SECȚIUNEA A P.H. c. BULGARIA (solicitarea nr. 46509/20) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 septembrie 2022 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza P.H. c. Bulgaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-un comitet compus din Iulia Antoanella Motoc, președinte, Yonko Grozev Pere Pastor Vilanova, judecători, și Ludmila Milanova, graffiter adjunct al secțiunii f.f Având în vedere cererea (n 46509/20) îndreptată împotriva Republicii Bulgaria, printre care o resortisantă a acestui stat, dl P.H., născută în 1998, a sesizat Curtea la 13 octombrie 2020, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Dokova-Kostadinova, avocați din Plovdiv, având în vedere decizia de a aduce cererea la cunoștința guvernului bulgar (inclusiv a guvernului bulgar), reprezentat de agentul său, dl V. Obretenov, de la Ministerul Justiției, având în vedere decizia de a procesa cererea cu prioritate (art. 41 din Regulamentul de procedură al Curții (inclusiv Regulamentul de procedură)), având în vedere observațiile părților, După deliberarea sa în camera Consiliului la 6 septembrie 2022, recurenta se plânge de cadrul juridic care reglementează schimbarea de sex în Bulgaria și de refuzul instanțelor de a recunoaște în mod legal sexul pe care îl consideră ca făcând parte. Ea și-a dat seama încă din copilărie că sexul ei psihologic era feminin și nu corespundea cu sexul său anatomic, și anume sexul masculin, înscris în registrele de stare civilă la naștere. Începând cu 2015, în cursul tranziției sale sexuale, ea a utilizat tratamente hormonale. La 21 septembrie 2018, Comisia sesizează Tribunalul Districtual cu privire la o cerere în temeiul articolelor 19, 45, 73 și 27 din Legea privind registrele civile. În special, aceasta a solicitat modificarea numelui, a numelui de familie și a numelui de familie al acestuia, precum și a mențiunii care indică în registrele electronice sexul și numărul de identificare civilă, astfel încât aceste date să corespundă realității și sexului revendicat. La cererea sa, Comisia a solicitat expertiză medicală în ceea ce privește tratamentul și starea sa psihologică, iar prin hotărârea din 21 februarie 2019, Tribunalul i-a acceptat cererea. În special, acesta a menționat că, în cazul în care legislația bulgară nu permitea schimbarea juridică a sexului, aceasta aparținea instanțelor de aplicare a articolului 8 din convenție, care autoriza această schimbare atunci când erau îndeplinite anumite condiții. Având în vedere elementele depuse la dosar, inclusiv expertizele medicale detaliate, el a constatat că recurenta se definea în mod serios și perseverent ca o persoană care aparținea sexului feminin și a ajuns la concluzia că trebuie să accepte modificarea datelor personale solicitate. Pe baza utilizării Parchetului, la 12 iulie 2019, tribunalul regional a anulat această hotărâre. El a explicat că, deși se stabilise că recurenta prezenta autodeterminare psihologică în cadrul căreia aceasta se definea în mod sigur ca o persoană de sex feminin de la vârsta adolescenței și că a inițiat proceduri medicale, legislația aplicabilă nu permitea schimbarea solicitată, deoarece noțiunea de sex mai puțin o stare biologică observată la naștere și insensibilă de modificare pe parcursul vieții persoanei respective. Observând că, în speță, la nașterea recurentei, s-a constatat că aceasta prezenta caracteristici fiziologice sexuale masculine, el a considerat că nu se putea considera în mod legal că aceasta era o persoană de sex feminin, având în vedere, pe de o parte, că noțiunea de sex a fost determinată genetic și nu a putut schimba între naștere și decesul unei persoane și, pe de altă parte, faptul că aportul socio-psihologic al unui individ nu ar fi putut motiva numai ea însăși modificarea stării civile. El a subliniat că a fost imposibil în dreptul bulgar de a interpreta noțiunea de sex altfel decât în sensul pe care i l-au atribuit Constituția și legislația, și anume o stare biologică constatată la naștere, și a considerat că această natură nu era contrară articolului 8 din Convenție. În opinia sa, această interpretare a fost justificată de identitatea specifică a națiunii, care a fost ancorată în valori bazate pe religia creștină și care a fost construită de-a lungul secolelor. Recurenta s-a ocupat de casare. Prin decizia din 13 aprilie 2020, Curtea Supremă de Casație (CSC) și-a declarat recursul neacceptat, făcând astfel definitivă hotărârea Tribunalului Regional. CSC a precizat că, contrar celor susținute de reclamantă, decizia Tribunalului Regional era conformă cu jurisprudența CSC care, în hotărârea din 14 februarie 2019, considerase că, în conformitate cu Constituția, sexul determinat la naștere de caracteristicile biologice ale unei persoane nu putea fi modificat în cursul vieții sale (ре No 119 от 14.02.2019 г. на ВКС по гр. д. No 4104/2017 г., IV г. о. . . CSC a adăugat că jurisprudența anterioară prin care se admite o modificare juridică a sexului în registrele de stare civilă ( реение No 205 от 5.01.2017 г. на ВКС по гр. д. No 2180/2016 г., III г. о., реение No 16 от 30.05.2017 г. на ВКС гр. д. No 2316/2016 г. о. о. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . După ce a concluzionat astfel, CSC nota, că, în orice caz, chiar și recunoscând că este posibil să se recunoască modificarea juridică a sexului și că examinarea în casare trebuia să fie acceptată, schimbarea fiziologică dorită de recurentă nu a devenit încă definitivă și obiectivă și, prin urmare, recunoașterea sa nu putea avea loc. Pe de altă parte, recurenta putea introduce o nouă cerere atunci când modificarea permanentă a sexului său biologic ar fi dobândită. În plus, jurisprudența bulgară privind schimbarea sexului este rezumată în hotărârea Y.T. c. Bulgaria 41701/16, §§ 24-30, 9 În plus față de aceste exemple și de deciziile menționate în Decizia CSC din 13 aprilie 2020 (punctul 5 de mai sus), Curtea a pronunțat alte hotărâri în care considera că dreptul intern permite recunoașterea reatribuirii sexuale juridice (реение No 142/18 от 28.06.2019 г. на ВКС по гр. д. No 3826/2018 г., IV г. реениее 285/18 от 5.07.2019 г. на ВКС по гр. д. No 1417/2018 г., IV реение No 245/18 от 8.11.2019 г. на ВКС по гр. д. No 4454/2018 г., IV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A fost inițiată la 26 iunie 2020 de președintele CSC, la propunerea unei formațiuni a CSC din 27 aprilie 2020 care a constatat o divergență de jurisprudență în cadrul acestei Curți (определение No 86 от 27.04.2020 г. на ВКС по гр. д. No 668/20 г., IV . Această procedură este în continuare pendinte în fața CSC. Printr-o scrisoare din 17 iunie 2022, recurenta a informat Curtea că a suferit în Grecia o intervenție chirurgicală de reatribuire sexuală constând în transformarea organelor genitale externe masculine din organele feminine. EVALUARE A CURȚII PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 8 DIN CONVENȚIE Curtea nota d Y.T. c. Bulgaria, nr. 41701/16, § 38-39, 9 iulie 2020, împreună cu referințele care se găsesc la punctele menționate anterior. În primul rând, acesta susține că reclamanta ar fi trebuit să depună o cerere de despăgubiri în temeiul articolului 2c alineatul (1) punctul 2 din Legea privind răspunderea statului și a municipalităților pentru daune, care prevede o acțiune în despăgubire pentru prejudiciile cauzate de încălcări grave ale dreptului Uniunii Europene. Curtea constată că recurenta se plânge, pe teren de la art. 8 din Convenție, de refuzul autorităților bulgare de a-și recunoaște în mod legal schimbarea de sex, iar guvernul, care a formulat în termeni vagi această ramură a excepției, nu a precizat dacă există dispoziții ale dreptului Uniunii Europene pe care această situație le-ar fi luat în derâdere. Prin urmare, Curtea consideră că reclamanta nu era obligată să utilizeze acțiunea sugerată. Guvernul susține, în al doilea rând, că recurenta ar fi putut obține redresarea obiecțiilor sale prin inițierea procedurii prevăzute de legea privind protecția împotriva discriminării. Prin urmare, nu i se poate reproșa că nu a exercitat această cale de drept. Curtea respinge, prin urmare, excepția de neobosire a guvernului. 10. Constatând că acest at nu este în mod vădit nefondat sau inadmisibil din alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea îl declară admisibil. 11. Curtea consideră că este oportun să se examineze acuzațiile legate de refuzul recunoașterii schimbării de sex a recurentei în ceea ce privește obligațiile pozitive pe care le are statul de a garanta respectarea identității sexuale a persoanelor (Y.T. c. Bulgaria, citată anterior, § 61, cu referințele care se găsesc menționate). Principiile generale aplicabile la aprecierea obligațiilor pozitive ale statului în acest domeniu au fost rezumate în hotărârea Hämäläinen Finlanda [GC], n 37359/09, §§ 65-67, CEDH 2014, cu referințele menționate anterior. În plus, în hotărârea Y.T. c. Bulgaria (citată mai întâi), Curtea a concluzionat că, refuzând să recunoască în mod legal reasignarea de sex a reclamantului fără a avansa în acest sens de motiv suficient și pertinent și fără a explica de ce în alte cauze judecate de instanțele naționale o astfel de reasignare a fost recunoscută, autoritățile interne au adus atingere în mod nejustificat dreptului reclamantului la respectarea vieții sale private (hotărâre La fel ca în cauza Y.T. c. Bulgaria (citată anterior), principala întrebare care se pune în speță este dacă, având în vedere marja de apreciere de care dispunea, Bulgaria a stabilit un echilibru corect în punerea în balanță a interesului general cu interesul privat pe care recurenta îl avea pentru a obține modificarea stării sale civile. În această privință, Curtea observă că, chiar dacă rezultă din afirmațiile recurentei ca din raționamentul instanțelor interne că legislația aplicabilă nu permite schimbarea de sex (punctele 1, 3 și 4 de mai sus), cadrul juridic astfel cum există și că a fost aplicat în speță a permis societății de a introduce și de a solicita examinarea cererii sale în acest sens (pentru o expunere a dreptului intern aplicabil, a se vedea Y.T. c. Bulgaria, citată anterior, §§ 15-18 și 24-30, precum și punctul 6 de mai sus 66. Prin urmare, Comisia este chemată să stabilească dacă refuzul instanței interne de a face obiectul cererii recurentei de modificare a stării sale civile a constituit o încălcare disproporționată a dreptului persoanei vizate la respectarea vieții sale private. 14. Comisia observă că instanțele interne au constatat că sexul revendicat al recurentei nu corespundea cu sexul său biologic (punctele 3 și 4 de mai sus). Cu toate acestea, în decizia finală prin care se infirmă decizia de primă instanță, instanța regională a refuzat să autorizeze modificarea stării civile a persoanei în cauză. Curtea amintește că menținerea principiului la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . mutatis mutandis A.P., Băiat și Nicot c. Franța, n 79885/12 și alte 2 § 142, 6 aprilie 2017, S.V. c. Italia, n 55216/08, § 69, 11 octombrie 2018, și Y.T. Bulgaria, citată anterior, § 70). Curtea observă că Tribunalul de District a acceptat cererea recurentei în urma unei analize a situației sale individuale și a motivelor sale, aplicând dreptul intern în lumina articolului 8 din Convenție (punctul 3 de mai sus), ceea ce pare să corespundă unei practici răspândite între instanțele de primă instanță și de a doua instanță (Y.T.c. Bulgaria Cu toate acestea, Comisia constată că, atunci când instanța regională a anulat această decizie și a respins pretențiile recurentei, aceasta nu a acordat nicio greutate motivelor acesteia. : el a considerat pur și simplu că lanurile nu ar putea lua în considerare în mod legal că o persoană a fost de sex opus cu care prezenta caracteristici fiziologice la naștere, că aportul socio o persoană nu ar fi putut motiva singură o modificare a stării civile și că dreptul intern nu ar permite ca noțiunea de sex să fie interpretată altfel decât ca o stare biologică constatată la naștere (punctul 4 de mai sus). Astfel, deși a constatat, pe baza certificatelor medicale, că recurenta și-a asumat angajamentul într-o etapă de tranziție sexuală care îi modifică aspectul fizic și că se definea ca fiind o persoană de sex feminin de mai mulți ani, acesta a considerat în esență că interesul general impunea să nu se permită schimbarea juridică a sexului (punctul 4 de mai sus). El și-a dezvoltat pe deplin raționamentul cu privire la natura exactă a acestui interes general, dar este limitat la invocarea temeiului juridic existent și a tradițiilor creștine bulgare. Acesta nu a pus într-adevăr în balanță, respectând marja de apreciere de care dispun autoritățile naționale, interesul general pe de o parte, și dreptul recurentei la recunoașterea identității sale sexuale pe de altă parte. În aceste condiții, Curtea nu poate concluziona că a justificat prin motive solide de interes general refuzul său de a armoniza datele relevante din registrele civile cu starea de fapt încercată de recurentă. 16. Curtea arată că CSC a declarat recursul recurentei neeligibile, considerând că refuzul Tribunalului Regional era conform jurisprudenței sale recente, în special pe baza unei singure decizii adoptate în 2019 și mai ales în ceea ce privește posibilitatea modificării legale a sexului unei persoane (punctul 5 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea constată că CSC a emis cel puțin cinci hotărâri în sensul recunoașterii juridice a reatribuirii sexuale, dintre care trei sunt ulterioare celei menționate de CSC (punctele 5 și 6 de mai sus). Ulterior, CSC și-a exprimat incoerența în propriile decizii și a inițiat o procedură de decizie interpretativă la 27 aprilie 2020, adică la 14 zile după decizia de neadmiterea recursului pronunțată în speță (punctul 6 litera (c) Curtea ia notă de acest fapt, precum și CSC și-a luat decizia cu privire la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . CSC a afirmat că, deși ar trebui examinată, modificarea fiziologică a caracteristicilor sale sexuale nu a fost dobândită definitiv și obiectiv și că recunoașterea juridică a schimbării sexului său este prematură (punctul 5 de mai sus). Cu toate acestea, această observație a CSC nu face nici o analiză a situației individuale a recurentei și, în orice caz, pare să-și depășească competențele în procedura de admitere a recursului care nu are ca obiect examinarea circumstanțelor de fapt sau a dovezilor concrete ale speței. Prin urmare, întrucât această observație a CSC nu a fost decisivă în speță și nu a permis examinarea cauzei în casare, aceasta nu modifică în nimic analiza care precedă (punctele 13-15 de mai sus) și Curtea nu consideră că este necesar să se pună în aplicare mai mult. 17. În lipsa unei puneri în balanță a intereselor individuale ale recurentei cu interes public, în contextul practicii divergente a Înaltei Instanțe bulgare, se demonstrează, în mod similar, în cauza Y.T. c. Bulgaria , menționat anterior, o rigiditate a raționamentului cu privire la recunoașterea identității sexuale. În speță, această rigiditate a pus recurenta într-o perioadă de timp excesivă și continuă, într-o situație tulburătoare care îi inspiră în mod inutil sentimente de vulnerabilitate, umilire și reținere (a se vedea, mutatis mutandis Christine Goodwin c. Regatul Unit [GC], n 28957/95, § 78, CEDH 2002-VI; și Y.T.c. Bulgaria, citată anterior, punctul 72. 18. Curtea constată, de asemenea, că procedura de decizie interpretativă în domeniul schimbării legale a sexului este încă în curs de desfășurare în fața CSC (punctul 6 de mai sus). În acest sens, Comisia reamintește necesitatea de a face referire la recomandările formulate de organismele internaționale, în special Comitetul de Miniștri și Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, precum și Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, privind măsurile de combatere a discriminării bazate pe orientarea sexuală sau pe identitatea de sex, printre care se numără recomandarea adresată statelor de a permite schimbarea numelui și a sexului în documentele oficiale într-un mod rapid, transparent și accesibil ( Y.T. c. Bulgaria, citată anterior, § 73). 19. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 21. Recurenta solicită 10 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care îl consideră a fi suferit și 4 928,64 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pe care pretinde că le-a angajat în fața Curții. 22. Guvernul apreciază aceste pretenții excesive. 23. Curtea acordă recurentei 7 500 EUR pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit. 24. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Comisia consideră că este rezonabil să atribuie recurentei suma de 3 În conformitate cu cererea recurentei, această sumă va fi plătită în contul bancar al firmei de avocatură Ekimdzhiev și al partenerilor, cu excepția sumei de 613,55 EUR care urmează să fie plătită direct recurentei. cererea admisibilă Spune că a avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului 500 EUR (șapte mii cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, pentru daune morale 000 EUR (trei mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă de către reclamantă cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, din care 613,55 EUR (șase sute treisprezece euro și cincizeci și cinci de cenți) care urmează să fie plătită direct în contul bancar al reclamantei și restul, adică 2 386,45 EUR (două mii trei sute patru) 26 de euro și 45 de cenți), care urmează să fie plătiți în contul bancar al firmei de avocatură Ekimdzhiev și al partenerilor săi de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Respinge surplusul cererii de satisfacție echitabilă. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 27 septembrie 2022, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Ludmila Milano Iulia Antoanella Motoc Modululre adjunct f.f. președinte
QUATRIÈME SECTION
AFFAIRE P.H. c. BULGARIE
(Requête n
o
46509/20)
ARRÊT
27 septembre 2022
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire P.H. c. Bulgarie,
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant en un comité composé de
:
Iulia Antoanella Motoc
, présidente,
Yonko Grozev
,
Pere Pastor Vilanova
, juges,
et de Ludmila Milanova,
greffière adjointe de section f.f
.,
Vu la requête (n
o
46509/20) dirigée contre la République de Bulgarie et dont une ressortissante de cet État, M
me
la requérante
»), née en 1998, a saisi la Cour le 13 octobre 2020 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la
Convention
»), représentée par M
es
Dokova-Kostadinova, avocats à Plovdiv,
Vu la décision de porter la requête à la connaissance du gouvernement bulgare («
le Gouvernement
»), représenté par son agent, M. V. Obretenov, du ministère de la Justice,
Vu la décision de traiter la requête en priorité (article 41 du règlement de la Cour («
le règlement
»)),
Vu les observations des parties,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 septembre 2022,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1
.
Invoquant l’article 8 de la Convention, la requérante se plaint du cadre juridique régissant le changement de sexe en Bulgarie et du refus des tribunaux de reconnaître juridiquement le sexe auquel elle estime appartenir.
2.
Elle expose avoir pris conscience dès son enfance que son sexe psychologique était féminin et ne correspondait pas à son sexe anatomique, à savoir le sexe masculin, inscrit sur les registres d’état civil à sa naissance. À partir de 2015, dans le cadre de son parcours de transition sexuelle, elle eut recours à des traitements hormonaux.
3
.
Le 21 septembre 2018, elle saisit le tribunal de district d’une demande fondée sur les articles 19, 45, 73 et 27 de la loi sur les registres civils. Elle demandait en particulier la modification de son prénom, de son patronyme et de son nom de famille ainsi que de la mention indiquant dans les registres électroniques son sexe et son numéro d’identification civil, afin que ces données correspondent à la réalité et à son sexe revendiqué. Elle joignit à sa demande des expertises médicales faisant état de ses traitements et de son état psychologique. Par un jugement du 21 février 2019, le tribunal fit droit à sa demande. Il nota en particulier que si la législation bulgare n’autorisait pas le changement juridique de sexe, il appartenait aux juridictions d’appliquer l’article 8 de la Convention, qui autorisait ce changement lorsque certaines conditions étaient réunies. Au vu des éléments versés au dossier, y compris des expertises médicales détaillées, il constata que la requérante se définissait de manière sérieuse et pérenne comme une personne appartenant au sexe féminin, et il conclut qu’il convenait d’accepter la modification des données personnelles demandée.
4
.
Sur recours du parquet, le 12 juillet 2019, le tribunal régional annula ce jugement. Il expliqua que même s’il était établi que la requérante présentait une autodétermination psychologique dans le cadre de laquelle elle se définissait de manière assurée comme une personne de sexe féminin depuis l’adolescence et qu’elle avait engagé des démarches médicales, la législation applicable ne permettait pas le changement demandé, car la notion de «
sexe
» reposait sur un état biologique constaté à la naissance et insusceptible de modification au cours de la vie de l’individu. Observant qu’en l’espèce, il avait été constaté à la naissance de la requérante que celle-ci présentait des caractéristiques physiologiques sexuelles masculines, il jugea que l’on ne pouvait pas considérer juridiquement qu’elle fût une personne de sexe féminin, étant donné, d’une part, que la notion de «
sexe
» était génétiquement déterminée et ne pouvait changer entre la naissance et le décès d’une personne et, d’autre part, que l’aspiration socio-psychologique d’un individu ne pouvait à elle seule motiver la modification de l’état civil. Il souligna qu’il était impossible en droit bulgare d’interpréter la notion de sexe autrement que dans le sens que lui attribuaient la Constitution et la législation, à savoir un état biologique constaté à la naissance, et il considéra que cette impossibilité n’était pas contraire à l’article 8 de la Convention. Selon lui, cette interprétation était justifiée par l’identité spécifique de la nation, qui était ancrée dans des valeurs fondées sur la religion chrétienne et qui s’était construite au fil des siècles.
5
.
La requérante se pourvut en cassation. Par une décision du 13
avril
2020, la Cour suprême de cassation (CSC) déclara son pourvoi non admis, rendant ainsi définitif le jugement du tribunal régional. La CSC précisa que, contrairement à ce que soutenait la requérante, la décision du tribunal régional était conforme à la jurisprudence de la CSC qui avait jugé, dans un arrêt du 14 février 2019, que, conformément à la Constitution, le sexe déterminé à la naissance par les caractéristiques biologiques d’une personne ne pouvait subir une modification au cours de sa vie (
решение
№ 119 от 14.02.2019 г. на ВКС по гр. д. № 4104/2017 г., IV г. о.
). La CSC ajouta que la jurisprudence antérieure admettant une modification juridique du sexe sur les registres d’état civil (
решение
№ 205 от 5.01.2017 г. на ВКС по гр.
д. №
2180/2016 г., III г. о.,
et
решение
№ 16 от 30.05.2017 г. на ВКС по гр.
д. № 2316/2016 г., IV г. о.
) était désormais abandonnée. Ayant conclu ainsi, la CSC nota, qu’en tout état de cause, même en admettant qu’il était possible de reconnaître la modification juridique du sexe et que l’examen en cassation devait être admis, le changement physiologique souhaité par la requérante n’était pas encore devenu définitif et objectif, et donc sa reconnaissance ne pouvait avoir lieu. En revanche, la requérante pouvait introduire une nouvelle demande lorsque la modification permanente de son sexe biologique serait acquise.
6
.
Par ailleurs, la jurisprudence bulgare en matière de changement de sexe se trouve résumée dans l’arrêt
Y.T. c. Bulgarie
(n
o
41701/16, §§ 24-30, 9
juillet 2020). Outre ces exemples et les décisions citées dans la décision de la CSC du 13 avril 2020 (paragraphe 5 ci-dessus), cette dernière cour a rendu d’autres décisions dans lesquelles elle estimait que le droit interne permettait la reconnaissance de la réassignation sexuelle juridique (
решение
№ 142/18 от 28.06.2019 г. на ВКС по гр. д. № 3826/2018 г., IV г. о.
,
решение
№
285/18 от 5.07.2019 г. на ВКС по гр. д. № 1417/2018 г., IV
г.
о.
et
решение
№ 245/18 от 8.11.2019 г. на ВКС по гр.
д. №
4454/2018
г., IV
г.
о.
). Enfin, une procédure de décision interprétative sur la question «
Est-il admissible et, dans l’affirmative, sous quelles conditions, de reconnaître le changement légal du sexe lorsque la transsexualité du demandeur est établie
?
» a été initiée le 26 juin 2020 par le président de la CSC, sur proposition d’une formation de la CSC du 27 avril 2020 ayant constaté une divergence de jurisprudence au sein de cette cour, (
определение
№ 86 от 27.04.2020 г. на ВКС по гр. д. № 698/2020 г., IV
г.
о.
). Cette procédure est toujours pendante devant la CSC.
7.
Par une lettre du 17 juin 2022, la requérante informa la Cour qu’elle avait subi en Grèce une intervention chirurgicale de réassignation sexuelle consistant à faire de ses organes génitaux externes masculins des organes féminins.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 8 DE LA CONVENTION
8.
La Cour note d’emblée que l’article 8 trouve à s’appliquer en l’espèce (
Y.T. c. Bulgarie
, n
o
41701/16, §§ 38-39, 9 juillet 2020, avec les références qui s’y trouvent citées).
9.
Elle constate ensuite qu’il convient de rejeter l’exception de non-épuisement des voies de recours internes soulevée par le Gouvernement. Celui-ci plaide, premièrement, que la requérante aurait dû formuler une demande de dommages et intérêts sur le fondement de l’article 2c, alinéa 1, point 2 de la loi sur la responsabilité de l’État et des communes pour dommages, qui prévoit une action en réparation pour les dommages causés par des violations graves au droit de l’Union européenne. La Cour observe que la requérante se plaint, sur le terrain de l’article 8 de la Convention, du refus des autorités bulgares de reconnaître juridiquement son changement de sexe. Or le Gouvernement, qui a formulé en termes vagues cette branche de l’exception, n’a pas précisé s’il existait des dispositions du droit de l’Union européenne dont cette situation aurait emporté violation. La Cour estime dès lors que la requérante n’était pas tenue d’utiliser le recours suggéré. Le Gouvernement soutient, deuxièmement, que la requérante aurait pu obtenir le redressement de ses griefs en engageant la procédure prévue par la loi sur la protection contre la discrimination. Or la requérante n’a pas invoqué devant la Cour l’article 14 de la Convention. Il ne peut donc pas lui être reproché de ne pas avoir exercé cette voie de droit. La Cour rejette dès lors l’exception de non-épuisement du Gouvernement.
10.
Constatant que ce grief n’est pas manifestement mal fondé ni irrecevable pour un autre motif visé à l’article 35 de la Convention, la Cour le déclare recevable.
11.
La Cour juge approprié d’examiner les allégations liées au refus de reconnaissance du changement de sexe de la requérante sous l’angle des obligations positives qu’a l’État de garantir le respect de l’identité sexuelle des individus (
Y.T. c. Bulgarie
, précité, § 61, avec les références qui s’y trouvent citées).
12.
Les principes généraux applicables à l’appréciation des obligations positives de l’État en la matière ont été résumés dans l’arrêt
Hämäläinen
c.
Finlande
[GC], n
o
37359/09, §§ 65-67, CEDH 2014, avec les références citées). Par ailleurs, dans l’arrêt
Y.T. c. Bulgarie
(précité), la Cour a conclu qu’en refusant de reconnaître légalement la réassignation de sexe du requérant sans avancer pour cela de motivation suffisante et pertinente et sans expliquer pourquoi dans d’autres affaires jugées par des tribunaux nationaux une telle réassignation avait été reconnue, les autorités internes avaient porté une atteinte injustifiée au droit du requérant au respect de sa vie privée (arrêt
précité, §§ 69-74).
13
.
Tout comme dans l’affaire
Y.T. c. Bulgarie
(précitée), la question principale qui se pose en l’espèce est celle de savoir si, compte tenu de la marge d’appréciation dont elle disposait, la Bulgarie a ménagé un juste équilibre dans la mise en balance de l’intérêt général avec l’intérêt privé qu’avait la requérante à obtenir la modification de son état civil. À cet égard, la Cour observe que, même s’il ressort des affirmations de la requérante comme du raisonnement des juridictions internes que la législation applicable ne permettait pas le changement de sexe (paragraphes 1, 3 et 4 ci-dessus), le cadre légal tel qu’il existait et qu’il a été appliqué en l’espèce a permis à l’intéressée d’introduire et de faire examiner sa demande en ce sens (pour un exposé du droit interne applicable, voir
Y.T. c. Bulgarie
, précité, §§ 15-18 et
24-30, ainsi que paragraphe 6 ci-dessus 66). Elle est donc appelée à déterminer si le refus de la part des juridictions internes de faire droit à la demande de la requérante visant la modification de son état civil a constitué une atteinte disproportionnée au droit de l’intéressée au respect de sa vie privée.
14.
Elle note que les juridictions internes ont constaté que le sexe revendiqué de la requérante ne correspondait pas à son sexe biologique (paragraphes 3 et 4 ci-dessus). Le tribunal régional a toutefois refusé, dans sa décision définitive infirmant la décision de première instance, d’autoriser la modification de l’état civil de l’intéressée. La Cour rappelle que la préservation du principe de l’indisponibilité de l’état des personnes, de la garantie de la fiabilité et de la cohérence de l’état civil et, plus largement, de l’exigence de sécurité juridique relève de l’intérêt général et justifie la mise en place de procédures rigoureuses dans le but notamment de vérifier les motivations profondes d’une demande de changement légal d’identité (voir,
mutatis mutandis
,
A.P., Garçon et Nicot c. France
, n
os
79885/12 et 2 autres, § 142, 6 avril 2017,
S.V. c. Italie
, n
o
55216/08, § 69, 11 octobre 2018, et
Y.T.
c.
Bulgarie
, précité, § 70).
15
.
La Cour observe que le tribunal de district a fait droit à la demande de la requérante à la suite d’une analyse de sa situation individuelle et de ses motivations, en appliquant le droit interne à la lumière de l’article 8 de la Convention (paragraphe 3 ci-dessus), ce qui semble correspondre à une pratique répandue parmi les juridictions de première et de deuxième instance (
Y.T. c. Bulgarie
, précité, §§ 24-30). Elle constate néanmoins que, lorsque le tribunal régional a annulé cette décision et rejeté les prétentions de la requérante, il n’a accordé aucun poids aux motivations de l’intéressée
: il a simplement estimé que l’on ne pouvait pas considérer juridiquement qu’une personne fut du sexe opposé à celui dont elle présentait les caractéristiques physiologiques à la naissance, que l’aspiration socio
‑
psychologique d’un individu ne pouvait à elle seule motiver une modification de l’état civil, et que le droit interne ne permettait pas d’interpréter la notion de sexe autrement que comme un état biologique constaté à la naissance (paragraphe 4 ci
‑
dessus). Ainsi, tout en constatant, sur la base des certificats médicaux, que la requérante s’était engagée dans un parcours de transition sexuelle modifiant son apparence physique et qu’elle se définissait comme une personne de sexe féminin depuis plusieurs années, il a estimé en substance que l’intérêt général exigeait de ne pas permettre le changement juridique du sexe (paragraphe 4 ci-dessus). Il n’a nullement développé son raisonnement quant à la nature exacte de cet intérêt général, mais s’est borné à invoquer la base légale existante et les traditions chrétiennes bulgares. Il n’a pas véritablement mis en balance, dans le respect de la marge d’appréciation dont jouissent les autorités nationales, l’intérêt général d’une part, et le droit de la requérante à la reconnaissance de son identité sexuelle d’autre part. Dans ces conditions, la Cour ne peut conclure qu’il ait justifié par des raisons solides d’intérêt général son refus de mettre en adéquation les données pertinentes des registres civils avec l’état féminin éprouvé par la requérante.
16.
La Cour relève que la CSC a déclaré le pourvoi de la requérante non admissible, estimant que le refus du tribunal régional était conforme à sa jurisprudence récente, s’appuyant notamment sur une seule décision adoptée en 2019 et affirmant l’impossibilité de modifier juridiquement le sexe d’une personne (paragraphe 5 ci-dessus). Toutefois, il apparaît à la Cour que la CSC a rendu au moins cinq décisions allant dans le sens de la reconnaissance juridique de la réassignation sexuelle, dont trois sont postérieures à celle citée par la CSC (paragraphes 5 et 6 ci-dessus). Par la suite, la CSC a relevé l’incohérence dans ses propres décisions et a ouvert une procédure de décision interprétative le 27 avril 2020, soit quatorze jours seulement après la décision de non admission du pourvoi rendue en l’espèce (paragraphe 6 ci
‑
dessus). La Cour note ainsi que la CSC a pris sa décision à l’égard de l’intéressée dans un climat de jurisprudence divergente au sein de cette haute juridiction et que la requérante peut légitimement prétendre pâtir de cette situation. La Cour remarque par ailleurs que, formulant une
obiter dicta
qui parait contredire sa propre conclusion de non admission du pourvoi de l’intéressée, la CSC a indiqué que même si celui-ci devait être examiné, la modification physiologique de ses caractéristiques sexuelles n’était pas acquise de manière définitive et objective et que la reconnaissance juridique du changement de son sexe était donc prématurée (paragraphe 5 ci-dessus). Cependant, cette observation de la CSC n’apporte pas non plus une analyse de la situation individuelle de la requérante et, en tout état de cause, elle semble outrepasser ses compétences dans la procédure d’admission du pourvoi qui n’a pas pour objet d’examiner les circonstances factuelles, ni les preuves concrètes de l’espèce. Partant, cette observation de la CSC n’ayant pas été décisive en l’espèce et n’ayant pas permis l’examen de l’affaire en cassation, elle ne change en rien l’analyse qui précède (paragraphes 13-15 ci
‑
dessus) et la Cour n’estime pas nécessaire de s’y pencher plus avant.
17.
L’absence de mise en balance des intérêts individuels de la requérante avec l’intérêt public, dans un contexte de pratique divergente de la haute juridiction bulgare démontre, à l’instar de l’affaire
Y.T. c. Bulgarie
, précitée, une rigidité de raisonnement sur la reconnaissance de l’identité sexuelle. En l’espèce, cette rigidité a placé la requérante, pendant une période déraisonnable et continue, dans une situation perturbante lui inspirant inutilement des sentiments de vulnérabilité, d’humiliation et d’anxiété (voir,
mutatis mutandis
,
Christine Goodwin
c. Royaume-Uni
[GC], n
o
28957/95, §§
77
‑
78, CEDH 2002-VI, et
Y.T. c. Bulgarie
, précité, § 72).
18.
La Cour note, par ailleurs, que la procédure de décision interprétative dans le domaine du changement légal du sexe est toujours pendante devant la CSC (paragraphe 6 ci-dessus). Elle rappelle à cet égard la nécessité de se référer aux recommandations émises par des organes internationaux, notamment le Comité des Ministres et l’Assemblée parlementaire du Conseil de l’Europe, ainsi que le Haut-Commissaire des Nations unies aux droits de l’homme, sur des mesures visant à combattre la discrimination fondée sur l’orientation sexuelle ou l’identité de sexe, parmi lesquelles se trouve la recommandation faite aux États visant à permettre le changement de nom et de sexe dans les documents officiels de manière rapide, transparente et accessible (
Y.T. c. Bulgarie
, précité, § 73).
19.
Ces éléments suffisent pour conclure qu’en refusant de reconnaître juridiquement le sexe revendiqué de la requérante sans avancer pour cela de motivation suffisante et pertinente, le tribunal régional a porté une atteinte injustifiée au droit de l’intéressée au respect de sa vie privée.
20.
Partant, il y a eu violation de l’article 8 de la Convention.
APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
21.
La requérante demande 10
000 euros (EUR) au titre du dommage moral qu’elle estime avoir subi et 4
928,64 EUR au titre des frais et dépens qu’elle dit avoir engagés devant la Cour.
22.
Le Gouvernement estime ces prétentions excessives.
23.
La Cour octroie à la requérante 7
500 EUR pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt.
24.
Compte tenu des documents en sa possession et de sa jurisprudence, elle juge raisonnable d’allouer à la requérante la somme de 3
000 EUR tous frais confondus pour la procédure menée devant elle, plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt. Conformément à la demande de la requérante, ce montant sera à verser sur le compte bancaire du cabinet d’avocats Ekimdzhiev et partenaires, à l’exception de 613,55 EUR à verser directement à la requérante.
Déclare
la requête recevable
;
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 8 de la Convention
;
Dit
,
a)
que l’État défendeur doit verser à la requérante, dans un délai de trois mois, les sommes suivantes, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur
au taux applicable à la date du règlement
:
7
500 EUR (sept mille cinq cents euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt, pour dommage moral
;
3
000 EUR (trois mille euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme par la requérante à titre d’impôt, pour frais et dépens, dont 613,55 EUR (six cent treize euros et cinquante-cinq centimes) à verser directement sur le compte bancaire de la requérante et le reste, soit 2
386,45 EUR (deux mille trois cent quatre
‑
vingt-six euros et quarante-cinq centimes), à verser sur le compte bancaire du cabinet d’avocats Ekimdzhiev et partenaires
;
b)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.
Rejette
le surplus de la demande de satisfaction équitable.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 27 septembre 2022, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Ludmila Milanova
Iulia Antoanella Motoc
Greffière adjointe f.f.
Présidente