CASE OF BUHUCEANU AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF BUHUCEANU AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2023)

Tradus și revizuit de IER

(

http://ier.gov.ro/

)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A PATRA

CAUZA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererile nr. 20081/19 și alte 20 cereri)

HOTĂRÂRE

Art. 8 • Obligații pozitive • Viață privată și de familie • Lipsa oricărei forme

de recunoaștere și protecție juridice pentru cuplurile de același sex • Aplicarea

principiilor stabilite în

Fedotova și alții împotriva Rusiei

(MC) • Argumentele

privind inter

esul public invocate nu au întâietate față de interesele

reclamanților • Marja de apreciere depășită în prezenta cauză

STRASBOURG

23 mai 2023

DEFINI

TIV

Ă

25/09/

2023

Hotărârea a răm

as

definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție.

Poate suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

În cauza Bu

h

uceanu și

alții împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într

-o

cameră compusă din:

Gabriele Kucsko-Stadlmaye

r

, președinte

,

Tim Eicke,

Krzysztof Wojtyczek,

Faris Vehabović

,

Branko Lubard

a,

Armen Harutyunyan

,

Ana Maria Guerra Martin

s

, judecători

,

ș

i Ilse Freiwirth,

grefier adjunct de secție

,

Având în vedere:

cererile (nr.

20081/19 și alte

20

–

a se vedea tabelul anexat) îndreptate

împotriva României, introduse la Curte în temeiul art.

34 din Conve

nția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(„Convenția”) de către 42 de resortisanți români („reclamanții“), la diferite

date indicate în tabelul anexat;

decizia de a comunica cererile Guvernului României („Guvernul”);

decizia d

e a autoriza păstrarea anonimatului reclamanților care au solicitat

aceasta conform art. 47 §

4 din Regulamentul Curții;

observațiile părților;

observațiile scrise prezentate de Comisarul pentru Drepturile Omului al

Consiliului Europei conform art. 36 § 3

din Convenție și comentariile

prezentate de către terți, a căror cerere de a interveni a fost admisă de

Președintele secției

;

având în vedere decizia președintelui Camerei de a

-l desemna pe Krysztof

Wojtyczek, judecătorul ales să reprezinte Polonia, în calitate de judecător

a

d

hoc

să reprezinte România, în conformitate cu art. 29 § 2 din Regulamentul

Curții;

După ce a deliberat în camera de consiliu, la 28 martie 2023,

Pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată

:

INTRODUCE

RE

1.

Cererile privesc lipsa oportunității ca reclamanților (21 de cupluri de

același sex) să le fie recunoscute în mod oficial relațiile, ceea ce constituia, în

opinia lor, o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de

familie și

discriminar

ea lor pe motive de orientare sexuală. Reclamanții s

-au întemeiat

pe art. 8 din Convenție, separat sau coroborat cu art. 14.

ÎN FAPT

2.

Detaliile privind reclamanții pot fi consultate în tabelul anexat. Aceștia

au fost reprezentați în fața Curții de doamna R. I. Ionescu, avocat în B

ucurești.

1

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

cauzei, astfel

cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după

cum urmează.

5.

Reclamanții se află în relații stabile de același sex și au trăit împreună

perioade de lungimi diferite. La diferite date, au comunicat intenția lor de a

se căsători către Serviciul de Stare Civilă, dar serviciul a respins comunicarea

fiecărui cuplu, considerând că cererile sunt contrare art. 271 și art. 277 alin.

(1) C. civ. (a se vedea infra, p

c

t. 9).

6.

În 2018, reclamanții din cererea nr.20081/19 au făcut o plângere în fața

instanțelor împotriva mai multor decizii administrative emise de autoritățile

de asigurări de sănătate prin care le negau dreptul la statutul de coasigurat în

baza contractelor de asigurări de sănătate ale partenerului respectiv. După

ce

mai multe instanțe și

-

au declinat competența, cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel București. La 25 iunie 2019, instanța a decis să solicite

interpretarea Curții Constituționale cu privire la mai multe dispoziții ale Legii

nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a suspendat procedurile

până la pronunțarea unei decizii în această privință de către Curtea

Constituțională. În conformitate cu informațiile disponibile Curții, procedur

a

este în continuare pendinte

.

CADRUL JURIDIC ȘI PR

ACTICA RELEVANTE

I.

DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE RELEVAN

TE

A.

Constituția

relevant

e ale Constituției României sunt redactate după cum

urmează:

Art. 16 - Egalitatea în drept

uri

„(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără

discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

“

Art. 26

– Viața intimă, familială și priva

tă

„(1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și pri

vată.

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, daca nu încalcă drepturile și

libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.“

Art. 48

–

Familia

„(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea

acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și

instruirea copiilor.

2

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(2) Condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin

lege. Căsătoria

religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din

căsătorie.“

B. Codul

civil

1 C. civ. („CC“), în vigoare de la 1

octombrie 2011

,

prevede

următoarele izvoare ale dreptului în sistemul juridic din România, în ordi

nea

priorității: dreptul civil, uzanțele și principiile generale de drept. CC nu

menționează ca fiind izvoare ale dreptului deciziile instanțelor sau

precedentul juridic

.

9.

Alte aticole relevante din CC prevăd următoarele:

Art. 25

8

–

Famili

a

„(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea

acestora,

p

recum și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea

copiilor lor.

(2) Familia are dreptul la ocrotire din partea societății și a sta

tului.

(3) Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice și sociale, încheierea

căsătoriei, precum și dezvoltarea și consolidarea fa

miliei.

(4) În sensul prezentului cod, prin soți se înțelege bărbatul și femeia uniți prin

căsătorie.

“

Art. 25

9

– Căsătoria

„(1) Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în

condițiile legii.“

Art. 27

1

– Consimțământul la căsătorie

„Căsătoria se încheie între bărbat și femeie prin consimțământul personal și liber al

acestora.

“

Art. 27

7

– Interzicerea sau echivalarea unor forme de conviețuire cu căs

ătoria

„(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de același

sex.

(2) Căsătoriile dintre persoane de același sex încheiate sau contractate în străinătate

fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în Români

a.

(3) Parteneriatele civile dintre persoane de s

ex opus sau de același sex încheiate sau

contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt

recunoscute în România

.

(4) Dispozițiile legale privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor

statelor membre ale U

niunii Europene și Spațiului Economic European rămân

aplicabile.

“

3

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

SECȚIUNEA a 6

-a

– Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delict

uale

Art. 1391

–

Repararea prejudiciului nepatrimonial

„(1) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o

despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și so

cială.

(2) Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri

ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea înce

rcată prin

moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi

existența unui asemenea prejudiciu.“

C.

Legislația antidiscriminare

10.

Dispozițiile relevante ale Ordonanței Guvernulu

i nr. 137/2000 privind

prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare se citesc astfel

:

Art. 1

„[...]

(2) Principiul

egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt

garantate în special în exercitarea următoarelor

drepturi

:

[...]

(iv) dreptul de a se căsători

și de a

-

și alege partenerul;

”

Art. 2

„(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire,

excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religi

e,

categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică

necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice

alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței

sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale

sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural

sau în orice alte domenii ale vieții publi

ce.“

D. Activitate

a

legislativă cu privire la relațiile homosexuale în

Romania

11.

Până în 1996, art. 200 C. pen. din 1968 din România pedepsea

„relațiile sexuale între persoane de același sex“ cu închisoare de la unu la 5

ani. Această prevedere a fost abrogată și înlocuită de o clauză prin care se

pedepseau cu închisoarea relațiile sexuale între persoane de același sex dacă

erau „săvârșite în public sau dacă au produs scandal public“; această

dispoziție a fost abrogată în 2001.

12.

În 2018, pe baza unei inițiative populare de sprijinire a „familiei

tradiționale“, a avut loc un referendum cu privire la popunerea de modificar

e

a art. 48 din Constituție (a se vedea supra, pc

t.

7)

pentru a defini familia ca

„fiind întemeiată pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie“

(formularea ar fi înlocuit expresia „între soți”). Rezultatele refere

ndumului

4

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

nu au putut fi validate din cauza prezenței reduse la vot (numai 21% dintre

persoanele cu drept de vot au participat la referendum; este necesară o

participare de 30% pentru ca acesta să aibă efect juridic).

13.

În urma unei recente inițiative populare, o propunere de lege care să

fie adoptă în Parlament, și care include din nou aceeași propunere de

modificare a Constituției, a fost publicată în Monitorul Oficial din 13 august

2

020.

propuneri legislative cu privire la parteneriatul civil, prezentate

în 2016 și 2019 de către cinci, treizeci și șapte și, respectiv, doi membri ai

Parlamentului, au fost trimise pentru opinii sau rapoarte la comitetele

permanente ale

Camerei deputaților. Conform ultimelor informații de care

dispune Curtea, niciuna dintre propuneri nu a fost încă depusă pentru

dezbateri. Patru asemenea propuneri ale unor membri ai Parlamentului,

prezentate în Parlament începând din 2010 și până în 2020

au fost respinse

până în prezent.

E.

Deciziile Curții Constituționale

Decizia nr. 580 din 20 iulie 2016

asupra inițiativei de revizuire a

art.

48 din Constituție (a se vedea supra, pc

t.

7

),

Curtea Constituțională reține

natura limitativă și exclusivă a definiției propuse pentru noțiunea de „familie”

– și anume, o uniune întemeiată pe căsătoria liber consimțită între un bărbat

și o femeie. În această privință, instanța a explicat că art. 48 din Constituție

consacră și protejează dreptul la căsătorie și relațiile de familie rezultate din

căsătorie ca fiind distinct de dreptul la viața de familie și la respectarea și

protejarea vieții de familie, care avea un conținut

juridic mai larg și era

protejat de art. 26 din Constituție. Instanța a constatat că inițiativa respectă

Constituția, în măsura în care nu restrânge noțiunea amplă de „familie“

prevăzută la art. 26 sau dreptul la căsătorie prevăzut la art. 48.

Partea relevantă a deciziei se citește astfel:

„40. Analizând, în continuare, conformitatea modificării propuse cu prevederile

alin.(2) al art.152 din Legea fundamentală, referitoare la interdicția suprimării vr

eunu

i

drept sau libertate fundamentală sau a garanțiilor acestora, Curtea constată, mai întâi,

că textul propus a fi modificat are ca denumire marginală

Famili

a

, iar, în conținut,

stabilește o serie de principii și garanții în privința căsătoriei.

Având î

n vedere

conținutul reglementării, Curtea reține că art.48 din Constituție consacră și protejează

dreptul la căsătorie, și relațiile de familie rezultând din căsătorie, distinct de dreptul la

viață familială/respectarea și ocrotirea vieții familiale, cu un conținut juridic mult mai

larg, consacrat și ocrotit de art.26 din Constituție, potrivit

căruia

«(1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată. (2)

Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, daca nu încalcă drepturile și

libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.»”

5

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

16.

În Decizia nr. 534 din 18 iulie 2018, Curtea Constituțională a declarat

neconstituționale prevederile art. 277 alin. (2) și alin. (4) C. c

iv. (a se vedea

supra, pc

t. 9

).

Instanța a considerat că prevederile menționate anterior erau

constituționale doar atunci când acordau (în conformitate cu legislația UE)

dreptul de ședere în România cetățenilor statelor membre ale Uniunii

Europene sau ai altor state care încheiaseră căsătorii între persoane de același

sex într-

un stat membru al UE. Instanța a hotărât că relația pe care o are un

cuplu form

at din persoane de același sex intră în sfera noțiunii de viață de

familie, la fel ca cea a unui cuplu heterosexual care se află în aceeași situație,

și declanșează protecția dreptului fundamental la respectarea vieții private și

de familie, astfel cum este garantat de art. 7 din Carta drepturilor

fundamentale a Uniunii Europene, de art. 8 din Convenție și de art. 26 din

Constituție. În exercitarea dreptului la viața privată și de familie, persoanele

de același sex care formează cupluri stabile, au dreptul

de a-

și exprima

personalitatea în interiorul acestor relații și de a beneficia, în timp și prin

mijloacele prevăzute de lege, de o recunoaștere legală și judiciară a

drepturilor și îndatoririlor corespunzătoare

.

F. Alte

documente interne

17.

Conform cercetării de piață comandate de o organizație

neguvernamentală, Asociația ACCEPT, în 2021 și desfășurate în rândul

populației generale din România, 71% dintre respondenți considera că

recunoașterea juridică a căsătoriei civi

le pentru cuplurile formate din

persoane de același sex nu ar avea niciun impact asupra vieților lor și 43%

erau pentru recunoașterea juridică a căsătoriei civile pentru cuplurile formate

din persoane de același sex; un procent mai mare (56%) dintre cei intervievați,

cu vârsta sub 34 de ani, erau pentru recunoașterea juridică a căsătoriei civile

pentru cuplurile formate din persoane de același sex

.

1

II.

DREPTUL ȘI PRACTICA EUROPENE ȘI INTERNAȚIONAL

E

18.

Cel mai recent material juridic internațional, comparativ și relevant a

fost stabilit în cauza

Fedotova și alții împotriva Rusiei

(MC) (nr.

40792/10 și

2 altele, pct. 46, 48-

52, 54 și 5

6

-67, 17 ianuarie 2023).

19.

Constatările Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza

Coman și alții

(hotărârea din 5 iunie 2018, C

-673/16, ECLI:EU:C:2018:385

)

sunt sintetizate în

Fedotova și alții

(citată anterior, pct.

60).

cel de-al cincilea raport privind România, adoptat la 3 aprilie 2019

ș

i publicat la 5

iunie 2019, Comisia Europeană împotriva Rasismului și

Intoleranței (ECRI) a recomandat ca autoritățile din România „să ofere un

1

A se vedea „Ce cred românii despre căsătoria cuplurilor de același sex?“ – Asociația

ACCEPT (acceptromania.ro)

6

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

cadru legal care să permită cuplurilor de același sex, fără niciun fel de

discriminare, posibilitatea ca relația lor să fie recunoscută și protejată.“

21.

Un sondaj din 2020 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale despre

persoanele LGBTI a constatat că 76% dintre respondenții români nu trăiau în

mod deschis și nu

-

și dezvăluiau orientarea sexuală și identitatea de gen.

Sondajul a constatat și că 48% dintre respondenții LGBTI români se aflau

într-

o relație stabilă, 27% dintre respondenți coabitând cu partenerul

.

2

ÎN DREPT

I. CU

PRIVIRE LA CONEXAREA CERERILOR

în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea dispune

conexarea acestora (art. 42 § 1 din Regulamentul Curții) și le va examina într

-

o singură hotărâre.

II.

Observație preliminară

23.

În observațiile lor din 28 ianuarie 2021, aceia dintre reclamanți cărora

li s-

a autorizat păstrarea anonimatului conform art.

47 § 4 din Regulamentul

Curții au informat Curtea că Guvernul l

e-

a dezvăluit identitate divulgând

numele lor complete, orientarea sexuală și starea civilă către diferite

autorități, inclusiv instanțe, parchete și autorități din domeniul sănătății.

Aceasta a „rezultat direct sau indirect“ din documentele prezentate de către

Guvern ca anexă la observațiile sale

.

Art. 47 § 4 din Regulamentul Curții este redactat astfel:

Art. 47

– Conținutul unei cereri individu

ale

„4. Reclamantul care nu dorește ca identitatea lui să fie dezvăluită trebuie să

precizeze acest lucru și să prezinte o expunere a motivelor care justifică derogarea de

la regula publicității procedurii în fața Curții.

Curtea poate să autorizeze păstrarea

anonimatului sau să decidă acordarea acestuia din o

ficiu.“

o scrisoare din 10 martie 2021, ca răspuns la invitația Președintele

secției, Guvernul și

-

a prezentat observațiile. A susținut că informațiile cu

privire la reclamanți fuseseră trimise doar instanțelor de apel, parchetelor și

Inspectoratului General al Pol

iției în scopul culegerii informațiilor necesare

pentru examinarea acțiunilor de către Curte. Aceste instituții erau obligate

prin lege să protejeze datele cu caracter personal, iar personalul lor avea

datoria de a păstra confidențialitatea cu privire la orice informație primită în

contextul muncii. Ca răspuns la o solicitare din partea Agentului

guvernamental, instituțiile menționate mai sus au dat asigurări că nicio

informație cu privire la reclamanți nu a fost divulgată unor terțe părți sau

2

A se vedea „A long way to go for LGBTI equality“ – Agenția pentru drepturi fundamentale

a Uniunii Europene (europa.eu)

7

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

publicului și că, în cadrul fiecăreia dintre instituțiile vizate, informațiile

fuseseră divulgate numai celor care pregăteau răspunsurile la întrebările

trimise de Agentul guvernamental.

25.

Având în vedere cele de mai sus și după examinarea înscrisurilor

aflate la dosar, Curtea consideră că divulgarea informațiilor personale ale

reclamanților s

-

a făcut în scopul obținerii de informații relevante pentru

procedurile desfășurate în fața Curții. În consecință, nu se poate concluziona

că Guvernul nu a respectat măsurile adoptate de Curte în privința desfășurării

procedurilor în prezenta cauză (a se vedea,

mutatis mutandis

,

X

și

Y împotriva

României

, nr. 2145/16, pct. 91-100, 19 ianuarie 2021)

.

III. CU

PRIVIRE LA PRETIN

SA ÎNCĂLCARE A ART.

8 DIN

CONVENȚI

E

26.

Reclamanții s

-

au plâns că nu aveau niciun mijloc de a

-

și proteja

respectivele relații din punct de vedere juridic, în măsura în care era imposibil

pentru ei să încheie împreună orice formă de uniune recunoscută ju

ridic în

România. În opinia lor, aceasta reprezenta o încălcare a dreptului lor la

respectarea vieții lor private și de familie protejat de art. 8 din Convenție, care

prevede

:

Art. 8

„1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de

familie, a

domiciliului său și a corespondenței sale.

2.

Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât

în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care,

într-o societate democratic

ă, este necesară pentru securitatea națională, siguranța

publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale,

protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților a

ltora.”

A. Cu

privire la admisibilitate

27.

Guvernul nu a contestat aplicabilitatea art. 8 la faptele din cauză atât

cu privire la „viața privată“, cât și la „viața de familie“.

28.

Curtea reține că faptele din prezenta cauză (a se vedea supra, pc

t.

5

)

intră sub incidența „vieții private“ și, de asemenea, a „vieții de familie“ a

reclamanților, în sensul art.

8 din Convenție [a se vedea

Fedotova și alții

împotriva Rusiei

(MC), nr. 40792/10 și 2 altele, pct. 141

-151, 17 ianuarie

2023]. Prin urmare, art. 8 din Convenție este aplicabil atât cu privire la „viața

privată“, cât și la „viața de familie“.

8

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

2.

Epuizarea căilor de atac interne

29.

Guvernul a menționat că reclamanții nu au epuizat căile de atac intern

e

disponibile. A observat că reclamanții nu au adus problemele lor speciale în

atenția autorităților relevante și nu au inițiat proceduri juridice în fața

instanțelor. Acest lucru ar fi atras o atenție suplimentară promptă din partea

statului cu privire la situația lor, putând accelera procesul de modificare a

legislației naționale pentru a o adapta la situația cuplurilor formate din

persoane de același sex. Cu privire la reclamanții di

n cererea nr. 20081/19,

Guvernul a susținut că erau pendinte în fața instanțelor naționale proceduri

care puteau oferi soluții adecvate la plângerile acestora (a se vedea supra, pct.

6).

30.

Reclamanții au susținut că nu exista nicio cale internă de atac efectivă

disponibilă pentru persoanele în situația lor și că Guvernul nu a dovedit, prin

intermediul unor exemple, existența unei asemenea căi de atac. Dimpotrivă,

faptul că procedurile detaliate în cererea nr. 20081/19 erau încă pendinte la

trei ani de la inițierea lor dovedea că această cale era lipsită de eficiență.

31.

Curtea reține că principiile generale în ceea ce privește problema

epuizării căilor de atac interne pot fi găsite în cauza

Oliari și alții împotriva

Italiei

(nr. 18766/11 și 36030/11, pct.

77-80, 21 iulie 2015).

32.

Curtea mai reține și că –

atât la

momentul în care reclamanții și

-au

depus cererile în fața Curții, cât și în prezent – nu existau și nu există în

legislația românească prevederi pentru a recunoaște căsătoria între persoane

de același sex sau altă formă de parteneriat pentru cuplurile de același sex.

Dimpotrivă, Codul civil nu recunoaște în mod expres parteneriatele (a se

vedea supra, pc

t. 9

).

Guvernul nu a arătat în ce mod Curtea Constituțională,

instanțele inferioare sau alte autorități ar fi putut ignora dispozițiile aplicabile

și să pronunțe decizii favorabile reclamanților. La acest punct, Curtea observă

că, în conformitate cu sistemul juridic din România, nici instanțele și nici

C

ur

tea Constituțională nu pot modifica legislația sau crea noi drepturi care nu

sunt prevăzute de lege (a se vedea supra, pct.

8).

33.

În ceea ce privește procedurile inițiate în fața instanțelor de

reclamanții din cererea nr. 20081/19, trebuie subliniat faptul că acestea

privesc numai un aspect specific din lista de plângeri ale reclamanților (a se

vedea infra, pct.

3

8

)

și sub nicio formă nu au posibilitatea să abordeze

problema principală din cauză, și anume lipsa recunoașterii legale a cuplurilor

formate din persoane de același sex. Mai mult, aceste proceduri sunt încă

pendinte, iar data încheierii și rezultatul lor s

unt incerte (a se vedea supra, pct.

6).

34.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu există dovez

i

care să îi permită să considere că respectivele căi de atac sugerate de Guvern

puteau avea succes.

În consecință, în lipsa căilor de atac care să fie suficient

de sigure nu doar în teorie, ci și în practică, reclamanții nu pot fi acuzați deloc

că nu au exercitat o cale de atac inefectivă (toate cererile) sau până la finalul

9

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

procesului judiciar (cererea nr. 20081/19). În aceste circumstanțe, excepția

Guvernului trebuie respinsă.

urmare, cererile n

u sunt nici vădit nefondate, nici inadmisibile

pentru alte motive enumerate la art. 35 din Convenție. Prin urmare, trebuie să

fie declarate admisibile.

B. Cu

privire la fon

d

1.

Argumentele părților

(a)

Reclamanții

36.

Reclamanții au considerat că lipsa recunoașterii și a protecției juridice

a familiilor lor i-

a privat de demnitatea de soți, i

-

a stigmatizat și le

-a adus

prejudicii

– validând și chiar invitând pe alții să aibă prejudecăți față de ei.

37.

Au arătat că societatea românească a făcut progrese către ceea ce ei

considerau standardele europene comune privind drepturile omului și era

acum gata pentru modificări legislative în direcția recunoașterii relațiilor

dintre persoane de același sex. Acest

progres se reflecta în rezultatele

referendumului din 2018 în care votanții au fost întrebați dacă aprobau o

propunere de modificare a definiției „familiei” (care ar fi interzis căsătoria

între persoane de același sex) prevăzută la art. 48 din Constituție.

Rezultatele

referendumului nu au fost valide din cauza prezenței reduse la vot (a se vedea

supra, pct.

1

2

),

fapt care a demonstrat că populația nu este contrară unei

abordări mai deschise a căsătoriei. Sondajele de opinie au arătat, de

asemenea, o creștere în acceptarea de către populația generală a cuplurilor

formate din persoane de același sex (a se vedea supra, pct.

17).

Curtea

Constituțională a recunoscut și faptul că respectivele cupluri formate din

persoane de același sex erau protejate de dreptul la viața privată și de familie

la fel ca și cuplurile heterosexuale și a invitat legislativul național să facă

posibil ca familiile întemeiate de persoane de același sex să dispună de un

cadru juridic specific de recunoaștere și protecție juridice (a se vedea supra,

pc

t. 16).

38.

Lipsa recunoașterii uniunilor formate din persoane de același sex –

fie

sub forma unei căsătorii, fie a unor parteneriate civile – îi afecta și îi

dezavantaja pe reclamanți în multe feluri specifice. De exemplu, în spitale

sau alte unități medicale nu le era recunoscută partenerilor din aceste uniuni

orice fel de înrudire între ei ca aparținători; nu puteau decide în numele

partenerului lor și nu puteau cere corpul partenerului decedat de la morgă; nu

puteau avea statutul de coasigurat în baza contractul

ui de asigurări de sănătate

al partenerului; nu aveau dreptul de a continua închirierea locuinței lor în

cazul în care celălalt partener a părăsit definitiv căminul sau a murit, dacă

acesta din urmă era titularul respectivului contract de închiriere; dacă

unul

10

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

dintre parteneri a murit din vina unui terț, partenerul rămas nu avea nici

dreptul la reparații (așa cum ar fi avut soțul supraviețuitor), nici dreptul la

pensia de urmaș; nu li se puteau acorda trei zile libere în cazul decesului sau

al unei afecțiuni grave a partenerului lor; nu puteau fi obligați să

-

și sprijine

financiar partnerul în cazul în care acesta suferea de incapacitate de muncă;

angajatorii nu puteau fi obligați, cu privire la dreptul angajatului la concediu,

să țină seama de faptul că doi parteneri trebuie să aibă posibilitatea să alea

gă

aceeași perioadă în care să ia concediu, așa cum era cazul pentru soți; nu

puteau înființa o întreprindere familială; nu erau în mod expres identificați de

lege ca fiind beneficiari ai protecției speciale (inclusiv protecția penală) în

cazul violenței în familie; și nu erau eligibili să obțină un împrumut de la o

bancă pentru a cumpăra împreună o locuință (prin programul „Prima casă“

pentru tinerii căsătoriți). Toate drepturile de mai sus erau prevăzute de l

ege

doar pentru cuplurile căsătorite

.

39.

În ceea ce privește aserțiunea Guvernului că României ar trebui să i se

permită să

-

și adapteze sistemul juridic într

-

un timp și un ritm proprii (a se

vedea infra, pc

t. 48

),

reclamanții au susținut că statul încerca doar să piardă

timpul

– timp pe care reclamanții

nu

-l aveau. Fiecare zi de întârziere era o zi

care aducea pre

judicii concrete și costuri reale pe care statul refuza să le

recunoască. Unii dintre reclamanți se aflau

de facto

în relații nerecunoscute

ș

i neprotejate de peste cincisprezece ani.

40.

Făcând referire la recomandări ale Consiliului Europei și ale altor

organisme internaționale pentru drepturile omului (a se vedea supra, pc

t.

1

8

ș

i 20

),

reclamanții au susținut că Guvernul nu încercase niciodată să abordeze

în mod efectiv situația cuplurilor formate din persoane de același sex și nu

oferise sprijin inițiativelor le

gislative din Parlament cu privire la problema

parteneriatului civil (a se vedea infra, pc

t. 62).

De asemenea, Guvernul nu a

executat în totalitate hotă

rârea CJUE în cauza

Coman

(a se vedea supra, pct.

19).

41.

Curtea a concluzionat deja cu privire la existența unei obligații

pozitive în temeiul art. 8 din Convenție de a garanta recunoașterea și

protejarea cuplurilor formate din persoane de același sex și a constatat

încălcarea acestor obligații în cauzele

Oli

ari și alții

și

Fedotova și alții

(ambele citate anterior). În aplicarea jurisprudenței de mai sus, trebuie să

constate încălcarea aceleiași obligații pozitive și de către România. Această

obligație pozitivă nu trebuie să depindă de circumstanțele național

e.

Obligația

de a se asigura că reclamanții aveau recunoașterea juridică și protecția juridică

a respectivelor lor familii este general aplicabilă în temeiul Convenției:

reclamanții –

care formau

de facto

familii de același sex în România

–

aveau

același drept la recunoaștere juridică și protecție în temeiul art. 8 pe care îl

aveau reclamanții din cauzele menționate

.

42.

Cu privire la argumentul Guvernului despre posibilitatea de a obține

parțial drepturile disponibile cuplurilor căsătorite prin intermediul unor

contracte private (a se vedea infra, pct.

49

),

reclamanții au subliniat că

11

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

drepturile garantate cuplurilo

r căsătorite rezultă din lege și sunt opozabile

erga omnes.

Acest nivel al protecției nu se poate realiza prin contracte

private.

43.

Reclamanții au susținut, în plus, că în România cadrul legal excludea

în mod speci

fic cuplurile formate din persoane de același sex de la dreptul la

protecția juridică (a se vedea supra, pc

t.

9

),

consolidând astfel prejudecățile

împot

riva lor. Reclamanții au susținut că Guvernul nu oferise niciun motiv

serios pentru excluderea lor de la recunoașterea și protecția juridice. Faptul

că a existat o dezbatere publică și chiar o opoziție nu se poate folosi ca sc

uză

pentru lipsa de acțiune a Curții sau pentru neaplicarea standardelor

Convenției. Tocmai când existau dezacorduri, opoziție și pasiuni puternice,

puteau fi cel mai atacate drepturi ale omului, acestea

– și persoanele

vulnerabile (în special minoritățile) –

aveau cea mai mare nevoie

să fie

apărate. Era esențial ca guvernele să apere drepturile omului și nu să pretindă

că sunt neutre și tăcute sau să perpetueze stigmatizarea.

44.

Reclamanții au concluzionat că încălcarea dreptului lor la respecta

rea

vieții private și de familie a durat o perioadă lungă de timp și i

-a afectat în

numeroase aspecte ale vieții cotidene ca familii, determinând statutul lor

personal în societate (a se vedea, de asemenea, supra,

pct.

38)

.

Comportamentul statului ilustra o problemă de sistem care necesita să fie

abordată nu doar prin adoptarea unei legislații care să recunoască dreptul la

căsătorie și la încheierea de parteneriate civile, ci și prin combaterea

homofobiei în societatea românească

.

(b) Guvernul

45.

Guvernul a remarcat că jurisprudența Curții indica o abordare inegală

a modului în care marja de apreciere trebuia să fie interpretată și aplicată

contextului factual din diferite cauze. În cazurile în care un grup deosebit de

vulnerabil din societate a suferit o discriminare, marja de apreciere a statului

a fost declarată a fi în mod substanțial mai restrânsă [a se vedea

E.B.

împotriva Fran

ț

ei

(MC), nr. 43546/02, pct. 94, 22 ianuarie 2008]. Totuși,

Curtea a stabilit, de asemenea, ca o chestiune de principiu, că în privința

relațiilor dintre indivizi, mijloacele alese de stat pentru a rezolva diversele

probleme care decurg din acestea intrau

în marja sa de apreciere. A susținut

că „principiul marjei de apreciere“ se bazează pe noțiunea de consens. Cu

toate acestea, Curtea a adoptat întotdeauna o abordare flexibilă față de această

noțiune și ar trebui ca această abordare să fie adoptată și aici. Făcând referire

la jursiprudența Curții cu privire la cauze precum

Dubská și Krejzová

împotriva Republicii Cehe

[(MC), nr.

28859/11 și 28473/12, 15 noiembrie

2016] și

S.H. și alții împotriva Austriei

[(MC), no. 57813/00, ECHR 2011], a

susținut că consensul era un factor important în orice evaluare efectuată de

Curte, dar că nu era în mod necesar decisiv sau determinant. Evoluția

tendințelor la nivel național nu poate, în sine, să justifice o decizie a instanței

de a promova consensul în domenii în care nu

există o normă paneuropeană

12

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

decelabilă, pornind de la legislația selectată a acelor state membre care oferă

o reflectare a compromisurilor locale cu privire la tendințele sau evoluțiile

actuale

.

ând examina o cauză pe fond, perspectiva Curții

trebuia să se bazeze mai întâi pe o analiză profundă a naturii și a conținutului

drepturilor inserate în termenii din Convenție; Curtea putea apoi să treacă la

analizarea obiectivă a legilor din statele contr

actante un sprijin în

interpretarea Convenției. În plus, o astfel de analiză nu ar trebui, în sine, să

constituie principalul factor în privința lărgirii sensului și a domeniului de

aplicare ale Convenției depășind ceea ce a fost anterior și în general acc

eptat

sau înțeles – inclusiv prin intermediul jurisprudenței Curții. Din această

perspectivă, era important să se țină seama că procesul democratic implica

alegeri complexe de etică și de morală reflectând probleme adânc

înrădăcinate în țesătura socială a societății, care trebuiau luate în considerar

e

în mod corespunzător înainte ca perspectiva „consensului” să se aplice

ca un

concept general care ar putea fi interpretat ca o negare a respectivelor alegeri

complexe.

47.

Guvernul consideră că nu se poate accepta ca suficient din partea

Curții să

-

și bazeze hotărârea într

-

o cauză privind o astfel de problemă

fundamentală numai pe propria evaluare a existenței unui consens între statele

membre ale Consiliului Europe sau a

unui curent în evoluție și, în plus, să

nu

țină seama de existența unor nevoi sociale imperioase care în prezent pot

apărea ca fiind împotriva valului majorității percepute.

48.

Guvernul a susținut totodată că

autori

tățile au arătat disponibilitatea

de a aborda problema căsătoriei între persoane de același sex, iar încercările

de a reglementa situația cuplurilor formate din persoane de același sex la nivel

național își urmau calea democratică cuvenită, și că trebuia să li se permită să

ajungă la rezultate într

-

un ritm propriu. Mai multe inițiative legislative care

au fost înaintate în Parlament în această privință arătau voința autorităților

naționale să identifice și să implementeze soluții adecvate și efective la

pro

blemele cu care se confruntă persoanele LGBTI (a se vedea supra, pct.

14).

opina Guvernului, o parte din

drepturile despre care reclamanții au

susțin că nu pot beneficia din cauza lipsei de recunoaștere juridică a cuplurilor

lor formate din persoane de același sex putea fi efectiv exercitată prin

încheierea de contracte în temeiul dreptului civil privat.

50.

Guvernul, în plus, a susținut că speța avea un context de fapt

fundamental diferit de cel al cauzei

Oliari

– mai ales în ceea ce privește

principalele probleme examinate de Curte în pronunțarea sa asupra marjei de

a

preciere a Guvernului italian, și anume: analizarea foarte serioasă de cele

mai înalte autorități judiciare a chestiunii recunoașterii juridice a cuplurilor

formate din persoane de același sex; indicațiile expuse de comunitatea

națională a necesității de a asigura protecția uniunilor formate din persoane

de același sex și de a evita tratamentul discriminatoriu; sentimentele

13

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

majorității populației italiene și inexistența unui interes prevalent al

comunității. În cauza de față, problema dacă și cuplurile form

ate din persoane

de același sex ar trebui să beneficieze de o formă specială de protecție juridică

în temeiul legislației naționale nu a primit, până acum, un răspuns favorabil

din partea celor mai înalte instanțe ale sistemului jurisdicțional național sau

din partea Curții Constituționale, și astfel nu ar putea fi interpretată ca

figurând în mod vizibil pe agenda puterii judecătorești. În al doilea rând, deși

într-

adevăr dintr

-

o perspectivă generală au existat evoluții pozitive în privința

opiniei publice

în România despre relațiile dintre persoanele de același sex,

în prezent nu există motive obiective pentru concluzia că s

-a ajuns la un

consens social privind recunoașterea juridică a cuplurilor formate din

persoane de același sex. Dintr

-

o perspectivă statistică, cele mai recente date

disponibile de la Eurobarometrul privind discriminarea din 2019 al Comisiei

3

Europene

au arătat că, în pofida unei marje înguste de îmbunătățire între

2015 și 2019, în România o majoritate semnificativă a populației (63%) av

e

a

o percepție nefavorabilă asupra relațiilor sexuale dintre două persoane de

același sex, în vreme ce o majoritate similară (54%, cu 8% neexprimând nicio

opinie) nu era de acord cu ideea că „persoanele gay, lesbiene și bisexuale ar

trebui să aibă aceleași drepturi ca și cele heterosexuale”. Prin urmare, nu

există niciun argument pentru opinia că exista o acceptare populară largă a

relațiilor dintre persoanele de același sex sau o majoritate de orice fel pe tema

recunoașterii cuplurilor LGBTI în România. Pri

n urmare, Guvernul

concluzionează că, în prezenta cauză, spre deosebire de cauza

Oliari,

exista

un interes sesizabil al comunității care prevala asupra urgenței simțite de a

oferi un cadru juridic adaptat pentru cuplurile formate din persoane de același

se

x și care reprezenta o nevoie socială stringentă; existența acestei nevoi

sociale trebuia să lărgească marja de apreciere oferită de Convenție

autorităților naționale în această privință

.

deosebire de cele constatate de Curte cu privire la Rusia în cauza

recentă

Fedotova și alții

(citată anterior), Guvernul a afirmat, ca o chestiune

de principiu, că ține seama de beneficiile acordate unui tip de parteneriat civil

pentru cuplurile formate din persoane de același sex și a confirmat

angajamentul său ferm de a proteja și promova drepturile și libertățile

fundamentale ale tuturor persoanelor, fără discriminare din orice motiv,

inclusiv cea bazată pe orientarea sexuală, precum și puternica sa opoziție față

de orice manifestare de homofobie

.

nd în vedere cele de mai sus, Guvernul a solicitat Curții să

constate că statul român se încadrează în marja sa de apreciere asupra

modului de aplicare a Convenției, mai exact adoptarea unor modificări

legislative în domeniul înregistrării parteneriatelor

aplicabile cuplurilor

formate din persoane de același sex, cu respectarea art. 8 din Convenție.

3

A se vedea „Discrimination in the European Union“

- septembrie 2019 - Eurobarometer

survey (europa.e

u)

14

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(c)

Terții intervenienți

(i) Comisarul

pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei

53.

Comisarul a reținut că, după câteva decenii de progr

es considerabil în

atingerea egalității de drepturi pentru persoanele LGBTI din Europa –

inclusiv actele normative de la nivel național anti

-

discriminare și împotriva

infracțiunilor produse de ură, precum și recunoașterea sporită a uniunilor

formate din pe

rsoane de același sex –

, se poate observa un recul alarmant,

care a dus la stigmatizarea crescândă a persoanelor LGBTI și la o opoziție

reînnoită față de faptul că le sunt permise accesul la drepturile omului și

exercitarea acestora. Existau o nevoie și o cerere clare de recunoaștere

juridică a parteneriatelor dintre persoane de același sex în cele mai multe

dintre statele membre ale Consiliului Europei care nu prevedeau încă această

recunoaștere

.

54.

Comisarul a adăugat că, fără posibilitatea de a avea acces la

recunoașterea juridică, cuplurilor de același sex li se refuzau drepturi care

păreau evidente partenerilor sau soților de sex opus, al căror statut era

recunoscut de lege, și erau lăsați să înfrunte probleme considerabile în viața

lor de zi cu zi. În cadrul monitorizării țărilor, cea realizată în România de

Biroul Comisarului a arătat că, partenerilor de același sex care nu puteau

demonstra o legătură de familie între ei ca urmare a recunoașterii juridice, li

se

putea nega accesul la diferite drepturi, cum ar fi cele deja menționate de

reclamanți (a se vedea supra, pc

t.

3

8

).

În plus, aceștia nu au putut benefic

ia

de reguli mai favorabile în ceea ce privește impozitarea. În general, nu puteau

exercita aceleași drepturi și îndatoriri cu privire la copiii aflați în grija lor,

ceea ce putea crea obstacole în chestiuni legate de îngrijirea de zi și instituțiile

medic

ale, precum și de școli. Cuplurile formate din persoane de același sex

nu pot exercita drepturile de moștenire – chiar după o viață în care au dobândit

și au împărțit împreună proprietatea. În lipsa recunoașterii juridice, nu exista

cadrul pentru reglement

area drepturilor și a obligațiilor de întreținere ale

partenerilor de același sex unul față de celălalt sau față de copii în

eventualitatea separării. Le poate fi restrânsă libertatea de circulație în cadrul

și în afara Europei, după cum ar putea să nu obțină dreptul de ședere sau

reunificarea familiei pentru toți membrii familiei în altă țară. De exemplu, în

pandemia de COVID-19, ILGA-Europe a documentat patru cazuri în

Bulgaria și în România în care un partener neresortisant dintr

-un parteneriat

format di

n persoane de același sex nu a avut posibilitatea de a trece frontierele

și de a fi lângă partenerul său din cauza nerecunoașterii oficiale a

parteneriatului.

55.

Comisarul a mai observat și că procesul de recunoaștere juridică a

cuplurilor formate din persoane de același sex a continuat să evolueze în

Europa. În hotărârea

Oliar

i

, Curtea a constatat că 24 din cele 47 de state

membre ale Consiliului Europei au adoptat o legislație care permite ca relația

cuplurilor for

mate din persoane de același sex să fie recunoscută ca fiind o

15

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

căsătorie civilă sau o formă de uniune civilă ori un parteneriat înregistrat.

Numărul acesta a crescut la 30 de state membre care asigură în prezent o

formă de recunoaștere juridică sau alta, cu o semnificativă creștere a

numărului de state care permit căsătoria între persoane de același sex

.

56.

Comisarul a adăugat că instituțiile și mecanismele de monitorizare a

drepturilor omului ale Consiliului Europei

și comitetele în baza tratatelor

Organizației Națiunilor Unite au îndemnat în mod constant statele să prevadă

unele modalități de recunoaștere juridică a cuplurilor formate din persoane de

același sex și să promoveze egalitatea între cuplurile formate din

persoane de

același sex și cuplurile heterosexuale. În plus, după hotărârea

Oliari

alte

instanțe regionale pentru drepturile omului au pronunțat decizii relevante. A

făcut trimitere în special la avizul consultativ al Curții Interamericane a

Drepturilor Omului din 24 noiembrie 2017.

4

57.

Comisarul a susținut că, pentru a fi cu adevărat efectivă, recunoașterea

juridică a cuplurilor formate de persoane de același sex trebuia să ofere un

cadru clar și previzibil care să acopere toate aspectele vieții unei relații stabile

și dedicate. Cercetarea juridică desfășurată pe un eșantion de douăzeci și una

de țări europene a arătat că cele mai multe parteneriate înregistrate existente

aveau aceleași consecințe juridice ca și căsătoria, dar că au existat excepții –

de obicei în domenii privind autoritatea parentală, legile migrației, cetățenia

și/sau numele de familie, impozitul pe venit, moștenirea, concediul medical

pe motive familiale și pensia de urmaș. În cauze anterioare viz

ând aspecte

particulare ale dreptului la viața de familie, Curtea a constatat întotdeauna că

nu există o justificare validă pentru a nega un drept anume cuplurilor formate

din persoane de același sex atunci când acest drept există pentru cuplurile de

sex o

pus în aceeași situație. Comisarul a confirmat această abordare.

58.

În opinia Comisarului, este greu de imaginat o situație în care in

teresul

legitim al comunității ar putea predomina încât să refuze cuplurilor form

ate

din persoane de același sex recunoașterea juridică a relațiilor lor –

chiar în

țări unde exista o puternică opoziție față de căsătoria sau parteneriatele între

persoane de același sex.

59.

Comisarul a menționat și studii recente care au găsit o legătură clară

între disponibilitatea recunoașterii legale pentru cuplurile formate din

persoane de același sex (sub formă de parteneriate sau căsătorie) și acceptarea

socială a persoanelor LGBTI. Un amplu studiu sociologic

din 2018 pe baza

datelor din Ancheta socială europeană colectate între 2002 și 2016 de la

325.000 de persoane din treizeci și două de state europene a constatat faptul

că introducerea recunoașterii juridice a parteneriatelor dintre persoane de

același sex în cincisprezece din respectivele state era asociată cu atitudini

ameliorate în mod semnificativ față de persoanele LGBTI.

5

4

A se vedea trimiterile la această opinie consultativă în

Fedotova și alții

(citată anterior,

pct.

63 și

64).

5

A se vedea „Do Laws Shape Attitudes? Evidence from Same

-Sex Relationship Recognition

Policies in Europe“

–

IZA Institute of Labor Economics, august 2018 (iza.org).

16

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(ii) Dentons

Europe

–

Zizzi-

Caradja și Asociații SPARL

60.

Partea intervenientă a susținut că, neoferind recunoașterea juridică a

relațiilor dintre persoanele de același sex, statul român nu a făcut nimic pentru

a soluționa criza emigrării din România, a exacerbat dificultățile în atragerea

și reținerea talentelor, a dăunat brandului public al societăților multinaționale

care funcționau în România prin faptul că a scos la iveală o discrepanță în

valori, a împiedicat progresul economic și, în sfârșit (dar crucial a prejudiciat

bunăstarea angajaților. Țările care au recunoscut juridic relațiile dintre

p

ersoane de același sex au, în general, un produs intern brut pe cap de locuitor

mai mare și se clasează mai sus în Indicele dezvoltării umane. În plus,

incluziunea socială a persoanelor gay și lesbiene a fost asociată cu investiții

străine directe mai mari

.

(iii)

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (CSDF), susținută de: PRIDE

România; Rise OUT;

identity.education; APADOR-CH; ActiveWatch; Centrul

Partneriat pentru Egalitate (CPE); Centrul FILIA; Declic; și Centrul pentru

Inovare Publică (CPI)

61.

CSDF, sprijinită de alte nouă organizații neguvernamentale

românești, a susținut că modificările de legislație privind dezincriminarea

homosexualității și interzicerea discriminării pe baza orientării sexuale (a

se

vedea supra, pct.

1

1

)

au avut un impact pozitiv asupra evoluției percepției

cuplurilor de același sex în societatea românească. Constatarea se bazează pe

datele statistice culese de autoritățile europene și naționale arătând că românii

– mai ales tânăra generație – sunt acum mai deschiși în a accepta persoanele

de orientare homosexuală și familiile lor.

su

bliniat că propunerile legislative cu privire la problema

parteneriatului civil supuse dezbaterii în Parlament (a se vedea supra, pc

t. 14)

nu au fost s

p

rijinite de Guvern, care înaintase comentarii împotriva adoptăr

ii

propunerilor. Prin urmare, în opinia părților interveniente, lipsa recunoașterii

juridice a uniunilor dintre persoanele de același sex în România venea din

faptul că nu exista o voință politică. În această privință, o hotărâre favorabilă

a Curții ar servi pentru a demara o dezbatere parlamentară cu mai mult succes.

(iv)

Prof. dr Raluca Popescu de la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a

Universității din București

63.

Partea intervenientă a susținut că, deși cel mai comun model de

familie în România era cel al unui cuplu căsătorit cu un copil, din rezultatele

recensămintelor naționale se putea observa că numărul de uniuni consensuale

crește constant. Lipsa recunoașterii juridice a acestor uniuni nu înseamnă că

ele nu există, ci că persoanele care le alcătuiesc (împreună cu copiii lor) sun

t

private de protecție socială. Partea intervenientă a susținut că, într

-un stat

democratic care respectă dreptul la respectarea vieții private, oamenii trebuie

să

-

și trăiască viața așa cum vor, atât timp cât nu încalcă drepturile celorlalți –

chiar dacă modul acesta de viață nu este cel al majorității populației.

17

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(v) Prof.

Robert Wintemute, în numele: FIDH (Fédération Internationale pour les

Droits Humains); ILGA-

Europe (Regiunea Europeană

a

Asociație

i

Internaționale a Lesbienelor, Homosexualilor, Bisexualilor, Transsexualilor și

Intersexualilor); NELFA (Rețeaua Asociațiilor Europene ale famili

ilor LHBT);

ș

i ECSOL (Comisi

a Europeană privind Dreptul la Orientare Sexuală)

64.

Intervenienții au susținut că, la data la care Curtea a adoptat hotărârea

în cauza

Oliari și alții

(citată anterior), o „majoritate restrânsă“ de 24 din 47

(51%)

de state ale Consiliului Europei acordase o formă oarecare de

recunoaștere juridică pentru cuplurile de persoane de același sex. De atunci,

numărul acesta a crescut cu 25% – de la 24 la 30 (adică de la 51% la 63.8%

).

Exista acum o majoritate clară, în statele din Consiliul Europei și în alte

societăți democratice, potrivit căreia un guvern nu poate să limiteze la

cuplurile căsătorite anumite drepturi și apoi să le spună cuplurilor formate din

persoane de același sex că pentru acestea era imposibil din punct

de vedere

juridic să îndeplinească condițiile pentru aceste drepturi sau îndatoriri, din

cauză că nu le era permis să se căsătorească.

65.

Mai mult, părțile interveniente au prezentat exemple de jurisprudență

extras

e la nivel mondial care arată că un număr tot mai mare de instanțe

naționale și internaționale solicita cel puțin o alternativă la căsătoria legală,

dacă nu accesul la căsătoria legală al cuplurilor formate din persoane de

același sex.

66.

În lumina celor de mai sus, intervenienții au considerat că opiniile

contrare ale celor mai înalte instanțe judiciare sau ale majorității populației

nu ar trebui să se opună constatării unei încălcări de către Curte.

(vi) Lithuanian Gay

League alături de: Association of LGBT and their friends

MOZAİKA (Letonia); Iniciatíva Inakost’ (Slovacia); „Love Does Not E

xclude“

(Polonia) și Bilitis (Bulgar

ia)

67.

Intervenienții au prezentat pe scurt numeroasele restricții cu care se

confruntă cuplurile formate din persoane de același sex în Lituania, Letonia,

Slovacia, Polonia și Bulgaria – țări care nu permit acestor cupluri nicio formă

de recunoaștere juridică.

mult, au afirmat că și cauza de față trebuie examinată din punctul

de vedere al art. 14 coroborat cu art.

8 și art. 12, în aplicarea principiului

„Convenția ca instrument viu“.

(vii)

Alianța familiilor din România și Asociația PRO VITA Bucur

ești

69.

Părțile interveniente au susținut că art. 8 nu obliga România să ofere

un cadru juridic pentru parteneriatul civil. Statele membre au autoritate

exclusivă în domeniul stării civile, inclusiv cu privire la orice altă formă de

u

n

iune recunoscută juridic între două persoane, fie de același sex sau de sexe

opuse, și cu privire la statutul juridic al copiilor sau al altor membri ai

familiei. Aceste chestiuni trebuiau reglementate pornind de la realitatea

18

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

socio-

culturală a fiecărui stat, stabilită prin dezbatere publică și consultarea

opiniei publice.

(viii)

Ordo Iuris Institute for Legal Culture (Institutul Ordo Iuris pentru Cultură

Juridică

)

70.

Partea intervenientă a susținut că, deși, potrivit jurisprudenței Curții,

se putea vedea că recunoașterea juridică a uniunilor dintre persoanele de

același sex reprezenta unul dintre elementele dreptului la respectarea vieții

private și de familie ale persoanei, statele au o anumită marjă de apreciere

în

aceas

tă privință – una care depindea de contextul social, cultural și moral din

respectivul stat, de controversele etice legate de problema în discuție, ca și de

interesul prevalent al comunității. Potrivit Curții, statele contractante aveau

un interes legitim

să se asigure că le erau respectate prerogativele legislative

și că, prin urmare, opțiunile guvernelor alese în mod democratic nu erau

ocolite.

71.

Mai mult, partea intervenientă s

-a referit la un raport comparativ din

29 octombrie 2018

6

emis de Pew Research Center Report (un „fact tank“ cu

sediul la Washington care efectuează sondaje de opinie publică și cercetări

demografice), în care se arăta că persoanele din Europa Occidentală și din

Americi acceptau mai mult homosexualitatea decât cele din Europa de Est,

Rusia, Orientul Mijlociu și Africa Subsahariană. În raport se preciza, de

asemenea, că cei neafiliați religios aveau tendința de a accepta mai mult

homosexualitatea; în România, 98% din populația adultă se identi

fica drept

creștină, iar 74% dintre români se opuneau căsătoriei dintre persoane de

același sex.

2.

Motivarea Curții

(a) Principii

general

e

72.

Principiile generale cu privire la obligațiile pozitive ale unui stat

membru în

cauze similare cu cauza de față au fost prezentate cel mai recent

în hotărârea Marii Camere în cauza

Fedotova și alții

(citată anterior, pct. 152

-

65).

73.

În cauzele menționate, având în vedere jurisprudența sa, consolidată

de tendința actuală din statele membre ale Consiliului Europei, Curtea a

confirmat că, potrivit obligațiilor pozitive în temeiul art. 3 și art. 8 din

Convenție, este necesar ca statele membre să ofere un cadru juridic care să

permită acordarea cuplurilor formate din persoane de același sex

recunoașterea și protecția adecvate relației acestora (ibid., pct.

178).

74.

Cu privire la marja de apreciere de care dispun statele părți în

aplicarea obligației pozitive menționate, Curtea a considerat că, dat fiind că

erau în joc aspecte deosebit de importante ale identității personale și sociale

6

„Europenii din Est și cei din Occident acordă o importanță diferită religiei, opin

iilor despre

minorități și problemelor sociale esențiale“ –

Pew Research Center (pewresearch.org)

19

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

a persoanelor de același sex și că, în plus, o tendință actuală spre

recunoașterea juridică a cuplurilor formate din persoane de același sex a fos

t

observată în statele membre ale Consiliului Europei, marja de apreciere a

statelor părți a fost redusă semnificativ atunci când este vorba să ofere

cuplurilor de același sex posibilitatea recunoașterii și a protecției juridice

(ibid., pct. 187).

În acest context, Curtea a considerat că statele părți dispun

de o marjă de apreciere mai amplă atunci când stabilesc natura exactă a

regimului juridic care este necesar să devină disponibil pentru cuplurile

homosexuale, care nu trebuie în mod n

ecesar să fie sub forma căsătoriei,

statele având „alegerea modalităților“ de folosit în îndeplinirea obligațiilor

lor pozitive inerente în temeiul art.

8 din Convenție. Discreția acordată

statelor în această privință are legătură atât cu forma recunoașterii, cât și cu

conținutul protecției care trebuie acordată cuplurilor formate din persoane de

același sex (ibid., pct.

188).

(b)

Aplicarea acestor principii în prezenta cauză

lumina celor expuse, Curtea va stabili

acum dacă statul pârât și

-a

îndeplinit obligația pozitivă de a asigura recunoașterea și protecția pentru

relațiile reclamanților (a se vedea supra, pct.

7

3

)

. În acest scop, trebuie să

examineze dacă, având în vedere marja de apreciere acordată, statul pârât a

asigurat un just echilibru între interesele prevalente pe care se întemeiază și

interesele invocate de reclamanți

(ibid., pct. 191).

76.

Curtea observă că legea română prevede o singură formă de uniune

familială – căsătoria între sexe opuse și nu prevede recunoașterea legală

pentru cuplurile formate din persoane de același sex

(a se vedea supra, pct.

9).

77.

Curtea mai reține și că statul pârât nu a informat

-o despre inte

nția de

a-

și modifica dreptul intern pentru a permite cuplurilor formate din persoane

de același sex să beneficieze de recunoaștere oficială și de un regim juridic

care să le ofere protecție. Dimpotrivă, mai multe încercări de a adopta

legislație în acest

domeniu (venind din partea câtorva membri ai

Parlamentului) nu au primit sprijin în Parlament sau de la Guvern (a se vedea

supra, pc

t. 14

).

Mai mult, Guvernul a susținut că faptul că era imposibil pentru

cuplurile de același sex să aibă recunoaștere și protecție juridice era

compatibil cu art. 8 din Convenție și se justifica pentru a garanta ceea ce

acesta pretindea a fi interesele dominante (a se vedea supra, pct.

50

și

52).

Prin urmare, situația din statul pârât era semnificativ diferită de situația dintr

-

un număr considerabil de state părți care au căutat să

-

și modifice dreptul

intern, urmărind să asigure protecția efectivă a vieții private și de famili

e a

partenerilor de același sex

(ibid., pct. 195). În acest context, Curtea ia act de

adoptarea în România a unor dispoziții juridice mai inclusive de natură

generală, precum art. 1391 C. civ. (a se vedea supra, pc

t.

9

) și a

legislației de

sancționare a tuturor formelor de discriminare (a se vedea supra, pc

t.

10

)

și

de mai larga interpretare a Curții Constituționale pentru noțiunea de viață de

20

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

familie prevăzută la art. 26 din Constituție (a se vedea supra, pc

t.

15

și

16).

Cu toate acestea, Curtea consideră că pentru afirmația Guvernului că ține

seama de beneficiile acordate unui tip de parteneriat civil pentru cuplurile

formate din persoane de același sex (a se vedea supra, pc

t.

5

1

)

nu există probe

că s

-

au făcut pași spre o formă de recunoaștere juridică pentru aceste cupluri.

78.

Curtea mai reține și argumentul reclamanților că, deoarece

parteneriatele lor nu sunt formal recunoscute, cuplurilor formate din persoane

de același sex le este împiedicat accesul la numeroase drepturi sociale și civile

prevăzute de lege pentru cuplurile căsătorite (a se vedea supra, pct.

38)

.

Argumentele reclamanților sunt sprijinite și de informațiile puse la dispoziție

de Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (a se vedea

supra, pct.

5

4

).

Cu privire la acest punct, Curtea ia notă de afirmația

Guvernului că o parte din drepturile despre care reclamanții au susținut că nu

pot beneficia din cauza lipsei de recunoaștere juridică a cuplurilor lor

formate

din persoane de același sex putea fi efectiv exercitată prin acorduri

contractuale private (a se vedea supra, pc

t. 49

).

Totuși, nu au fost pre

zentate

detalii relevante în sprijinul acestei declarații, iar argumente similare au fost

deja respinse de Curte (a se vedea

Oliari și alții

, pct.

169, și

Fedotova și alții

,

pct. 203, ambele citate anterior). Prin urmare, Curtea poate concluziona în

prezen

ta cauză că, în lipsa unei recunoașteri oficiale, cuplurile formate din

persoane de același sex nu sunt mai mult decât uniuni

de facto

în baza legii

române, partenerii fiind în imposibilitatea de a regla aspecte fundamentale ale

vieții lor de cuplu, precum cele legate de proprietate, întreținere și moștenire,

ca un cuplu recunoscut oficial. Nici nu au posibilitatea să se întemeieze pe

existența relației lor în fața autorităților judiciare sau administrative (a se

compara

Fedotova și alții

, citată anterior, pct. 203). Pe scurt, reclamanții sunt

interesați în mod deosebit să obțină posibilitatea de a încheia o formă de

uniune civilă sau de parteneriat înregistrat pentru recunoașterea și protecția

juridică a relațiilor lor – sub forma drepturilor esențiale, rel

evante pentru orice

cuplu aflat într-

o relație stabilă și serioasă –, fără să întâmpine obstacole

inutile.

În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că nu se poate

afirma că, așa cum a fost aplicat reclamanților, cadrul juridic din România ar

prevedea nevoile esențiale de recunoaștere și protecție ale cuplurilor formate

din persoane de același sex aflate într

-

o relație stabilă (ibid., pct. 204)

.

va examina în continuare motivele prezentate de statul pârât

pentru a justifica lipsa oricărei forme de recunoaștere și protecție juridice

pentru cuplurile formate din persoane de același sex

.

80.

Guvernul a susținut că majoritatea românilor nu este de acord cu

uni

unile formate din persoane de același sex (a se vedea supra, pct.

50)

.

Curtea a respins deja astfel de argumente concluzionând că atitu

dinea pretins

negativă, sau chiar ostilă, a unei părți a majorității heterosexuale nu poate fi

invocată împotriva interesului reclamanților ca respectivele lor relații să fie

în mod adecvat recunoscute și protejate de lege (ibid., pct. 219).

21

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

81.

Guvernul a susținut și că, spre deosebire de cauza

Oliari și alții

(citată

anterior), problema dacă și cuplurile formate din persoane de același sex ar

trebui să beneficieze de recunoaștere juridică nu a primit, până acum, un

răspuns favorabil din partea celor mai înalte autorități judiciare din România

(a se vedea supra, pc

t. 50

).

Reclamanții nu au fost de acord, considerând că,

în Decizia din 18 iulie 2018, Curtea Constituțională a invitat legislativul să

facă posibil ca familiile întemeiate de persoane de același sex să dispună de

un cadru juridic specific de recunoaștere și protecție juridice (a se vedea

supra, pc

t. 37

).

Curtea reține constatarea Curții Constituționale că persoanele

de același sex care formează cupluri stabile au dreptul de a

-

și exprima

personalitatea în

interiorul acestor relații și de a beneficia, în timp și prin

mijloacele prevăzute de lege, de o recunoaștere legală și judiciară a

drepturilor și îndatoririlor corespunzătoare (a se vedea supra, pc

t.

16).

Curtea

ia act și de propunerile de modificare a prevederilor care reglementează

noțiunea de familie în Constituție încât să o restrângă la cuplurile de persoane

de sex opus. Totuși, acestor propuneri, până în prezent, nu li s

-a dat curs (a se

vedea supra, pc

t. 12

și

1

3

).

În acest context, Curtea Constituțională a explicat

că noțiunea de familie, astfel cum este protejată de art. 26 din Constituție, are

un conținut juridic mult mai larg care include relația

din cuplul format din

persoane de același sex (a se vedea supra, pc

t.

15

și

1

6

).

În plus, în această

privință, Curtea reiterează că nu are competența de a discerne riscurile pentru

instituția căsătoriei – așa cum este prevăzută în cadrul juridic intern –

pe care

le poate implica acordarea recunoașterii și a protecției juridice uniunilor

formate din persoane de același sex, deoarece aceasta nu împiedică încheierea

căsătoriei pentru cuplurile formate din persoane de sexe diferite sau ca ace

stea

să se bucure de beneficiile date de căsătorie (a se vedea

Fed

otova și alții

,

citată anterior, pct.

212). Prin urmare, aceste argumente nu pot justifica lips

a

oricărei forme de recunoaștere și protecție juridice pentru cuplurile de același

sex în prezenta cauză.

apreciere (a se vedea supra, pct.

45-

4

7

),

Curtea reiterează că a hotărât deja că

marja de apreciere a statelor părți este redusă semnificativ cu privire la a

acorda cuplurilor formate din persoane de același sex posibilitatea

recuno

așterii și a protecției juridice (a se vedea supra, pct.

7

4

).

Totuși, acestea

dispun de o marjă de apreciere mai amplă atunci când stabilesc natura ex

actă

a regimului juridic care este necesar să devină disponibil pentru cuplurile

homosexuale (ibid.). În acest din urmă context se poate lua în considerație

fundalul social și cultural al României.

83.

În lumina celor expuse anterior, Curtea constată că niciunul dintre

argumentele privind interesul public susținute de Guvern nu prevalează

asupra interesului reclamanților ca respectivele lor relații să fie în mod

adecvat recunoscute și protejate de lege. Curtea concluzionează că statul pârât

ș

i-

a depășit marja de apreciere și nu și

-

a îndeplinit obligația pozitivă de a

asigura dreptul reclamanților la respectarea vieții private și de familie.

22

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

urmare, a fos

t încălcat art. 8 din Convenție.

IV.

CU PRIVIRE LA ÎNCĂLCAREA ART. 14 DIN CONVENȚIE

COROBORAT CU ART. 8

85.

Reclamanții au susținut că faptul că nu aveau posibilitatea să asigure

recunoașterea juridică a relațiilor lor

prin intermediul unei alternative la

căsătorie a constituit o discriminare pe motive de orientare sexuală. Aceștia

au invocat art.

14 din Convenție, coroborat cu art.

8

.

în vedere constatarea sa în temeiul

art. 8, Curtea consideră că

nu este necesar să examineze separat dacă, în speță, a fost încălcat, de

asemenea, art. 14 coroborat cu art. 8 (a se vedea

Fedotova și alții

, citată

anterior, pct. 230).

V. CU

PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CON

VENȚI

E

87.

Art. 41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale

și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare

incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul,

o reparație echitabilă.”

A. Prejudiciu

88.

Reclamanții au pretins suma totală de 606,22 euro (EUR) cu titlu de

despăgubire pentru prejudiciul material, reprezentând cheltuielile sup

ortate

pentru a obține emiterea certificatelor medicale (pe care le depuseseră la

autoritățile locale împreună cu declarațiile de căsătorie). Au depus copii ale

facturilor în susținerea acestei pretenții. Au arătat, în continuare, că au suferit

un prejudic

iu moral provocat de suferința psihică cu care s

-

au confruntat și

cu care continuă să se confrunte din cauza lipsei de recunoaștere și protecție

juridice pentru relațiile lor. Cu acest titlu, au pretins 25.000 EUR pentru

fiecare reclamant.

89.

Guvernul a susținut că nu exista o legătură directă între prejudiciul

material citat și obiectul disputei în cauză. Cu privire la prejudiciul moral

citat, aceștia au considerat excesivă reparația echitabilă solicitată cu acest titlu

ș

i au ceru

t Curții, în cazul în care ar constata o încălcare, să decidă că această

constatare constituie o reparație echitabilă suficientă.

90.

Curtea nu identifică nicio legătură de cauzalitate între încălcarea

constatată și prejudiciul material pretins; prin urmare, respinge acest capăt de

cerere

.

91.

Cu privire la prejudiciul moral, având în vedere împrejurările cauzei,

Curtea consideră că prin constatarea unei încălcări se constituie în sine o

repar

ație echitabilă în ceea ce privește orice prejudiciu moral care putea fi

susținut de reclamanți (a se vedea

Fedotova și alții

, citată anterior, pct. 235).

23

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

B.

Cheltuieli de judecată

92.

Reclamanții au solicitat 4.665,08 EUR cu titlu de

cheltuieli de

judecată în contextul încercărilor de a depune la Serviciul de Stare Civilă

declararea intenției lor de a se căsători și al schimbului de corespondență cu

autoritățile interne. În susținerea acestei pretenții, au depus copii ale facturilor

c

are arată plata efectuată de Asociația ACCEPT pentru cheltuielile suportate.

93.

În plus, au solicitat 10.782,93 EUR pentru cheltuielile de judecată

efectuate în fața Curții, din care 10.500 EUR reprezentau onorariil

e de avocat

ș

i 282,93 EUR

reprezentau cheltuielile poștale. În justificarea pretențiil

or,

reclamanții au prezentat copii ale facturilor care arată anumite sume plătite

de ACCEPT reprezentanților lor între 2019 și 2021 ca urmare a unor contracte

specifice și copii ale facturilor care atestă plata cheltuielilor poștale de către

reprezentantul lor. Reclamanții nu au depus copii ale contractelor menționate

în termenul stabilit de Curte în acest scop. Au solicitat ca orice sumă acordată

cu acest titlu să fie plătită direct către ACCEPT, care suportase toate

cheltuielile.

94.

Guvernul a susținut că cheltuielile de judecată efectuate în fața

autorităților naționale erau inutile și nefondate. Cheltuielile de judecată

efectuate în fața Curții erau excesive și nu erau în întregime dovedite, dat

fiind că reclamanții au depus doar copii ale facturilor – și nu copii ale

contractelor de reprezentare juridică în baza cărora fuseseră efectuat

e.

juri

sprudenței Curții, un reclamant are dreptul la

rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabilește

caracterul real, necesar și rezonabil al acestora [a se vedea, între multe alte

hotărâri,

Merabishvili împotriva Georgiei

(MC), nr. 72508/13, pct. 370, 28

noiembrie 2017]. În prezenta cauză, reclamanții nu au prezentat documente

care să demonstreze că au plătit sau că aveau obligația legală de a plăti

cheltuielile efectuate în fața autorităților naționale (a se vedea supra, pct.

92)

sau onorariile de avocat și cheltuielile poștale acoperite de reprezentații lor

cu titlu de cheltuieli efectuate în procedura în fața Curții (a se vedea su

pra,

pct.

9

3

;

și ibid., pct. 372). În lipsa unor asemenea documente, Curtea nu se

află în poziția de a evalua punctele menționate supra (a se compara

Budinova

ș

i Chaprazov împotriva Bulgariei

, nr. 12567/13, pct. 107, 16 februarie 2021).

De aceea, nu reține niciun motiv pentru a accepta că respectivele cheltuieli de

judecată invocate de reclamanți au fost suportate efectiv de aceștia.

96.

Rezultă că aceste capete de cerere trebuie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA

1.

Decide,

în unanimitate, să conexeze cererile;

2.

Declară

, cu cinci voturi la două, cererile admisibile;

24

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNI

EI

3.

H

otărăște

, cu cinci voturi la două, că a fost încălcat art. 8 din Convenție;

4.

H

otărăște

, cu șase voturi la unul, că nu este necesar să examineze separat

capetele de cerere întemeiate pe art. 14 din Convenție coroborat cu art. 8;

5.

H

otărăște

, în unanimitate, că o constatare a unei încălcări a Convenției

constituie în sine o reparație echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral

suferit de reclamanți;

6.

Respinge

, în unanimitate, cererea de acordare a unei reparații echitabile

pentru celelalte capete de cerere.

Redactată în limba engleză și comunicată în sc

ris la 23 mai 2023, în

conformitate cu art. 77 §

2 și art. § 3 din Regulamentul Curții.

Ilse Freiwirt

h

Gabriele Kucsko-Stadlmaye

r

Grefier adjunc

t

Președinte

În conformitate cu art.

45

74 §

2 din

Regulamentul Curții, la prezenta hotărâre sunt anexate următoarele opinii

separate:

(a)

opinia parțial separată a judecătorului Guerra Martins

;

(b)

opinia separată comună a judecătorilor Wojtyczek și Harutyunyan.

G.K.S.

I.F

.

25

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI –

OPINII SEPARATE

OPINIA PARȚIAL SEPARATĂ A JUDECĂTORULUI

GUERRA MARTINS

1.

Suntem total de acord că a fost încălcat art. 8 din Convenție în prezenta

cauză.

2.

Totuși, pentru motivele prevăzute în continuare, nu ne putem alătura la

concluzia majorității, printr

-

o extrem de succintă motivare, că nu este necesar

să examineze capătul de cerere întemeiat pe art. 14 din Convenție coroborat

cu art. 8, bazat pe pct.

230 din hotărârea

Fedotova și alții

[(MC), nr. 40792/10

ș

i alte 2 cereri, 17 ianuarie 2023].

3.

În primul rând, credem în mod ferm că discriminarea pe motive legate

de orientare sexuală este un aspect fundamental al acestei cauze și că ar treb

ui,

prin urmare, să fie abordat.

4.

În al doilea rând, suntem pe deplin conștienți că

Fedotova și alții

este

o hotărâre a Marii Camere, ceea ce îi oferă o anumită supremație față de

hotărârile Camerelor. De fapt, deși nici Convenția, nici Regulamentul Curții

nu cuprind o dispoziție expresă care să acorde prioritate acestor hotărâri (într

-

adevăr, sistemul

stare decisis

nu se aplică în privința Convenției), se poate

accepta că există un larg consens în ceea ce privește Convenția și

Regulamentul Curții că acestea presupun în mod implicit că hotărârile Marii

Camere trebuie urmate de camere până la momentul când sunt anulate de

Marea Cameră

.

al treile

a rând, acestea fiind spuse, merită să fie observat faptul că

am avut deja ocazia să nu fim de acord în mod respectuos cu ceea ce

considerăm a fi interpretarea restrictivă dată de Curte art. 14 din Convenție (a

se vedea, recent, opinia parțial separată a judecătorilor

Yudkivska, Lubarda

,

Guerra Martins și Zünd, cărora li s

-

a alăturat judecătorul Kūris, în

cauza

Macatė împotriva Lituaniei

(nr.

61435/19, 23 ianuarie 2023). Este adevărat

că situația de fapt în cele două cazuri diferă, dar motivarea pentru conc

luzia

neîncălcării art. 14 coroborat cu art. 10 din hotărârea

Macatė

reflectă aceeași

abordare restrictivă a art. 14 ca cea din speță.

6.

În respectiva opinie am susținut tocmai că legislația antidiscriminare a

evoluat în ultimele decenii, mai ales în Europa, și că de aici rezultă că și

Curtea trebuie să

-

și adapteze motivarea la noile tendințe

.

7.

În sfârșit, constatarea din hotărârea

Fedotova și alții

că nu este necesar

să examineze capătul de cerere întemeiat pe art.

14 nu era unanimă.

Judecătorul Pavli, căruia i s

-

a alăturat judecătorul Motoc, a adăugat o opinie

parțial separată a cărei motivare, în umila noastră opinie, este mai întemeiată

decât motivarea majorității. Prin urmare, fără alte explicații, am spune că,

dacă am fi făcut parte din compunerea Curții în

Fedotova și alții,

ne-am fi

alăturat opiniei parțial separate a colegilor noștri. Prin urmare, nu putem

accepta concluzia că nu este necesar să se examineze capăt

ul de cerere

întemeiat pe art.

14 în prezenta cauză în temeiul hotărârii

Fedotova și alții

fără a ne exprima opinia.

26

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

–

OPINII SEPARA

TE

8.

Deși acest lucru nu schimbă nimic în prezenta cauză, ar putea pregăti

calea pentru viitoarea evo

luție a jurisprudenței Curții cu privire la art.

14 din

Convenție.

27

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI –

OPINII SEPARATE

OPINIA SEPARATĂ COMUNĂ A JUDECĂ

TORILO

R

YCZEK AND HARUTYUNYAN

(1)

Cu respect, nu suntem de acord cu punctul de vedere că prezentele

cereri sunt admisibile și că art. 8 este încălcat.

(2)

Curtea a hotărât constant că art. 34 nu permite capete de cerere

întemeiate

in abstracto

pe o încălcare a Convenției

.

Reclamanții trebuie să

demonstreze că sunt personal afectați de legislația contestată [a se vedea, de

exemplu,

Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu

împotriva României

(MC), nr. 47848/08, pct. 101, CEDO 2014].

În cauza de față, reclamanții au subliniat o serie de deficiențe ale legislației

naționale în mai multe domenii. Cu toate acestea, în opinia noastră, nu au

oferit suficiente probe că respectivele deficiențe i

-

au afectat personal și, în

orice caz, nu

au introdus plângere la autoritățile relevante (cu excepția

procedurilor menționate la pct. 6). Plângerile, așa cum erau formulate de

reclamanți, se reflectă în constatările de fapt foarte concise. Majoritatea a

hotărât să urmeze abordarea reclamanților și să revizuiască legislația

aplicabilă

in abstracto

fără a analiza dificultățile practice pe care reclamanții

le-au întâmpinat efectiv

.

(3)

Majoritatea invocă hotărârea în cauza

Fedotova și alții împotriva

Rusiei

[(MC), nr. 40792/10 și 2 altele, 17 ianuarie 2023] și face referire la

aceasta în tot cuprinsul motivării. Hotărârea a fost pronunțată în circumstanțe

de fapt foarte specifice care sunt caracterizate de următoarele trei trăsături,

așa cum au fost stabilite în această hotărâre:

(i)

„Prezenta cauză privește absența din dreptul rus a

oricărei posibilități de

recunoaștere juridică

pentru cuplurile formate din persoane de același sex, indiferent

de forma recunoașterii“ (pct. 155, subliniere adăugată).

(ii)

„Nici nu se pune în discuție că legea rusă

nu s-a schimbat deloc

de când au fos

t

depuse prezentele cereri [...]“ (pct. 193, subliniere adăugată).

(iii)

„Curtea reține că statul pârât nu a informat

-o despre

nicio

intenție

de a-

și

modifica dreptul intern pentru a permite cuplurilor formate din persoane

de același sex

să beneficieze de recunoaștere oficială și de un regim juridic care să ofere protecție“

(pct. 194, subliniere adăugată).

(4)

Cauza de față diferă de cauza

Fedotova și alții împotriva Rusiei

pentru

toate cele trei aspecte.

(i)

Așa cum a explicat Guvernul, legea română prevede anumite forme de

recunoaștere pentru cuplurile formate din persoane de același sex și protecția

pentru acestea. Majoritatea reține în special următoarele evoluții în legătură

cu aceasta:

„În acest context, Curtea ia act de adoptarea în România a unor dispoziții juridice mai

inclusive de natură generală, precum art. 1391 C. civ. (a se vedea supra, pct. 9) și a

legislației de sancționare a tuturor formelor de discriminare (a se vedea supra, pct. 10)

ș

i de mai larga interp

retare a Curții Constituționale pentru noțiunea de viață de familie

prevăzută la art. 26 din Constituție“ (a se vedea supra, pct. 15

și

16) (pct. 77)

.

28

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI –

OPINII SEPARATE

Reținem că în acest context Constituția, așa cum a fost interpretată de

Curtea Constituțională, protejează cuplurile formate din persoane de același

sex. Unele prevederi legislative specifice stabilesc această protecție. În mod

deosebit, art. 1391 C. civ. este interpretat ca o formă de recunoaștere pentru

cuplurile formate din persoane de același sex în scopu

ri determinate. Mai

mult, dreptul Uniunii Europene recunoaște cuplurile formate din persoane de

același și le garantează o serie de drepturi. Dreptul Uniunii Europene este o

parte a dreptului intern românesc și este direct aplicabil în România. În orice

ca

z, ar fi fost necesar să efectueze o analiză cuprinzătoare a dreptului intern,

domeniu cu domeniu, pentru a stabili cu suficientă precizie statutul juridic al

cuplurilor formate din persoane de același sex. De asemenea, am menționat

en passant

că în România numărul cuplurilor heterosexuale necăsătorite este

în creștere, ceea ce indică faptul că regimul juridic oferit cuplurilor

necăsătorite nu pare neatractiv.

(ii)

Dreptul intern este în schimbare. Elementele menționate anterior au

fost recent adoptate și observăm că jurisprudența, în special, in particular,

extinde domeniul de aplicare a protecției oferite cuplurilor necăsătorite,

indiferent dacă acestea sunt formate din persoane de același sex sau de sex

diferit.

(iii)

Guvernul și

-

a exprimat dorința de a modifica legislați

a.

(5) În

cauza

Fedotova

și alții

(citată anterior), Curtea a explicat domeniul

de aplicare al obligațiilor statelor în ceea ce privește cuplurile formate din

persoane de același sex în următorii termeni (subliniere adăugată):

„188.

C

u toate acestea, așa cum rezultă deja din jurisprudența Curții (a se

vedea

Schalk și Kopf

, pct. 108;

Gas și Dubois,

pct. 66;

Oliari și alții

, pct.

177; și

Chapin

ș

i Charpentier

, pct.

48, toate citate anterior), statele părți dispun de o

marjă de

apreciere

mai amplă atunci când stabilesc natura exactă a regimului juridic

care

este necesar să devină disponibil pentru cuplurile homosexuale, care nu trebuie î

n mod

necesar să fie sub forma căsătoriei (a se vedea supra, pct. 165).

Într-

adevăr,

statele au

„alegerea modalităților“

de folosit în îndeplinirea obligațiilor lor pozitive inerente în

temeiul art.

8 din Convenție (a se vedea

Marckx

, citată anterior, pct.

53).

Discreția

acordată statelor în această privință are legătură atât cu forma recunoașterii, cât

ș

i c

u conținutul protecției care trebuie acordată cuplurilor formate din persoane

de același sex.

(189)

În această privință, Curtea observă că, deși o tendință actuală duce spre

recunoașterea și protecția juridice ale cuplurilor formate din persoane de acelaș

i sex, nu

se poate constata un consens similar cu privire la forma acestei recunoașteri și la

conținutul protecției. Prin urmare, în conformitate cu principiul subsidiarității care stă

la baza Convenției,

mai presus de toate le revine statelor contractante

să decidă cu

privire la măsurile necesare pentru a asigura drepturile garantate de Convenție

tuturor persoanelor aflate în «jurisdicția» lor și nu este de competența Curții în

sine să stabilească regimul juridic de acordat cuplurilor formate din persoane

de

același sex

(a se vedea

Christine Goodwin

, pct. 85, și

Marckx

, pct. 58, ambele citate

anterior).

”

(6)

Reținem că în hotărârea în cauza

Fedotova și alții

(citată anterior),

Curtea, spre deosebire de abordarea pentru cuplurile de sex diferit, lasă o

29

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

–

OPINII SEPARA

TE

foarte largă libertate statelor în definirea regimului juridic acordat cuplurilor

formate din persoane de același sex. Ideea de bază era să permită stat

elor să

-

și adapteze legislația pas cu pas și domeniu cu domeniu mai degrabă decât

într-

o singură mișcare revoluționară care ar putea declanșa o puternică

opoziție, dovedind

u

-

se în cele din urmă contraproductivă. Consiliul Europei,

observăm, și

-

a exprimat punctul de vedere că, în condițiile în care „un număr

considerabil de state membre a făcut un progres substanțial în privința

recunoașterii juridice și sociale a persoanelor LGBT, deși adesea într

-un

context provocator“, „un climat de opoziție față de drepturile omului pentru

persoanele LGBT a câștigat simultan teren în anumite țări europene“ [a se

vedea Raportul Comitetului director pentru drepturile omului al Consiliului

Europei (CDDH) privind punerea în aplicare

a

Recomandării

CM/Rec(2010)5 a Comitetului de Miniștri către statele membre cu privire

la

măsurile de combatere a discriminării pe motive de orientare sexuală sau

identitate de gen, adoptat de CDDH la cea de-a 92-

a întâlnire (26‑29

noiembrie 2019), pct. 11-12].

(7)

Este important de reținut că hotărârea din cauza

Fedotova și alții

(citată anterior) nu echivalează recunoașterea juridică cu înregistra

rea. Statele

pot alege dintre mai multe mijloace posibile de a acorda recunoașterea

juridică a cuplurilor formate din persoane de același sex. Pot fie să creeze

posibilitatea ca cuplurile formate din persoane de același sex să

-

și înregistrez

e

uniunea (recu

noaștere prin înregistrare), fie să acorde recunoașterea

ex lege

în diferite ramuri ale dreptului, astfel încât aceste cupluri să dobândească

ex

lege

anumite drepturi specifice și să obțină protecția lor (recunoaștere

ex lege

). Este important că –

în abord

area adoptată în

Fedotova și alții

(citat

ă

anterior)

– drepturile și protecția sunt acordate

ex lege,

fără a fi necesară

sesizarea instanțelor interne pentru protecție, astfel încât cuplurile se pot

întemeia doar pe existența relației lor în fața autorităț

ilor judiciare sau

administrative (a se vedea

Fedotova și alții

, citată anterior pct.

203).

Avantajul celei de a doua metode este că drepturile sunt acordate automat

tuturor cuplurilor care coabitează și nu sunt limitate doar la cele care aleg să

se înregi

streze. În același timp, ar trebui remarcat că înregistrarea nu conferă

per se

drepturi mai ample sau mai puternice.

(8)

Majoritatea face următoarea apreciere la punctul 76 din hotărâre:

„Curtea observă că legea română prevede o singură formă de uniune familială –

căsătoria între sexe opuse și nu prevede recunoașterea legală pentru cuplurile formate

din persoane de același sex (a se vedea supra, pct.

9).“

În opinia noastră, pentru motivele explicate mai sus, nu doar că legea

română prevede anumite forme de recunoaștere pentru cuplurile formate din

persoane de același sex, dar se extinde, de asemenea, sfera de aplicare a

acestei recunoașteri

.

(9)

Pentru a rezuma, după cum pe drept cuvânt se afirmă în

Fedotova și

alții

(citată supra, pct. 189):

30

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

–

OPINII SEPARA

TE

„[...] mai presus de toate le revine statelor contractante să decidă cu privire la măsurile

necesare pentru a asigura drepturile garantate de Convenție tuturor persoanelor aflate

în «jurisdicția» lor și nu este de competența Curții în sine să stabileas

că regimul juri

dic

de acordat cuplurilor formate din persoane de același sex

.”

Pentru toate aceste motive, considerăm că statul pârât nu și

-

a încălcat

obligațiile care îi revin în temeiul Convenției.

31

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

ANEXĂ

Nr.

Cererea nr.

Introdusă la

Reclamantul

Anul nașterii

Domiciliul

Cetățenia

(1)

20081/19

20108/19

20115/19

20122/19

10 aprilie

2

019

Florin BUHUCEAN

U

1

971

București

română

Victor CIOBOTARU

1

987

București

română

(2)

(3)

(4)

10 aprilie

2

019

A.A.N.

1

972

București

română

M.M.I.

1

980

București

română

10 aprilie

2

019

M. P.

1

989

Brașo

v

română

G.I.Ț.

1

984

București

română

10 aprilie

2

019

Voicu-Dan DRAGOMIR

1

983

Cernica

română

Oliver ULERICH

1

997

Petroșani

română

32

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNI

EI

Nr.

Cererea nr.

Introdusă la

Reclamantul

Anul nașterii

Domiciliul

Cetățenia

(5)

20129/19

20134/19

20140/19

55037/19

10 aprilie

2

019

G.C.C

.

1

974

București

română

G.R.B.

1

974

București

română

(6)

(7)

(8)

10 aprilie

2

019

A.T.S.

1

979

București

română

I.P.

1

994

Târgu Mureș

română

10 aprilie

2

019

A.F.S

.

1

990

București

română

G.S.M.

1

990

București

română

18 octombrie

2

019

B.C.

1

989

București

română

I.I.C.

1

987

București

română

33

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNI

EI

Nr.

Cererea nr.

Introdusă la

Reclamantul

Anul nașterii

Domiciliul

Cetățenia

(9)

55041/19

18 octombrie

2

019

A.M.

1

986

Brașo

v

română

C.E.F.

1

978

Brașo

v

română

(10) 55045/19

18 octombrie

2

019

M.C.R.

1

967

Brașo

v

română

R.V.F.

1

999

Daișoara

română

(11) 55047/19

18 octombrie

2

019

V.A.B.

1

994

București

română

M.A.D.

1

988

București

română

(12) 55049/19

18 octombrie

2

019

R.M.M.

1

990

Urlați

română

I.A.P

.

1

996

Dioști

română

34

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNI

EI

Nr.

Cererea nr.

Introdusă la

Reclamantul

Anul nașterii

Domiciliul

Cetățenia

(13) 55051/19

18 octombrie

2

019

G.C.P

.

1

982

Otopeni

română

F.S.

1

979

București

română

(14) 5926/20

(15) 5948/20

(16) 5965/20

23 ianuarie

2

020

S.K.K

.

1

991

Timișoara

română

A.C.G

.

1

981

Timișoara

română

23 ianuarie

2

020

A.L.M.

1

988

Timișoara

română

A.M.

1

993

Timișoara

română

23 ianuarie

2

020

Andrada POPA

1

989

Cluj-Napoca

română

Oana MÂNDRUȚESCU

1

996

Suceava

română

35

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNI

EI

Nr.

Cererea nr.

Introdusă la

Reclamantul

Anul nașterii

Domiciliul

Cetățenia

(17) 5985/20

23 ianuarie

2

020

A.V.I.

1

967

București

română

S.M.A.

1

973

Bistrița

română

(18) 6013/20

(19) 6034/20

(20) 6046/20

23 ianuarie

2

020

Diana-Loredana MANOLE

1

987

Giurgi

u

română

Claudia-Valentina TASE

1

988

Buzău

română

23 ianuarie

2

020

Diana-Georgiana GRIGORE

1

981

Bragadiru

română

Maria-Olimpia ROMAN

1

977

Sighișoara

română

23 ianuarie

2

020

Oltea-

Ilinca CĂLUGĂREANU

1

981

Cluj-Napoca

română

Alina MORAR

1

988

Cluj-Napoca

română

36

HOTĂRÂREA BUHUCEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNI

EI

Nr.

Cererea nr.

Introdusă la

Reclamantul

Anul nașterii

Domiciliul

Cetățenia

(21) 6058/20

23 ianuarie

2

020

M.S.Ș.

1

991

Timișoara

română

A.M.P.

1

992

Timișoara

română

37