate. D.D.
sen.
a afirmat că „fiul
lui G.T.
” (denumit în continuare „G.T.
jr.
”
) l-a atacat cu un spray cu gaze
lacrimogene și apoi l
-
a lovit în cap cu o bâtă. G.T.
jr.
a continuat să
-
l lovească
la cap chiar și după ce acesta a căzut pe jos; alte două persoane, dintre care
una lucra în restaurantul din localitate, au încercat să
-
l oprească pe G.T.
jr.,
însă fără a reuși. D.D.
sen.
a mai susținut că, atunci când soția sa (a treia
reclam
antă) a intrat în restaurant și l
-
a văzut pe podea, a sunat la numărul de
urgență și a cerut ajutor. A fost dus atunci la spital pentru examinări medicale.
6.
În declarația sa, partea vătămată a afirmat că vrea ca poliția să acțion
eze
împotriva făptuitorului și să
-
l sancționeze în consecință. A confirmat și că a
fost informat de poliție că era necesar să formuleze o plângere scrisă în ceea
ce privește circumstanțele menționate anterior.
La 30 septembrie 2008, partea
vătămată a primit un raport medical
eliberat de Serviciul de Medicină Legală Sighetu Marmației, care confirma
că ace
a
sta suferise o rană deschisă la cap pe partea stângă, precum și o
contuzie minoră, posibil în urma lovirii cu un obiect dur. Le
ziunile necesitau
între 45 și 50 de zile de îngrijiri medicale, în cazul în care nu existau alte
complicații.
II.
PLÂNGEREA PENALĂ CU
PRIVIRE LA INCIDENTUL DIN 17
SEPTEMBRIE 200
8
La
12 noiembrie 2008,
partea vătămată a depus o plângere penală la
Tribunalul Maramureș împotriva lui G.T.
sen., G.T. jr.
, V.D., O.D. și F.M.,
acuzându-
i de tentativă de omor asupra sa la 17 septembrie 2008.
În plângere, acesta a afirmat că în ziua respectivă a vrut să meargă la
restaurantul din localitate
cu soția și o cunoștință (
la care se face trimitere mai
târziu ca fiind
mama sa). Când se pregăteau să intre în restaurant, o mașină
a
venit
spre ei în plină viteză. Din mașină au ieșit cinci persoane, și anume cele
indicate mai sus. Tote persoanele erau înarmate
cu bâte. Unul dintre aceștia a
pulverizat gaz lacrimogen în ochii părții vătămate și apoi toți l
-au lovit în cap
și peste mâini. A căzut dar a continuat să fie lovit până
și
-
a pierdut cunoștința.
Soția sa a reușit să sune la poliție. Ofițerul de poliție G.H. a ajuns și a sun
at
la ambulanță, care l
-
a dus la spital, în vreme ce soția sa și cele cinci persoan
e
2
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
au fost duse la secția de poliție. Totuși, din motive necunoscute, la secția de
poliție nu au fost luate declarații în această etapă.
Partea vătămată a susținut că persoanele respective îi erau cunoscute
deoarece anterior câștigase un proces civil împotriva lor, în legătură cu
proprietatea asupra unui lot de pământ.
9. D.D.
sen.
a menționat în plus că, deși se afla încă în spital, adică la 27
și 28 septembrie 2008, O.D. a venit să
-
l vadă și l
-
a amenințat că îl va omorî.
Personalul spitalului a sunat poliția, care l
-
a escortat pe O.D. afară și l
-a
amendat pentru incident.
P
artea vătămată a afirmat și că atât el, cât și soția sa au avut conflicte
anterioare cu O.D. și V.D., cărora li
s
-
au aplicat amenzi pentru că i
-au lovit.
III. ANCHETA
PREALABILĂ
CU PRIVIRE LA INCIDENTUL DIN 17
SEPTEMBRIE 200
8
La
4 februarie 2009, procurorul de caz l-a audiat pe D.D. sen., care a
repetat detaliile menționate în plângerea sa penală (a se vedea supra, pct.
8),
inclusiv în privința conflictelor anterioare avute cu presupușii făptuitori.
A numit mai mulți martori despre care susținea că au fost prezenți, fie la
momentul incidentului de la 17 septembrie 2008, fie la 27 și
28 septembrie
2008 la spital (a se vedea supra, pct. 5 și
9).
El a mai spus că, la momentul respectiv, cei cinci suspecți erau cercetați
în legătură cu o plângere penală depusă de un executor judecătoresc, care îi
acuzase că nu au respectat o hotărâre definitivă care acorda părții vătămate
drepturi de proprietate asupra unui lot de teren, ca și de tulburarea
posesiei
asupra respectivului teren
de către partea vătămată
.
La aceeași dată, partea vătămată a formulat pretenții
civile împotriva
presupu
șilor făptuitori.
11.
Partea vătămată a fost reinternată în spital între 13 și 24
februarie 2009
în urma deteriorării stării de sănătate, în
special o tulburare de echilibru,
vertij, insomnie și depresie, precum și deficiențe de auz la urechea stângă.
Dosarul medical al lui D.D. sen. a fost atunci adus la zi, iar la
26
februarie 2009 raportul de expertiză medico
-le
gală din septembrie 2008 (a
se vedea supra, pct. 7) a fost suplimentat în consecință. S
-
a concluzionat că
leziunile necesitau
încă 20 de zile de îngrijiri medicale, totalizând astfel 65 –
70 de zile.
13.
Dat fiind că nu au fost făcuți alți pași de către procurorul de caz în
legătură cu plângerea sa penală, partea vătămată s
-
a plâns în fața Înaltei Curți
de Casație și Justiție din cauza ineficienței anchetei. Această plângere a fost
trimisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramure
ș
.
14.
La 23 aprilie 2009, procurorul a admis plângerea părții vătămate, ca
plângere privind tergiversarea procedurii. Observând că niciun pas în anchetă
nu fusese făcut de procurorul de caz de la 12 noiembrie 2008 (a se vedea
supra, pct. 5), în afara consemnării declarației date de partea vătămată la 4
3
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
februarie 2009 (a se vedea supra, pct. 10), procurorul a stabilit ca termen de
anchetă 4 mai 2009, până la care procurorul de caz trebuia să ia toate măsurile
necesare pentru soluționarea cauzei.
La
8 mai 2009,
procurorul de caz a decis să înceapă urmărirea pena
lă
față de
G.T. sen., G.T. jr.
, V.D., O.D. și F.M., pentru tentativă de omor
calificat și tulburare gravă a ordinii publice.
La
13 mai 2009, procurorul de caz i-
a audiat pe cei cinci suspecți care
erau asistați de avocatul lor ales. Toți au declarat că la momentul incidentului
în litigiu se aflau în alt oraș, numind mai mulți martori care puteau confirma
locul în care se aflau. Toți au susținut că partea vătămată era o persoană
agresivă care se îmbăta adesea și avea mulți dușmani. Au acceptat, în
principiu,
să fie supuși unui test poligraf. Cu toate acestea, testele nu au fost
niciodată efectuate
.
17.
În declarația sa, G.T.
jr.
a declarat că la 16 și 17
septembrie
2008 el și
martorul P.B. au fost acasă la un client (nu se menționa numele clientului)
pentru a-
i construi o sobă. Tatăl său, G.T.
sen.
, care vorbise inițial cu clientul
despre sobă, nu mai era în stare să efectueze munca promisă, din cauză că
fusese atacat de D.D. sen. la 16
septembrie. Deoarece a fost internat în aceeași
zi, G.T. jr.
a trebuit să
-
l înlocuiască în efectuarea comenzii clientului.
18. G.T.
sen.
a declarat că la 17 septembrie 2008 el și soția sa au fost la
Spitalul Sighetul Marmației, încercând să obțină certificatul medical care să
confirme leziunile pe care D.D. sen. i le provocase cu o zi înainte
.
19.
V.D. a declarat că și el s
-
a dus la același spital c
u G.T. sen.
și soția
acestuia, pentru a obține certificatul medical care să
-i confirme leziunile. A
afirmat că la 14 septembrie a fost lovit de D.D.
sen.
și de fiii acestuia, prin
urmare la 17 septembrie 2008 avea mâna în ghips.
20.
F.M. a declarat că la 17 septembrie 2008 a fost la muncă, și anume la
restaurantul pe care îl conducea împreună cu fratele său. A afirmat că faptul
putea fi confirmat de angajații care au fost prezenți.
La
28 august 2009, par
tea vătămată s
-
a plâns în fața Inspectoratului
de Poliție Județean Maramureș că a fost amenințat de agresorii săi și, prin
urmare, era urgent să continue cercetarea penală.
22.
La 9 septembrie 2009, plângerea a fost admisă de procuror, ținând
seama de faptul că nu au fost făcuți alți pași după 13
mai 2009 (a se vedea
supra, pct. 16). Parchetul a dispus întocmirea unui raport medical privind
leziunile suferite de partea vătămată; ca partea vătămată să fie ascultată din
nou și confruntată cu presupușii agresori dacă este cazul; ca martorii să fie
audiați și ca orice altă dovadă să fie depusă la dosar. Termenul pentru
finalizarea anchetei era stabilit la 1 octombrie 2009.
23.
La 21 septembrie 2009, părții vătăma
te i s-a cerut de procurorul de
caz să explice motivele absenței sale de la examinarea medicală programată
la 8 mai 2009 la Serviciul de Medicină Legală Baia Mare; examinarea a fost
dispusă de procurorul de caz pentru a obține un nou raport medical. Partea
4
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
vătămată a susținut că nu i
-
a fost niciodată comunicată programarea medicală
și că, în orice caz, în acea zi era internat în Cluj Napoca.
24.
La aceeași dată, soția părții vătămate (a treia reclamantă), precum și
mama acesteia, au dat
declarație în calitate de martori în fața procurorului.
Ambele femei, precum și partea vătămată, au fost ulterior confrunta
te cu
fiecare dintre presupușii agresori.
25.
De această dată, G.T.
sen.
a explicat că leziunile suferite de
partea
vătămată au fost probabil produse când a
ceasta a
căzut din căruța sa cu cai
fiind în stare avansată de ebrietate.
Raportul medical din 24 septembrie 2009, întocmit de Serviciul
Județean de Medicină Legală Baia Mare la cererea procurorului de caz, a
concluzionat că leziunile suferite de partea vătămată la 17 septembrie 2008
au necesitat între 18 și 19 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în pericol
viața părții vătămate; nu a fost stabilită nicio invaliditate, iar internarea sa
între 13 și 24 februarie 2009 (a se vedea supra, pct. 11) era fără legătură
cauzală cu leziunile suferite la 17 septembrie 2008.
27.
La 26 aprilie 2010, Poliția orașului Borșa a notificat partea vătămată
că trebuia să se prezinte la Cluj Napoca la 28 aprilie sau la 5 mai 2010 în fața
unei comisii medicale care, conform dispoziției procurorului de caz, trebuia
să emită un raport medical. Partea vătămată a declarat că nu se va duce la
examinare, fiind deja examina
t
ă „de o altă comisie medicală în București
”
.
28.
La 13 mai 2010, doi martori propuși de partea vătămată au făcut
declarații în care au susținut că, în ziua incidentului, au auzit unele zgomote
în fața rest
aurantului din localitate, dar nu au putut da alte detalii.
29.
La 13 iulie 2010, Institutul de Medicină Legală Cluj
-Napoca a emis o
scrisoare în care declara că, în lipsa părții vătămate, care nu se prezentase în
fața comisiei med
icale pentru examinare (a se vedea supra, pct. 27), nu putea
întocmi un raport în legătură cu leziunile suferite de
ace
asta la 17 septembrie
2
008.
Totuși, bazându
-
se exclusiv pe dosarul medical al părții vătămate, a
concluzionat că nu exista o justificare clinică sau paraclinică pentru
diagnosticul de rană deschisă la cap și contuzie, niciun astfel de traumatism
nefiind consemnat pe foile de observație clinică relevante.
30.
La 23 septembrie 2010, când se afla în spitalul din Borșa,
partea
vătămată a fost audiată de procurorul de caz. Ace
a
sta a declarat că nu mai
dorea să fie supusă altor examinări medicale, dat fiind că leziunile care i
-au
fost produse în septembrie 2008 au necesitat între 65 și 70 de zile de îngrijiri
medicale. A d
eclarat și că semnătura de pe declarația dată la poliție la 17
septembrie 2008 (a se vedea supra, pct. 5) nu îi aparținea și că nu declarase
la acel moment că numai G.T.
jr.
era răspunzător pentru atac.
În
perioada dintre iun
ie
și decembrie 2010, procurorul de caz a audiat
11 martori.
La
20 decembrie 2010, procurorul de caz l-
a trimis în judecată pe G.T.
jr.
, sub acuzația de lovire
sau
alte violențe asupra părții vătămate (a se vedea
5
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
infra, pct. 62)
împotriva acestuia, precum și de tulburare gravă a ordinii
publice. Procurorul a considerat că nu existau suficiente probe împotriva lui
G.T. pentru tentativă de omor calificat; aceasta se baza pe faptul că intenția
lui G.T. jr. a fost de a-
și răzbuna tatăl care fusese lovit în ziua precedentă de
către D.D.
sen.
, și nu să
-
i ia viața acestuia din urmă. În plus, documentele
medicale care menționau gravitatea leziunilor, necesitând între 18 și 19 zile
de îngrijiri medicale, demonstrau că loviturile nu fuseseră
atât de puternice
încât să fie în măsură să ducă la pierderea vieții. În acest scop, procurorul a
făcut referire și la concluziile formulate de Institutul de Medicină Legală Cluj
Napoca, care arăta că partea vătămată nu a suferit un traumatism cranian (a
se vedea supra, pct. 29).
Procuroru
l
de caz a decis, de asemenea, încetarea procedurii
referitoare
față de alți făptuitori, și anume G.T.
sen.
, V.D., O.D. și F.M. A
considerat relevant că în prima sa plângere, partea vătămată însăși l
-a indicat
pe G.T. jr.
ca fiind făptuitor, fără a menționa implicarea oricărei alte persoane
(a se vedea supra, pct. 5). Mai mult, nu exista alt mijloc de probă pentru a
dovedi că cei patru suspecți au săvârșit fapta penală împotriva părții vătămate.
34.
Decizia procurorului de caz de neîncepere a urmăririi penale față de
G.T. sen.
, V.D., O.D. și F.M. nu a fost contestată de partea vătămată.
IV.
CAUZA PENALĂ ÎN FAȚA INSTANȚELOR NAȚIONA
LE
La
9 august 2011, în timp ce procesul penal împotriva lui G.T. jr. se
afla pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus, partea vătămată a murit.
36.
La cererea poliției, a fost efectuată o autopsie la 1
septembrie 2011. A
arătat,
inter alia
, inflamarea creierului, precum și meningită purulentă. A
remarcat, de asemenea, existența unui nivel foarte ridicat de alcool în sângele
victimei. S-
a stabilit că moartea a fost neviolentă și cauzată de consecințele
toxice și septice ale meningitei purulente.
37.
La ședința din 27 septembrie 2011, judecătoria a luat notă de dorința
reclamanților de a continua procedura în numele părții vătămate, în calitatea
lor de moștenitori. Instanța a dispus un nou raport de autopsie pentru a stabili
împrejurările în care a decedat partea vătămată.
38.
În consecință, la 12 aprilie 2012, Institutul de Medicină Legală Cluj
Napoca a emis un nou raport medical, în baza unui set de acte medicale
privind multiplele internări ale părții vătămate și supravegherea medicală care
a urmat. Experții au concluzionat că la 17 septembrie 2008
partea
vătămată a
suferit o rană deschisă la cap pe partea stângă, precum și o contuzie minoră.
Respectivele leziuni necesitaseră între 25 și 30 de zile de îngrijiri medicale.
Totuși leziunile neurologice și fractura de coloană depistate în urma
incidentului din 17 septembrie 2008, precum și decesul părții vătămate, nu au
o legătură cauzală cu traumatismul cranian suferit la data respectivă, leziunea
fiind mai degrabă de natură patologică decât traumatică
.
6
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
39.
La 26 iunie 2012, judecătoria a luat notă de concluziile medicilor
legiști și, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale necesare, a
schimbat încadrarea juridică a acuzației din lovire sau alte violențe în
vătămare corporală (a se vedea infra, pct. 62).
40.
La 23 octombrie 2012, Judecătoria Vișeu de Sus l
-a achitat pe G.T.
jr.
, respingând astfel acțiunea civilă introdusă de reclamanți în numele părții
vătămate.
41.
Instanța a arătat că soția părții vătămate (a treia reclamantă) nu a putut
fi audiată în calitate de martor deoarece se aflase în sala de judecată în cursul
procesului. Mama părții vătămate murise înainte de proces, astfel încât nu a
mai putu
t fi audiată. Și un alt martor propus de partea vătămată a fost audiat
de instanță, dar declarațiile sale nu erau convingătoare, întrucât a afirmat că
nu văzuse partea vătămată în acea zi
.
42.
Când a fost audiat de instanță, G.T.
jr.
a declarat că numele clientul
ui
pentru care construise o sobă în ziua incidentului (a se vedea supra, pct. 17)
era O.M.P. Instanța l
-a audiat atunci pe O.M.P. în calitate de martor. Acesta
a declarat că la începutul lui septembrie (anul nu era menționat
), inculpatul îi
construise o sobă la domiciliu. Acest alibi a fost confirmat de un alt martor,
P.B., care a declarat că la momentul incidentului în litigiu, G.T.
jr. se afla
acasă la O.M.P., care locuia în alt oraș, unde construia o sobă.
43.
Instanța a reținut că nu se puteau pune la îndoială relațiile conflictuale
existente între familia părții vătămate și familia lui G.T.
jr.
. Totuși, însăși
partea vătămată a prezentat versiuni diferite ale faptelor, inițial indicând unul
ș
i ult
erior mai mulți agresori (a se vedea supra, pct. 5, 8 și 10). În același
timp,
existau probe cu înscrisuri la dosarul cauzei care dovedeau că partea vătămată
suna adesea la serviciul de urgență fără un motiv anume, pur și simplu
pretinzând că era în pericol. Prin urmare, instanța a considerat că o explicație
pentru incident, în afară de ipoteza procurorului că G.T.
jr.
dorise să
-
și
răzbune tatăl, era că D.D.
sen.
dorise să contrabalanseze plângerea penală
formulată împotriva sa de familia lui G.T.
jr. în le
gătură cu incidentele din 14
ș
i 16 septembrie 2008 (a se vedea supra, pct. 17-19).
44.
Instanța a concluzionat că probele prezentate nu erau suficient de
decisive încât să infirme prezumția de nevinovăție care opera în beneficiul l
u
i
G.T. jr.
și astfel să justifice o condamnare.
45.
Reclamanții și parchetul au formulat recurs împotriva hotărârii
tribunalului, argumentând în special că schimbările încadrării juridice, mai
întâi de către procurorul de caz în rechizitoriu, din tentativă de omor calificat
în lovire sau alte violențe (a se vedea supra, pct. 32) și apoi de judecătorie, în
vătămare corporală (a se vedea supra, pct. 39), erau ilegale și nefondate.
La 16 octombrie 2013, Cu
rtea de Apel Cluj a admis recursul și a
retrimis cauza instanței inferioare pentru rejudecare. A hotărât că o corectă
încadrare juridică a faptelor penale de examinat era cea de tentativă de omo
r
calificat, dat fiind că agresorul folosise o bâtă sau o bâtă
de baseball pentru a
lovi la cap partea vătămată, prin care i
-
a produs o rană deschisă la cap.
7
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
Instanța a subliniat că în încadrarea unei fapte penale, elementul esențial era
intenția făptuitorului și nu neapărat numărul de zile de îngrijiri medicale
nece
sare pentru rănile produs
e.
Instanța a criticat, de asemenea, faptul că instanța inferioară a analizat doar
probele prezentate în fața sa, ignorând cu totul, fără nicio justificare, probele
prezentate în faza de urmărire penală.
47.
Cauza a fost trimisă pentru rejudecare în fața Tribunalului Maramureș,
care a reexaminat toate probele disponibile, inclusiv audiind din nou părțile.
La
30 septembrie 2015, tribunalul l-a condamnat pe G.T. jr. la 6 ani
de în
chisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat.
49.
Instanța a constatat că majoritatea martorilor și
-a modificat
declarațiile date în cursul rejudecării cauzei astfel încât să
-l favorizeze pe
inculpat, afirmând fie că acesta nu a fost prezent la momentul și locul
incidentului, fie că incidentul nu a existat. Instanța, totuși, a decis să ignore
aceste noi declarații ca fiind făcute
pro causa
și contradictorii cu declarațiil
e
anterioare ale martorilor, și anume cele date în fața autorităților de anchetă
și
a Judecătoriei Vișeu de Sus. În motivare, instanța s
-
a întemeiat pe declarații
le
din urmă, deoarece fuseseră făcute la un moment mai apropiat de incident.
50.
În continuare, instanța a observat că inculpatul a dat numele clientului
pentru care construise o sobă doar după 3
ani de la incident, deși inițial
susținuse că nu
-
și amintește acel nume (a se vedea supra, pct. 17 și 42). În
același timp, martorul însuși afirmase inițial că inculpatul const
ruise pentru
el cândva o sobă la începutul lui septembrie, fără a preciza anul (a se vedea
supra, pct. 42), și apoi, în fața tribunalului, același martor a spus că soba
fusese construită cu exact 6 ani înainte. De asemenea, tribunalul a luat act de
faptul
că martorul care îi oferise lui G.T.
jr. un alibi, P.B., era de fapt un
angajat al familiei T.; declarația sa, prin urmare, nu era de încredere.
51.
Instanța a considerat relevant și refuzul nejustificat al inculpatului de
a susține testul poligraf, deși un astfel de test nu era considerat probă într
-o
cauză penală.
52.
Instanța a reținut că existau martori care confirmaseră incidentul, și
anume ofițerul de poliție V.L. (a se vedea supra, pct. 4; având în vedere că a
decedat în 2009, celălalt ofițer de poliție, M.D., nu a dat niciodată o declarație
în fața autorităților), un angajat al restaurantului din localitate și un alt martor
care văzuse partea vătămată și pe soția sa când intrau în restaurant la
momentul presupusului incident.
53.
Instanța a admis, de asemenea, pretențiile civile ale reclamanților și
le-
a acordat 6 500 lei românești [RON –
aproximativ 1 450 euro (EUR)] cu
titlu de despăgubire pentru prejudiciul material, ca și e
chivalentul în RON a
6 000 EUR pentru prejudiciul moral.
54.
Reclamanții au atacat hotărârea, argumentând că ar fi trebuit să
-i fie
aplicată o pedeapsă mai aspră inculpatului. Au cerut, de asemenea, să fie
acordată o sumă mai mare
pentru prejudiciul moral.
8
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
55.
Inculpatul a declarat apel, de asemenea. Instanța de apel l
-a audiat pe
inculpat; niciun martor nu a fost audiat în apel.
La
12 februarie 2016, Curtea de apel Cluj a admis apelul inculpatulu
i
ș
i l-
a achitat pe baza lipsei de probe incriminatoare. În consecință, a respins
în întregime pretențiile civile ale reclamanților.
57.
Instanța de apel a reținut existența unei relații conflictuale între familia
părții vătămate, pe de o parte, și familia inculpatului, pe de altă parte. A
reținut, de asemenea, contradicțiile dintre declarațiile succesive ale
inculpatului în fața autorităților, precum și refuzul său de a fi supus testului
poligraf. Totuși, a considerat că aceste elemente nu erau suficiente pentru a
justifica o condamnare. Mai mult, contradicții și ezitări cu privire la
circumstanțele exacte ale incidentului, inclusiv în privința persoanelor care
au participat la acesta și a celor care au asistat, existau și în declarațiile date
de martorii citați de reclamanți. Acestea au determinat instanța să
concluzioneze că prezumția de nevinovăție a inculpatului nu a fost ignorat
ă.
58.
La 16 martie 2016 reclamanții au formulat contestați
e în anulare
împotriva
acestei decizii, susținând că Judecătoria Vișeu de Sus nu era
competentă să examineze cauza, în măsura în care ancheta prealabilă
se
concentrase pe fapta penală de tentativă de omor calificat, care era de
competența unui tribunal, mai degrabă decât de competența unei judecătorii.
Totuși, rechizitoriul a schimbat încadrarea juridică în „lovire sau alte
violențe” și cauza a fost în mod incorect trimisă în fața tribunalului menționat
anterior.
Calea
de atac a
fost admisă în principiu de către Înalta Curte de Casație
și Justiție la 11 mai 2016, în măsura în care erau îndeplinite criteriile de
admisibilitate.
La 22 iunie 2016, Înalta Curte a respins
contestația
ca nefondat
ă
,
hotărând că o contestație în anulare era o cale de atac extraordinară care
permitea părților să conteste exclusiv chestiuni de jurisdicție implicând
instanțele, și nu autoritățile din faza anchetei pre
alabile.
CADRUL JURIDIC ȘI PR
ACTICA RELEVANTE
61.
Legislația internă relevantă cu privire la acțiunile civile din cadrul
procesului penal este stabilită în cauza
Nicolae Virgiliu Tănase împotriva
României
[(MC), nr. 41720/13, pct. 66-70, 25 iunie 2019]
.
Prevederil
e
Codului penal în vigoare la momentul faptelor referitoare
la faptele penale de lovire sau alte violențe, vătămare corporală, omor și omor
calificat sunt prezentate în cauza
Ciorcan și alții împotriva României
(nr.
29414/09 și 44841/09, pct.
73, 27 ianuarie 2015).
ÎN DREPT
I. CU PRIVIRE LA PRETIN
SA ÎNCĂLCARE A ART. 2 DIN CONVENȚI
E
9
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
63.
Reclamanții se plângeau că autoritățile nu au efectuat o anchetă
efectivă și promptă cu privire la incidentul din 17 septembrie 2008. Aceștia
a
u invocat art. 2 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, prevede
următoarele:
„(1) Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat pr
in lege
[...
]
”
A. Cu
privire la admisibilitat
e
64.
Curtea constată că plângerea nu este nici vădit nefondată, nici
inadmisibilă pentru alte motive enumerate la art. 35 din Convenție. Prin
urmare, trebuie să fie declarată admisibilă.
B. Cu
privire la fon
d
1.
Argumentele părților
(a) Guvernul
65.
Guvernul a acceptat că circumstanțele cauzei au făcut să fie aplicabil
aspectul procedural al art. 2 din Convenție. Acesta a susținut în continuare că
ancheta a fost efectivă, desfășurată legal și în termen rezonabil, dată fiind
complexitatea cauzei.
Auto
ritățile au inițiat prompt ancheta, ținând seama că felul leziunilor
fizice produse lui D.D. sen.
, care au necesitat mai puțin de 60 de zile de
îngrijiri medicale, a declanșat nevoia ca plângerea penală să fie formulată la
parchet în prealabil pentru a put
ea fi îndeplinit orice act de urmărire penală.
Această condiție obligatorie i
-
a fost comunicată părții vătămate imediat după
ce a dat prima declarație la spital chiar în ziua incidentului (a se vedea su
pra,
pct. 6).
În
plus, au
toritățile au fost active și au făcut eforturi pentru a clarific
a
circumstanțele incidentului în litigiu. Toți martori
i
citați de părți au fost
audiați și reaudiați în faza urmăririi penale. În cauză au fost întocmite mai
multe rapoarte medico-legale, incl
usiv în legătură cu decesul părții vătămate,
pentru a stabili împrejurările decesului acest
e
ia și dacă aveau vreo legătură
cauzală cu incidentul în litigiu. Atât partea vătămată, cât și succesorii acesteia
au fost constant implicați în proceduri, iar cerer
ile lor au fost tratate în mod
corespunzător și rezonabil.
68.
Guvernul a susținut în plus că o parte semnificativă a probelor din
dosar era strâns legată de probele relevante pentru altă cauză penală cu privire
la incidentele din
14 și din 16
septembrie 2008 (a se vedea supra, pct. 17-19),
când fiii părții vătămate, și anume primii doi reclamanți, au agresat fizic pe
G.T. sen.
și pe martorul V.D. Procesul din urmă se încheiase la 7
ianuari
e
2016, când cei doi făptuitori au fost condamnați la 6 ani de închisoare. Dat
fiind că instanțele au decis să nu unească cele două cauze, în pofida cererii
10
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
reclamanților în acest scop, dificultățile în administrarea probelor comune
celor două dosare au făcut ca procedurile să fie chiar mai compl
ex
e.
69.
Guvernul a menționat în continuare că, la 1 februarie 2014, prin
urmare în timp ce procedura era pendinte în fața instanțelor, noul Cod penal
și noul Cod de procedură penală au intrat în vigoare, ceea ce a afectat,
inter
alia
, procedura de citare, cu efecte directe asupra duratei generale a
procesului.
70.
În ultimul rând, Guvernul a susținut că, la un anumit moment în
perioada 2011
– 2016, numărul de judecători repartizați Secției Penale a
Tribuna
lului Maramureș a scăzut de la opt la cinci, ca urmare a reorganizăr
ii
pe baza estimării volumului de muncă din respectiva secție. La fel, numărul
de cauze care trebuiau analizate de un procuror de pe lângă Tribunalul
Maramureș în perioada dintre 2008 și 2
010 a fost în medie de 510 dosare pe
an. În pofida acestor dificultăți obiective, autoritățile au acționat cu diligență
în prezenta cauză, în încercarea de a realiza o urmărire penală eficientă a
incidentului în litigiu.
(b)
Reclamanții
71.
Reclamanții au susținut că autoritățile interne nu și
-au îndeplinit
obligațiile în temeiul art. 2, după cum urmează.
72.
În primul rând, autoritățile nu au inițiat ancheta din oficiu, în pofida
faptului că existau suficiente
elemente factuale care indicau gravitatea
infracțiunii săvârșite, având în vedere obiectul folosit pentru a lovi, precum
ș
i partea corpului care a suferit loviturile.
În al doilea rând, probele necesare, inclusiv cele de la locul
incidentului, fie nu fuseseră asigurate deloc, fie nu fuseseră
strânse cu
promptitudine, în pofida faptului că poliția ajunsese la fața locului imediat
după incident. De altfel, primii pași în anchetă fuseseră făcuți cu o întârziere
nejustificată, după cum reieșea din faptul că prima măsură luată în cauză a
fost audierea părții vătămate la aproximativ 5 luni de la incident, iar audierea
martorilor direcți după un an de la aceasta. Întârzierile nejustificate în luarea
măsurilor în anchetă au fost confirmate de două decizii ale procurorului, care
a constatat că ancheta a fost prelungită (a se vedea supra, pct. 14 și 22). În
plus, ceilalți martori au fost audiați la peste un an de la producerea
incidentului.
În al treilea rând, p
artea vătămată nu a fost implicată în cadrul
procedurilor premergătoare judecății, în măsura în care toți suspecții și
martorii au fost audiați fără ca acestuia să
-
i fie în vreun fel permis să participe.
75.
În sfârșit, autoritățile nu au identificat și nu au sancționat pe cei
responsabili, deși au prelungit acțiunea timp de peste 7 ani, o întârziere
nejustificat de mare în raport cu cauza, care nu a fost deosebit de complexă.
11
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
2.
Motivarea Curții
(a) Principii
general
e
76.
Cerând statului să adopte măsurile corespunzătoare pentru a proteja
viața persoanelor aflate sub jurisdicția sa, art. 2 impune obligația statului de
a asigura dreptul la viață prin punerea în aplicare a unor norme penale
eficiente pentru a descura
ja săvârșirea de infracțiuni împotriva persoanei,
susținută de un mecanism de aplicare a legii pentru prevenirea, eliminarea și
sancționarea încălcărilor unor astfel de norme. Această obligație impune,
implicit, efectuarea unei anume forme de anchetă oficială efectivă dacă există
motive pentru a crede că o persoană a suferit vătămări care i
-
au pus viața în
pericol în împrejurări suspecte, chiar dacă presupusul făptuitor al atacului
mortal nu este un agent al statului [a se vedea
Mustafa Tunç și Fecire Tunç
împotriva Turciei
(MC), nr. 24014/05, pct. 171, 14 aprilie 2015
ș
i trimiterile
citate].
77.
Curtea a mai precizat și că respectarea cerințelor procedurale de la art.
2 se evaluează pe baza câtorva parametri esențiali: caracterul ad
ecvat al
măsurilor de anchetă; promptitudinea anchetei; implicarea familiei persoan
ei
decedate; independența anchetei. Aceste elemente sunt strâns legate între ele
ș
i fiecare, considerat separat, nu este un scop în sine. Sunt criterii care,
considerate împ
reună, permit să se evalueze gradul de eficacitate al măsurilor
de anchetă (ibid., pct. 225).
78.
Curtea subliniază și că, în măsura în care ancheta duce la acuzații care
să fie formulate în fața instanțelor naționale, aceasta consideră că obligațiile
procedurale în temeiul art. 2 se extind la faza procesuală a procedurilor. În
astfel de cauze, procedura în ansamblul său, inclusiv faza de judecată, trebuie
să îndeplinească cerințele acestei dispoziții din Convenție (a se vedea
Sarbyanova-
Pashaliyska și Pashaliyska împotriva Bulgariei
, nr. 3524/14,
pct. 38, 12 ianuarie 2017).
79.
În ultimul rând, o cerință de promptitudine și rapiditate rezonabilă este
implicită în acest context. Trebuie acceptat că pot exista
obstacole sau
dificultăți care împiedică mersul anchetei într
-
o anumită situație. Cu toate
acestea, o reacție promptă a autorităților în cercetarea morților suspecte poate
fi, în general, considerată esențială pentru a menține încrederea publicului că
ace
stea respectă statul de drept și pentru a preveni orice aparență de
complicitate la fapte ilicite sau de toleranță față de acestea (a se vedea
Olewnik-
Cieplińska și Olewnik împotriva Poloniei
, nr. 20147/15, pct. 137,
5
septembrie 2019 și trimiterile citate
).
(b)
Aplicarea acestor principii în prezenta cauză
80.
Curtea reafirmă că, în anumite circumstanțe, a constatat că a fost
angajată obligația procedurală în temeiul art. 2 din Convenție în cauze cu
incidente în care persoana al cărui drept la viață se presupunea că fusese
încălcat nu a murit. În astfel de cauze, Curtea a considerat relevant că victima
12
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
a suferit vătămări care pun viața în pericol. Deși nu există o regulă generală,
se pare că dacă activitatea implicată prin însăși natura sa este periculoasă și
expune viața unei persoane unui risc real și iminent, cum ar fi folosirea
violenței care pune viața în pericol, nivelul vătămărilor suferite poate să nu
fie decisiv și, în absența leziunilor, plângerea în astfel de cauze poate totuș
i fi
examinată sub incidența art. 2 [a se vedea,
mutatis mutandis
,
Nicolae Virgiliu
Tănase împotriva României
(MC), nr. 41720/13, pct. 139-140, 25 iunie 2019,
ș
i toate trimiterile citate].
În raport cu principiile generale de m
ai sus și având în vedere, în
special, folosirea violenței care pune viața în pericol împotriva reclamantului,
Curtea concluzionează că art. 2 este aplicabil în prezenta cauză. Guvernul nu
contestă aceasta (a se vedea supra, pct. 65).
82.
Curtea consideră mai departe că, deși plângerea reclamanților privea
în principal presupusa durată excesivă a anchetei, care, declarau aceștia, a
împiedicat autoritățile de anchetă să elucideze circumstanțele infracțiu
nii,
problema centrală de rezolvat în prezenta cauză este dacă ancheta condusă cu
privire la incidentul de la 17 septembrie 2008 a fost în întregime efectivă, în
conformitate cu cerințele de la art. 2 menționate mai sus.
83.
Curtea remarcă, de la început, că în urma plângerii penale depuse de
D.D. sen. la 12 noiembrie 2008 (a se vedea supra, pct. 8), organele de
urmărire penală au luat primele măsuri în anchetă după mai mult de 4 luni de
la incidentul violent de la 17 septembrie 2008, adică la 4 februarie 20
09 (a se
vedea supra, pct. 10), atunci când procurorul de caz a audiat pentru prima da
tă
partea vătămată.
84.
Curtea reiterează că în situația când viața a fost pusă în pericol cu
intenție, autoritățile trebuie să acționeze din oficiu odată ce problema le este
adusă la cunoștință. Nu pot lăsa la inițiativa rudei apropiate să depună
plângerea oficială sau să
-
și asume răspunderea în realizarea procedurilor de
anchetă. Mai mult, ancheta trebuie să fie eficientă în sensul că poate duce
la
identificarea și pedepsirea celor vinovați. Aceasta nu este o obligație de
rezultat, ci una de mijloace. Autoritățile trebuie să ia toate măsurile pe care le
au la dispoziție pentru colectarea probelor legate de incident, inclusiv,
inter
alia
, declarații ale martorilor oculari și probe criminalistice [a se vedea,
mutatis mutandis
,
Al-
Skeini și alții împotriva Regatului Unit
(MC)
,
nr. 55721/07, pct. 165-66, CEDO 2011]
.
85.
În acest scop, Curtea reține argumentele reclamanților con
form
cărora, ținând seama de gravitatea rănilor provocate victimei, autoritățile
trebuiau să inițieze de îndată o anchetă din oficiu, fără a cere victimei să
depună o plângere penală prealabilă. În orice caz, chiar și după ce o asemenea
plângere penală prealabilă a fost depusă în noiembrie 2008 (a se vedea supra,
pct. 8 și 83), nu au fost luate măsuri în cadrul anchetei până în luna februarie
anul următor.
86.
În continuare Curtea reține că, deși cei doi ofițeri de poliție au ajuns
la fața locului imediat după incident, nu au luat nicio declarație de martor și
13
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
nici nu au protejat eventualele probe la acel moment (a se vedea supra, pct. 4
ș
i 8).
87.
Curtea subliniază, de asemenea, că, în pofida faptului că vic
tima
dăduse numele presupușilor făptuitori cel mai târziu la 12 noiembrie 2008
(a
se vedea supra, pct. 8), procurorul de caz i-
a chestionat pentru prima dată la
13 mai 2009 (a se vedea supra, pct. 16), la aproximativ 9 luni de la incident,
fără a notifica
victima în prealabil sau ulterior. În plus, acest act procedural a
fost realizat numai după ce Tribunalul Maramureș a admis plângerea părții
vătămate cu privire la tergiversarea procesului și a fixat un termen pentru
finalizarea anchetei (a se vedea supra, pct. 14).
Procurorulu
i
de caz i-au trebuit alte câteva luni (a se vedea supra, pct.
24 și 28) să examineze pentru prima dată martorii indicați de părți. Din nou,
acești pași au fost întreprinși în urma unei a doua plângeri cu
privire la
tergiversarea cererii introduse de partea vătămată și admise de procuror, ca
re
a fixat un termen pentru ca ancheta să fie finalizată la 1 octombrie 2009 (a se
vedea supra, pct. 22). Termenul era în orice caz depășit cu mai mult de un an,
deoarec
e rechizitoriul nu a fost emis până la 20 decembrie 2010 (a se vedea
supra, pct. 32).
89.
În această privință, Curtea reiterează că a subliniat în repetate rânduri
că este important ca martorii să fie contactați și chestionați imediat după astfel
de incidente, când amintirile sunt recente (a se vedea, de exemplu,
Dinu
împotriva României
, nr. 64356/14, pct. 82, 7 februarie 2017). Acest aspect
devine mult mai relevant într-
o cauză precum cea de față, dat fiind că
instanțele naționale
au avut opinii divergente cu privire la fiabilitatea
declarațiilor martorilor, care variau de
-a lungul timpului, tocmai având în
vedere timpul lung dintre incident și momentul când au fost făcute declarațiile
(a se vedea supra, pct. 49-50
).
90.
Durata totală a procedurii în cauză era provocată și de retrimiterea
dispusă de instanța de apel în 2013 din cauza erorii procedurale comise de
instanța inferioară, care a încadrat greșit faptele penale examinate (a se vedea
supra, pct. 46).
Ulterior, instanța inferioară a trebuit să înceapă din nou
procedura, inclusiv prin a reexamina toate probele disponibile. Procedura a
fost astfel și mai mult întârziată, fără ca reclamanții să aibă o contribuție la
această întârziere
.
91.
Curtea reține declarația Guvernului cu privire la complexitatea
ridicată a speței, care necesita examinarea unor probe complexe, inclusiv de
natură legală, și care justifica, în opinia sa, durata de peste 7 ani a procesului
(a se vedea supra, pct. 67-68
).
92.
Curtea acceptă că rapoartele medico
-
legale sunt esențiale pentru a
elucida împrejurările leziunilor, precum și gradul lor de gravitate, inclusiv cu
referire la o potențială legătură cauzală cu decesul ulterior al victimei. Totuși,
nu poate ignora faptul că necesitatea de a avea mai multe asemenea rapoarte
a devenit imperativă odată ce medicii legiști începuseră să aibă opinii
divergente asupra problemei
.
14
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
Astfel,
opiniile
experților au variat de la a considera că rana deschisă
de la cap necesita mai mult de 6
5
–
70 de zile de îngrijiri medicale (a se vedea
supra, pct. 12), până la a fi de opinia că nu exista deloc o rană deschisă la cap
(a se vedea supra, pct. 29). Asemenea
divergențe de opinie au cerut fără
îndoială o mai precisă evaluare medicală, justificând deci parțial prelungirea
procesului. Totuși, așa cum s
-
a menționat mai sus, divergența în sine nu poate
fi în vreun fel atribuită reclamanților, deoarece, din chestiu
ni de principiu,
este responsabilitatea statului să instituie un mecanism eficient, capabil să
ofere răspunsuri prompte și de încredere la întrebările adresate de anchetele
penale. În acest sens, Curtea a hotărât deja că statul este responsabil și pentru
î
ntârzierile în prezentarea rapoartelor și a opiniilor experților desemnați de
instanță și că se poate constata și responsabilitatea sa pentru deficiențele
structurale ale sistemului judiciar care produc întârzieri (a se vedea,
mutati
s
mutandis,
și în
contextul art. 6 din Convenție,
Rutkowski și alții
împotriva Poloniei
, nr.
72287/10 și alte 2 cereri,
pct. 128, 7 iulie 2015).
94.
Considerații similare se aplică în ceea ce privește afirmațiile
Guvernului cu privire la volumul mare de
muncă al autorităților naționale la
momentul faptelor (a se vedea supra, pct. 70). Curtea reiterează că este
responsabilitatea statului să ia măsuri adecvate, cum ar fi
,
inter alia
, estimarea
eficientă a nevoilor de resurse umane din cadrul sistemului judiciar, astfel
încât să se asigure că acesta funcționează corespunzător și, în special, că
cerințele Convenției privind caracterul rezonabil al duratei procedurilor sunt
respectate (a se vedea,
mutatis mutandis
,
Mardosai împotriva Lituaniei
, nr.
42434/15, pct. 55, 11 iulie 2017; și printre multe alte hotărâri în contextul art.
6 din Convenție,
Docevski împotriva Fostei Republici Iugoslave a
Macedoniei
, nr. 66907/01, pct. 33-34, 1 martie 2007).
95.
Prin urmare, Curtea concluzionează că, în pofida unor eforturi
intermitente ale organelor de urmărire penală de a elucida circumstanțele
leziunilor suferite de D.D. sen.
(a se vedea supra, pct. 14, 22, 46 și 47), grad
u
l
de adecvare în general al măsurilor de investigare aplicat trebuie să fie pus
sub semnul întrebării. Curtea face trimitere în special la absența unei reacții
oportune și adecvate din partea acestor autorități în fazele preliminare ale
anchetei, la care
se referă plângerea din prezenta cauză (a se vedea supra, pct.
4, 8 și 74), inclusiv în ceea ce privește modul în care partea vătămată a fost
implicată în anchetă. Neajunsurile au fost confirmate chiar de autorități atunci
când au admis în două rânduri plângerile părții vătămate care priveau
tergiversarea procedurii (a se vedea supra, pct. 14 și 22).
96.
Curtea nu poate decât să concluzioneze că deficiențele menționate mai
sus au avut inevitabil un impact negativ atât asupra eficaci
tății, cât și asupra
duratei măsurilor de investigare ulterioare, prin periclitarea competenței de a
stabili faptele și amplificarea posibilității ca infracțiunea să rămână
nepedepsită (a se vedea,
mutatis mutandis
,
Anna Todorova împotriva
Bulgariei
, nr. 23302/03, pct. 79, 24 mai 2011).
15
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
97.
În consecință, a fost încălcat art.
2 din Convenție sub aspect
procedural.
II. CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CONV
ENȚIE
98.
Art. 41 din Convenție prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale
și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare
incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul,
o reparație echitabilă.”
A. Prejudiciu
99.
Reclamanții au pretins suma totală de 15
000 euro (EUR) cu titlu de
despăgubire pentru prejudiciul moral.
100.
Guvernul a considerat pretențiile ca fiind excesive, având în ved
ere
jurisprudența relevantă a Curții în materie.
101.
Curtea consideră că reclamanții trebuie să fi suferit un prejudiciu
moral care nu poate fi compensat prin simpla constatare a unei încălcări.
Având în vedere natura încălcării constatate și pronunțându
-se în echitate,
acordă reclamanților suma de 15 000 EUR în solidar cu titlu de despăgubire
pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de
impozit
.
De asemenea, Curtea observ
ă că astfel a refuzat să indice în mod
specific unui guvern că ar trebui, ca răspuns la constatarea încălcării
procedurale a art. 2, să desfășoare o nouă urmărire penală (a se vedea
Abuyeva
și alții împotriva
Rusiei
, nr. 27065/05, pct. 240, 2 decembrie 201
0 și toate
trimiterile citate). Și nici nu consideră potrivit să facă aceasta în speță. Curtea
reține constatarea sa de mai sus că, în speță, caracterul efectiv al anchetei a
fost deja subminat în etapele inițiale de faptul că autoritățile interne nu au
ap
licat măsuri de investigare esențiale (a se vedea supra, pct. 95 ). Prin
urmare, este îndoielnic că situația care exista anterior încălcării putea fi
restabilită. În astfel de circumstanțe, având în vedere principiile stabilite citate
anterior, Curtea cons
tată foarte potrivit să lase la latitudinea Guvernului pârât
alegerea mijloacelor de folosit în ordinea juridică internă pentru îndeplinirea
obligației legale conform art. 46 din Convenție (a se vedea
Kukayev
împotriva Rusiei
, nr. 29361/02, pct. 134, 15 noiembrie 2007).
B.
Cheltuieli de judecată
103.
De asemenea, reclamanții au solicitat 8 000
EUR cu titlu de
cheltuieli de judecată în fața instanțelor interne.
104.
Guvernul a argumentat că suma era excesivă și că, în orice caz,
reclamanții nu au depus documente relevante pentru a susține în întregime
pretenția pentru onorariile avocat
ului.
16
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
105.
În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant are dreptul la
rambursarea cheltuielilor
de judecată numai în măsura în care se stabilește
caracterul real, necesar și rezonabil al acestora. În prezenta cauză, ținând
seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate mai sus,
Curtea consideră rezonabil să acorde suma de 8 00
0 EUR pentru toate
cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamanți cu
titlu de impozit
.
C. Dobânzi
moratori
i
106.
Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se
întemeieze pe rata dobânzii fac
ilității de împrumut marginal, practicată de
Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1.
Declară
cererea admisibilă;
2.
Hotărăște
că a fost încălcat art. 2 din Convenție;
3.
Hotărăște
(a)
că statul pârât trebuie să plătească reclamanților în solidar, în termen
de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate
cu art. 44 § 2 din Convenție, următoarele sume care trebuie convertite
în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data
plății:
(i) 15
000 EUR (cincisprezece mii de euro), plus orice sumă ce poate
fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
(ii) 8
000 EUR (opt mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată
de reclamanți cu titlu de impozit, pentru cheltuielile de judecată;
(b)
că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății,
aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu
rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca
Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și
majorată cu trei puncte procentuale.
5.
Respinge
cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte
capete de cerere.
Andrea Tamietti
Grefier
Jon Fridrik Kjølbro
Președinte
17
HOTĂRÂREA DANCIU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
Lista reclamanțilo
r
Nr. Numele
reclamantului
Data
nașterii
Cetățenia
română
română
română
română
Domiciliul
1
2
3
4
Dumitru DANCIU
Ionuc DANCIU
Sava DANCIU
Lupa TIMIȘ
1
975
1
986
1
954
1
974
San Giuliano Milanese,
Itali
a
San Giuliano Milanese,
Itali
a
Borșa
,
România
Como,
Itali
a
18