CASE OF BOCU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF BOCU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2020)

Revizuit de IER (ier.gov.ro)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A PATRA

CAUZA BOCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 58240/14)

HOTĂRÂRE

Art.

37 • Nestabilirea cu suficientă certitudine a faptului că reclamantul ar putea obține redeschiderea

procedurii interne în cazul în care Curtea ar decide să accepte declarația unilaterală a Guvernului

pârât și să procedeze la radierea de pe rol • Respingerea cererii de radiere

Art.

8 • Respectarea vieții private •

Respingerea cererii de redeschidere a unei proceduri în stabilirea

paternității unui copil născut în afara căsătoriei pe baza unei probe științifice inaccesibile la data

acțiunii în stabilirea paternității • Expertiza medico

-

legală extrajudiciară efectuată cu acordul

copilului care a devenit major • Lipsa unui just echilibru între interesele în speță

STRASBOURG

30 iunie 2020

DEFINITI

VĂ

30.09.

2020

Hotărârea a rămas definitivă în tem

eiul art. 44 §

2 din Convenție. Aceasta poate suferi modificări

de formă.

HOTĂRÂREA BOCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

În cauza Bocu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într

-o

cameră compusă din:

Yonko Grozev,

președinte,

Iulia Antoanella Motoc,

Branko Lubarda,

Carlo Ranzoni,

Stéphanie Mourou-Vikström,

Georges Ravarani

,

Jolien Schukking,

judecători,

ș

i Andrea Tamietti,

grefier de secție

,

Având în vedere:

cererea nr. 58240/14 sus-

menționată, îndreptată împotriva României, pri

n

care un resortisant al acestui stat, domnul Octaviean Bocu („reclamantul”), a

sesizat Curtea la 11 august 2014, în temeiul art.

34 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”),

decizia de a aduce prezenta

cerere la cunoștința Guvernului român

(„Guvernul“),

observațiile părților,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 9 iunie 2020,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

INTRODUCE

RE

Cererea privește imposibilitatea ca reclamantul să obțină revizuirea unei

hotărâri definitive prin care s

-

a constatat că el este tatăl lui B.A.M., cu toate

că, cu acordul acestuia din urmă, a obținut proba științifică conform căreia nu

este tatăl său biologic. Potrivit reclamantului, în această situație este vorba de

o încălcare a a

rt.

8 din Convenție.

ÎN FAPT

a născut în 1947 și domiciliază în Brașov. A fost

reprezentat de D.S. Oprea, avocat.

doamna S.-M. Teodoroiu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3.

La 2 februarie 1972, mama minorului B.A.M., născut la 18 septembrie

1971, a sesizat Judecătoria Brașov („judecătoria") cu o acțiune în stabilirea

patern

ității împotriva reclamantului. Prin sentința din 6 noiembrie 1972,

reclamantul a

fost declarat tatăl copilului. Sentința era întemeiată pe mărtur

ii

și pe o expertiză medico

-

legală a grupelor de sânge efectuată de Instit

ut

ul de

Medicină Legală Mina Minovici, care arăta că reclamantul putea fi tatăl

biologic al copilului.

1

HOTĂRÂREA BOCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

4.

Această sentință a fost confirmată, în urma recursului reclamantului,

prin decizia definitivă a Tribunalului Brașov („tribunalul“) din 23 martie

1

973.

5.

În 2012, reclamantul a sesizat judecătoria cu o acțiune în tăgada

paternității împotriva B.A.M. A solicitat instanței să dispună o expertiză ADN

pentru a stabili dacă este tatăl biologic al copilului B.

A.

M.

6.

Prin sentința din 28 iunie 2012, judecătoria a respins acțiunea.

Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentințe. Prin decizia din 3

decembrie 2012, tribunalul a respins apelul și a statuat că acțiunea în tăgada

patern

ității nu poate fi introdusă decât de soțul mamei care a născut copilul în

cadrul căsătoriei și că, în speță, paternitatea copilului nu putea fi pusă în

discuție decât prin contestarea hotărârii judecătorești care sta

bilise

paternitatea copilului.

Sesizată cu apel de către reclamant, Curtea de Apel

Bra

șov („curtea de apel”) a confirmat hotărârile instanțelor inferioare prin

decizia definitivă din 2 aprilie 2013

.

7.

În 2013, reclamantul a obținut consimțământul lui B.A.M., devenit

ma

jor, pentru ca ambii să se supună unei expertize medico

-legale

extrajudiciare, cu scopul de a stabili dacă era tatăl său biologic.

expertiză de către clinica privată M., care a stabilit că reclamantul nu era, din

punct de vedere biologic, tatăl lui B.A.M.

9.

La 4 iunie 2013, pe baza raportului de expertiză menționat anterior

(supra, pct.

8

)

și a a

rt.

322 din vechiul cod de procedură civilă (infra,

pct.

12),

reclamantul a sesizat tribunalul cu o cerere de revizuire a deciziei definitive

din 23 martie 1973 (supra, pct.

4).

10.

Prin decizia definitivă din 21 octombrie 2013, redactată la 12 februarie

2014, tribunalul a declarat cererea de revizuire inadmisibilă, pe motiv că nu

îndeplinea condițiile de admisibilitate prevăzute la a

rt. 322 din vechiul cod de

procedură civilă. A arătat că decizia definitivă din 23 martie 1973 nu evoca

în mod direct fondul cauzei și că raportul de expertiză din 6 mai 2013 nu

constituia un înscris care să fi existat la momentul hotărârii din 1973, a cărei

revizuire se cerea și despre care părțile nu ar fi avut cunoștință, în sensul

art. 322 alin.

(5) din vechiul cod de procedură civilă. A considerat că sim

plul

fapt că o nouă realitate era dezvăluită prin documentul invocat, care fusese

întocmit folosind o tehnică de testare genetică mai avansată decât cea care

exista la data pronunțării deciziei atacate, nu era apt pentru a legitima

admisibilitatea cererii de revizuire

.

CADRUL JURIDIC ȘI PRACTICA INTERNE RELEVANTE

11.

Dispozițiile relevante care reglementează recunoașterea unui copil

născut în afara căsătoriei, așa cum aceste texte erau aplicabile în cauza

de față,

ș

i

practica internă relevantă sunt descrise în hotărârea

Ostace împotriva

României

(nr. 12547/06, pct. 19-25, 25 februarie 2014).

2

HOTĂRÂREA BOCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

322 din vechiul cod de procedură civilă, aplicabil în prezenta

cauză, expune motivele care ar putea sta la

baza unei cereri de revizuire.

Acesta este redactat astfel în părțile relevante în speță

:

Articolul 322

„Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare,

precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere în următoarele cazuri:

[...]

5.

dacă, după darea hotărâr

ii,

s-

au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute d

e partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr

-

o împrejurare mai presus de voința

părților, ori dacă s

-

a desființat sau s

-

a modificat hotărârea unei instanțe pe care s

-a

întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

[...]

”

509 din noul cod de procedură civilă, în vigoare de la 15 februarie

2013, expune motivele care ar putea justifica o cerere de revizuire. Acesta

este redactat astfel în părțile relevante în speță:

Articolul 509

Obiectul

ș

i motivele revizuirii

„(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate

fi cerută dacă:

[...]

5.

după darea hotărârii, s

-

au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr

-

o împrejurare mai presus de voința

părților

;

[...]

10.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau

libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale

acestei încălcări continuă să se producă.”

ÎN DREPT

I.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 8 DIN CONVE

NȚIE

14.

Reclamantul se plânge de imposibilitatea de a obține recunoașterea în

justiție a faptului că nu este tatăl lui B.A.M., deși raportul de expertiză realizat

cu consimțământul lui B.A.M., devenit major, a exclus paternitatea acestuia.

Acesta invocă a

rt.

8 din Convenție, redactat după cum urmează:

„(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a

domiciliului său și a corespondenței sa

le.

2.

Nu este admisă ingerința unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în

măsura în care respectiva ingerință este prevăzută de lege și dacă constituie o măsură

3

HOTĂRÂREA BOCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

care, într-

o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța

publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale,

protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și a libertăților alto

ra

.”

A. Cu privire la solicitarea Guvernului având scopul de a radia

cererea de pe rol, în conformitate cu art. 37 §

1 din Convenție

15.

În urma eșecului negocierilor dintre părți purtate în vederea soluționării

amiabile a cauzei, Gu

vernul a informat Curtea despre intenția sa de a depune

o declarație unilaterală pentru a pune capăt examinării cauzei de către Curte.

A solicitat Curții, de asemenea, să radieze cererea de pe rol în conformitate

cu art. 37 § 1 lit.

c) din Convenție.

Art.

37 din Convenție este redactat astfel în părțile sale relevante:

„(1)

În orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide radierea de pe rol a unei cereri

atunci când circumstanțele permit să se conchidă că:

[...]

c) din orice alt motiv constatat de

Curte, continuarea examinării cererii nu se mai

justifică.

Totuși, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului

garantate prin Convenție ș

i prin Protocoalele sale o impun

e.

2.

Curtea poate hotărî reînscrierea pe rol a unei

cereri

atunci când ea consideră că

împrejurările o justifică.”

1.

Argumentele părților

16.

Guvernul a prezentat o declarație unilaterală pentru soluționarea

problemei ridicate de prezenta cerere.

e sale cu privire la declarația unilaterală a Guvernului,

reclamantul subliniază importanța pe care o reprezintă pentru el posibilitatea

de a solicita redeschiderea judecății cauzei sale. Este esențial, în opinia sa, ca

o astfel de cerere să nu poată fi respinsă pe motiv că ar fi acceptat o soluționare

pe cale am

iabilă sau că, chiar dacă ar fi respins o astfel de soluționare, Curtea

ar considera că ar putea fi de acord cu propunerea Guvernului.

18.

Mai precis, reclamantul explică faptul că declarația unilaterală implică

radierea cererii de pe rol. În temeiul art. 509 alin. (1) pct. 10 din noul cod de

procedură civilă, numai constatările unor încălcări [ale drepturilor sau

libertăților fundamentale] de către Curte, cu excepția prin

ur

mare a deciziil

or

de radiere de pe rol, permit redeschiderea procedurii interne. Or, reclamantul

afirmă că este important pentru el să poată obține redeschiderea procedurii

interne pentru a putea sesiza instanțele naționale cu chestiunea cu privire la

pate

rnitatea lui B.A.M. Adaugă ca scopul cererii sale adresate Curții este de

a nu mai fi considerat din punct de vedere legal ca tatăl lui B.A.M.

19.

Pentru a se pronunța asupra declarației unilaterale a Guvernului, Curtea

l-a invitat

pe cel din urmă să se exprime asupra comentariilor reclamantului

4

HOTĂRÂREA BOCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

cu privire la termenii declarației unilaterale. În răspunsul său, Guvernul a

făcut referire la textul a

rt. 509

alin. (1) pct.

10 din noul cod de procedură

civilă (supra,

pct.

13)

ș

i

ș

i-a reiterat solicitarea de radiere a cererii de pe rol

.

2.

Motivarea Curții

20.

Principiile generale privind declarațiile unilaterale au fost prezentate

în cauzele

Jeronovičs împotriva Letoniei

[(MC), nr. 44898/10, pct. 64-70, 5

iulie 2016] și

Aviakompaniya A.T.I., ZAT împotriva Ucrainei

(nr. 1006/07,

pct. 27-33, 5 octombrie 2017).

21.

Mai precis, Curtea reamintește că, atunci când trebuie hotărâtă radierea

de pe rol a unei cereri în întregime sau în parte în temeiul art. 37 § 1 lit. c) din

Convenție pe baza unei declarații unilaterale, factorii care intră î

n joc includ

natura plângerilor formulate, natura

ș

i

sfera de aplicare a măsurilor eventual

luate de guvernul pârât în executarea hotărârilor pronunțate de Curte în cauze

anterioare

ș

i

incidența acestor măsuri asupra cauzei examinate, natura

concesiilor fo

rmulate în declarația unilaterală, în special recunoașterea unei

încălcări a Convenției ș

i

angajamentul de a plăti o reparație adecvată pentru

o astfel de încălcare, existența unei jurisprudențe relevante „clare ș

i

complete” în această privință –

cu alte c

uvinte, a ști dacă problemele ridica

te

sunt similare cu cele deja soluționate de Curte în cauze anterioare –

,

modalitățile de remediere pe care guvernul pârât intenționează să le ofere

reclamantului

ș

i

chestiunea dacă aceste modalități permit înlăturarea

c

onsecințelor unei presupuse încălcări.

În cazul în care Curtea este convinsă de răspunsurile date la întrebările de

mai sus, verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la a

rt. 37 § 1 lit.

c) și la

art. 37 § 1

in fine

din Convenție (și anume că nu se mai justifică examinarea

în continuare a cererii în întregime sau în parte și că respectarea drepturilor

omului nu impune examinarea în continuare a cererii).

Dacă sunt îndeplinite

aceste condiții, atunci decide să radieze cererea de pe rol în întregime sau în

parte.

În acest scop, examinează cu atenție angajamentele asumate de Guvern în

declarația sa unilaterală ș

i

, după caz, interpretează conținutul acestora în

lumina jurisprudenței sale (

Jeronovičs

, citată anterior,

pct. 64,

precum

ș

i

trimiterile citate).

22.

În primul rând, Curtea observă că a constatat deja încălcări ale a

rt. 8

din Convenție în cauze în care reclamanții nu aveau nicio posibilitate de a

contesta, în lumina noilor probe biologice, stabilirea paternității printr

-o

hotărâre judecătorească definitivă (

Ostace împotriva României

, nr. 12547/06,

pct. 52, 25 februarie 2014,

Paulík împotriva Slovaciei

, nr. 10699/05, pct. 46,

CEDO 2006-

XI și

Tavlı împotriva Turciei

, nr. 11449/02, pct. 36, 9 noiembrie

2006). Prin urmare,

prezenta cauză urmează jurisprudența consacrată a Curții.

23.

Curtea reamintește că, în hotărârea

Ostace

menționată anterior, în care

faptele erau similare cu cele din prezenta cauză, a concluzionat că nu se

asigurase un echilibru

just între interesele reclamantului și cele ale societății

5

HOTĂRÂREA BOCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

și că, prin urmare, sistemul juridic intern nu garantase în mod adecvat

„respectarea vieții private" a reclamantului (

Ostace

, citată anterior,

pct. 52).

În cauza

Paulík

, citată anterior, Curtea a reținut, pe de altă parte, în cadrul

examinării cererii de reparație echitabilă formulate de reclamant, că, în

temeiul articolelor relevante din Codul de procedură civilă, procesul civil

putea fi redeschis atunci când Curtea constata o încălcare a drepturil

or

reclamantului garantate de Convenție, când consecințele încălcării erau grave,

iar acordarea unei reparații echitabile nu era suficientă pentru repararea

acestora (

Paulík

, citată anterior,

pct. 72).

24.

Curtea observă că ceea ce a sancționat în temeiul a

rt.

8 din Convenție

în hotărârile referitoare la chestiuni juridice similare celor ridicate în speță a

fost imposibilitatea persoanelor în cauză de a repune în discuție, pe baza unor

noi probe biologice, stabilirea judiciară a paternității cu privire la copii care

au devenit majori între timp, în cazuri în care realitatea biologică nu

corespundea realității sociale. Consideră că, atunci când se constată

încălcarea din acest motiv a a

rt. 8 din

Convenție

,

existența unei căi legale ca

re

permite persoanei în cauză să obțină

redeschiderea procedurii interne

constituie, în principiu, o

soluție adecvată, deseori chiar cea mai potrivită,

pentru a pune capăt încălcării ș

i

a înlătura efectele acesteia.

ideră că același lucru trebuie să fie valabil și în situații

precum cea din speță, în care obiectivul urmărit de reclamant prin sesizarea

Curții cu cererea sa era acela de a obține redeschiderea procedurii interne

(supra, pct.

1

8

).

Prin urmare, este necesar să se examineze dacă reclamantul

dispune de o cale judiciară pentru a obține

redeschiderea procedurii interne

pe baza unei

declarații

unilaterale.

context, Curtea observă că

art. 509 alin. (1) pct. 10 din codul

de procedură civilă prevede posibilitatea de a obține revizuirea unei hotărâri

definitive atunci când Curtea a constatat o încălcare a drepturilor sau

libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești și când

consecințele acestei încălcări sunt grave și persistente (supra,

pct.

13).

În acest

text nu se menționează posibilitatea de a obține redeschiderea procesului civil

pe baza unei decizii de radiere a unei cauze de pe rol, indiferent dacă este

vorba de o soluționare amiabilă la care ar ajunge părțile sau de o declarație

unilaterală. Guvernul nu a prezentat exemple de hotărâri pronunțate de

instanțele naționale care ar putea demonstra că acestea din urmă deschid

proceduri civile interne pe baza deciziilor prin care Curtea radiaz

ă o cauză de

pe rol. În sfârșit, Curtea observă că nu se menționează în declarația unilaterală

prezentată de Guvern niciun angajament din partea acestuia care să permită

redeschiderea procedurii, în cazul în care reclamantul dorea acest lucru.

27.

Curtea consideră că în cauză nu se poate stabili cu suficientă certitudine

că reclamantul ar putea obține redeschiderea procedurii interne în cazul în

care Curtea ar decide să accepte declarația unilaterală a Guvernului și să

radieze cerer

ea de pe rol. În special, nu exclude că reclamantul ar avea nevoi

e,

pentru a putea solicita, dacă este cazul, revizuirea deciziei în discuție a curții

6

HOTĂRÂREA BOCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

de apel, de o hotărâre a Curții în care se constată în mod explicit încălcarea

art.

8 din Convenție (a se

vedea,

mutatis mutandis

,

Hakimi împotriva Belgiei

,

nr. 665/08,

pct. 29,

29 iunie

2010,

Rozhin împotriva Rusiei

, nr.

50098/07

,

pct.

23, 6 decembrie 2011 și

Vojtěchová împotriva Slovaciei

, nr. 59102/08,

pct. 26-28, 25 septembrie 2012).

reclamant. Prin urmare, nu poate concluziona că nu mai este justificată

continuarea examinării cererii. Mai mult, respectarea drepturilor omului,

astfel cum sunt definite în Convenție și în protocoalele la aceasta, obligă l

a

continuarea examinării cauzei. Astfel, trebuie respinsă cererea Guvernului

având scopul de a radia cererea de pe rol în temeiul art

.

37 din Convenție.

B. Cu

privire la admisibilitat

e

ea reamintește că stabilirea relației juridice dintre un tată și fiul său

prezumtiv se încadrează în sfera „vieții private“ a persoanei în cauză (

Ostac

e

,

citată anterior,

pct.

30 și

İyilik împotriva Turciei

, nr.

2899/05, pct.

23, 6

decembrie 2011). Prin urmare, art.

8 din Convenție se aplică faptelor speței

.

30.

Constatând că cererea nu este în mod vădit nefondată și că nu prezin

tă

niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art.

35 din Convenție, Curtea o

declară admisibilă.

C. Cu

privire la fond

1.

Argumentele părților

31.

Reclamantul susține că nu beneficia de o cale legală în dreptul intern

pentru a obține recunoașterea în justiție a faptului că nu este tatăl lui B.A.M.,

deși expertiza

medico

-

legală care a putut fi realizată în 2013 cu

consimțământul fiului său prezumtiv, devenit major, a exclus clar paternitatea

acestuia

.

32.

Guvernul contestă argumentul reclamantului. Conform acestu

ia,

refuzul de a autoriza redeschiderea procedurii era motivat de preocuparea de

a asigura respectarea securității juridice

.

2.

Motivarea Curții

33.

În speță, Curtea observă că, în 1972, la scurt timp după nașterea lui

B.A.M., mama acestuia din urmă

l

-

a acționat în justiție pe reclamant prin

tr

-o

acțiune în stabilirea paternității. Această acțiune a fost admisă pe baza unor

mărturii și a unei experti

ze medico-

legale a grupelor sanguine care arăta că

reclamantul putea fi tatăl biologic al copilului (supra,

pct.

3).

ale extrajudiciare, efectuat

ă

cu acordul lui B.A.M., care indica faptul că era exclus ca acesta să fie tatăl

său biologic (supra,

pct.

8),

reclamantul a solicitat revizuirea deciziei din 23

7

HOTĂRÂREA BOCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

martie 1973, bazându-se în special pe art.

322 pct.

5 Codul de proc

edură

civ

ilă, care prevede posibilitatea de a redeschide o procedură atunci când

imposibilitatea de a prezenta înscrisuri în cursul procedurii inițiale ține de un

eveniment exterior voinței părților. Cererea reclamantului a fost declarată

inadmisibilă de către instanțele naționale, pe motiv că nu era îndeplinită

condiția conform căreia era obligatoriu ca înscrisurile respective să existe deja

la momentul procedurii inițiale (supra,

pct.

10).

35.

Curtea constată că problema ridicată în prezenta cauză este similară cu

cea pe care a întâlnit-

o în hotărârea

Ostace

menționată anterior. În această

cauză, a constatat o încălcare a a

rt.

8 din cauza imposibilității ca reclamantul

să obțină redeschiderea unei proceduri prin care a fost declarat tată al unui

copil, deși între timp a reușit să obțină, cu consimțământul copilului devenit

major, o nouă probă biologică atestând că nu era tatăl acestuia din urmă

(

ibidem

, pct. 43-45).

36.

Totuși, ținând seama de observațiile formulate de Guvern, Curtea nu

identifică niciun motiv pentru a se îndepărta în speță de concluzia la care a

ajuns în ho

tărârea

Ostace

. Consideră că, prin respingerea cererii de

redeschidere a procedurii de stabilire a paternității copilului născut în afara

căsătoriei, deși toate persoanele în cauză păreau să fie de acord cu stabilirea

adevărului biologic privind filiația l

ui B.A.M. devenit major, pe baza unei

probe științifice, inaccesibilă la data acțiunii în stabilirea paternității,

autoritățile naționale nu au păstrat justul echilibru între interesele prezente (a

se vedea, de exemplu,

Tavl

ı

,

citată anterior,

pct.

36 și

Ostace

, citată anterior,

pct. 45).

37.

Prin urmare, în speță a fost încălcat a

rt.

8 din Convenție.

II. CU PRIVIRE LA APLICAREA ART.

41 DIN CONVENȚIE

41 din Convenție prevede:

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a

protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o

înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părți

i lezate, dacă

este cazul, o

reparație echitabilă.”

A. Prejudiciu

39.

Reclamantul solicită 50 000 de euro (EUR) cu titlu de despăgubire

pentru prejudiciul moral pe care consideră că l

-a suferit.

40.

Guvernul consideră că suma solicitată este prea ridicată având în

vedere jurisprudența Curții în materie.

41.

Curtea consideră că a

rt.

509 din noul cod de procedură civilă permite

revizuirea unei hotărâri pronunțate în plan intern în cazul în care, ca în speță,

Curtea

a constatat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale unui

reclamant (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Elisei-

Uzun și Andonie împotriva

României

, nr. 42447/10, pct. 78, 23 aprilie 2019). Cu toate acestea, nimic din

8

HOTĂRÂREA BOCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

prezenta hotărâre nu trebuie să fie interpretat ca exprimând vreo opinie despre

modul de soluționare a unei astfel de acțiuni (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Călin și alții împotriva României

, nr.

25057/11 și alte două cereri

, pct. 109,

19 iulie 2016).

În plus, Curtea acordă reclamantul

ui 5 000 EUR cu titlu de

despăgubire pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu

titlu de impozit

.

B.

Cheltuieli de judecată

42.

Reclamantul solicită 417,50 EUR reprezentând cheltuieli pentru

onorariul avocatului efectuate de acesta în cadrul procedurii de revizuire în

fața instanțelor interne. De asemenea, solicită 333 EUR pentru cheltuielile

efectuate în fața Curții cu onorariul avocatului și pentru cheltuielile cu

corespondența efectuate pentru sesizarea acesteia. În sfârșit, solicită 210 EUR

pentru costurile aferente expertizei genetice medicale. Aceste cereri sunt

însoțite de documente justificative.

43.

Guvernul susține că trebuie rambursate doar cheltuielile de judecată

legate de con

statarea de către Curte a unei încălcări. Adaugă faptul că

chitanțele care atestă onorariile avocatului nu sunt însoțite de un centralizator

cu numărul de ore lucrate.

44.

În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține

rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilește

caracterul real, necesar și rezonabil al acestora. În speță, ținând seama de

documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea

consideră rezonabil să acorde reclamantului suma de 750 EUR cu titlu de

cheltuieli de judecată pentru procedura internă și pentru procedura în fața

Curții, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit.

C. Dobânzi

moratorii

nsideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze

pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală

Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA

1.

respinge

cererea Guvernului având scopul de a radia cererea de pe rol;

2.

declară

cererea admisibilă;

3.

hotărăște

că a fost încălcat a

rt.

8 din Convenție;

4.

hotărăște

9

HOTĂRÂREA BOCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

a)

că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni

de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu a

rt. 44 § 2

din Convenție, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda

statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:

i. 5 000

EUR (cinci mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată

cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

ii.

750 EUR (șapte sute cincizeci de euro), plus orice sumă ce poate fi

datorată cu titlu de impozit de reclamant, pentru cheltuielile de

judecată;

b)

că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății,

aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu

rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca

Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și

majorată cu trei puncte procentuale;

5.

respinge

cererea de

acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte

capete de cerere.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 30 iunie 2020, în

temeiul art. 77 §

2 și

Andrea Tamietti

Grefier

Yonko Grozev

Președinte

10