P.H. c. BULGARIE

Publicată pe 19 aprilie 2021 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 46509/20 P.H. împotriva Bulgariei introdusă la 13 octombrie 2020 comunicată la 29 martie 2021 CEA MAI MULT DE LA LEFFAR Reclamantul este o persoană transgenă, care este recunoscută în mod civil ca fiind de sex masculin. El expune că și-a dat seama încă de la vârsta sa de vârstă fragedă că sexul său psihologic era feminin și nu corespundea cu sexul său anatomic. Instanța se referă la o astfel de recunoaștere juridică a sexului la care consideră că face parte și la înscrierea unei astfel de recunoașteri în registrele de stare civilă. În special, după ce a fost supus unor tratamente hormonale în scopul schimbării sexului, reclamantul a depus o cerere de modificare a stării sale civile în fața Tribunalului Districtual Gorna Oriahovitsa, declarând că a fost de sex feminin.

Prin hotărârea din 21 februarie 2019, această instanță a acceptat cererea sa. Pe baza recursului la Parchet, Tribunalul Regional din Veliko Tarnovo a anulat hotărârea primei instanțe și a explicat că, deși se stabilise că reclamantul prezenta autodeterminare psihologică a sexului feminin, legislația aplicabilă nu permitea schimbarea solicitată, în măsura în care noțiunea de sex Într-o decizie din 13 aprilie 2020, Curtea Supremă de Casație a respins recursul în casarea reclamantului, făcând astfel definitivă hotărârea instanței regionale. În lipsa unei reglementări legislative privind schimbarea sexului și refuzul instanței regionale de a recunoaște reasignarea sexului reclamantului, acestea aduc atingere dreptului său la respectarea vieții private în sensul articolului 8 din convenție (a se vedea Christine Goodwin c. Regatul Unit [GC], nr 28957/95, CEDH 2002 VI, A.P., Băiat și Nicot c. Franța, 79885/12 și alte 2, 6 aprilie 2017 și Y.T.

Bulgaria, n 41701/16, 9 iulie 2020)?

Publiée le 19 avril 2021

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 46509/20 P.H. contre la Bulgarie introduite le 13 octobre 2020 communiquée le 29 mars 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant est une personne transgenre qui est civilement reconnue comme étant de sexe masculin. Il expose avoir pris conscience dès son jeune âge que son sexe psychologique était féminin et ne correspondait pas à son sexe anatomique. La requête concerne l’impossibilité pour lui d’obtenir la reconnaissance juridique du sexe auquel il estime appartenir et l’inscription d’une telle reconnaissance sur les registres d’état civil. En particulier, après avoir subi des traitements hormonaux à des fins de changement de sexe, le requérant introduisit une demande de modification de son état civil devant le tribunal de district de Gorna Oriahovitsa, alléguant qu’il était de sexe féminin. Par un jugement du 21 février 2019, ce tribunal fit droit à sa demande.

Sur recours du parquet, le tribunal régional de Veliko Tarnovo annula le jugement de la première instance. Il expliqua que même s’il était établi que le requérant présentait une autodétermination psychologique du sexe féminin, la législation applicable ne permettait pas le changement demandé, dans la mesure où la notion de « sexe » reposait sur un état biologique constaté à la naissance et qui ne connaissait pas de modification au cours de la vie de l’individu. Par une décision en date du 13 avril 2020, la Cour suprême de cassation rejeta le pourvoi en cassation du requérant, rendant ainsi définitif le jugement du tribunal régional.

QUESTION AUX PARTIES

L’absence alléguée d’une réglementation législative en matière de changement de sexe et le refus du tribunal régional de reconnaître la réassignation du sexe du requérant, portent-ils atteinte à son droit au respect de sa vie privée au sens de l’article 8 de la Convention (voir Christine Goodwin c. Royaume-Uni [GC], n o 28957/95, CEDH 2002 ‑ VI, A.P., Garçon et Nicot c. France , n os 79885/12 et 2 autres, 6 avril 2017, et Y.T. c. Bulgarie , n o 41701/16, 9 juillet 2020) ?