Publicat la 21 iulie 2025 SECȚIUNEA 3 Cereri n 35066/23 și 2789/24 I.N.I. împotriva Bulgariei și P.H. împotriva Bulgariei introduse la 19 septembrie 2023 și, respectiv, la 20 septembrie 2024 comunicate la 2 iulie 2025 OBIECTUL AFACERILOR Cererile se referă la refuzul autorităților bulgare de a recunoaște din punct de vedere juridic schimbarea de sex a două persoane transgenre, recunoscute din punct de vedere civil de sex masculin, cum ar fi cele din certificatul lor de naștere. Recurenta în cauza 35066/23 I.N.I. c. Bulgaria expune faptul că și-a dat seama încă de la începutul vârstei sale adolescente că sexul ei psihologic era feminin și nu corespundea cu sexul ei anatomic; ea se plângea, pe terenul articolului 8, de recunoașterea juridică a sexului pe care îl considera parte și pentru care inițiase terapii medicale. În special, după ce a fost supusă unor tratamente hormonale în scopuri de conversie a sexului, în străinătate, persoana respectivă a depus o cerere de modificare a stării sale civile, în special în ceea ce privește mențiunile numelui, prenumelui și sexului, în fața tribunalului de district, prin care se declara că era de sex feminin. La 20 decembrie 2021, tribunalul regional a confirmat această decizie. Aceste instanțe au concluzionat că nu se putea constata că terapia hormonală a condus la convertirea sexuală completă la reclamantă printr-o decizie din 1 martie 2021. În iunie 2023, Curtea Supremă de Casație a declarat recursul în casarea recurentei neacceptate, notând că, în conformitate cu o decizie a Curții Constituționale din 26 octombrie 2021, noțiunea de "de sex" trebuia să fie ascultată numai în sensul său biologic. februarie 2023, fie în cursul procedurii desfășurate de recurentă, la o adunare plenară a camerelor civile ale Curții Supreme de Casație, a adoptat o decizie interpretativă obligatorie pentru instanțe, potrivit căreia dreptul bulgar nu le permite să recunoască modificări în starea civilă a reclamanților care pun în evidență un argument de transsexualitate. Potrivit motivelor acestei decizii interpretative, nici Convenția europeană a drepturilor omului, nici dreptul Uniunii Europene, au obligat instanțele să citească altfel legislația națională. P.H.c. Bulgaria este a doua reclamantă în fața Curții. În prima sa cauză, prin hotărârea P.H.c. Bulgaria , Curtea a constatat o încălcare a articolului 8 din Convenție, întrucât refuzul autorităților de a recunoaște în mod legal sexul revendicat al reclamantei nu a fost întemeiat pe o motivare suficientă și pertinentă, astfel încât să aducă o atingere nejustificată dreptului la dreptul ui ui ui ă la respectarea vieții sale private P.H. c. Bulgaria [comitet], n 46509/20, § 11-20, 27 septembrie 2022]. Ulterior, recurenta a solicitat redeschiderea procedurii interne pe baza încălcării articolului 8 constatat în această hotărâre. Prin decizia din 2 februarie 2024, Curtea Supremă de Casație a anulat decizia definitivă a Tribunalului Regional în litigiu din 12 iulie 2019 și a retrimis cauza pentru o nouă examinare la aceeași instanță. printr-o decizie definitivă din 20 iulie 2019 mai 2024, Tribunalul a anulat din nou decizia Tribunalului de District din 21 februarie 2019 de autorizare a modificării registrelor electronice ale datelor personale ale recurentei referitoare la sex (P.H.c. Bulgaria Tribunalul Regional a considerat că resentimentele personale ale recurentei nu afectează determinarea juridică a sexului său, întrucât acesta nu poate fi considerat altfel decât o categorie biologică. Recurenta din cadrul articolului 8 din Convenție, singur și combinat cu art. 13 pentru a se plânge de faptul că, timp de mai mult de șase ani, persoana în cauză a obținut recunoașterea juridică a schimbării sexului său din cauza statului de drept intern și a lipsei unei căi de atac efective în această privință, precum și din cauza neexecutării hotărârii Curții din 27 septembrie 2022, în special în legătură cu evenimentele ulterioare circumstanțelor prezentate în prima sa cerere. RĂSPUNSURI LA PĂRȚILE INTERESATE nr. 35066/23 I.N.I. c. Bulgaria În absența unei reglementări legislative privind schimbarea sexului și refuzul instanțelor interne de a recunoaște convertirea sexuală a recurentei, precum și de a-și modifica numele și prenumele, pe motiv că nu a stabilit caracterul complet al conversiei sale sexuale, îi subminează dreptul la respectarea vieții private în sensul articolului 8 din convenție (a se vedea Christine Goodwin c. Regatul Unit [GC], n 28957/95, § 76-93, CEDH 2002-VI, Hämäläinen c. Finlanda ([GC], n 37359/09, §§ 65-67, CEDH 2014), A.P., Băiat și Nicot c. Franța, n 79885/12 și 2 altele, §§ 92-94 și 126-135, 6 aprilie 2017, X c. ex-Republica Iugoslavă a Macedoniei, n 29683/16, § 38, 17 ianuarie 2019, X și Yc. România, n 21416 și 20607/16, § 158-168, 19 ianuarie 2021, § 71-76, 1 decembrie 2022 și R.K. c. Ungaria, nr. 54006/20, § 76, 22 iunie 2023) Cererea nr. 2789/24 P.H. c. Bulgaria În lipsa unei reglementări legislative privind schimbarea sexului, refuzul instanțelor interne de a recunoaște reasignarea sexului recurentei pentru o perioadă mai mare de șase ani, precum și evenimentele care au avut loc după hotărârea Curții pronunțată în favoarea recurentei la 27 septembrie 2022, îi aduc atingere dreptului acesteia la respectarea vieții private în sensul articolului 8 din convenție (a se vedea Christine Goodwin c. Regatul Unit [GC], n 28957/95, § 76-93, CEDH 2002-VI, Hämäläinen c. Finlanda ([GC], n 37359/09, §§ 65-67, CEDH 2014), A.P., Băiat și Nicot c. Franța, n 79885/12 și 2 altele, §§ 92-94 și 126-135, 6 aprilie 2017, X c. ex-Republica Iugoslavă a Macedoniei, n 29683/16, § 38, 17 ianuarie 2019, X și Y c. România, n 2145/96 și 20607/16, § 158-168, 19 ianuarie 2021, A.D. și altele c. Georgia , n 57864/17 și 2 altele, § 71-76, 1 decembrie 2022 și R.K. c. Ungaria , n 54006/20, § 76, 22 iunie 2023) Recurenta avea la dispoziție, în conformitate cu art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula cauza sa de necunoaștere a articolului 8
Publié le 21 juillet 2025
Requêtes n
os
35066/23 et 27890/24
I.N.I. contre la Bulgarie
et P.H. contre la Bulgarie
introduites respectivement
le 19 septembre 2023 et le 20 septembre 2024
communiquées le 2 juillet 2025
Les requêtes concernent le refus des autorités bulgares de reconnaître juridiquement le changement de sexe de deux personnes transgenres, civilement reconnues de sexe masculin, tel qu’inscrit dans leurs actes de naissance.
La requérante dans l’affaire 35066/23
c. Bulgarie
expose avoir pris conscience dès le début de son âge adolescent que son sexe psychologique était féminin et ne correspondait pas à son sexe anatomique. Elle se plaint, sur le terrain de l’article 8, de l’impossibilité d’obtenir la reconnaissance juridique du sexe auquel elle estimait appartenir et pour lequel elle avait entrepris des thérapies médicales.
En particulier, après avoir subi des traitements hormonaux à des fins de conversion de sexe, à l’étranger, l’intéressée introduisit une demande de modification de son état civil, notamment quant aux mentions de ses nom, prénom et sexe, devant le tribunal de district, alléguant qu’elle était de sexe féminin. Par une décision du 1
er
mars 2021, ce tribunal rejeta la demande. Sur recours de la requérante, le 20 décembre 2021, le tribunal régional confirma cette décision. Ces tribunaux conclurent qu’il ne pouvait être constaté que la thérapie hormonale avait conduit à la conversion sexuelle complète chez la requérante. Par une décision du 1
er
juin 2023, la Cour suprême de cassation déclara le pourvoi en cassation de la requérante non admis, notant que, conformément à une décision de la Cour constitutionnelle du 26 octobre 2021, la notion de «
sexe
» devait être entendue uniquement dans son sens biologique. Elle ajouta que, sur le fondement de cette dernière décision, le 20
février 2023, soit au cours de la procédure conduite par la requérante, l’assemblée plénière des chambres civiles de la Cour suprême de cassation, avait adopté une décision interprétative obligatoire pour les tribunaux, selon laquelle le droit bulgare ne leur permettait pas d’admettre des modifications dans l’état civil des demandeurs mettant en avant un argument de transsexualité. Selon les motifs de cette décision interprétative, ni la Convention européenne des droits de l’homme, ni le droit de l’Union européenne, n’obligeaient les juridictions à lire le droit national autrement.
La requête 27890/24
P.H. c. Bulgarie
est la deuxième de cette requérante devant la Cour. Dans sa première affaire, par l’arrêt
P.H. c. Bulgarie
, la Cour a trouvé une violation de l’article 8 de la Convention en ce que le refus des autorités de reconnaître juridiquement le sexe revendiqué de la requérante n’avait pas été fondé sur une motivation suffisante et pertinente, de sorte à porter une atteinte injustifiée au droit de l’intéressée au respect de sa vie privée
(
P.H. c. Bulgarie
[comité], n
o
46509/20
, §§ 11-20, 27 septembre 2022).
Par la suite, la requérante demanda la réouverture de la procédure interne sur le fondement de la violation de l’article 8 constatée dans cet arrêt. Par une décision du 2 février 2024, la Cour suprême de cassation annula la décision définitive du tribunal régional litigieuse du 12 juillet 2019 et renvoya l’affaire pour un nouvel examen à ce même tribunal. Par une décision définitive du 20
mai 2024, ce dernier annula à nouveau la décision du tribunal de district du 21 février 2019, autorisant la modification dans les registres électroniques des données personnelles de la requérante relatives au sexe (
P.H. c. Bulgarie
, précité, § 3), et rejeta au fond les demandes d’apporter cette modification. Le tribunal régional estima que le ressentit personnel de la requérante n’avait pas d’incidence sur la détermination juridique de son sexe, celui-ci ne pouvant être envisagé autrement que comme une catégorie biologique.
La requérante invoque l’article 8 de la Convention, seul et combiné avec l’article 13 pour se plaindre de l’impossibilité persistante, pendant plus de six ans, d’obtenir la reconnaissance juridique du changement de son sexe en raison de l’état du droit national, et de l’absence d’un recours effectif à cet égard, ainsi que du défaut d’exécution de l’arrêt de la Cour du 27 septembre 2022, en lien notamment avec les évènements consécutifs aux circonstances présentées dans sa première requête.
Requête n
o
35066/23
I.N.I. c. Bulgarie
:
L’absence alléguée d’une réglementation législative en matière de changement de sexe et le refus des tribunaux internes de reconnaître la conversion sexuelle de la requérante, ainsi que de modifier ses nom et prénom, au motif qu’elle n’avait pas établi le caractère complet de sa conversion sexuelle, portent-ils atteinte à son droit au respect de sa vie privée au sens de l’article 8 de la Convention (voir
Christine Goodwin c.
Royaume
‑
Uni
[GC], n
o
Hämäläinen c. Finlande
([GC], n
o
A.P., Garçon et
Nicot c. France
, n
os
79885/12 et 2 autres, §§ 92-94 et 126-135, 6 avril 2017,
X c.
l’ex-République yougoslave de Macédoine
, n
o
29683/16, § 38, 17 janvier 2019,
X et Y c. Roumanie
, n
os
2145/16 et 20607/16, §§ 158-168, 19 janvier 2021,
A.D. et autres c. Géorgie
, n
os
57864/17 et 2 autres, §§ 71-76, 1
er
décembre 2022, et
R.K. c. Hongrie
, n
o
54006/20, § 76, 22 juin 2023)
?
Requête n
o
27890/24
P.H. c. Bulgarie
1.
L’absence alléguée d’une réglementation législative en matière de changement de sexe, le refus des juridictions internes de reconnaître la réassignation du sexe de la requérante pendant une durée dépassant six ans, et les évènements survenus après l’arrêt de la Cour rendu en faveur de la requérante le 27 septembre 2022, portent-ils atteinte à son droit au respect de sa vie privée au sens de l’article 8 de la Convention (voir
Christine Goodwin c. Royaume-Uni
[GC], n
o
Hämäläinen c. Finlande
([GC], n
o
A.P., Garçon et
Nicot c. France
, n
os
79885/12 et 2 autres, §§ 92-94 et 126-135, 6 avril 2017,
X c.
l’ex-République yougoslave de Macédoine
, n
o
29683/16, § 38, 17 janvier 2019,
X et Y c. Roumanie
, n
os
2145/16 et 20607/16, §§ 158-168, 19 janvier 2021,
A.D. et autres c. Géorgie
, n
os
57864/17 et 2 autres, §§ 71-76, 1
er
décembre 2022, et
R.K. c. Hongrie
, n
o
54006/20, § 76, 22 juin 2023)
?
2.
La requérante avait-elle à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel elle aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 8
?