Publicată la 2 decembrie 2024 SECȚIUNEA 4 Cererea nr. 50787/22 A.M.P. împotriva României introdusă la 20 octombrie 2022, comunicată la 12 noiembrie 2024 DE LA L Acestea se referă la refuzul instanțelor române de a recunoaște în mod legal identitatea de gen a reclamantului, atribuit de sex feminin la naștere, în conformitate cu articolele 6, 8 și 14 din Convenție. Identitatea sa de naștere feminină nu corespunde identității sale psihice și sociale masculine, după ce a fost diagnosticată în 2017 cu o tulburare de identitate sexuală (sindrom de transsexualism), reclamantul a inițiat proceduri medicale (consilii psihologice și psihiatrice, precum și un tratament hormonal) în vederea unei transformări de gen. În 2018, reclamantul și-a făcut o mastectomie dublă. În 2020, pe baza documentelor care atestă diagnosticul și tratamentele medicale, reclamantul sesizează instanțele române cu privire la o acțiune prin care solicită schimbarea sexului femeii către bărbați în documentele de identitate și schimbarea prenumelui acesteia. Prin hotărârea din 18 noiembrie 2020, Tribunalul de Primă Instanță din Timișoara a respins cererea pe motiv că, deși reclamantul a încercat să își alinieze viața reală și actele de stare civilă, primirea cererii sale ar fi cauzat, de fapt, o deviere între realitatea biologică și noul statut civil care ar fi fost atestat de noile documente oficiale. Printr-o hotărâre definitivă din 13 aprilie 2022 (refuzată la net la 21 iunie 2022), tribunalul departamental din Timiș a respins cererea reclamantului din următoarele motive. Tribunalul nota că, în conformitate cu raportul de expertiză medico-sanitară legal psihiatric solicitat pentru a verifica diagnosticul invocat de solicitant, acesta din urmă suferea de o tulburare de identitate sexuală, dar, de asemenea, de o tulburare de personalitate limita ( borderline El a observat că medicii recomandau reclamantului o psihoterapie individuală care trebuia să fie efectuată pe termen lung, pentru a-i permite să aibă o mai bună înțelegere a genului revendicat și să atingă un nivel de stabilitate, acceptare și satisfacție în raport cu tipul său, indiferent dacă este sau nu în conformitate cu sexul biologic sau chiar dincolo de orice cadru binar. Pe baza acestor concluzii și a definiției tulburării de personalitate limită, instanța a considerat că nu se stabilise că genul masculin era cel căruia reclamantul îi aparținea în mod confortabil și în mod natural. Instanța l-a decăzut pe reclamant fără a-l auzi la Invocând articolele 3 și 8 și din convenție, luate separat și combinate cu art. 14 din convenție, reclamantul reproșează statului român că nu a stabilit un cadru juridic clar și previzibil în ceea ce privește recunoașterea juridică a identității de gen. În plus, în opinia sa, caracterul judiciar al procedurii care trebuie urmată în vederea recunoașterii constituie în sine o încălcare a dreptului său de autodeterminare. El subliniază că, în speță, propria sa definiție de gen a fost înlocuită de manifestarea voinței judecătorilor, fără ca reclamantul sau experții să fie ascultați de instanța de apel. El consideră că respingerea cererii sale a fost în principal motivată de lipsa unei corespondențe între genul revendicat și sexul său biologic. Pe teren de aceleași articole, reclamantul se plânge că a fost expus la o victimizare secundară, pe motiv că a fost supus unei examinări medicale legal psihiatric umilitor, care nu a fost reglementat de standarde și printr-o procedură clară și transparentă, în timp ce diagnosticul de tulburare de identitate sexuală a fost suprimat din mai 2019 din Catalogul internațional al bolilor psihice de către Organizația Mondială a Sănătății. În plus, acesta denunță, ca discriminatorii, afirmațiile, bazate pe jurisprudențe preliminare față de persoanele trans genice, avansate în cursul procedurii judiciare în fața instanței de primă instanță de către pârâtă, și anume primarul orașului în care locuiește, precum și de către instanța de primă instanță. În cele din urmă, Tribunalul a informat Comisia că nu a beneficiat de un proces echitabil, deoarece cererea sa a fost respinsă pe baza diagnosticului de tulburare de personalitate limita care nu a făcut obiectul dezbaterilor în cursul procedurii. În aceste condiții, el nu a putut prezenta concluzii în această privință. Refuzul instanțelor naționale de a recunoaște în mod legal identitatea de gen revendicată de reclamant constituie o încălcare a dreptului la respectarea vieții private al reclamantului garantat prin art. 8 din convenție (și Yc. România, nr 2146/98 și 20607/16, 19 ianuarie 2021) și un tratament discriminatoriu contrar articolului 14 din convenție? În special, cadrul juridic românesc privind recunoașterea juridică a genului este clar și previzibil pentru persoanele care doresc să modifice menționarea genului/sexului și a numelor acestora pe documentele lor oficiale (X și Yc. România, n 21416 și 20607/16, 19 ianuarie 2021) A fost soluționată în mod echitabil și în conformitate cu principiul contradictoriu, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție? În special, reclamantul a avut posibilitatea de a comenta în mod eficient elementul de probă esențial în prezenta cauză, și anume raportul de expertiză judiciară depus la dosar?
Publié le 2 décembre 2024
Requête n
o
50787/22
contre la Roumanie
introduite le 20 octobre 2022
communiquée le 12 novembre 2024
La requête concerne le refus des juridictions roumaines de reconnaître juridiquement l’identité de genre du requérant, assigné de sexe féminin à la naissance, sous l’angle des articles 6, 8 et 14 de la Convention.
Son identité de naissance féminine ne correspondant pas à son identité psychique et sociale masculine, après avoir été diagnostiqué en 2017 avec un trouble de l’identité sexuelle (syndrome de transsexualisme), le requérant débuta des démarches médicales (conseils psychologiques et psychiatriques ainsi qu’un traitement hormonal) en vue d’une conversion de genre. En 2018, il se fit faire une double mastectomie.
En 2020, sur la base des documents attestant son diagnostic et les traitements médicaux subis, le requérant saisit les juridictions roumaines d’une action demandant le changement de sexe du féminin vers le masculin dans ses documents d’identité ainsi que le changement de son prénom.
Par un jugement du 18 novembre 2020, le tribunal de première instance de Timișoara rejeta la demande au motif que, bien que le requérant ait cherché à mettre en adéquation sa vie réelle et ses actes d’état civil, l’accueil de sa demande aurait provoqué en réalité à une discordance entre la «
réalité biologique
» et le nouveau statut civil qui serait attesté par les nouveaux documents officiels.
Par un arrêt définitif du 13 avril 2022 (mis au net le 21 juin 2022), le tribunal départemental de Timiș rejeta l’appel du requérant pour les motifs suivants. Le tribunal nota que, selon le rapport d’expertise médico
‑
légale psychiatrique demandé afin de vérifier le diagnostic invoqué par le requérant, ce dernier souffrait bien d’un trouble de l’identité sexuelle, mais aussi d’un trouble de la personnalité limite (
borderline
). Il observa que les médecins recommandaient au requérant une psychothérapie individuelle qui devait être menée sur le long terme, pour lui permettre d’avoir une meilleure compréhension du genre revendiqué et d’atteindre un niveau de stabilité, d’acceptation et de satisfaction par rapport à son genre, qu’il soit ou non en accord avec le sexe biologique, voire au-delà de tout cadre binaire. Sur la base de ces conclusions et de la définition du trouble de la personnalité limite, le tribunal jugea qu’il n’avait pas été établi que le genre masculin fut celui auquel le requérant se sentait appartenir confortablement et de manière naturelle. Le tribunal débouta le requérant sans entendre l’intéressé ou les médecins ayant dressé le rapport d’expertise susmentionné.
Invoquant les articles 3 et 8 et de la Convention, pris isolément et combinés avec l’article 14 de la Convention, le requérant reproche à l’État roumain de ne pas avoir établi un cadre juridique clair et prévisible en matière de reconnaissance juridique de l’identité de genre. En outre, selon lui, le caractère judiciaire de la procédure qui doit être suivie en vue de cette reconnaissance constitue en elle-même une violation de son droit d’autodétermination. Il souligne qu’en l’espèce, sa propre définition de genre a été remplacée par la manifestation de volonté des juges et cela, sans que le requérant ou les experts soient entendus par la juridiction d’appel. Il estime que le rejet de sa demande était principalement motivé par l’absence de correspondance entre le genre revendiqué et son sexe biologique.
Sur le terrain des mêmes articles, le requérant se plaint d’avoir été exposé à une victimisation secondaire, au motif qu’il a été soumis à un examen médico
‑
légal psychiatrique humiliant, qui n’était pas encadré par des normes et par une procédure claire et transparente, alors même que le diagnostic de trouble d’identité sexuelle avait été supprimé depuis mai 2019 du Catalogue international des maladies psychiatriques par l’Organisation mondiale de la Santé.
En outre, il dénonce comme discriminatoires les affirmations, basées sur des préjugées à l’égard des personnes transgenre, avancées au cours de la procédure judiciaire devant le tribunal de première instance par la partie défenderesse, à savoir, le maire de la ville dans laquelle il habite, ainsi que par le tribunal de première instance.
Enfin, il invoque l’article 6 de la Convention et se plaint de ne pas avoir bénéficié d’un procès équitable puisque sa demande a été rejetée sur la base du diagnostic de
trouble de la personnalité limite
qui n’a pas fait l’objet des débats au cours de la procédure. Dans ces conditions, il n’a pas pu présenter des conclusions à cet égard.
1.
Le refus des juridictions nationales de reconnaître juridiquement l’identité de genre revendiquée par le requérant constitue-t-il une violation du droit au respect de la vie privée de celui-ci garanti par l’article 8 de la Convention (
X
et Y c.
Roumanie
, n
os
2145/16 et 20607/16, 19 janvier 2021) et un traitement discriminatoire contraire à l’article 14 de la Convention
?
2.
En particulier, le cadre légal roumain en matière de reconnaissance juridique du genre est-il clair et prévisible pour les personnes souhaitant modifier la mention de leur genre/sexe et de leurs prénoms sur leurs documents officiels (
X et Y c.
Roumanie
, n
os
2145/16 et 20607/16, 19
janvier 2021)
?
3.
La contestation sur les droits de caractère civil du requérant a-t-elle été entendue équitablement et dans le respect du principe du contradictoire, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
? En particulier, le requérant a-t-il eu la possibilité de commenter efficacement l’élément de preuve essentiel dans la présente affaire, à savoir le rapport d’expertise médico
‑
légale versé au dossier
?