CASE OF X AND Y v. ROMANIA- [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF X AND Y v. ROMANIA- [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2021)

Tradus

ș

i revizuit de IER (http://ier.gov.ro/)

CURTEA

EUROPEANĂ

A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA

A PATRA

CAUZA X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererile nr. 2145/16

ș

i 20607/16)

HOTĂRÂRE

Art. 8

• Viață privată • Obligații

pozitive

•

Refuzul

autorităților naționale

de a

recunoaște

identitatea

masculină

a persoanelor transgen în

absența

unei

intervenț

ii

chirurgicale de conversie

sexuală •

Integritatea

fizică

a persoanei implicate

•

Lipsa

unei proceduri clare

ș

i previzibile de

recunoaștere juridică

a

identității

de gen care

să permită

schimbarea sexului

ș

i, prin urmare, a prenumelui sau a codului numeric

personal, în documentele oficiale, rapid, în mod transparent

ș

i accesibi

l

•

Distruger

ea

justului echilibru dintre interesul general neidentificat în mod clar

ș

i interesele

r

eclamanțilo

r

STRASBOURG

19 ianuarie 2021

Hotărârea

va

rămâne definitivă

în

condițiile prevăzute

la art. 44 § 2 din

Convenți

e.

Poate suferi

modificări

de

formă.

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

În cauza X

ș

i Y împotriva României,

Curtea

Europeană

a Drepturilor Omului

(Secția

a patra),

reunită

într-o

cameră compusă

din:

Yonko Grozev,

președinte

,

Faris

Vehabović,

Iulia Antoanella Motoc,

Gabriele Kucsko-Stadlmayer,

Pere Pastor Vilanova,

Jolien Schukking,

Ana Maria Guerra Martins,

judecători,

și

Ilse Freiwirth,

grefier adjunct de

secție,

Având în vedere:

cererile (nr. 2145/16

ș

i 20607/16) îndreptate împotriva României, prin care

doi

resortisanți

ai acestui stat, domnii X

ș

i Y

(„reclamanții“),

au

sesizat Curtea

în temeiul art.

34 din

Convenția

pentru

apărarea

drepturilor omului

ș

i a

libertăților

fundamentale

(„Convenția“)

la 19 decembrie 2015

ș

i, respectiv, la

4 aprilie 2016,

hotărârea

de a aduce cererile la

cunoștința

guvernului român

(„Guvernul”)

la 14 ianuarie 2018,

decizia

președintelui secției

de a nu

dezvălui

identitatea

reclamanților,

observațiile

comunicate de guvernul pârât

ș

i cele comunicate în

replică

d

e

reclamanți

,

comentariile primite din partea Înaltului Comisariat pentru Drepturile

Omului al

Organizației Națiunilor

Unite, a

asociației

Accept

, precum

ș

i,

împreună,

din partea

Transgender Europe

ș

i a

International Lesbian, Gay,

Bisexual Trans and Intersex Association Europe

(Asociația Internațional

ă

pentru Lesbiene, Homosexuali, Bisexuali, Trans

ș

i Intersex,

„ILGA”),

autorizați

de

președintele secției

ca

terți intervenienți,

după

ce a deliberat în camera de consiliu, la 15 decembrie 2020,

pronunță

prezenta

hotărâre,

a

doptată

la

aceeași dată:

INTRODUCE

RE

1.

Reclamanților,

care sunt persoane transgen, le-au fost respinse de

către

autoritățile

administrative

ș

i judiciare cererile de rectificare pe documentele

lor de identitate a

mențiunilor

privind sexul, prenumele

ș

i codul numeric

personal, pe motiv

că,

pentru a justifica o asemenea cerere, solicitantul trebuie

să

probeze

că

a suferit o

intervenție chirurgicală

de conversie

sexuală. Aceștia

se plâng

ș

i de

încălcarea

art. 6, art. 8, art. 12, art. 13

ș

i art. 14 din

Convenție.

ÎN FAPT

2.

Reclamanții

s-au

născut

în 1976

ș

i, respectiv, 1982

ș

i

domiciliază

în

Regatul Unit (primul reclamant, X)

ș

i la

București

(al doilea reclamant, Y).

1

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

La data introducerii cererilor,

reclamanții

erau

recunoscuți

din punct de

vedere civil ca având sexul feminin. Cu toate acestea, Curtea va utiliza

masculinul

ș

i denumirea

„reclamant/reclamanți”

cu referire la

aceștia,

conform sexului revendicat de primul reclamant

ș

i recunoscut juridic între

timp privind pe cel de al doilea reclamant. Primul reclamant a fost reprezentat

de C. Cojocariu, avocat în Orpington. Al doilea reclamant a fost reprezentat

de I.

Mălăescu ș

i R.I. Ionescu,

avocați

în

București.

(„Guvernul”)

a fost reprezentat, succesiv, de

agenții

guvernamentali, doamna C.

Brumar

ș

i domnul V.

Mocanu din cadrul

Ministerului Afacerilor Externe

.

I. CEREREA NR. 2145/16

A. Contextul

cauzei

naștere

înscris în registrele de stare

civilă

ca avân

d

sex feminin, a început din

adolescență să

se comporte ca un

băiat

în modul de

a se

îmbrăca ș

i în

relațiile

sociale. Întrucât identitatea

feminină

pe care a avut-

o din

naștere

nu corespundea

identității

sale psihologice

ș

i sociale masculine,

a încercat în timpul studiilor superioare consiliere de specialitate. În 2000,

după

înscrierea sa în barou, a început

să

exercite profesia de avocat, profesie

al

cărei

cod vestimentar, mai

„auster”,

se potrivea

identității

sale de gen.

ședințe săptămânale

de psihoterapie.

de Psihiatrie Alexandru Obregia din

București.

Cu

această

ocazie, psihiatrul

S. l-a diagnosticat, în conformitate cu clasificarea

aplicabilă

în România, cu

tulburare de identitate de gen (sindrom de transsexualism). Certificatul

medical eliberat de psihiatru preciza

că, după

diagnosticare, parcursul

tratamentului cuprindea mai multe etape: prima

etapă

consta într-o

„experiență

din

viața reală”,

al

cărei

scop era de a studia capacitatea de a

trăi

asumându-

și

rolul de gen dorit; a doua

etapă

includea consiliere

psihologic

ă

opțională

sau

urmărire psihiatrică

la nevoie; a treia

etapă

consta în terapia d

e

substituție hormonală ș

i a patra

etapă

corespundea unei

intervenții

chirurgicale de realocare a sexului. Certificatul medical

menționa,

în ceea ce

privește

primul reclamant,

că

acesta se limita la a

trăi

ca o

persoană

cu genul

revendicat numai în anumite contexte

ș

i, prin urmare,

încă

nu finalizase

„experiența

de

viață reală“ ș

i era necesar

să

fie

continuată urmărirea

psihoterapeutică.

În plus, recomanda un tratament hormonal de conversie

sexuală.

recomandat.

confirma diagnosticul de tulburare de identitate de gen la persoana în

cauză.

2

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

să

se

supună

unei

intervenții

chirurgicale de conversie

sexuală,

primul reclamant a

făcut

demersuri pe

lângă

o

clinică situată

în

Belgrad. I s-a solicitat

să

furnizeze

două

certificate medicale care

să

recomande

operația dorită,

unul din partea unui medic psihiatru

ș

i altul din

partea unui medic endocrinolog.

septembrie 2012,

adăugând că

primul reclamant efectuase

„experiență

din

viața reală”

de un an, urma un tratament hormonal

ș

i, prin urmare, era

recomandată

o

operație

de conversie

sexuală.

evidențele

căruia

se afla a refuzat

să

-i elibereze recomandarea atât timp cât nu exista o

hotărâre judecătorească

care

să

autorizeze o astfel de

intervenție chirurgicală.

B. Procedura

judiciară inițiată

de reclamant

1.

Hotărârea Judecătoriei

Sector 1

București

din 12 iunie 2014

judecată

Consiliul local

Sector 1 din

București

în

fața judecătoriei

din acela

ș

i sector, cerând acestei

instanțe:

-

să încuviințeze

schimbarea de sex de la feminin la masculin

;

-

să

în

cuviințeze

schimbarea

administrativă

a prenumelui

său;

-

să încuviințeze

modificarea codului

său

numeric personal care apare în

Registrul

Național

de

Evidență

a Persoanelor;

-

să

solicite consiliului local

să facă modificările

necesare în registrul de

stare

civilă ș

i

să

-i elibereze un nou certificat de

naștere

care

să menționeze

prenumele nou

ș

i sexul masculin.

ș

i 17

octombrie 2012

ș

i din 18 iunie 2013 (supra, pct.

6,

8

ș

i

10).

ș

i-a întemeiat ac

ț

iunea pe

dispozițiile

art. 44 lit. i)

din

Constituție,

art. 57-58 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare

civilă ș

i art. 3, art. 8

ș

i art. 14 din

Convenție.

arătat că mențiunile

care figurau în registrul de stare

civilă,

actele de

identitate

ș

i în

legitimația

sa

profesională

cuprindeau

indicații

care nu

corespundeau

identității

sale de gen, iar aceasta îl obliga în mod constant

să

facă

referire la identitatea sa transgen, în detrimentu

l

vieții

sale private.

ședințe

publice pe care a

ț

inut-o la 5 iunie 2014,

instanța

a ridicat din oficiu

excepți

a de inadmisibilitate a primului

capăt

de

cerere,

făcând

referire la decizia

Curții Constituționale

nr. 530/2008, precum

ș

i excep

ț

ia

prematurității

celorlalte capete de cerere. Avocatul reclamantului

a solicitat amânarea

pronunțării,

pentru a putea depune

observații

scrise. Oral,

a solicitat respingerea

excepțiilor

ridicate din oficiu de

instanță.

instanță

în cadrul

ședinței,

reclamantul,

răspunzând

unei

întrebări

a

instanței,

a declarat

că

niciun chirurg nu ar fi de acord

să

practice

asupra sa o

intervenție chirurgicală

în

absența

unei

hotărâri judecătorești.

3

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Acesta a mai precizat

că „este adevă

rat

că schimbările ș

i chiar ca urmare a

tratamentului hormonal pe care îl

urmează

de 2 ani sunt vizibile, dar

câtă

vreme niciun doctor din

ț

ara aceasta nu vrea

să facă această operație

în lipsa

unei

hotărâri judecătorești,

nu are

altă

cale decât

instanța

s

ă încuviințeze

această operație”

.

observații

scrise. În

privința excepției

de inadmisibilitate pentru primul

capăt

de cerere, a

susținut

că

obiectul

acțiunii

sale nu era acela de a

obține încuviințarea

de a efectua

un

tratament de conversie

sexuală

(pe care, de altfel îl începuse din 2012), chia

r

o

operație

de conversie

sexuală –

care, în opinia sa, constituia o intruziune

masivă

în integritatea

fizică

a unei persoane

–

, ci o încuvii

nțare

de modificare

a

mențiunilor

de stare

civilă

cu trimitere la identitatea sa de gen. În subsidiar,

a indicat faptul

că,

în orice caz, în România, niciun medic nu era dispus

să

efectueze o

operație

de conversie

sexuală

în

absența

unei

hotărâri

judecătorești

care

să

o

încuviințeze

. Cu privire la

excepția prematurității

celorlalte capete de cerere, a

susținut că

faptul de a solicita proba unei

operații

de conversie

sexuală

pentru a

încuviința

modificarea

mențiunilor

de stare

civilă

constituie o

ingerință

nejust

ificată

în exercitarea autonomiei sexuale

ș

i

în respectarea

integrității

fizice a persoanei.

hotărârea

din 12 iunie 2014,

Judecătoria

Sector 1

București

a

respins primul

capăt

de cerere al

acțiunii

primului reclamant ca inadmisibil

ș

i

celelalte capete de cerere ca prematur introduse.

20.

Instanța

a

reținut că

prin primul

capăt

de cerere s-a solicitat

încuviințarea

unei

intervenții

chirurgicale de conversie

sexuală, încuviințare

considerată

ca fiind co

ntrară dispozițiilor Constituției

care

protejează viața

privată,

precum

ș

i art. 8 din

Convenție.

A

adăugat că,

în decizia nr. 530/2008,

Curtea

Constituțională

a indicat

că

decizia unei

instanțe

pentru modificarea

mențiunilor

din actele de stare

civilă

nu privea decât natura

juridică

a acestora

ș

i statutul juridic al persoanei

ș

i

că

nu putea

să aducă

atingere

vieții

intime a

unei persoane (infra, pct.

65).

Instanța

a precizat, de asemenea,

că hotărârile

Curții

(între care, mai cu

seamă,

cea

pronunțată

în cauza

Christine Goodwin

împotriva Regatului Unit

) la care s-a referit primul reclamant criticau doar

refuzul

autorităților naționale

de a proceda la modificarea

menț

iunilor privind

starea

civilă

a unei persoane

după

ce aceasta a fost

operată

de conversie

sexuală, ș

i nu în prealabil.

„Nu există

nicio

dispoziție legală

care

să

reglementeze efectuarea

intervenției

de

schimbare de sex

ș

i cu atât mai

puțin cerința pronunțării

vreunei

hotărâri judecătorești

in acest domeniu, domeniu care

aparține

din perspectiva

legislației

actuale strict

domeniului medical, iar nu juri

dic

Instanța,

precum est

e

ș

i normal, nu poa

te

să

validez

e

sau

să

invalideze un tratament medical pornind tocmai de la

aceeași prescripție

medicală.

În lipsa altor

cerințe

expres

prevăzute

în

legislație recunoașterea

pe cale

jurisprudențială

a

necesității pronunțării

unei

hotărâri judecătorești

pentru efectuarea

acestei

intervenții

apare, astfel, ca un nonsens,

instanța

neputând decât

să

constate

că

a

fost recomandat din punct de vedere medical acest tratament.

4

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

[...]

De altfel, o

intervenție arbitrară

a

instanței,

in lipsa unui cadru legal

ș

i a unor

cerințe

clar determinate, ar fi

contrară

dreptului fundamental la

viață intimă, familială ș

i

privată

.

Astfel,

condiționarea

dreptului persoanei fizice de a dispune de ea

însăși

de

obținerea

încuviințării

prealabile prin

hotărâre judecătorească

a

schimbării

sexului ar fi

contrar

ă

art. 26 di

n

Constituție,

în

condițiile

în care

noțiune

a

de

viață privat

ă

cuprinde

ș

i aspecte

ale

identității

fizice

ș

i sociale ale unui individ. Elemente cum ar fi identificarea

sexuală,

numele, orientarea

sexuală ș

i

viață sexuală

ț

in de sfera protejata de art. 8

din

Convenția

pentru

apărarea

drepturilor omului

ș

i a

libertăților

fundamentale. Prin urmare, instituirea

în mod arbitrar a controlului judiciar în

această

materie contravine

obligației

autorităților

publice de a respecta

ș

i a ocroti

viața intimă, familială ș

i

privată,

respectiv

a dreptului persoanei de a dispu

ne de ea

însăși.

[...]

Asupra

excepției prematurității

se

reține că

potrivit art.

44 lit.

i) din Legea

nr. 119/1996

ș

i art. 4 alin. (2) lit. l) din

Ordonanța

Guvernului nr. 41/2003, cât

ș

i potrivit

legislației Curții

Europene a Drepturilor Omului,

corecția

sexului în acte nu este

posibilă

doar în baza diagnosticului de transsexualism

fără

a fi

necesară intervenția chirurgic

ală.

Legislația româneasc

ă

admite posibilitatea

schimbării

sexului în actele de stare

civilă,

în cazul în care solicitantul

prezintă

un act oficial cu privire la schimbarea sexului

său.

Prin sex se

înțelege

totalitatea caracteristicilor genetice

ș

i fiziologice, care

divizează

persoanele în cele doua categorii

—

femei

ș

i

bărbați,

iar nu

percepția socială

asupr

a

genului persoanei, la care se face trimitere în

susținerea

netemeiniciei

excepției,

care

are o

semnificație

de

natură psihosocială.

Respectiv, schimbarea sexului în actele de

stare

civilă

poate interveni doar în urma

schimbării

sexului biologic al persoanei, nu în

alte cazuri.

”

2.

Hotărârea definitivă

a Tribunalului

București

din 9 martie 2015

hotărârii judecătoriei

,

den

unțând,

în special, modificarea obiectului

acțiunii

sale. A precizat

că

nu

urmărea obținerea încuviințării

de a efectua un tratament de conversie

sexuală,

ci

încuviinț

area modific

ării mențiunilor

cu trimitere la identitatea d

e

gen în actele sale de stare c

ivilă.

În opinia sa,

această presupusă

schimbare a

obiectului era o

adevărată

denegare de

justiție.

În plus, primul reclamant a

considerat ca lipsite de fundament legal concluziile primei

instanțe

care

defineau

noțiunea

de

„sex”

prin referire

exclusivă

la aspectul biologic sau cele

care

condiționau

modificarea actelor de stare

civilă

de realizarea

prealabilă

a

unei

operații

de conversie

sexuală.

Invocând art. 3

ș

i art. 8 din

Convenție ș

i

făcând

referire la

jurisprudența Curții

în materie, acesta a

susținut că

dreptul

la respectarea

vieții

private

ș

i cel de a nu fi supus relelor tratamente implicau

dreptul de a-

și

defini identitatea de gen

ș

i de a

obține

modificarea actelor de

stare

civilă,

astfel încât acestea

să

reflecte identitatea de gen

aleasă, fără

obli

gația prealabilă

de a suferi o asemenea

intervenție chirurgicală ș

i de a

furniza probe în acest sens. A

adăugat că

este discriminatorie

față

de

persoanele cisgender

ș

i

contrară

art. 14 din

Convenție ș

i Protocolului nr. 12

la

Convenție condiționarea

dreptului unei persoane de a

obține

modificarea

5

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

actelor sale de stare

civilă,

într-un sens conform cu identitatea sa de gen, de

furnizarea probei

că

a avut loc un proces ireversibil de schimbare de sex

.

2014 eliberat de psihiatrul S. care atesta

că

acesta efectua

„experiența

din

viața reală”

de doi ani

ș

i recomanda continuarea tratamentului hormonal,

precum

ș

i realizarea unei

operații

de conversie

sexuală.

A prezentat

ș

i o

scrisoare de recomandare din

aceeași

zi, prin care

același

psihiatru atesta

că

trăsăturile

sale fizice actuale erau cele ale unui

bărbat, că

acesta revendica

apartenența

la genul masculin

ș

i

că

se autodenumea cu un prenume masculin.

Psihiatrul a recomandat

autorităților

de supraveghere

cărora

le era

destinată

această

scrisoare

să

respecte

dorința

primului reclamant pentru a evita

situații

jenante, instigarea la

ură

sau alte comportamente

infracționale.

27 octombrie 2014 atestând

că,

între timp, suportase o

dublă

mastectomie

într-o

clinică

din

Chișinău.

hotărârea definitivă

din 9 martie 2015, Tribunalul

București

a

respins recursul primului reclamant, confirmând în întregime concluziile

judecătoriei

.

26.

Hotărârea

a fost

comunicată

persoanei în

cauză

la 23 iulie 2015.

C. Plecarea

primului reclamant în Regatul Uni

t

imposibilității

de care se lovea solicitarea sa

de rectificare a actelor sale de identitate

ș

i

dorința

de a

trăi

conform

identității

sale de gen, primul reclamant s-a instalat în Regatul Unit.

trăiește

în cuplu.

deed poll

), reclamantul

ș

i-a

schimbat prenumele în prenume masculine.

obținut

un permis de conducere britanic în care era

menționat

sexul

ș

i prenumele sale masculine. A deschis

ș

i un cont bancar

ș

i a

încheiat contracte cu furnizori de servicii colective (de exemplu,

apă)

sub

noua sa identitate de gen. A lucrat ca interpret în 2015, precum

ș

i începând

cu 2017,

obținând

în martie 2018 diploma de interpret în

administrația

publică.

afirmațiilor

reclamantului, în 2016, acesta s-a aflat în

imposibilitatea de a se înscrie la examenul definitiv pentru înscrierea în baroul

de

avocați

prin echivalare în lipsa actelor de identitate în care erau

menționate

prenumele masculine pe care le folosise pentru a se înscrie la examenele

prealabile.

obținut

un certificat de

recunoaștere

a

identități

i de gen

(

Gender Recognition Certifica

te

) care atesta

că

îndeplinea

criteriile pentru

recunoașterea juridică

a genului revendicat. Acest document

nu poate fi utilizat ca mijloc de identificare.

6

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

afirmă că

în continuare trebuie

să

suporte inconvenientele

cauzate de nepotrivirea dintre, pe de o parte, identificatorii

săi

feminini care

figurează

pe documentele eliberate de

autoritățile

române

ș

i, pe de

altă

parte,

identificatorii

săi

masculini

reluați

în diferitele documente

obținute

în Regatul

Unit.

II. CEREREA NR. 20607/16

A. Contextul

cauzei

naștere

înscris în registrele de stare

civilă

ca

având sex feminin, a început din

copilăria mică să

se comporte ca un

băiat

în

modul de a se

îmbrăca ș

i în

relațiile

sociale. Dat fiind

că

identitatea

feminină

pe care a avut-o din

naștere

nu corespundea

identității

sale psihologice

ș

i

sociale masculine, a început o

fază

de

tranziție,

prezentându-se în societate ca

fiind

bărbat

.

după

ce mai

mulți

medici l-au diagnosticat cu tulburare de

identitate de gen (transsexualism) (legat de

„sindromul Turner”),

a continuat

„experiența

de

viață reală”

asumându-

și

o identitate

masculină

în

relațiile

sale

sociale

ș

i profesionale.

hormonal.

confirmat

că

acesta continua

să

-

și

asume identitatea

masculină ș

i

că

era gata

să

suporte

operația

de conversie

sexuală.

B. Prima

acțiune

în

justiți

e

judecată

Consiliul local Sector 3 din

București

în

fața judecătorie

i

aceluiași

sector

,

cerând acestei

instanțe:

-

să încuviințeze operația

de conversie

sexuală;

-

să încuviințeze

schimbarea de sex de la feminin la masculin

;

-

să încuviințeze

schimbarea

administrativă

a prenumelui

său;

-

să încuviințeze

modificarea codului

său

numeric personal care apare în

Registrul

Național

de

Evidență

a Persoanelor;

-

să

solicite consiliului local

să facă modificările

necesare în registrul de

stare

civilă ș

i

să

-i elibereze un nou certificat de

naștere

care

să menționez

e

prenumele nou

ș

i sexul masculin.

acțiunii,

al doilea reclamant a invocat

dispozițiile

din

Constituție

relevante în

speță,

art. 44

lit. i

)

ș

i art.

57-58 din Legea

nr. 119/1996, art. 4 alin. (1) din

Ordonanța

Guvernului nr. 41/2003 privind

dobândirea

ș

i schimbarea pe cale

administrativă

a numelor persoanelor fizice,

7

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

ș

i art. 8 din

Convenție.

A prezentat mai multe certificate medicale pentru a-

și

susține

cererea

.

hotărârea definitivă

din 23 mai 2013,

Judecătoria

Sector 3

București

a admis

parțial acțiunea

celui de al doilea reclamant,

admițând

primul

capăt

de cerere

ș

i respingând celelalte capete de cerere ca prematur

introduse.

Instanța

a

menționat că

,

după

efectuarea

operației

de conversie

sexuală

, persoana în

cauză

ar fi

îndreptățită să

solicite schimbarea prenumelui

direct

autorităților

administrative, specificând

că,

în conformitate cu art.

4

alin. (1) din OG nr. 41/2003, acestea erau competen

te

să

o realizeze.

Instanța

l-a informat

totuși

pe cel de al doilea reclamant de

următoarele:

„dreptul

[...] la schimbarea prenumelui, la efectuarea cuvenitelor

modificări

în

registrul de stare

civilă ș

i la eliberarea unui nou certificat de

naștere

va deveni actual

numai

după

efectuarea

intervenț

iei chirurgicale de schimbare a sexului.

”

C. Demersurile

administrative

ș

i a doua

acțiune

în

j

ustiție

dată neprecizată,

cel de al doilea reclamant

ș

i-a fi dat seama de

caracterul experimental al

operației

de conversie

sexuală

în România

ș

i de

costul extrem de oneros al unei asemenea

intervenții

în

străinătate.

De

asemenea, a constatat caracterul intrusiv al acestei

intervenții ș

i incapacitatea

de a permite o conversie

totală

de sex.

Totuși, fără să excludă că

se va supune

unei

operații

de conversie

sexuală

în viitor, a

conștientizat

faptul

că

se afla î

n

imposibilitatea de a supune la aceasta într-un termen rezonabil

.

psihiatric la Spitalul de Psihiatrie Alexandru Obregia din

București.

Cu

această

ocazie, psihiatrul S. a confirmat diagnosticul de tulburare de identitate

sexuală

(sindrom de transsexualism). Certificatul medical eliberat preciza

că

cel de al doilea reclamant

trăia

ca o

persoană

de genul revendicat

ș

i, astfel,

finalizase

„experiența

de

viață reală“,

iar

urmărirea psihoterapeutică

nu era

necesară

pe motiv

că

cel în

cauză stăpânea

în mod adecvat tulburarea de

identitate

sexuală

de care era afectat. De asemenea, recomanda continuarea

tratamentului hormonal început

.

dublă

mastectomie într-o

clinică

din

București.

București

schimbarea

administrativă

a prenumelui

ș

i a sexului

său,

precum

ș

i

întocmirea unui nou certificat de

naștere.

La o

dată nespecificată,

respectivul

consiliu i-a respins cererea ca fiind prematur

introdusă,

considerând

că

o

operație prealabilă

de conversie

sexuală ș

i o

nouă hotărâre judecătorească

erau indispensabile pentru rectificarea actelor de stare

civilă.

certificat medical atestând

următoarele:

„Din

punct de vedere medical pac

ientul

aparține

sexului masculi

n

–

implantare de

tip

masculin a

pilozității

faciale, pilozitate

corporală

de tip masculin, centura

scapulară

mai

8

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

dezvoltată

decât centura

pelvină,

mase musculare dezvoltate. În luna aprilie 2014,

pacienta a suferit

intervenție

cu mastectomie

bilaterală,

ca prim pas de inserare

socială

ca

ș

i

bărbat

;

Pacienta

trăiește

de aproximativ 1

1 ani

inserată

ca

aparținân

d

sexului masculi

n

ș

i

ș

i-a

asumat rolul de

bărbat,

fiind im

plicată

într-o

relație emoțională ș

i

afectivă

în care

funcționează

ca

bărbat

din 2002.

”

medical sus-

menționat ș

i pe efectuarea mastectomiei bilaterale, al doilea

reclamant a

inițiat

o

acțiune asemănătoare

celei pe care o introdusese în

decembrie 2011 (supra, pct.

38),

cu

excepția

primului

capăt

de cerere. În

sprijinul cererii sale, a solicitat audierea unui martor care putea confirma

că

acesta

trăia

sub noua sa identitate

masculină ș

i a depus la dosar copia

hotărârii

definitive a

Judecătoriei

Craiova din 12 decembrie 2012 prin care s-a dispus

ca

autoritățil

e administrative

să

efectueze

modificări

similare celor solicitate

de acesta, cu toate

că

nu fusese

practicată

nicio

operație

de conversie

sexuală.

1.

Hotărârea Judecătoriei

Sector 3

București

din 3 aprilie 20

15

hotărârea

din 3 aprilie 2015,

Judecătoria

Sector 3

București

a

respins

acțiunea

celui de al doilea reclamant. A considerat

următoarele:

„Din

interpretarea

teleologică

a

dispozițiilor

Legii nr.

119/1996,

rezultă că

între

mențiunile

din actele de stare

civilă ș

i starea fi

zică

a unei persoane trebuie

să

existe

concordanț

ă.

Or, cât timp cât reclamanta nu a urmat procedurile pe care le

implică

schimbarea de

sex

(intervenție chirurgicală

a

cărei

efectuare i-a fost

încuviințată

prin

sentința civilă

[...] 2013,

pronunțată

de

căt

re

Judecătoria

Sectorului 3 [...],

instanța apreciază că

prezenta cerere de chemare în

judecată

este

neîntemeiată

.“

2.

Hotărârea definitivă

din 7 ianuarie 2016 a Tribunalului

București

hotărârii

sus-

menționate

în

fața

tribunalului. În primul rând, a

susținut că

au

fost

încălcate

dreptul

său

la un proces echitabil

ș

i principiul

contradictorialității

pe motiv

că

nu invocase

hotărârea

din 2013 care îl privea,

pe care

totuși

se întemeiase

judecătoria

pentru a se

pronunța

asupra

acțiunii

sale,

ș

i

că această hotărâre

nu a

făcut

obiectul unor dezbateri. A

susținut că,

în cadrul acestei noi

acțiuni,

spre deosebire de ceea ce solicitase în cursul

primei

acțiuni,

cerea modificarea

mențiunilor

din registrul de stare

civilă

chiar

înaintea

intervenției

chirurgicale de conversie

sexuală,

având în vedere

conținutul

ultimelor documente medicale care atestau

apartenența

sa, din

punct de vedere medical, la genul masculin. În al doilea rând, s-a plâns

că

hotărârea contestată

nu era

motivată,

deoarece, conform acestuia, toat

e

documentele medicale

fuseseră

ignorate de prima

instanță.

În al treilea rând,

a afirmat

că această hotărâre

contravenea practicii

instanțelor naționale

care

dispuneau modificarea

mențiunilor

privind sexul, prenumele sau codul

numeric personal în

absența

unei

intervenții

chirurgicale de conversie

sexual

ă

9

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

– practică ilustrată

de

două

decizii

naționale pronunțate

în 2006

ș

i 2008

ș

i

prezentate de persoana în

cauză

în

fața

tribunalului. În

sfârșit,

invocând

jurisprudența Curții

cu privire la persoanele transgen, a

susținut că

decizia

sus-

menționată

îi

încălca,

în plus, dreptul la

viața privată

în sensul art. 8 din

Convenție.

ș

i a trecut la

deliberare.

instanța

a decis

totuși

repunerea pe rol a cauzei,

apreciind

că

erau necesare

lămuriri

suplimentare. A citat p

ărțile să

se prezinte

la 7 ianuarie 2016 în scopul

examinării utilității

expertizei medico-legal

e

antropologice.

opun, în opinia sa,

efectuării

unei expertize medico-legale în

speță.

Acesta a

susținut că:

- o asemenea

expertiză

nu era

indispensabilă

în

cauză, ș

i aceasta cu atât

mai mult cu cât nicio

dispoziție legislativă

nu o

făcea

obligatorie, iar practica

instanțelor naționale

nu o impunea în fiecare

speță

;

- diagnosticul de

„tulburare

de identitate de

gen”

era confirmat de

numeroase acte medicale;

- expertiza presupunea o

procedură

de

lungă durată, arbitrară, invazivă

,

neconfidențială

ș

i

neprevăzută

în

legislația internă;

-

tendințele

la nivel interna

ț

ional erau spre simplificarea procedurilor de

recunoaștere

a

identității

de gen, numeroase state recunoscând, în opinia sa,

identitatea de gen în

absența intervenției

chirurgicale de conversie

sexuală;

- noile

cerințe

europene exprimate în

Rezoluția

nr. 2048 (2015) a

Adunării

Parlamentare a Consiliului Europei din 22 aprilie 2015 cu privire la

discriminarea persoanelor intersexuale în Europa cereau proceduri

„rapide,

transparente

ș

i

accesibile“

de

recunoaștere

a

identității

de gen;

-

intervenția

chirurgica

lă

de conversie

sexuală

echivala cu un tratament

forțat fără consimțământ

pe motiv

că

persoana

intersexuală

care nu dorea

să

urmeze un tratament integral de conversie

sexuală

era

obligată să aleagă

între

două

drepturi fundamentale,

ș

i anume, pe de o parte, dreptul la integritate

fizică ș

i, pe

de

altă

parte,

recunoașterea identității

sale sexuale

;

-

dispozițiile

legale române în materie de

recunoaștere

a

identității

de gen

erau incomplete

ș

i neconcordante

ș

i generau o

jurisprudență neclară

în ceea

ce

priveșt

e diferitele aspecte ale procesului;

-

jurisprudența națională ș

i

internațională

recunoscuse identitatea de gen

chiar în

absența

unei

intervenții

chirurgicale de conversie

sexuală.

ședința

din 7 ianuarie 2016, Tribunalul Bucu

rești

a

hotărât că

în

speță

nu era

necesară

o

expertiză

medico-

legală.

hotărârea definitivă

din

aceeași

zi, tribunalul a respins recursul

celui de al doilea reclamant, confirmând, în

esență, raționamentul

judecătoriei.

S-a observat

totodată că

practica

națională ș

i

internațională

nu

reprezintă

o

sursă

de drept în sistemul din România,

că jurisprudența Curții

10

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

invocată

de reclamant viza

situația

unor persoane transgen operate

ș

i

că

jurisprudența Curții

de

Justiție

a Uniunii Europene nu privea modificarea

stării

civile, ci tratamentul discriminatoriu în materie de concediere sau de

drepturi sociale. Textul

hotărârii

continua astfel în

părțile

relevante:

„Actele

medicale depuse la dosar din care

rezultă

diagnosticul de transsexualitate

female to male

stabilit de cadrele medicale,

intervenția chirurgicală suferită

(mastectomie

bilaterală),

aspectul fizic al apelantei-reclamante,

declarația

martorului

audiat la

instanța

de fond

confirmă

faptul

că

apelanta

trăiește

ca

aparținând

sexulu

i

masculin

.

Cu toate acestea, prevederile legale în vigoare în prezent, inclusiv

jurispruden

ța

instanțelor

europene, sunt în sensul

existenței

unei

corespondențe

între starea

fizică

(anatomică)

a persoanei

ș

i actele de stare

civilă

ale acesteia.

Prevederile legale amintite mai sus

prevăd

posibilitatea

schimbării

sexului în actele

de stare

civilă

în

situația

în care persoana în

cauză prezintă

un act medico-legal din

care

să

rezulte sexul acesteia, deci în ipoteza din

speță

a suferit o

intervenție

chirurgic

a

lă

[de] schimbare de sex [...].

În

același

sens a statuat

ș

i

Judecătoria

Sector 3

București

în dosarul nr. [...], dosar în

care a fost

încuviințată

cererea apelantei reclamante pentru efectuarea

intervenției

chirurgicale de schimbare a sexului

ș

i au fost respinse ca prematur formulate celelalte

cereri privind

încuviințarea schimbării mențiunilor

din actele de stare

civilă.

Deși intervenția chirurgicală

de schimbare de sex este una

invazivă,

iar schimbarea

efectuată

nu este

totală,

acest lucru nefiind posibil din punct de vedere medical,

intervenția asigură

o

corespondență,

atât cât permite medicina la nivel actual, între

starea

fizică

a persoanei

ș

i actele de stare

civilă,

astfel cum se doresc a fi modifica

te.

În lipsa acestei

intervenții

nu poate fi

primită

solicitarea privind modificarea actelor

de stare

civilă

cu privire la sexul persoanei, pentru

că

s-ar crea o

contradicție

între

anatomia persoanei

ș

i actele sale de identitate. Este

adevărat că ș

i în prezent

există

această contradicție

între actele reclamantei

ș

i aspectul

său

fizic,

însă

în

esență

anatomi

a

sa este de femeie.

”

D. A

treia

acțiune

în

j

ustiție

intervenție chirurgicală

de

îndepărtare

a organelor genitale feminine interne (histerectomie

totală

cu

anexectomie

bilaterală), urmată,

la 17 octombrie 2017, de o

intervenție

d

e

transformare a organelor genitale feminine externe în organe genitale

masculine (metoidoioplastie), într-o

clinică

din România. La 30 octombrie

2017, medicul responsabil pentru

intervenții

atesta faptul

că

se efectuase

operația

de conversie

sexuală.

Ca urmare a

complicațiilor

postoperatorii,

reclamantul a suferit mai multe alte

intervenții

în lunile

următoare.

Prin

scrisoarea din 30 august 2018, medicul chirurg a informat

Judecătoria

Sector

3

București că

era

necesară

o

nouă intervenție,

ca urmare a

complicațiilor

postoperatorii, în vederea

finalizării

procesului de conversie

sexuală.

sesizat

instanțele

cu o

nouă acțiune,

reiterând motivele din a doua sa

acțiune

(supra, pct.

46).

A invocat art.

8, art.

43 lit.

i)

ș

i art.

57 din Legea

11

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

nr. 119/1996,

dispozițiile Constituției

relevante în

speță,

precum

ș

i art.

3

,

art. 8

ș

i art. 14 din

Convenție.

hotărârea definitivă

din 21 noiembrie 2017,

Judecătoria

Sector 3

București

a admis

acțiunea

reclamantului

ș

i a

încuviințat

schimbarea

mențiunii

sexului de la feminin la masculin în documentele sale de identitate,

schimbarea prenumelui

ș

i modificarea codului

său

numeric personal care

apare în Registrul

Național

de

Evidență

a Persoanelor; de asemenea, aceasta

a dispus efectuarea

modificărilor

necesare de

către

consiliul local în registrul

de stare

civilă ș

i eliberarea persoanei în

cauză

a unui nou certificat de

nașter

e

care

să menționeze

noii

săi

identificatori.

judecătoria

s-a întemeiat pe art.

44 lit.

i) din Legea

nr. 119/1996,

art. 4

alin. (2)

lit. l

)

din OG nr.

41/2003, precum

ș

i pe

jurisprudența Curții

(

Christine Goodwin împotriva Regatului Unit

ș

i

Pretty

împotriva Regatului Unit

). A

reținut,

în special,

că

reclamantul fusese

diagnosticat cu transsexualism

ș

i

că

acesta fusese operat de conversie

sexuală.

E.

Recunoașterea juridică

a

identității

de gen a reclamantului

eliberată

reclamantului o

nouă

carte de

identitate cuprinzând un prenume masculin,

mențiunea

sexului masculin

ș

i un

cod numeric personal

căruia

îi corespunde sexul masculin.

certificat de

naștere

cu

mențiuni

similare celor din cartea sa de identitate.

CADRUL JURIDIC

Ș

I PRACTICA RELEVANTE

I. DREPTUL

Ș

I PRACTICA INTERNE

A. Prevederile

legale

speță

sunt redactate

după

cum

urmează:

Art. 9

8

–

Starea

civilă

„Starea civilă

este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie

ș

i societate, prin

calitățile

strict personale care decurg din actele

ș

i faptele de star

e

civilă.

”

Art. 100

„(1)

Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare

civilă ș

i a

mențiunil

or

înscrise pe acestea se poate face numai în temeiu

l unei

hotărâri judecătoreș

ti

definitive

.

[...]

(3) Starea

civilă

poate fi

modificată

în baza unei

hotărâri

de anulare, completare sau

modificare a unui act de stare

civilă

numai

dacă

a fost

formulată ș

i o

acțiune

de

modificare a

stării

civile,

admisă

printr-o

hotărâre judecătorească rămasă definitivă.”

12

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

61.

Dispozițiile

relevante în

speță

ale Legii nr. 119 din 16 octombrie 1996

cu privire la actele de stare

civilă

sunt redactate astfel:

Art. 43 (fostul art. 44)

„În

actele de

naștere ș

i, atunci când este cazul, în cele de

căsătorie

sau de deces se

înscriu

mențiuni

cu privire la

modificările

intervenite în starea

civilă

a persoanei, în

următoarele

cazuri:

[...]

i) schimbarea sexului,

după rămânerea definitivă ș

i

irevocabilă

a

hotărâri

i

judecătorești

.”

Art. 57

„(1)

Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare

civilă ș

i a

mențiuni

l

or înscrise pe acestea se pot face numai în temeiul unei

hotărâri judecătorești

definitive

ș

i irevocabile.

(2) În cazul

anulării, completării ș

i

modificării

actelor de stare

civilă,

sesizare

a

instanței judecătorești

se face de

către

persoana

interesată

[...]. Cererea se

soluționează

de

judecătoria

în a

cărei rază teritorială

se

află

domiciliul [...], pe baza

verificăril

or

efectuate de serviciul public comunitar

local de

evidență

a persoanelor

ș

i a concluzii

lor

procurorului

.

[...

]

”

62.

Dispozițiile

relevante în

speță

din

Ordonanța

Guvernului nr. 41 din 30

ianuarie 2003 privind dobândirea

ș

i schimbarea pe cale

administrativă

a

numelor persoanelor fizice sunt redactate astfel:

Art. 4

„[...

]

(2) Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în

următoarel

e

cazuri

:

[...]

l) când persoanei i s-a

încuviințat

schimbarea sexului prin

hotărâre judecătorească

rămasă definitivă ș

i

irevocabilă ș

i

solicită să

poarte un prenume

corespunzător,

prezentând un act medico-legal din care

să

rezulte sexul acesteia;

[...

]

”

63.

Dispozițiile

relevante ale art. 131 din

Hotărârea

Guvernului nr. 64 din

26 ianuarie 2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicare

a

unitară

a

dispozițiilor

în materie de stare

civilă

sunt redactate astfel:

Art. 131 alin. (2)

„[...

]

(2) Atribuirea C.N.P. se face pe baza datelor înscrise în actul de

naștere

referitoare la

sex

ș

i la data

nașterii.

13

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

[...]

“

64.

Dispozițiile

cu

relevanță

ale art.

19 din

Ordonanța

de

urgență

a

Guvernului nr. 97 din 14 iulie 2005 privind

evidența,

domiciliul,

reședința ș

i

actele de identitate ale

cetățenilor

români:

Art. 19

(1) Serviciile publice comunita

re de

evidenț

ă

a persoanelor

eliberează

un nou act de

identitate în ur

mătoarele

cazuri:

[...]

i) în cazul

schimbării

sexului;

[...

]

”

B.

Jurisprudența instanțelor naționale

Constituțională

530 din 13 mai 2008, Curtea

Constituțională

a

concluzionat cu privire la

constituționali

tatea art. 44 lit. i) [devenit ulterior

art. 43

lit. i)]

din Legea nr.

119/1996

ș

i art.

4 alin.

(2) lit.

l) din OG

nr. 41/2003. În acest scop, a observat

că mențiunile

ce se înscriu în actele de

stare

civilă ț

in exclusiv de natura

juridică

a acestor acte, precum

ș

i de statutul

juridic al persoanei, având ca scop o

corectă evidență

a

populației.

Curtea

constituțională

a

reținut că încuviințarea schimbării

sexului prin

hotărâre

judecătorească definitivă ș

i

irevocabilă

este

necesară

pentru înscrierea acesto

r

m

ențiuni,

astfel

că

nu poate fi vorba de

intervenția instanțelor judecătorești

în

viața intimă

a unei persoane. A concluzionat

că

schimbarea sexului constituie

o

opțiune

a persoanei în

cauză,

cu efecte

însă

asupra statutului

său

social care

tine de ordinea

publică.

2.

Instanțele

civile

a) Exemple

furnizate de Guvern

observațiile

sale, Guvernul a prezentat 20 de exemple de decizii

pronunțate

de

instanțele naționale

privind cereri de

recunoaștere juridică

a

reatribuirii de gen

ș

i de schimbare a datelor în registrele de stare

civilă.

De

asemenea, a trimis dispozitivele altor 2

hotărâri pronunțate

în 2019 prin care

reclamanții

au

obținut

schimbarea datelor în registrele de stare

civilă.

Motivele acestor

hotărâri

neaflându-se

totuși

la dosar,

circumstanțele

cauzelor respective nu apar clar

(hotărârea

nr. 1831 a

Judecătoriei

Sector 6

București

din 14 martie 2019

ș

i

hotărârea Judecătoriei

Buftea din 4 aprilie

2019).

14

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

i. Procedura care trebuie

urmată

urmată,

unele

instanțe

au constatat, înainte de a examina cauzele,

că

dreptul român nu

prevedea o

procedură specifică

pentru

„recunoașterea juridică

a

schimbării

d

e

sex a unei

persoane“,

sau

că

o prevedea doar implicit, reglementându-i

efectele; prin urmare, au considerat

că

le revenea

obligația să

statueze în

fiecare caz concret

dacă

o

obligație pozitivă

impunea statului

să recunoască

schimbarea

ș

i,

dacă

da, care era întinderea sa (încheierea din 22 aprilie 2015

a

Judecător

iei

Iași, hotărârea

nr. 4289 a

Judecătoriei Iași

din 11 aprilie 2018).

O

instanță

a precizat în mod expres

că

ar completa acest gol aplicând direct

Convenția (hotărârea

nr. 357/2009 a

Judecătoriei

Sector 1

București

din 28

ianuarie 2019).

instanțe

s-au

pronunțat că

nu trebuie

urmată

calea

judiciară

pentru modificarea actelor de stare

civilă,

care poate fi

efectuată

conform

procedurii administrative

prevăzute

de OG nr.

41/2003

–

necesitând o

expertiză

medico-

legală

pentru a demonstra sexul

(hotărârea

nr. 1111

6

a

Judecătoriei Galați

din 14 decembrie 2015,

hotărârea

nr. 10329 a

Judecătoriei

Iași

din 29 septembrie 2016,

hotărârea

nr. 4289

a

Judecătoriei Iași

din 11

aprilie 2018, numai cu privire la prenume,

ș

i decizia nr.

377/MIF a

Tribunalului Vâlcea din 30 martie 2018, cu privire la prenume

ș

i la CNP). În

schimb, alte

instanțe

au admis cererile de modificare a

stării

civile.

dacă

procedura

necontencioasă

este

suficientă

pentru a

încuviința intervenția chirurgicală

de conversie

sexuală,

s-a considerat

că

procedura

contencioasă prevăzută

la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996

trebuie

aplicată

pentru modificarea

stării

civile (decizia

definitivă

nr. 636A

a

Curții

de Apel

București

din 21 iulie 2017).

ii.

Competența materială

instanțe

au

hotărât că

dreptul intern nu prevedea nicio

competență materială specifică

pentru cererea de

recunoaștere juridică

a

reatribuirii de gen, care este

diferită

de cea de modificare a actelor de stare

civilă.

Aceasta este în mod expres de

competența judecătoriilor;

în

conformitate cu regulile generale, este necesar ca tribunalul

să

se

pronunțe

cu

privire la cererile care nu sunt de

competența acordată

expres

judecătoriilor

(decizia nr.

377/MIF a Tribunalului Vâlcea din 30 martie 2018, decizia

nr. 562/2018 a Tribunalului Dolj din 5 septembrie 2018).

judecătorii

au estimat

că

au

competența

de a se

pronunța

asupra

cererilor de

recunoaștere juridică

a genului

(hotărârea

nr. 4289 a

Judecătoriei

Iași

din 11 aprilie 2018, decizia

definitivă

nr. 10753 a

Judecătoriei

Sector 3

București

din 5 octombrie 2018).

15

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

iii. Calitatea

procesuală

a pârâtulu

i

72.

Instanțele naționale

au

pronunțat

decizii în ceea ce

privește

recunoașterea juridică

a genului

ș

i modificarea actelor de stare

civilă

cu

privire la mai multe

entități

administrative

naționale. După

ce a subliniat lipsa

de claritatea a

dispozițiilor

legale în materie,

ș

i din preocuparea pentru

eficiență, Judecătoria Botoșani

s-a

pronunțat

cu privire la mai multe

autorități

administrative susceptibile de a fi implicate în proceduri de modificare a

actelor de stare civil

ă

(decizia

definitivă

nr. 91 a

Judecătoriei Botoșani

din 8

februarie 2019).

iv. Temeinicia

acțiunilo

r

să

se constate

că,

în aproape toate cele 20

de decizii prezentate de Guvern,

petenții fuseseră

diagno

sticați

cu disforie de

gen

ș

i

suportaseră

tratamente hormonale. Exceptând cele

două

cauze,

petenții

suferiseră ș

i diverse

intervenții

chirurgicale (mastectomie, mamoplastie,

histerectomie, multiple

operații

de chirurgie

estetică).

În trei cauze,

petenții

f

useseră supuși ș

i unor

intervenții

de conversie

sexuală

asupra organelor

genitale.

instanțelor anterioară

sau

concomitentă

cu introducerea

prezentelor cereri, reies

următoarele:

- anumite

instanțe

au considerat

că

normele legale (Legea nr. 119/1996

ș

i

OG nr.

41/2003) impuneau, în primul rând, o decizie de

încuviințare

a

intervenției

chirurgicale asupra organelor genitale (decizia

definitivă

nr. 2261R

a

Curții

de Apel

București

din 6 decembrie 2012,

hotărâre

a

nedefini

tivă

nr. 190A

a Tribunalului

București

din 19 februarie 2014,

încheierea din 22 aprilie 2015 a

Judecătoriei Iași, hotărârea

nr. 11116

a

Judecătoriei Galați

din 14 decembrie 2015). În deciziile

pronunțate

în 2012

ș

i

în 2014, citate supra,

instanțele

au

făcu

t trimitere, de asemenea, la concluziile

Institutului

Național

de

Medicină Legală

conform

cărora operația

de

conversie

sexuală

nu putea fi

efectuată

decât în urma unei decizii

judecătorești

definitive;

- în alte trei cauze,

instanțele

au

încuviințat

cererile în pofida lipsei unei

intervenții

chirurgicale de conversie

sexuală (hotărârea

nr. 18849

a

Judecătoriei

Craiova din 12 decembrie 2012,

hotărârea

nr. 3418

A

a

Tribunalului

București

din 28 septembrie 2015

ș

i

hotărârea

nr. 2747

a

Judecătoriei Focșani

din 1 aprilie 2016).

pronunțate după

introducerea

prezentelor cereri

ș

i în care a fost

examinată

temeinicia cauzelor cu care erau

sesizate

instanțele,

una

singură

a

pronunțat

respingerea cererii deoarece

solicitantul omisese

să ceară instanței să

statueze cu privire la

„schimbarea

d

e

sex“, așa

cum impun art. 43 lit. i) din Legea nr. 119/1996

ș

i art. 4 lit. l) din

OG nr. 41/2003

(hotărârea

nr. 1108 a

Judecătoriei

Vaslui din 10 mai 2016).

instanțele

au

încuviințat

cererile de

recunoaștere

juridică

a genului

făcând

referire la

dispozițiile naționale

sau la cele din

16

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Convenție,

ca

ș

i la

jurisprudența Curții

[în special la cauzele

Pretty împotriva

Regatului Unit

, nr. 2346/02, CEDO 2002-III,

Christine Goodwin împotriva

Regatului Unit

(MC), nr. 28957/95, CEDO 2002-VI

ș

i

A.P., Garçon

ș

i Nicot

împotriva

Franței

, nr. 79885/12

ș

i alte 2, 6 aprilie 2017].

În

două

dintre aceste

cauze,

petenții suferiseră

deja o

intervenție

chirurgi

cală

asupra organelor

sexuale, iar în altele 2

operația

era

programată

într-un viitor apropiat, în

străinătate.

În unele dintre aceste cauze,

instanțele

au refuzat

să

se

pronunțe

asupra

modificării

CNP

ș

i/sau a prenumelui, care era, în opinia acestora, de

competența autorităților

administrative (supra, pct.

68).

b) Exemple

prezentate de primul reclamant

pronunțate

de

instanțele naționale

în ceea ce

privește

cererile de

recunoaștere juridică

a

genului

ș

i de schimbare a datelor în registrele de stare

civilă,

unele dintre

acestea fiind definitive. Aceste decizii au fost

pronunțate

în perioada 2006-

2018.

Rezultă că

anumite

instanțe

au considerat

că dispozițiile

legislative

impuneau în prealabil o

intervenție chirurgicală

asupra organelor genitale. Cu

toate acestea, în cea mai mare parte dintre cauzele examinate,

instanțele

au

încuviințat

cererile în pofida

absența

unei

intervenții

chirurgicale de conversie

sexuală.

În unele cazuri,

instanțele

de fond au trimis cauzele în

fața instanțelor

superioare, deoarece obiectul lor

– încuviințarea

unei

intervenții

de conversie

sexuală

sau schimbare

juridică

a sexului

–

nu era în mod explicit de

competența

lor

(hotărârea

nr. 3047 a

Judecătoriei Constanța

din 25 februarie

2015

ș

i

hotărârea

nr. 4638 a

Judecătoriei

Craiova din 27 aprilie 2018). În

altă

cauză (hotărârea

nr. 104

2

a

Judecătoriei

Câmpeni

pronunțată

în 2008),

instanța

a refuzat

încuviințarea

unei

intervenții

chirurgicale de conversie

sexuală

cu

următoarea

motivare:

„[...]

simplul diagnostic al reclamantei de transsexualism,

fără

a preciza forma de

disforie preze

ntă ș

i

fără

justificarea

necesității

terapeutice a acestei

operații,

înainte de

a se încerca o psihoterapie, nu este suficient pentru a

încuviința operația

de schimbar

e

de sex

solicitată

de

reclamantă,

aceasta

datorită

caracterului definitiv

ș

i ireversibil al

unei astfel de

operații

[...].

”

C. Rapoartel

e

naționale

două organizații

neguvernamentale,

asociația

Accept

ș

i

Fundația

Centrul Euroregional pentru

Inițiative

Publice (ECPI), intitulat

„Persoane

trans în România.

Recunoașterea juridică

a

identității

de

gen”,

se

evocă următoarele:

„De

la început

precizăm că

nu

există

o

jurisprudență uniformă

în cazurile de

schimbare a elementului «sex» în actele de stare

civilă. Această situație

se dato

re

ază,

în

parte, lipsei unui cadru legal suficient de detaliat care

să stabilească condițiile

ce trebuie

îndeplinite pentru modificarea actelor de stare

civilă

în cazul persoanel

or

trans.”

17

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Raportul

menționează că pozițiile instanțelor naționale

se deosebesc cu

privire la faptul

dacă

o

intervenție chirurgicală efectuată

asupra organelor

genitale ale unei persoane este o

condiție prealabilă

pentru modificarea

genului în actele sale de stare

civilă.

În plus, din raportul citat mai sus, reiese

că,

în ceea ce priv

ește noțiunea

d

e

„act

medico-legal din care

să

rezulte

sexul“ folosită

la art. 4 alin (2) lit. l)

din

OG nr.

41/2003, Institutul de

Medicină Legală,

ca

răspuns

la o cerere a

Asociației

Accept

, a precizat

următoarele:

„S

-au înregistrat 2 cazuri ambele în si

tuația

în care

intervenția chirurgicală

a fost

efectuată

în

străinătate ș

i

fără

a fi

expertizați

anterior, ambele cazuri fiind rezolvate

favorabil. În aceste cazuri nu se poate vorbi de «standarde», acestea fiind

niște constatări

ale statusului genital al momentului

examinării

.

Ca principiu, aceste expertize se

solicită

numai

după

efectuarea

intervenți

ei

chirurgicale,

ș

i în lipsa expertizei care

să

o

preceadă. Intervenția chirurgicală

este

ireversibilă ș

i ca atare

implică

doar o formalitate a actului medico-legal, care are ca

obiectiv doar

să

constate realitatea

efectuării intervenției,

care în caz afirmativ

implică

ș

i recomandarea

schimbării

sexului civil.

”

II. DREPTUL

Ș

I PRACTICA

INTERNAȚIONAL

E

A. În

cadrul Consiliului Europe

i

găsesc

în

hotărârile

A.P., Garçon

ș

i Nicot

împotriva

Franței

(citată

anterior, pct. 73-77)

ș

i

X împotriva Fostei Republici

Iugoslave a Macedoniei

(nr. 29683/16, pct. 31-33, 17 ianuarie 2019).

B. În

cadrul Organ

izației Națiunilor

Unite

Organizației Națiunilor

Unite pentru Drepturil

e

Omului

80.

Părțile

relevante din raportul Înaltului Comisar al

Organizației

Națiunilor

Unite pentru Drepturile Omului

către

Consiliul ONU pentru

Drepturile Omului, din 17 noiembrie 2011, intitulat

„Legile ș

i practicile

discriminatorii

ș

i actele de

violență

împotriva persoanelor pe motive de

orientare

sexuală

sau identitate de

gen”

(A/HRC/19/41) se

găsesc

în

hotărârea

X împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei

(citată

anterior,

pct. 34).

independent despre

protecția

împotriva

violenței ș

i a

discrimină

rii bazate pe orientarea

sexuală ș

i identitatea de gen

Adunării

Generale, la 12 iulie

2018,

ș

i intitulat

„Violența ș

i discriminarea bazate pe identitatea de

gen”

(A/73/152), expertul a adresat

următoarea

recomandare statelor:

18

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

„d) Să

instituie sisteme de

recunoaștere

a

identității

de gen pentru ca persoanele trans

să

-

și poată

exercita dreptul la modificarea nu

melui

ș

i a

identității

de gen pe actele

lor.

Procedura ar treb

ui

să

respecte dreptul persoanelor de a face alegeri î

n mod liber

ș

i în

cunoștință

de

cauză ș

i de a dispune de propriul corp. În special,

ț

inând seama de cele

mai bune practici identificate,

această procedură

ar trebui:

i)

Să

se întemeieze pe autodeterminare;

ii)

Să

fie simp

lă ș

i pur

administrativă;

iii)

Să

fie

confidențial

ă;

iv)

Să

se bazeze numai pe

consimțământul

liber

ș

i informat al reclamantului,

fără

a

impune

condiții

precum furnizarea de certificate medicale, psihologice sau altele, care

ar putea fi nerezonabile sau patologizante;

v)

Să recunoască identitățile

de gen nebinare, precum cele care nu sunt nici

«masculine», nici «feminine»,

ș

i

să prevadă

multiple

opțiuni

referitoare la sexul care

să

fie precizat în documentele oficiale;

vi)

Să

fie

accesibilă ș

i, în

măsura

posibilului,

gratuită

.”

III. DREPTUL UNIUNII EUROPENE

rezoluția adoptată

la 16 ianuarie 2019 la Strasbourg, referitoare la

situația

drepturilor fundamentale în Uniunea

Europeană

în 2017, Parlamentul

European s-a exprimat astfel:

„36

.

regretă

faptul

că,

în 2017, persoanele LGBTI s-au confruntat în continuare cu

intimidarea

,

hărțuirea ș

i

violența ș

i au fost afectate de multiple forme de discriminare,

inclusiv în sfera

educației,

a

sănătății,

a

locuințelor ș

i a

ocupării forței

de

muncă;

este

preocupat de

experiențele

continue legate de stigmatizarea,

violența ș

i discriminarea

bazate pe gen ale persoanelor LGBTI

ș

i de lipsa de

cunoștințe ș

i

intervenție

din partea

autorităților

de aplicare a legii, în special în ceea ce

privește

persoanele transgen

ș

i

persoanele LGBTI marginalizate

ș

i

încurajează

statele membre

să

adopte legi

ș

i

politici de combatere a homofobiei

ș

i a transfobiei;

condamnă

ferm promovarea

ș

i

practicarea terapiilor de conversie a persoanelor LGBTI

ș

i

încurajează

statele membre

să

le incrimineze;

condamnă,

de asemenea, cu fermitate patologizarea

identităților

trans

ș

i intersexuale; [...]

“

83.

Rezoluția

Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la

viitorul Listei de

acțiuni

LGBTI (2019-2024), este redactat în felul

următor,

în

părțile

sale relevante:

„11. constată că,

pentru

recunoașterea legală

a genului, opt state membre impun

sterilizarea, iar 18 state membre impun controlul medical în vederea

evaluării sănătății

mintale;

invită

Comisia

să

verifice

dacă

aceste

cerințe

sunt în conformitate cu Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii

Europene;

”

IV. DREPT COMPARAT

„Trans

Rights Europe & Central Asia Map

2020”

(Harta

europeană ș

i a Asiei Centrale a drepturilor persoanelor

transsexuale) publicat în mai 2020 de

organizația neguvernamentală

19

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Transgender Europe

reiese

că,

la acea

dată, recunoașterea juridică

a

identității

de gen a persoanelor transgen era

imposibilă

în zece state membre ale

Consiliului Europei: Albania, Andorra, Armenia, Azerbaidjan, Bulga

ria

1

,

Ungaria, Liechtenstein, Macedonia de Nord, Monaco

ș

i Republica San

Marino.

Index

stabilit de

aceeași organizație

în

mai 2020

că recunoașterea

era

subordonată cerinței

legale de sterilizare a

solicitantului în 11 state membre ale Consiliului Europei,

număr

în

scădere

constantă față

de

constatările

din rapoartele precedente: Bosnia

ș

i

H

erțegovina,

Cipru, Finlanda, Georgia, Letonia, Muntenegru, Republic

a

Cehă,

România, Serbia, Slovacia

ș

i Turcia. În 26 state membre, aceasta era

posibilă fără

ca sterilizarea

să

fie

impusă

de lege: Austria, Belgia,

Croația

,

Danemarca,

Elveția,

Estonia, Fran

ț

a, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda,

Italia, Lituania, Luxembourg, Malta, Moldova, Norvegia, Polonia, Portugalia,

Regatul Unit, Rusia, Slovenia, Spania, Suedia,

Țările

de Jos

ș

i Ucraina.

recunoașterea juridică

a ident

ității

de gen a persoanelor transgen

fără

a impune

intervenția chirurgicală

era

posibilă

în 26 de state membre ale

Consiliului Europei.

că ș

i stabilirea unui

diagnostic psihiatric se

numără

printre

condițiile

prealabile necesare pentru

recunoașterea juridică

a

identității

de gen a persoanelor transgen în anumite

state ale Consiliului Europei, dar

că,

în cursul ultimilor ani, 10

țări

(Belgia,

Danemarca,

Franța,

Grecia, Irlanda, Islanda, Luxembourg, Malta, Norvegia

ș

i Portugalia) au adoptat deja o

legislație

care introduce procedura de

recunoaștere

cu excluderea unui asemenea diagnostic (se

adaugă,

în Spania,

11 din cele 17

comunități

autonome).

urmă,

documentul

atestă că

au fost instituite proceduri

naționale

bazate pe dreptul la autodeterminare în 6 state membre ale

Consiliului Europei: Danemarca, Irlanda, Islanda, Luxembourg, Malta

ș

i

Norvegia (se

adaugă,

în Spania, 9 din cele 17

comunități

autonome).

V. RAPOARTE CU PRIVIRE LA ROMÂNIA

Organizației Națiunilor

Unite,

organ responsabil cu supravegherea

aplicării

Pactului

internațional

privind

drepturile civile

ș

i politice, a examinat cel de al cincilea raport periodic asupra

României

ș

i, în cadrul celei de-a 3444-a

ședințe

a sa din 6 noiembrie 2017, a

adoptat

observațiile

sale finale

(

CCPR/C/ROU/CO/5), document ale

cărui

fragmente relevante sunt redactate

după

cum

urmează:

1

Documentul este anterior

hotărârii Curții

Y.T. împotriva Bulgariei

, nr. 41701/16, pct. 66, 9

iulie 2020.

20

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Discriminarea

bazată

pe orientarea

sexuală ș

i identitatea de gen

„15.

Comitetul este preocupat de rapoartele referitoare la discriminare

a persoanelor

[...] transsexuale [...] în special în ceea ce

privește

ocuparea

forței

de

muncă ș

i

educația,

incidentele legate de atacuri verbale

ș

i fizice împotriva unor astfel de

persoane

ș

i atitudinile stereotipice

ș

i

prejudecățile

legate de acestea. De asemenea,

Comitetul este îngrijorat de rapoartele privind

încercările

de a revizui dreptul intern

care ar limita drepturile garantate în temeiul Pactului. În plus, este îngrijorat de lipsa

de claritate a

legislației ș

i a procedurilor privind modificarea statutului civil în ceea ce

privește

identitatea de gen (art. 2

ș

i 26).

să

ia

măsuri

pentru a elimina discriminarea

ș

i pentru a

combate atitudinile

ș

i

prejudecățile

stereotipe

față

de persoanele [...] transgen [...];

să

se asigure

că

actele de discriminare

ș

i

violență

împotriva acestor persoane sunt

anchetate,

că făptuitorii

sunt

trași

la

răspundere ș

i

că

victimele au acces la

despăgubiri

.

Acesta trebuie

să

garanteze

că legislația

privind schimbarea statutului civil refe

ritoare

la identitatea de gen este

clară ș

i

aplicată

în conformitate cu drepturile garantate în

temeiul Pactului.

”

publicat la 5 iunie 2019, Comisia

Europeană

împotriva rasismului

ș

i

intoleranței

(

European Commission against Racism and Intolerance

, ECRI)

lua

poziție

în termenii

următori:

„93.

ECRI

notează că

nu

există

o

legislație specifică

pentru reglementarea

schimbării

de gen. Codul civil român

ș

i Legea cu privire la actele de stare

civilă prevăd

posibilitatea ca persoanele transsexuale

să

-

și

schimbe genul pe documentele de

identitate doar

după obținere

a unei

hotărâri judecătorești

finale

ș

i irevocabile care

să

confirme schimbarea sexului.

Totuși, există

un vid juridic în

această

chestiune

,

întrucât nici procedurile aplicabile, nici organismele responsabile nu sunt clar definite.

Rapoartele mai

indică

faptul

că,

în

absența

unor legi sau

îndrumări

clare,

instanțele

pronunță interpretări

contradictorii privind aplicarea procedurilor legale disponibile

de

recunoaștere

a genului. De exemplu, unele

hotărâri susțin că această recunoaștere

este

condiționată

de schimbarea sexului prin chirurgie sau sterilizare, iar altele nu.

ECRI

consideră

prin urmare

că legislația

trebuie

să

fie

îmbunătățită

în continuare

pentru a include

informațiile esențiale ș

i etapele necesare privind atât

recunoaștere

a

sexului, cât

ș

i schimbarea lui. De exemplu, schimbarea sexului prin

intervenție

chirurgicală

nu trebuie

să

fie obligatorie pentru schimbarea sexului în documentele

personale

.

În

această privință,

ECRI

dorește să atragă atenția autorităților

asupra

Rezoluției

204

8

(2015) a Ad

unării

Parlamentare a Consiliului Europei

ș

i

încurajează autoritățile să

asigure

recunoașterea legală

a

schimbării

de sex a unei persoane într-un mod rapid,

transparent

ș

i accesibil.

94. ECRI

recomandă autorităților să

dezvolte

legislația

privind

recunoa

ș

terea

sexului

ș

i

schimbării

de sex în acord cu

instrucțiunile

Consiliului Europei.

“

ÎN DREPT

I.

OBSERVAȚII

PRELIMINAR

E

observațiile

sale suplimentare (scrisorile din 11 decembrie 2018

ș

i

din 4 iunie 2019), depuse la dosar, cel de al doilea reclamant

critică

Guvernul

21

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

pentru faptul de a-i fi divulgat identitatea,

informații

privind dosarul

său

medical, precum

ș

i

pretențiile

ridicate în

fața Curții, către instituții

public

e

sau

entități

private, precum

ș

i

către

medici care au fost s

olicitați să

discute

ș

i

să

-

și

exprime opinia asupra

intervențiilor

chirurgicale pe care le-a suferit. El

subliniază că

aceasta reiese direct sau indirect din anexele pe care Guvernul

le-a depus la dosar în sprijinul

observațiilor

sale. Or,

președintele

sec

ț

iei

decisese

să

nu

dezvăluie

identitatea

reclamanților ș

i

să

autorizez

e

confidențialitatea

tuturor dosarelor, în temeiul art.

33

ș

i art.

47 §

4 din

Regulamentul

Curții

redactate

după

cum

urmează:

Art. 33. Publicitatea documentelor

„1.

Toate documentele privitoare la o

anumită cauză,

depuse de

părți

sau de

terții

intervenienți,

cu

excepția

celor depuse, astfel cum dispune art.

62 din prezentul

Regulament, în cadrul negocierilor purtate în scopul

soluționării

pe cale

amiabilă

a

litigiului, sunt accesibile publicului potrivit

modalităților

practice edictate de grefier,

afară

de

situația

în care

președintele

Camerei decide altfel, pentru motivele indicate

în paragraful 2 al prezentului articol, fie din oficiu, fie la cererea unei

părți

sau a

oricărei

persoane interesate.

în interesul moralei, al ordinii publice sau al

securității naționale

într-o societate

democratică,

atunci când interesele minorilor sau

protecția vieții

private a

părților

o

impun, sau când, în

împrejurări

speciale, în

măsura considerată

strict

necesară

de

către

președintele

Camerei, publicitatea ar fi de

natură să aducă

atingere intereselor

justiției.

păstrare

a

confidențialității formulată

în temeiul alin.

1 al

prezentului articol trebuie

să

fie

motivată ș

i

să

precizeze

dacă

are ca obiect toate

documentele unui dosar sau doar o parte dintre acestea.

”

Art. 47.

Conținutul

unei cereri individuale

„4.

Reclamantul care nu

dorește

ca identitatea lui

să

fie

dezvăluită

trebuie

să

precizeze acest lucru

ș

i

să

prezinte o expunere a motivelor care

justifică

derogarea de

la regula

publicității

procedurii în

fața Curții.

Curtea poate

să

autorizeze

păstrare

a

anonimatului sau

să decidă

acordarea acestuia din oficiu.

”

invitația președintelui

de

secție,

Guvernul a

răspuns transmițând observațiile

sale.

Subliniază că

a fost obligat

să

solicite

informații

din partea

autorităților naționale

sau a unor

entități

private astfel încât

să

st

abilească

în mod

corespunzător situația

de fapt în

cauză,

având în vedere, în special,

acuzațiile

reclamantului cu privire la lips

a

de medici

specialiști

sau de spitale echipate

corespunzător

pentru a efectua

intervenții

de schimbare a sexului în România, sau argumentele reclamantului

privind

consecințele intervenției

chirurgicale în cazul

său,

argumente

invocate în cadrul cererilor sale de

reparație echitabilă.

menționează că, ț

inând seama de caracterul tehnic al

problemelor, agentul guvernamental a solicitat

informații

în special de la

Comisia de chirurgie

plastică, estetică ș

i de microchirurgie

reconstructivă

a

Ministerului

Sănătății, fără

a indica

totuși

numele reclamantului, nici orice alt

22

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

element de identificare.

Adaugă

faptul

că,

la rândul

său,

Comisia a solicitat

informații

de ordin medical, prin

poșta electronică,

de la 400 de medici

specialiști,

reamintind

cerința

de respectare a

confidențialității

datelor

transmise

ș

i

fără

a face nicio trimitere la reclamant sau la cererea sa

introdusă

în

fața Curții.

arată,

de altfel,

că

agentul

său

a solicitat

informații

de la

Colegiul medicilor din

Bucureșt

i

, în special cu privire la o

eventuală

plângere

depusă

de reclamant împotriva medicului care efectuase procedura de

metoidoioplastie.

Adaugă ș

i

că,

în acest cadru, a

menționat

numele

reclamantului, înainte

ș

i

după

modificare, faptul

că

era o

persoană

transgen

,

numele medicului, clinica unde ar fi avut loc

intervenția,

data,

acuzații

le

reclamantului privind

eșecul intervenției, ș

i a precizat

că informațiile

erau

necesare pentru a

soluționa

cererea

depusă

de reclamant în

fața Curții

(precizând numele reclamantului

ș

i articolul din

Convenție

invocat).

Subliniază că

agentul guvernamental a atras

atenția

Colegiului asupra faptului

că

reclamantului îi fusese acordat de

către

Curte beneficiul anonimatului

ș

i al

confidențialității

documentelor.

Menționează că,

în special, Colegiul a

răspuns că

reclamantul nu a depus plângere împotriva medicului în

cauză.

sfârșit,

Guvernul a explicat

că

agentul

său

a cerut

curților

de apel

române exemple de

jurisprudență,

iar clinicii în care reclamantul suferise

procedura de metoidoioplastie

informații

de ordin medical,

fără

a indica

totuși

numele reclamantului sau alte elemente de identificare.

precizează,

de la început,

că,

în temeiul art. 38 din

Convenție,

statele au

obligația să

furnizeze

„toate facilitățile necesare”

în examinarea

unei cauze. În plus, potrivit art. 44A, art. 44B

ș

i art. 44C din Regulamentul

Curții,

au

obligația

de a coopera pe deplin în

desfășurarea

procedurii, de a se

conforma

dispozițiilor Curții ș

i de a participa efectiv î

n

procedură

(a se vedea,

mutatis mutandis

,

Al Nashiri împotriva Poloniei

, nr. 28761/11, pct. 29

in fine

,

24 iulie 2014). În aceste

condiții,

Curtea nu

consideră

justificate demersurile

făcute

de Guvern pe

lângă autorități

sau

instituții

private în scopul de a

obțin

e

informații

utile

examinării

cauzei prezente

.

observă,

în continuare,

că,

exceptând scrisoarea

trimisă

Colegiului medicilor, Guvernul nu a

menționat

numele sau orice alt element

de identificare a reclamantului.

Informațiile

cu caracter medical,

deși

foart

e

amănunțite,

erau prezentate în mod general, Guvernul limitându-se la a

preciza

că

acestea erau necesare în cadrul cauzei Y introduse împotriva

României care privea un

capăt

de cerere întemeiat pe art. 8 din

Convenție

.

Curtea

consideră că

aceasta nu este o condu

ită contrară dispozițiilor

din

Convenție

sau din Regulamentul

Curții.

observă că

agentul guvernamental a prezentat mai multe elemente pentru a

permite identificarea reclamantului, ca

ș

i numele cererii introduse de acesta

în

fața Curții ș

i

capătul

de cerere invocat (supra, pct.

94).

În plus, au fost

incluse mai multe

informații

medicale. Având în vedere cele de mai sus

ș

i

23

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

jurisprudența

sa conform

cărei

a

legislația internă

trebuie

să aducă garanții

corespunzătoare

pentru a împiedica orice comunicare sau divulgare a datel

or

cu caracter personal privind starea de

sănătate

care nu ar fi

conformă

cu

garanțiile prevăzute

la art.

8 din

Convenție

(

Z împotriva Finlandei

, 25

februarie 1997, pct. 95,

Culegere de

hotărâri ș

i decizii

1997-I), Curtea se va

concentra mai mult asupra acestei scrisori.

observă că

scrisoarea agentului guvernamental sus

-

menționată

preciza

că informațiile

solicitate erau necesare pentru a

soluționa

o cerere

depusă

în

fața Curții.

Este exact o divulgare de date cu scopul de a

obțin

e

informa

ț

ii relevante pentru procedura în

fața Curții.

Mai mult, Curtea

constată

că

agentul guvernamental a avut

grijă să atragă atenția

Colegiului Medicilor

asupra faptului

că

reclamantului îi fusese acordat de

către

Curte beneficiul

anonimatului

ș

i al

confidențialității

documentelor

ș

i a invitat

autoritățile

naționale să

respecte

această instrucțiune.

împrejurările,

Curtea nu poate constata

că

Guvernul

a

încălcat măsurile

luate de Curte în

desfășurarea

procedurii din s

peță.

II. JONCTION DES REQUÊTES

hotărăște

să

le conexeze (art. 42 § 1 din Regulament)

ș

i

să

le examineze

împreună,

într

-

o

hotărâre unică.

III. CU

PRIVIRE LA PRETINSA

ÎNCĂLCARE

A ART. 8 DIN

CONVENȚI

E

102.

Reclamanții reproșează

,

în primul rând, statului român

că

nu a stabilit

un cadru juridic clar în materia

recunoașterii

juridice a

schimbării

sexului. În

plus, ei

văd

o

încălcare

a dreptului la respectarea

vieții

private în

obligați

a

care le-a fost

impusă

de a suferi o

intervenție chirurgicală

de schimbare a

sexului

–

cu riscul de a duce la sterilizare

–

pentru a

obține

schimbarea

stări

i

lor civile.

Aceștia susțin că cerința

constituie o

ingerință lipsită

de un temei

legal, care n

u

urmărește

niciun scop legitim

ș

i nu este

necesară

într-o societate

democratică. Invocă

art. 8 din

Convenție,

redactat

după

cum

urmează:

„

persoană

are dreptul la respectarea

vieții

sale private

ș

i de familie, a

domiciliului

său ș

i a

corespondenței

sale.

admisă ingerin

ța

unei

autorități

publice în exercitarea acestui drept decât în

măsura

în care respectiva

ingerință

este

prevăzută

de lege

ș

i

dacă

constituie o

măsur

ă

care, într-o societate

democratică,

este necesar

ă

pentru securitatea

națională, siguranța

publică, bunăstarea economică

a

țării, apărarea

ordinii

ș

i prevenirea faptelor penale,

protejarea

sănătății

sau a moralei, ori protejarea drepturilor

ș

i a

libertăților

altora

.

”

invocă,

de asemenea, art. 3 din

Convenție,

redactat

astfel:

24

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

„Nimeni

nu poate fi supus torturii

ș

i nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori

degradant

e.

”

responsabilă

cu încadrarea

juridică

a faptelor, Curtea

consideră

adecvat

să

examineze

afirmațiile reclamanților

numai din perspectiva art. 8

din

Convenție

[

A.P., Garçon

ș

i Nicot împotriva

Franței

, nr. 79885/12

ș

i alte

2, pct.

149, CEDO 2017,

Radomilja

ș

i

alții

împotriva

Croației

(MC)

,

nr. 37685/10

ș

i 22768/12, pct. 126, 20 martie 2018

ș

i

S.V. împotriva Italiei

,

nr. 55216/08, pct. 31, 11 octombrie 2018].

A. Cu

privire la admisibilitat

e

aplicabilității

art. 8 din

Convenție

speță, reclamanții își formulează

capetele de cerere în principal (a

se vedea punctul anterior) în temeiul art.

8 din

Convenție.

Guvernul nu

contestă

aplicabilitatea acestei

dispoziții.

observă că

dreptul la

viața privată

cuprinde identificarea

sexuală

ca un aspect al

identității

personale. Acest lucru

privește

toate

persoanele, inclusiv persoanele transgen, precum

reclamanții,

fie

că

dores

c

sau nu

să înceapă

un tratament de conversie

sexuală

agreat de

autorități

(

A.P.,

Garçon

ș

i Nicot

, pct.

92‑94, citată

anterior,

ș

i

X împotriva Fostei Republici

Iugoslave a Macedoniei

, nr. 29683/16, pct. 38, 17 ianuarie 2019).

adevăr, hotărârile pronunțate până

în prezent de Curte în acest

domeniu se

referă

la

recunoașterea juridică

a

identității

sexuale a persoanelor

transgen care au suferit o

operație

de schimbare de sex [

Rees împotriva

Regatului Unit

, 17 octombrie 1986, seria A nr.

106,

Cossey împotriva

Regatului Unit

, 27 septembrie 1990, seria A nr. 184,

B. împotriva

Franței

, 25

martie 1992, seria A nr.

2

32

‑

C,

Christine Goodwin,

nr. 28957/95,

CEDO

2002-VI,

I. împotriva Regatului Unit

(MC), nr.

25680/94, 11 iulie 2002,

Grant împotriva Regatului Unit,

nr. 32570/03,

CEDO 2006

‑

VII

ș

i

Hämäläinen împotriva Finlandei

(MC), nr.

37359/09, CEDO 2014], la

con

dițiile

de acces la o asemenea

operație

[

Van Kück împotriva Germaniei

,

nr. 35968/97, CEDO 2003-VII,

Schlumpf împotriva

Elveției

, nr. 29002/06, 8

ianuarie 2009,

L. împotriva Lituaniei

, nr. 27527/03, CEDO 2007

‑

IV

ș

i

Y.Y.

împotriva Turciei

, nr. 14793/08, CEDO 2015 (extrase)], sau la

recunoașterea

juridică

a

identității

sexuale a persoanelor transgen care nu au urmat un

tratament de schimbare de sex autorizat de

către autorități

sau care nu doresc

să

urmeze un astfel de tratament (

A.P., Garçon

ș

i Nicot

,

S.V. împotriva Italiei

,

X împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei

,

hotărâri

citate anterior

ș

i

Y.T. împotriva Bulgariei

, nr. 41701/16, pct. 66, 9 iulie 2020).

8 din

Convenție

este

așadar

aplicabil în prezenta

cauză

sub

aspectul legat de

„viața privată”

cu privire la cererile formulate de

reclamanți

în

fața instanțelor naționale

pentru a face

să

fie modificate registrele de stare

civilă

pe motivul conversiei lor sexuale.

25

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

la calitatea de

victimă ș

i la caracterul de

actio popularis

a

l

cererii introduse de Y

ridică

o

excepție

privind pierderea de

către

al doilea

reclamant a

calității

de

victimă,

în

măsura

în care ultima cerere cu care acesta

a sesizat

instanțele naționale

pentru a face

să

fie modificate actele sale de stare

civilă

a fost

admisă.

Pretinde

că

persoana în

cauză

a putut astfel

obține –

la

sfârșitul

procesului care s-a derulat cu celeritate

ș

i s-a încheiat cu

hotărâre

a

pronunțată

la 21 noiembrie 2017 de

Judecătoria

Sector 3

București –

recunoașterea juridică

a

schimbării

sale de sex

ș

i modificarea

stării

sale civile

(supra, pct.

56).

Se poate concluziona

că

faptele aflate la originea cererii nu

mai

există ș

i

că urmările

care ar putea rezulta dintr-o

eventuală încălcare

a

Convenției

au fost

ș

terse. De asemenea,

subliniază că speța

nu

prezintă același

specific ca cel din cauza

S.V. împotriva Italiei

(hotărâre citată

anterior), în

care Curtea a respins o

excepție similară,

deoarece spre deosebire de

legislați

a

italiană, legislația română

nu

conține cerința

tratamentului medico-

chirurgical pentru a

obține recunoașterea

ident

i

tății

de gen.

Adaugă că

o

încălcare

a

respectării integrității

fizice

contrară

art. 8 di

n

Convenție,

precu

m

cea

constatată

în cauza

A.P., Garçon

ș

i Nicot

(hotărâre citată

anterior), nu este

în

discuție, căci

al doilea reclamant

a

intenționat să recurgă

la chirurgie pentru

a-

și

armoniza aspectul fizic

ș

i identitatea

sexuală.

În

sfârșit,

fiind vorba despre

o

eventuală reparație adecvată ș

i

suficientă,

Guvernul

subliniază că

reclamantul nu a

menționat existența

unui prejudiciu suplimentar în cea de a

treia

acț

iune pe care a

declanșat

-o

ș

i nici nu a formulat o cerere

separată

de

reparare a prejudiciilor cauzate de

situația

sa, în special în urma

intervenției

chirurgicale pe care o

consideră

o

experiență nesatisfăcătoare

având rezultate

negative.

susține,

în continuare,

că

întrucât reclamantul

ș

i-a pierdut

calitatea de

victimă,

argumentele formulate de acesta în

observațiile

sale în

legătură

cu necesitatea de a adopta o

legislație specială

pentru

recunoașterea

juridică

a genului, de a pune în aplicare o

procedură administrativ

ă

simplificată ș

i de a instaura norme care

asigură

nediscriminarea persoanelor

transgen, în principiu, în ceea ce

privește

încadrarea în

muncă,

are caracterul

unei

actio popularis

. Considerând astfel

că

nu ar trebui

să

fie

reținută

de Curte

în abstract conformitatea

legislației

române cu

Convenția ș

i nici

să

statueze

de lege ferenda

, Guvernul

invită

Curtea

să

nu trateze aspecte

străine

de

speță.

apreciază că

este în continuare victima

încălcării

invocate în

fața Curții

în pofida

modificării

datelor sale personale în urma

hotărârii pronunțate

la 21 noiembrie 2017.

Susține că această

modificare nu a

fost rezultatul

recunoașterii

de

către

stat a

încălcării

drepturilor sale, care nu

a fost

urmată

de nicio

formă

de compensare.

Afirmă că

modificarea

cerută

n

u

a fost

posibilă

decât în detrimentul autonomiei sale personale, al

sănătății ș

i

al

bunăstării

sale,

ș

i

că

a adus atingere

integrității

sale fizice

ș

i psihice.

Susține

c

ă autoritățile

nu au recunoscut juridic redefinirea sa de gen decât

după

ce a

fost supus unei

intervenții

de conversie

sexuală ș

i

că,

inclusiv

după

efectuarea

26

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

acesteia, a trebuit

să inițieze

o a treia

procedură judiciară

pentru

că

o

simpl

ă

procedură

admini

strativă

era iluzorie. În cele din

urmă,

în ceea ce

privește

modificările

legislative

menționate

de Guvern în argumentele sale legate de

caracterul de

actio popularis

al cererii, reclamantul

susține că situația

sa

dezvăluie

o

problemă sistemică

în România, ceea ce l-a determinat

să

indice

măsuri

generale pe care Curtea le-ar putea

reține

în temeiul art.

46 din

Convenție.

amintește că

o decizie sau o

măsură favorabilă

reclamantului

nu este

suficientă,

în principiu, pentru a-l priva de calitatea de

„victimă”

în

sensul art. 34 din

Convenție,

cu

excepția

cazului în care

autoritățile naționale

recunosc, pe fond sau în mod explicit,

ș

i apoi

repară încălcarea Convenției

[

Gäfgen împotriva Germaniei

(MC), nr. 22978/05, pct. 115, CEDO 2010].

speță,

desigur

că instanțele naționale

au

pronunțat

o decizie

favorabilă

reclamantului procedând la

recunoașterea

redefinirii

identității

sale

sexuale în 2017, iar

autoritățile

administrative i-au eliberat noi documente de

identitate care

atestă

genul în mai

ș

i iunie 2018 (supra, pct.

58

ș

i

59).

Cu toate

acestea, Curtea nu poate ignora

că situația

în litigiu

aflată

la originea prezentei

cereri,

ș

i anume imposibilitatea reclamantului de a

obține

schimbarea

identificatorilor

săi

din cauza refuzului

instanțelor,

a persistat pentru mai mult

de cinci ani. Curtea

apreciază că

reclamantul a suferit în mod direct efectele

acestui refuz în

viața

sa

privată

în

această perioadă

(

S.V. împotriva Italiei

,

citată

anterior, pct. 35). De altfel, nici

hotărârea

din 21 noiembrie 2017, nici

celelalte

măsuri

interne care privesc cauza reclamantului nu

conțin

o

recunoaștere

în mod expres a unei

încălcări

a drepturilor protejate de

Convenție. Încuviințarea acordată

reclamantului nu se poate interpreta ca o

recunoaștere,

în

esență,

a

încălcării

dreptului

său

la respectarea

vieții

private.

114. Î

n

consecință,

este necesar

să

fie concluzionat

că

reclamantul se poate

pretinde

„victimă”

în sensul art. 34 din

Convenție.

privește

argumentul Guvernului privind caracterul de

actio

popularis

al cererii, Curtea

reține că

va examina, cu

siguranță,

modul în care

cadrul legislativ a fost aplicat reclamantului.

Totuși, reamintește că

întrebarea

ridicată

în

speță

cu privire la compatibilitatea

legislației naționale

cu

Convenția

este

lipsită

de

pertinență

în cazul

excepției

Guvernului [a se vedea,

mutatis mutandis

,

Sejdić ș

i Finci împotriva Bosniei-

Herțegovinei

(MC),

nr. 27996/06

ș

i 34836/06, pct. 29, CEDO 2009].

în ceea ce

privește

admisibilitatea

că

acest

capăt

de cerere nu este în mod

vădit

nefondat

ș

i

că

nu

prezintă

niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art.

35 din

Convenție,

Curtea îl

declarată

admisibil.

27

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

B. Cu

privire la fond

părților

a)

Reclamanț

ii

117.

Reclamanții

sus

ț

in

că

statul român

ș

i-a

încălcat

atât

obligațiile

pozitive, cât

ș

i pe cele negative care decurg din art. 8 din

Convenție

refuzând

să

le

recunoască

redefinirea de gen pe motiv

că

nu s-au supus

operației

d

e

schimbare de sex pe care ei nu o doresc în

această etapă.

reclamanții subliniază că,

în temeiul

obligațiilor

sale

internaționale,

Guvernul trebuie

să

adopte o

procedură rapidă, transparentă

ș

i

accesibilă

de

recunoaștere juridică

a genului.

Reclamanții susțin că

în

România

dispozițiile

normative sunt în mod

vădit

insuficiente

ș

i lipsite de

claritate

ș

i de previzibilitate. În opinia acestora, art.

43 lit.

i) din Legea

nr. 199/1996

este pur declarativ, deoarece nu prevede nici criteriile de

îndeplinit

ș

i nici procedurile (cum ar fi, de exemplu, tipul de

acțiune

sau

pârâtul) de urmat pentru a

obține recunoașterea juridică

a genului. Mai mult,

afirmațiile

Guvernului cu privire la o

eventuală

modificare a art. 4 alin. (2)

lit. l) din OG nr. 41/2003 care viza eliminarea

obligației

de a prezenta un act

medico-legal în procedura

administrativă

de schimbare a numelui nu ar fi

întemeiate

ș

i ar fi

fără

impact asupra procedurilor judiciare, în care

judecătorii

pot solicita administrarea tuturor probelor, inclusiv o

expertiză

medico-lega

l

ă

(supra, pct.

124).

Conform celui de al doilea reclamant,

obligația

de a

declanșa

o

procedură judiciară

pentru a

obț

ine

recunoașterea juridică

a

genului constituie în sine o

încălcare

a art.

8 din

Convenție,

întrucât nu

respectă

principiul

autodeterminării.

119.

Reclamanții subliniază,

în plus,

că

în materie de

recunoaștere juridică

a genului a existat

ș

i

există

în continuare o

divergență

în

jurisprudența

instanțelor naționale

care nu doar

că echivalează

cu o

încălcare

a principiului

securității

juridice, dar care este

ș

i în dezacord cu principiul

apărării

efective

a drepturilor.

Susțin că tendinț

a de a

renunța

la

obligația operației

d

e

schimbare de sex în

jurisprudența instanțelor naționale, pretinsă

de Guvern,

nu este

susținută. Aceștia

fac trimitere la

considerațiile

intervenientului

Accept

în

această privință

(infra, pct.

140

ș

i urm.). De asemenea,

aceștia

subliniază că

majoritatea cererilor privind

recunoașterea juridică

a genului au

fost respinse

ș

i

că instanțele

au adoptat

raționamente

contradictorii care nu

arată

în niciun caz o

înțelegere

mai

nuanțată

a

evoluțiilor naționale ș

i

internaționale

în materie.

Susțin că,

în orice caz, în toate

hotărârile

prezentate

de Guvern, persoanele în

cauză

au suferit cel

puțin

un tratament medical de

schimbare de sex, precum tratamente hormonale sau chirurgicale.

Aceștia

susțin că recunoașterea juridică

a genului nu a fost

făcută

decât în foarte

puține

cazuri în lipsa unei

operații

de conversie

sexuală. Susțin,

mai mult,

că

anumite proceduri au avut o

durată

exces

ivă,

de

până

la cinci ani.

Afirmă că

divergența

de

jurisprudență,

care cuprinde chiar

ș

i

competența

de

jurisdicți

e

a

instanțelor

sau capacitatea de a sta în

justiție

a

pârâților,

este rezultatul lipsei

28

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

de claritate a

dispozițiilor

legale în materie, al lipsei unei

orientări

complementare date de

autoritățile naționale,

al faptului

că

precedentul

jurisprudențial

nu constituie un izvor de drept în sistemul

național ș

i al

absenței

unui mecanism apt

să

asigure

coerența jurisprudenței

pentru acest tip

de proceduri, de exemplu prin intermediul Înaltei

Curți

de

Casație ș

i

Justiție.

120.

Reclamanții

reamintesc

că,

în cauza

A.P., Garçon

ș

i Nicot

(hotărâr

e

citată

anterior), Curtea a stabilit

că

nu este valid

consimțământul

pentru

tratamentul medical sterilizant, conceput ca o

condiție prealabilă

pentr

u

recunoașterea juridică

a genului, deoarece persoana este

pusă să aleagă

între

recunoașterea identității

sale de gen

ș

i integritatea sa

fizică. Pledează că

aceste

concluzii trebuie

să

se aplice ori

cărui

tratament medical de conversie

sexual

ă

făcut fără consimțământul

liber

ș

i informat al persoanei în

cauză. Subliniază

că

faptele din cauza

citată

anterior sunt contemporane cu cele din aceste

două

cereri.

Aceștia arată că,

în orice caz, standardele generale

naționale ș

i

internaționale

interziceau

intervențiile

medicale

fără consimțământ

cu mult

înainte de respectiva

hotărâre

a

Curții.

În plus, pentru

reclamanți,

teza

Guvernului conform

căreia

practica

instanțelor naționale

era în acord cu

jurisprudența Curții, ș

i mai cu

seamă

cu

hotărârea

A.P., Garçon

ș

i Nicot

(citată

anterior),

echivalează

cu

recunoașterea implicită

a

răspunderii

sale din

perspectiva art. 8 din

Convenție, ț

inând seama de faptul

că,

în procedurile lor

respective,

instanțele

române au co

ndiționat recunoașterea juridică

a genului

lor de o

intervenție chirurgicală

de conversie

sexuală

.

121.

Reclamanții observă că

Guvernul admite

că

dreptul intern nu prevede

cerința

de a se supune unei

operații

de conversie

sexuală

(infra, pct.

124)

în

vederea

obținerii recunoașterii

legale a genului.

Susțin,

de asemenea,

că

această cerință

nu ar fi

justificată

de niciunul dintre scopurile

menționate

de

Guvern în

observațiile

sale (infra, pct.

128)

ș

i

că

nici nu este

necesară

într-

o

societate

democratică.

122.

Reclamanții contestă ș

i

existența

unei

posibilități

reale de efectuare a

unei

intervenții

chirurgicale de schimbare a sexului asupra organelor genitale

în România.

Aceștia subliniază că

nu

există

un protocol sau ghid real în

materie, nici medici sau

unități

specializate,

ș

i

că

o astfel de

intervenție

nu

este

acoperită

de sistemul de

asigurări

de

sănătate.

Cu privire în special la

metoidoioplastie,

susțin că această procedură chirurgicală

are rate ridicate

de

risc

ș

i de

complicații,

ceea ce s-ar confirma în

practică

de altfel prin

urmările

„mutilante”

ale

intervenției

chirurgicale suferite de Y.

sfârșit, reclamanții subliniază că

procedurile care i-au determinat

să

sesizeze Curtea nu au

legătură

cu vreo cerere de

obținere

a

încuviințării

de

a se supune unei

operații

de conversie

sexuală.

Primul reclamant

denunță,

în acest sens, faptul

că instanțele

au dat o

interpretare

eronată

primului motiv pe care îl formulase în cererea sa

introductivă

de

instanță.

Astfel,

susține că

a solicitat schimbarea sexului în

sensul

recunoașterii

juridice a redefinirii sale sexuale, dar

că instanța

a

considerat

că

acest mijloc viza

încuviințarea

unei

intervenții

chirurgicale de

29

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

conversie

sexuală

(supra, pct.

20),

cu toate

că

el a folosit terminologia

utilizată

în

legislație ș

i de

către

Curtea

Constituțională

în decizia din 2008,

chiar de

către

alte persoane ale

căror

cereri, spre deosebire de a sa, nu au fo

st

denaturate.

Subliniază că

elementele

menționate

în procesul-verbal al

ședinței

din 5 iunie 2014 (supra, pct. 17) cu privire la

operația

de conversie

sexuală

sunt

răspunsul său

la

întrebările

jud

ecătorului,

care nu au fost reluate în

procesul-verbal

ș

i erau legate cu

obstinație

de chirurgia

genitală. Indică

faptul

că

a precizat de altfel sensul exact al acestui motiv în concluziile scrise depuse

la

instanța

de fond

ș

i în recurs. În orice caz, a

cesta

denunță inerția judecătoriei

care nu a solicitat

clarificări deși

legea permitea aceasta,

ș

i faptul

că instanțele

au considerat

că răspunsul

la primul

capăt

de cerere era determinant pentru

examinarea celorlalte capete de cerere.

Cel de al doilea reclamant

critică instanțel

e

ș

i pentru faptul

că

au conexat,

împotriva

voinței

sale, a doua sa

acțiune, introdusă

în 2014, pentru

recunoașterea juridică

a genului

său,

cu prima sa

acțiune, introdusă

în 2011,

în care a solicitat

încuviințarea

de a fi supus unei o

perații

de conversie

sexuală.

El

subliniază că această primă acțiune

fusese

determinată

de faptul

că,

anterior anului 2012, în practica medicilor realizarea

oricărei intervenții

chirurgicale (mastectomie sau histerectomie) depindea de

obținerea

unei

încuvi

ințări

judiciare fie pentru efectuarea

intervenției

în

cauză,

fie pentru

modificarea

stării

civile.

b) Guvernul

că reclamanții

au suferit într-

adevăr

o

ingerință

în

viața

lor

privată,

dar

susține că această

ingerin

ță

avea o

bază legală

în dreptul

român, respectiv

dispozițiile

Legii nr. 119/1996,

așa

cum au fost interpretate

de

instanțele naționale. Adaugă că

acest cadru legal în care s-a dezvoltat

practica

judiciară

este formulat într-un mod suficient de generos pentru a

permite

instanțelor,

urmând dezvoltarea standardelor

Convenției, să admită

acțiuni

în

justiție

similare celor ale

reclamanților

din prezentele cereri. De

asemenea,

susține că

acest cadru legal este clar: impune ca orice modificare

a unei

mențiuni

referitoare la sex în actele de stare

civilă să

fie

realizată

numai

pe baza unei

hotărâri judecătorești

care

să

o

încuviințeze, fără

ca acest lucru

să

fie interpretat ca impunând o

intervenție chirurgicală prealabilă.

Mai mult,

evocă

o viitoare modificare a art.

4 alin.

(2) lit.

l) din OG nr.

41/2003 cu

privire la schimbarea

administrativă

a numelui, care ar viza eliminarea

obligației

de a efectua o

expertiză

medico-

legală.

evidențiază că,

la momentul producerii faptelor,

jurisprudența instanțelor

române era în acord cu

jurisprudența Curții

referitoare la persoanele transgen operate

ș

i

că hotărârea

A.P., Garçon

ș

i Nicot

(citată

anterior) privind

situația

persoanelor transgen neoperate a constituit un

reviriment al jurisprud

enței. Subliniază că

noutatea problematicii

recunoașterii

juridice a

identității

sexuale a persoanelor transgen neoperate a

30

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

fost, de altfel,

recunoscută

chiar de Curte în cauza

S.V. împotriva Italiei

(hotărâre citată

anterior).

susține că,

la fel ca

jurisprudența Curții

în

materie de

recunoaștere

a efectelor asupra persoanelor transgen produse de o

schimbare de sex pe planul

stării

civile,

ș

i practica

instanțelor

române a

cunoscut o

evoluție: deși, inițial,

orice cerere de modificare a

mențiunilor

din

actele de stare

civilă

depindea de o

intervenție chirurgicală

de conversie

sexuală,

tot mai des (chiar în 100% din cazuri recent,

ș

i anume în patru cauze)

o astfel de cerere este a

dmisă

înainte sau chiar

fără

o

intervenție chirurgicală,

doar pe baza diagnosticului de sindrom transsexual,

ș

i aceasta în acord cu

jurisprudența Curții,

care este

invocată

foarte des (

A.P., Garçon

ș

i Nicot

,

citată

anterior). Potrivit Guvernului, efectuarea

operației

de conversie

sexuală

nu devine pentru

instanțe

decât o

simplă dovadă

a

voinței

persoanei de a se

identifica atât mental, cât

ș

i biologic, cu genul

său.

În orice caz, exemplele

din

jurisprudență

citate ar

arăta că instanțele

române recunosc dreptul

persoanelor transgen

să

se

autodefinească ș

i

să

se prezinte în societate sub

aparența dorită.

În plus, acestea ar

arăta

sensibilitatea

instanțelor față

de

efectele pe care

intervențiile

de conversie

sexuală

care nu sunt dorite le pot

avea asupra integr

ității

fizice,

ș

i, astfel,

față

de

situația

grea a persoanelor care

ar trebui

să aleagă

între, pe de o parte, dreptul la o

viață privată

în acord cu

dorințele

lor

ș

i, pe de

altă

parte, integritatea lor.

susține că

orice

evoluție

în

jurisprudență implică

o

etapă

de

divergență față

de

jurisprudența anterioară unificării, divergență

care nu

afectează protecția oferită

de

Convenție

a drepturilor decât

dacă

devine

profundă ș

i

persistentă.

În

această privință,

Guvernul su

bliniază că

Înalta

Curte de

Casație ș

i de

Justiție

nu s-a

pronunțat

cu privire la

recunoașterea

juridică

a

schimbării

sexului, deoarece nu este

competentă să soluționeze

probleme legate de modificarea

mențiunilor

de stare

civilă. Arată că,

în

schimb, mai multe

curți

de apel au

făcut

acest lucru

ș

i astfel au contribuit la

o interpretare

unitară

în domeniul lor,

așa

cum este cazul, în special, al

Curți

i

de Apel

București

care a

pronunțat

trei

hotărâri

în materie.

susține că

impunerea

încuviințării

legale prealabile pentru

modificarea

stării

civile

urmărește

un scop legitim, astfel cum a subliniat

Curtea

Constituțională

în decizia nr.

530 din 13 mai 2008,

ș

i anume

înregistrarea

corectă

a

populației,

aspect care

ț

ine de ordinea

publică.

Subliniază că

o modificare prea

flexibilă

a

mențiunilor

de stare

civilă

ar putea

duce la abuzuri legate de posibilitatea de a se sustrage, de exemplu,

urmăririi

penale sau creditorilor. De asemenea,

reamintește că

a fost admis de Curte

că

protejarea principiului

indisponibilității stării

persoanelor, al

fiabilității ș

i

coerenței stării

civile

ș

i, la nivel mai general, a

l

securității

juridice

reprezintă

aspecte de interes general

ș

i

justifică

instituirea unor proceduri riguroase

având, mai ales, scopul

să

verifice

motivațiile

profunde ale cererii de

modificare

legală

a

identității

(

mutatis mutandis

,

A.P., Garçon

ș

i Nicot

,

citată

anterior, pct. 142).

31

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

subliniază că,

în cele

două

cereri,

reclamanții

fac trimitere

la

încuviințarea

unei

intervenții

chirurgicale

ș

i pretinde

că,

prin urmare,

instanțele,

în limita

sesizării,

au examinat acest aspect.

Arată că,

în prima

cerere, reclamantul a indicat

că intervenția chirurgicală

trebuia

să

fie

încuviințată,

deoarece, în caz contrar, medicii ar fi refuzat

să

o efectueze,

ș

i

că,

în cea de-a doua cerere,

instanțele

au luat în considerare ca element factual

încuviințarea

unei asemenea

intervenții

chirurgicale

acordată

în prealabil

printr-o

hotărâre judecătorească. Susține că

aceste elemente au permis ca

instanțele,

în cele

două

cereri,

să respingă

cererile de modificare a actelor de

stare

civilă

ca prematur introduse. Potrivit Guvernului, refuzul

instanțelor,

în

cazul concret al

reclamanților ș

i în contextul

jurisprudenței na

ț

ionale de la

momentul respectiv,

îndeplinește condiția proporționalității consacrat

ă

de

jurisprudența Curții.

sfârșit,

Guvernul

arată că intervenția chirurgicală

de conversie

sexuală

nu numai

că

este

autorizată

de

legislația română,

dar

ș

i

că

aceasta

poate fi

efectuată

în spitale publice sau private în România, care pot adopta

propriile ghiduri sau protocoale de tratament.

subliniază că

din septembrie

2015 acesta nu a solicitat sprijin nici din partea

autorităților

române din

Regatul Unit, nici din partea

autorităților

administrative sau judiciare din

România, fie pentru a reveni în România, fie pentru a

obține

modificarea

mențiunilor

din actele sale de stare

civilă

în temeiul art.

43 lit.

f)

ș

i lit.

i),

art. 44

ș

i art. 49 din Legea nr. 119/1996

2.

Observațiile terților intervenienți

a) Înaltul

Comisariat pentru Drepturile Omului al

Organizației Națiunilor

Unite (UNHCHR - Înaltul Comisariat)

subliniază că

dreptul la

recunoașterea eficientă

a

identității

de gen

derivă,

între altele, din principiul

egalității

în

fața

legii, din

dreptul la

protecție egală

din partea legii

fără

deosebire, din dreptul la

capacitate

juridică fără

discriminare

ș

i din dreptul la

recunoaștere

din partea

legii.

Reamintește că,

în

lucrările

sale,

ș

i-a exprimat îngrijorarea cu privire la

faptul

că

persoanele transgen sunt, în general, în imposibilitatea de a

obțin

e

recunoașterea juridică

a redefinirii genului lor, inclusiv modificarea în

registrele

ș

i documentele eliberate de stat a sexului sau a pronumelui lor, ceea

ce

implică

obstacole în exercitarea unui mare

număr

de drepturi.

Adaug

ă

faptul

că,

de asemenea, a scos în

evidență cerințele

abuzive impuse în anumite

state în vederea

recunoașterii

genului, ca de exemplu faptul de a nu fi

căsătorit,

sterilizarea

forțată, operația

de conversie

sexuală forțată,

diagnosticul medical sau alte proceduri medicale.

indică

faptul

că,

date fiind

obligația legală

d

e

nediscriminare,

recomandările

mecanismelor de

apărare

a drepturilor omulu

i

ale

Organizației Națiunilor

Unite

ș

i studiul bunelor practici

internaționale,

recunoașterea juridică

a

identității

de gen a persoanelor transgen în

32

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

documentele oficiale trebuie: a)

să

se bazeze pe autodeterminarea

solicitantului; b)

să

fie o

simplă procedură administrativă;

c)

să

nu solicite

solicitanților să îndeplinească condiții

abuzive arbitrare

ș

i nejustificat

penibile (de exemplu, eliberarea unui certificat medical,

intervenție

chirurgicală,

tratament medical, sterilizare sau

divorț);

d)

să recunoască

identitățile

nebinare, precum

identitățile

de gen nici

„bărbați”,

nici

„femei”;

e)

să

se asigure

că

minorii au acces la

recunoaș

terea

identității

lor gen.

subliniază,

de asemenea, demersurile efectuate de

Organizația Mondială

a

Sănătății

în vederea

eliminării „tulburării

d

e

identitate de

gen“

din manualul

său

oficial de diagnosticare, mai precis

Clasificarea

Internațională

a Bolilor (CIM-11),

ș

i astfel a redenumirii

identificării

ca transgen în termeni de sexualitate

ș

i nu de

„tulburare psihică“.

În cele din

urmă, evidențiază preocupările

mecanismelor de

apărare

a

drepturilor omului ale

Organizației Națiunilor

Unite cu privire la

situația

persoanelor transgen în România [cel de al cincilea raport periodic asupra

României al Comitetului pentru Drepturile Omului (supra, pct.

89),

Observațiile

finale ale Comitetului pentru drepturile copilului din 2017

(CRC/C/ROU/CO/5) sau

recomandările

transmise de diferite state cu ocazia

evaluării

periodice universale din 2018 privind România (A/HRC/38/6)].

b)

Transgender EUROPE

(TGEU)

ș

i ILGA Europe

135.

Asociațiile

interveniente reamintesc, în primul rând,

evoluția

contextului legal

ș

i politic la nivel

internațional,

care

arată

o ameliorare

continuă

a

recunoașterii

drepturilor persoanelor trans

ș

i o depatologizare a

identităților

trans. În continuare, acestea

afirmă că

procedurile de

recunoaștere juridică

a

identității

de gen identificate la nivel european

ș

i

bazate pe

cerințe

medicale sau de diagnostic, în care puterea ju

decătorească

joacă

un rol important, nu sunt conforme standardelor drepturilor omului

ș

i

principiului

egalității.

privește,

în primul rând, contextul

internațional,

intervenientele

enumeră

apelurile diferitelor mecanisme de

apărare

a

drepturile omului care

solicită

statelor

să

asigure

recunoașterea juridică

a

genului prin proceduri rapide, transparente

ș

i accesibile, care

să

nu fie

însoțite

de

cerințe

excesive, ci

să

fie,

dimpotrivă,

favorabile dreptului de a alege în

mod liber

ș

i în

cunoștință

de

cauză, integrității

persoanei

ș

i dreptului la

autodeterminare.

privește

contextul european

,

intervenientele

subliniază că

necesitatea instituirii de proceduri rapide,

transparente

ș

i accesibile de

recunoaștere juridică, așa

cum este dreptul la

autodeterminare, a fost de mult timp

consacrată

în

„dreptul“

Consiliului

Europei.

Afirmă că

mai multe state contractante au adoptat, de altfel,

dispoziții

legislative care

aplică

principiul

autodeterminării

în ceea ce

privește

identitatea de gen. În acest context,

observă

impactul pozitiv al

hotărârii

A.P.,

Garçon

ș

i Nicot împotriva

Franței

pronunțată

de Curte în 2017 cu privire la

33

HOTĂRÂREA

X

Ș

I Y ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

standardele

ș

i

jurisprudența instanțelor național

e în materie de

recunoaștere

a

genului. În plus, acestea

consideră că

ar trebui ca respectiva concluzie a

Curți

i

din amintita

hotărâre să

fie de aplicabilitate

generală

interzicând orice

impunere a

intervenției

chirurgicale sau a tratamentului medical atâta timp cât

persoana

vizată

nu

ș

i-a da

t

consimțământul

liber

ș

i informat.

138.

Terțele

interveniente

arată că, totuși, deși

consensul împotriva

cerințelor

medicale obligatorii pentru

recunoașterea identității

de gen este în

curs de consolidare, mai multe state, între care

ș

i România,

prevăd

în

continuare sterilizarea ca o

condiție prealabilă

acestei

recunoașteri.

Or,

menționează

acestea,

operațiile

de conversie

sexuală

sunt uneori dificil de

realizat, sau chiar indisponibile, în anumite

țări.

În acest context, lipsa

protocoalelor medicale sau a

profesioniștilor formați

în materie de

operații

de

conversie

sexuală –

la care se

adaugă asigurări

de

sănătate

insuficiente în

majoritatea timpului, perioade prea lungi de

așteptare

sau tratamente

umilitoare

–

ar putea ridica o

problemă

cu privire la respectarea

demnității

persoanei în contextul art. 3 din

Convenție.

cerința

unui diagnostic sau a unui

tratament medical cu singurul scop de a atesta

ș

i de a

recunoaște

în continuare

genul unei persoane,

fără

o necesitate

medicală, ș

i aceasta pentru

că

identitatea sa de gen este

diferită

de principalele roluri

ș

i

așteptări

atribuite

genurilor, constituie o discriminare a persoanei în ca

uză

pe baza

identității

d

e

gen.

c)

Asociația

Accept

observă că legislația română conține dispoziții

referitoare la schimbarea numelui în documentele de stare

civilă,

care sunt

aplicate persoanelor transgen.

Susține

t

otuși că

aceste

dispoziții

sunt

declarative,

că

impun ca orice schimbare

să depindă

de o

procedură judiciară

finalizată

cu o

hotărâre judecătorească definitivă ș

i

că

nu

prevăd

nici

condițiile

pe care trebuie

să

le

îndeplinească

persoanele în

cauză ș

i nici tipul

de

acțiune

care trebuie

introdusă. Pledează că,

în aceste

condiții, instanțele

naționale

au trebuit

să definească condițiile

în care

să

fie admise

acțiunile

care

vizează

schimbarea de gen

ș

i mod