Geonea împotriva României

Publicat la 12 septembrie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 54708/21 Constantin-Claudiu GEONEA împotriva României depusă la 21 octombrie 2021 comunicat la 26 august 2022 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul este un om transgener. În 2002, în conformitate cu procedura la momentul respectiv, el solicită autorităților judiciare să ordone Institutului Național de Medicină Forensică să efectueze un raport de experți medicali care să-i permită să facă operație de relocare sexuală. Cererea a avut succes și a început tratamentul hormonal în 2003. Din 2003 până în 2012 a încercat să obțină operație în sistemul de sănătate publică și a fost plasat pe liste de așteptare. În cele din urmă a decis să plătească pentru operație însuși și, în 2012 și 2013, a suferit mai multe operații necesare pentru tranziția sa (cum ar fi o histerectomie și mastectomie bilaterală).

În 2013 reclamantul a depus o cerere instanței interne de a-și modifica numele și marca de gen legal, având în vedere că operația pe care a suferit-o ar fi suficientă pentru a justifica acest lucru. După ce a respins cererea, a reintrodus-o la 14 iulie 2016. Prin decizia finală a 30 Martie 2018, Curtea județului Vâlcea a fost de acord să-și schimbe marca de drept și a respins restul cererii ca prematur. Curtea de district a susținut că, deși marca de drept ar putea fi deja schimbată, reclamantul a trebuit încă să facă operație de relocare sexuală și ulterior să poată obține modificarea prenumelui său printr-o procedură administrativă. În consecință, autoritățile administrative i-au furnizat o carte de identitate care conține informații contradictorii: a specificat masculin în secțiunea „sex” a cardului de identitate, dar a păstrat un prenume feminin.

În martie 2020, el a suferit phalloplastie. El a solicitat ulterior instanțe interne să își modifice numele de prim. La 10 decembrie 2020, Curtea de District Râmnicu Vâlcea, judecând drept instanță de primă instanță, a respins cererea ca prematură. A constatat că schimbarea denumirii ar fi trebuit să fie solicitată în fața autorităților administrative. Reclamantul trebuia să vină în instanță numai după obținerea unui respingere de la aceste autorități. Prin urmare, M Geonea a inițiat proceduri administrative. El a reușit să obțină recunoașterea legală a identitatii sale de gen la 27 aprilie 2021, atunci când a fost emis cu un certificat de naștere specificand marca de gen juridic dorit, prenume și numărul național de identificare.

La 6 mai 2021 a fost emis o carte de identitate care conține aceleași informații. În baza articolelor 8 și 14, el s-a plâns de lipsa unui cadru juridic intern clar, corect și previzibil privind recunoașterea legală a persoanelor transgenre. El a susținut că, pentru a obține această recunoaștere, el a fost obligat să facă obiectul unei serii complete de operațiuni de relocare sexuală, care nu au fost disponibile gratuit în cadrul sistemului public de sănătate. În plus, el a obținut recunoașterea juridică necesară numai 18 ani după primele măsuri luate, o perioadă în care a fost umilit continuu și traumatizat, fiind incapabil să intre pe piața forței de muncă sau să se integreze în societate. Reclamantul a fost suficient de afectat de presupusa încălcare a Convenției pentru a pretinde că este victimă de o încălcare în sensul articolului 34 din Convenție?

Refuzul statului contestat de a acorda recunoaștere juridică a identitatii de gen ale reclamantului timp de peste 18 ani a constituit o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată, astfel cum este garantat de art. 8 (în comparație cu X și Y v. România, nos. 2145/16 și 20607/16, 19 ianuarie 2021) și/sau la tratament discriminatoriu în încălcarea articolului 14 din convenție? În special, Statul pârât dispune de un cadru juridic clar și previzibil privind recunoașterea legală a identității de gen a persoanelor transgenere (a se vedea X și Y v. România, nr. 2145/16 și 20607/16, §§§ 150-168, 19 ianuarie 2021)? Mai mult, a fost condiția de a face operație de relocare sexuală pentru a avea identitatea de gen recunoscută legal în conformitate cu articolele 8 și 14 din Convenție?

Published on 12 September 2022

FOURTH SECTION

Application no. 54708/21 Constantin-Claudiu GEONEA against Romania lodged on 21 October 2021 communicated on 26 August 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant is a transgender man. In 2002, in accordance with the procedure at the time, he requested that the judicial authorities order the National Institute of Forensic Medicine to carry out a medical expert report which would enable him to undergo sex reassignment surgery. The request was successful, and he began hormone treatment in 2003. From 2003 to 2012 he attempted to obtain surgery in the public health system and was placed on waiting lists. He finally decided to pay for the surgery himself and, in 2012 and 2013, underwent several operations necessary for his transition (such as a hysterectomy and bilateral mastectomy). In 2013 the applicant made a request to the domestic courts to change his first name and his legal gender marker, considering that the surgery he had undergone would be sufficient to justify this.

After having his request rejected, he reintroduced it on 14 July 2016. By final decision of 30 March 2018, the Vâlcea County Court agreed to change his legal marker and rejected the remainder of the request as premature. The District Court held that, while the legal marker could already be changed, the applicant still had to undergo sex reassignment surgery and subsequently could obtain the change of his first name through an administrative procedure. Consequently, the administrative authorities provided him with an ID card containing contradictory information: it specified male in the “sex” section of the ID card but retained a female first name. In March 2020 he underwent phalloplasty. He subsequently requested domestic courts to have his first name changed.

On 10 December 2020, the Râmnicu Vâlcea District Court, acting as a first instance court, rejected the demand as premature. It found that the change of name should have been requested before administrative authorities. The applicant was to come to court only after obtaining a rejection from these authorities. Therefore, M Geonea initiated administrative proceedings. He managed to obtain legal recognition of his gender identity on 27 April 2021, when he was issued with a birth certificate specifying the desired legal gender marker, first name and national identification number. On 6 May 2021 he was issued an ID card containing the same information. Relying upon Articles 8 and 14, he complained of the lack of a clear, fair and predictable domestic legal framework concerning the legal gender recognition of transgender people.

He argued that, in order to obtain this recognition, he was required to undergo the full series of sex reassignment operations, none of which were available free of charge within the public health system. Furthermore, he obtained the necessary legal recognition only 18 years after the first steps taken, a period during which he was continuously humiliated and traumatised, being unable to enter the labour market or otherwise integrate into society.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant sufficiently affected by the alleged breach of the Convention to claim to be a victim of a violation within the meaning of Article 34 of the Convention? 2. Has the applicant complied with the time-limit laid down in Article 35 § 1 of the Convention? 3. Did the respondent State’s refusal to grant legal recognition of the applicant’s gender identity for more than 18 years amount to a violation of the applicant’s right to respect for his private life as guaranteed by Article 8 (compare with X and Y v. Romania, nos. 2145/16 and 20607/16, 19 January 2021) and/or to discriminatory treatment in breach of Article 14 of the Convention? 4. In particular, does the respondent State have a clear and predictable legal framework concerning legal recognition of the gender identity of transgender people (see X and Y v. Romania, nos.

2145/16 and 20607/16, §§ 150-168, 19 January 2021)? 5. Furthermore, was the precondition to undergo sex reassignment surgery in order to have gender identity legally recognised in compliance with Articles 8 and 14 of the Convention?