CASE OF DANILEȚ v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF DANILEȚ v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2024)

Tradus

ș

i revizuit de IER

(

http://ier.gov.r

o

)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A PATRA

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 16915/21)

HOTĂRÂRE

Art. 10 • Libertatea de exprimare • Sancțiune disciplinară pronunțată de

Consiliul Superior al Magistraturii împotriva unui judecător care a publicat

două mesaje pe pagina sa de Facebook • Hotărârile instanțelor naționale

pronunțate în absența punerii în balanță a intereselor concurente aflate în joc

conform criteriilor enunțate în jurisprudența Curții Europene • Existența unei

atingeri insuficient demonstrate la demnitatea și la onoarea profesiei de

magistrat • Motive care nu sunt relevante și suficient

e

Întocmit de Grefă. Nu obligă Curtea

.

STRASBOURG

20 februarie 2024

Hotărârea va deveni definitivă în condițiile prevăzute la art.

44 §

2 din Convenție.

Poate suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

În cauza Danileț împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într

-o

cameră compusă din:

Gabriele Kucsko

-

Stadlmayer,

președinte

,

Tim Eicke,

Faris Vehabović

,

Armen Harutyunyan,

Ana Maria Guerra Martins,

Anne Louise Bormann,

Sebastian Rădulețu,

judecători

,

și Ilse Freiwirth,

grefier de secție

,

Având în vedere cererea (nr. 16915/21) îndreptată împotriva României,

prin care un resortisant al acestui stat, dl Vasilică

-

Cristi Danileț

(„reclamantul“) a sesizat Curtea la 18 martie 2021 în temeiul art. 34 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(„Convenția“),

Având în vedere decizia de a aduce la cunoștința guvernului român

(„Guvernul”) capetele de cerere privind pretinsa atingere adusă libertății de

exprimare a reclamantului și reputației sale profesionale,

Având în vedere observațiile comunicate de Guvern și cele comunicate în

replică de reclamant, precum și comentariile primite de la asociația „Forumul

Judecătorilor din România”, pe care președintele secției a autorizat

-

o să

intervină în calitate de terț intervenient

,

După ce a deliberat în camera de consiliu, la 4 iulie și 17 octombrie 2023

și la 16 ianuarie 2024,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dat

ă:

INTRODUCER

E

1.

Cererea privește consecințele unei sancțiuni disciplinare pronunțate de

Consiliul Superior al Magistraturii împotriva unui judecător care a publicat

două mesaje pe pagina sa de Facebook (art. 10 din Convenție). De asemenea,

privește o pretinsă atingere adusă reputației profesionale a persoanei în cauză

(art. 8 din Convenție).

ÎN FAPT

2.

Reclamantul s

-

a născut în 1975 și locuiește la Cluj

-Na

poca. A fost

reprezentat de N. Popescu, avocat.

3

.

Guvernul a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna O. Ezer,

din cadrul Ministerului Afacerilor Externe

.

1

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

I.

MESAJELE PUBLICATE DE RECLAMANT

4

.

La momentul faptelor, reclamantul era judecător la Tribunalul Cluj.

Era

cunoscut ca participant activ la dezbaterile privind democrația, statul de drept

și justiția și beneficia de o mare notorietate la nivel național în calitate de fost

membru al Consiliului Superior al Magistraturii (denumit în continuare

„CSM”), fost vicepreședinte al unei instanțe, fost consilier al ministrului

justiției, membru fondator a două organizațiile neguvernamentale activând în

domeniul democrației și al justiției și autor al mai multor articole pe teme

juridice.

5

.

La 9 ianuarie 2019, reclamantul a publicat pe pagina sa de Facebook

mesajul următor:

„Poate că cineva remarcă totuși succesiunea atacurilor, destructurărilor și

decredibilizărilor l

a ad

resa următoarelor instituții: Direcția Generală de Informații și

Protecție Internă, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Protecț

ie și Pază, Poliția,

Direcția Națională Anticorupție, Jandarmeria, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Înalta Curte de Casație și Justiție, Armata. Nu par întâmplătoare după

declararea sus și tare a «abuzurilor instituțiilor de forță». Știm cu toții ce ar însemna

lipsirea de eficiență sau, mai rău, preluarea controlului politic asupra acestor instituți

i:

servicii, poliție, justiție, armată? Și, apropo de Armată: oare s

-

a aplecat cineva asupra

dispozițiilor art. 118 alin. (1) din Constituție potrivit cărora «Armata este subordonată

exclusiv voinței poporului pentru garantarea [...] democrației constituționale»? Ce ar fi

dacă într

-

o zi am vedea armata pe stradă păzind... democrația, că tot am văzut azi că e

in scădere coeficientul?!

Nu v-

ar surprinde să realizați ca ar fi constituțional!? Eu cred

că nu vedem pădurea din cauza copacilor [...]

.

”

6

.

La 10 ianuarie 2019, reclamantul a publicat, tot pe pagina sa de

Facebook, un hiperlink spre un articol de presă intitulat „Semnalul de alar

mă

al unui procuror: E un risc enorm să trăiești în Romania în momentul de față.

S-a

trecut linia roșie în justiție”, articol care a fost publicat pe un site național

de informații. Într

-

o discuție care făcuse obiectul articolului în cauză,

procurorul C.S. și

-

a exprimat punctul de vedere cu privire la gestionarea

cauzelor penale asigurată de Ministerul Public și la dificultățile întâmpinate

de procurori în instrumentarea dosarelor care le erau repartizate. Al doilea

mesaj publicat de reclamant a fost însoțit de comentariul următor:

„lată, ăsta procuror cu sânge în instalație: vorbește deschis despre infractori periculoși

în libertate, despre ideile proaste ale guvernanților în modificarea legilor justiției, despre

linșajele împotriva magistraților!”

7

.

Primul mesaj (

supra,

pct.

5)

a fost reluat și comentat în ziua următoare

de o parte a mijloacelor naționale de informare în masă.

8

.

Și al doilea mesaj (

supra,

pct

. 6)

a făcut obiectul mai multor comentarii.

9

.

La 10 ianuarie 2019, un purtător de cuvânt al Inspecției Judiciare l

-a

informat pe inspectoru

l

-

șef L.N. despre conținutul celor două mesaje ale

reclamantului. În aceeași zi, Inspecția Judiciară s

-

a sesizat din oficiu în cadrul

unei acțiuni disciplinare

.

2

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

II.

CERCETAREA DISCIPLINARĂ ÎN FAȚA INSPECȚIEI JUDICIARE

10.

La 17 ianuarie 2019, Inspecția Judiciară a declanșat cercetarea

disciplinară față de reclamant pentru atingere adusă onoarei și prestigiului

justiției [art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor

–

infra,

pct.

28]

. Un inspector judiciar a analizat conținutul

primului mesaj al reclamantului (

supra,

pct

. 5)

. A constatat că acest mesaj a

fost reluat și comentat de unsprezece media diferite și că persoana în cauză

sugera că, pentru a apăra democrația, intervenția armatei ar fi o soluție în

conformitate cu Convenția. În ceea ce privește cel de

-

al doilea mesaj (

supra

,

pct

. 6)

, inspectorul judiciar a menționat că reclamantul, care republicase un

articol de presă, a adăugat comentarii personale, încurajând magistrații să se

exprime public despre aspecte legate de buna funcționare a justiției, criticând

reformele, „linșajele” împotriva magistraților și efectele negative ale

recursului compensatoriu, aderând în același timp la conținutul articolului în

cauză. Inspectorul judiciar a făcut referire la dispozițiile din codul

deontologic al magistraților și a considerat că existau indicii potrivit cărora

reclamantul nu a respectat obligația de rezervă, ceea ce putea aduce atingere

prestigiului justiției.

11.

La 4 februarie 2019, în fața Inspecției Judiciare, reclamantul a

argumentat mai întâi că articolele de presă care reluaseră cele două mesaje

publicate pe pagina sa de Facebook nu ar trebui să fie folosite ca mijloace de

probă, deoarece nu îi erau imputabile. În continuare a reamintit că primul său

mesaj fusese publicat în cadrul desemnării șefului de Stat Major, prin urmare

fără nicio legătură cu activitățile sale judiciare, cu reputația sa profesională

sau cu prestigiul justiției. Cu privire la al doilea său mesaj, a susținut că

exprimarea sprijinului față de procurorul C.S. era un act normal și a confirmat

că în continuare aproba punctul de vedere al acestuia. A solicitat ca Inspecția

Judiciară să obțină declarațiile a doi jurnaliști, a unui lingvist, a unui profesor

de limba română, a unui colonel (pentru a explica în ce mod au înțeles

mesajele aceste persoane), a procurorului C.S. (pentru a verifica dacă acesta

a suferit un prejudiciu în urma publicării mesajului în litigiu), a unei

judecătoare (N.G.), a unui artist și a unui cadru universitar (pentru a depune

mărturie despre nivelul de probitate profesională a reclamantului despre

prestigiul justiției înainte și după cele două publicări în litigiu).

12.

La 5 februarie 2019, Inspecția Judiciară a reținut declarația

judecătoarei N.G., în scopul de a stabili nivelul de probitate profesională a

reclamantului și de prestigiu al justiției înainte și după publicarea mesajelor

în litigiu, și a respins celelalte declarații pe motiv că acestea nu erau relevante

pentru obiectul litigiului. Judecătoarea N.G., care afirmase că nu a acordat

prea multă atenție modului în care presa a prezentat afirmațiile reclamantului,

a declarat că primul mesaj în litigiu este inofensiv. Ea a afirmat despre

reclamant că era un „activist, un luptător, un om hotărât”, care posta des.

Despre al doilea mesaj a afirmat că nu îl citise. Cu privire la prestigiul justiț

iei

3

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

înainte și după publicarea primului mesaj, a afirmat că nu a depistat nicio

modificare și a precizat că acest mesaj nu apăruse pe prima pagină în presa

națională.

1

3

.

La 12 februarie 2019, reclamantul a fost audiat de un inspector judici

ar.

El a declarat că din 2003 avea obiceiul de a comunica în mass

-

media prin

emisiuni de televiziune și din 2011 prin publicarea zilnică de mesaje pe contul

său de Facebook, la care numărul de abonați se ridica la aproximativ 50 000.

A explicat că primul mesaj se înscria în cadrul dezbaterilor suscitate de

desemnarea șefului de Stat Major al armatei și avea ca scop atragerea atenției

cititorilor asupra unui subiect foarte important. Într

-

adevăr, a adăugat că,

potrivit Constituției, armata îndeplinea și rolul de garant al democrației și că,

în consecință, faptul de a avea un conducător al armatei numit pe criterii

politice putea să aibă repercusiuni asupra vieții cetățenilor. Astfel a făcut

trimitere la evenimentele istorice care au avut loc în timpul Revoluției din

invitație la încălcarea legii, ci pur și simplu despre reamintirea dispozițiilor

legale în materie. A adăugat că mesajul nu avea nicio legătură cu activitatea

sa de judecător, dar că se afla în centrul îngrijorărilor sale de cetățean. În

opinia sa, nu putea fi criticat pentru faptul că anumiți jurnaliști au ignorat

mesajul pe care voia să

-

l transmită, iar cetățenii erau liberi să scrie comentarii

pe pagina sa de Facebook. Despre al doilea mesaj, reclamantul a confirmat că

milita pentru independența justiției și că sprijinea orice inițiativă în această

privință. În opinia sa, conform libertății de exprimare, era liber să publice

mesaje pe pagina sa de Facebook, întrucât nu comenta cauze pendinte ori

hotărâri judecătorești și nici nu ataca alți magistrați. În sfârșit, a solicitat

audierea mai multor persoane (magistrați, jurnaliști, studenți, profesori) care

îl cunoșteau și care puteau depune mărturie despre probitatea sa profesional

ă

și despre imaginea justiției. Inspecția judiciară a audiat cinci judecători și un

grefier și a respins celelalte solicitări de probe formulate de reclamant.

Majoritatea celor audiați au descris persoana în cauză ca fiind un judecător

onest, foarte activ în domeniul educației juridice a tinerilor și cu luări

personale de poziție publice just

e.

1

4

.

La 20 februarie 2019, Inspecția Judiciară a decis să admită sesizarea

din oficiu pentru atingere adusă onoarei și prestigiului justiției [art. 99 lit. a)

din Legea nr. 303/2004

–

infra,

pct

. 28]

, să exercite acțiunea disciplinară și

astfel să sesizeze Secția pentru judecători în materie disciplinară a CS

M.

III.

SANCȚIUNEA DISCIPLINARĂ APLICATĂ RECLAMANTULUI DE

SECȚIA PENTRU JUDECĂTORI ÎN MATERIE DISCIPLINARĂ A

CSM

1

5

.

La 16 aprilie 2019, Secția pentru judecători în materie disciplinară a

CSM, în complet de nouă judecători, a constatat absența reclamantului, a

considerat că nu mai era necesar să audieze din nou martorii, a luat act de

4

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

observațiile prezentate de Inspecția Judiciară și a amânat pronunțarea deciziei

pentru 7 mai 2019.

1

6

.

Prin hotărârea din 7 mai 2019, secția disciplinară a admis cu

majoritatea voturilor acțiunea disciplinară. A constatat că reclamantul

săvârșise abaterea disciplinară prevăzută la art. 99 lit. a) din Legea nr.

303/2004, și, în temeiul art. 100 lit. b) din aceeași lege (

infra,

pct.

28),

a

dispus diminuarea indemnizației reclamantului cu 5% timp de două luni.

Pentru a ajunge la această concluzie, secția disciplinară a observat, mai întâi,

că un ziar online a publicat primul mesaj al reclamantului (

supra,

pct

. 5)

și că

ulterior mai multe media au publicat, la rândul lor, articole de presă despre

acest mesaj. A constatat, în continuare, că persoana în cauză a publicat pe

pagina sa de Facebook un al doilea mesaj referitor la un articol în care se

relata un interviu acordat de procurorul C.S., însoțit de un comentariu

formulat de reclamant (

supra,

pct

. 6

).

A considerat că persoana în cauză a

încălcat normele de conduită impuse în general magistraților și a adus un

prejudiciu întregului sistem judiciar.

1

7

.

Secția disciplinară a reamintit că judecătorii au obligația de a nu aduce

atingere demnității funcției lor sau imparțialității și independenței justiției, de

da dovadă de reținere ori de câte ori autoritatea și imparțialitatea puterii

judecătorești sunt în joc, precum și obligația de a

-

și exprima opiniile într

-

u

n

mod prudent, pentru a evita riscul de a pune în pericol respectul și încrederea

publicului în organele judiciare. Secția disciplinară a citat, în acest sens,

Morissens împotriva Belgiei

(nr. 11389/85, decizia Comisiei din 3 mai 1998,

Decizii și rapoarte 56, p. 127),

Wille împotriva Liechtensteinului

[(MC), nr.

28396/95, CEDO 1999

-

VII], și,

mutatis mutandis

,

Özpınar împotriva Turciei

(nr. 20999/04, pct. 68, 19

octombrie 2010). Aceasta a considerat că, spre

deosebire de situația de fapt reținută de Curte în cauza

Baka împotriva

Ungariei

[(MC), nr. 20261/12, pct. 168

-

176, 23 iunie 2016], modul în care

reclamantul din prezenta cauză și

-

a prezentat punctul de vedere era inadecvat

pentru statutul său de judecător și era de natură să pună la îndoială

credibilitatea instituțiilor statului. A considerat că reclamantul, insinuând că

instituțiile publice erau controlate de politicieni și propunând intervenția

armatei ca soluție posibilă pentru a garanta democrația, a încălcat obligația

de rezervă ce incumbă magistraților. Cu privire la cel de

-

al doilea mesaj în

litigiu, secția disciplinară a reținut fapt că limbajul utilizat, în special expresia

„un procuror cu sânge în instalație” depășește limitele decenței și cele ale

statutului de magistrat.

1

8

.

Secția disciplinară a considerat că, deși modul de exprimare era retoric,

mesajul pe care reclamantul voia să

-

l transmită era clar și ușor de înțeles

pentru cei care îl citiseră și îl comentaseră. Nu era vorba, prin urmare, de

judecăți de valoare, ci de simple afirmații calomnioase, fără argumente, de

natură a repune în discuție credibilitatea instituțiilor statului. Astfel, scopul

demersului reclamantului nu era să lanseze o dezbatere asupra unor aspecte

de interes public sau de importanță majoră pentru sistemul judiciar. Secția

5

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

disciplinară a adăugat că faptul de a fi ales o rețea socială pentru a formula

afirmațiile criticate întăreau dorința reclamantului de a

-

și distribui mesajele

către toți cei care aveau acces la pagina sa de Facebook. Ceea ce de altfel se

confirma prin declarațiile făcute de reclamant în fața Inspecției Judiciare

(

supra,

pct

. 13)

. Secția disciplinară a apreciat că linia de apărare aleasă de

reclamant, în special cea care urmărea să sublinieze luarea sa de poziție ca

simplu cetățean, nu poate exclude răspunderea sa disciplinară din moment ce

magistrații trebuie să dea dovadă de moderație și prudență în exercitarea

libertății lor de exprimare, atât în exercitarea funcției, cât și în viața privată,

pentru a evita o percepție negativă a publicului asupra imparțialității, a

independenței și a prestigiului justiției. A considerat că modul în care

reclamantul a ales să abordeze problema prelungirii mandatului șefului de

Stat Major al armatei și să comenteze interviul procurorului C.S. era de natură

să distrugă echilibrul just dintre dreptul său la libertatea de exprimare și

interesul legitim al unui stat democratic de a veghea ca funcția publică să fie

în conformitate cu scopurile prevăzute la al doilea paragraf al art. 10 din

Convenție. Prin urmare, secția disciplinară a reținut că opiniile exprimate

public de reclamant și în afara atribuțiilor sale profesionale, precum și modul

de a relata evenimentele în cauză, folosind exprimări neconforme și

indecente, erau contrare demnității funcției sale și aduceau atingere

imparțialității și prestigiului justiției.

1

9

.

Cu privire la abaterea disciplinară comisă de reclamant, secția

disciplinară a reținut că persoana în cauză a acceptat că, prin conduita sa

(publicarea mesajelor criticate pe contul său de Facebook, urmărit de

aproximativ 50 000 de persoane

–

supra,

pct.

13)

, încălcase dispozițiile legale

(

infra,

pct

. 28)

și normele sociale privind respectarea valorilor morale unanim

acceptate. A concluzionat, prin urmare, că a existat o abatere disciplinară

indirectă fără intenție care a avut un impact asupra încrederii și a respectului

publicului față de magistrați, precum și asupra prestigiului justiției, deoare

ce

opiniile reclamantului formulate în aceste mesaje fuseseră preluate și

comentate de o bună parte a mijloacelor de informare în masă, generând

ample dezbateri publice. Cu privire la sancțiune, a făcut referire la

prejudicierea relațiilor sociale legate de activitatea judiciară în general,

circumstanțelor reale și personale ale reclamantului, precum și la rolul

educativ și preventiv al demersului disciplinar, și a constatat că mesajele

reclamantului, reluate de mass

-

media, generaseră din partea publicului

suspiciuni cu privire la respectarea obligațiilor legale care revin magistraților.

Ținând seama de gravitatea abaterii disciplinare în cauză, de urmările sale și

de neîncrederea publicului în sistemul judiciar care stăruia de multă vreme,

a

considerat că ar fi fost de preferat în speță să demareze un discurs obiectiv ș

i

moderat asupra disfuncțiilor sistemului judiciar. Toate aceste elemente

justificau aplicarea unei sancțiuni (diminuarea indemnizației reclamantului

cu 5% timp de două luni

–

supra,

pct

. 16)

de natură să atragă atenția persoanei

în cauză asupra eventualelor consecințe ale unei atitudini similare în viitor.

6

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

20.

Subliniind inexistența abaterii disciplinare reținute în sarcina

reclamantului, trei din cei nouă membri ai secției în materie disciplinară au

emis o opinie dizidentă în care explicau că reclamantul exprimase, în primul

său mesaj, o opinie personală pe un subiect de actualitate la momentul

faptelor, și anume problema suspendării judiciare a prelungirii mandatului

șefului de Stat Major al armatei, suspendare inițial admisă de curtea de apel

și ulterior respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție (în continuare „Îna

lta

Curte”). Cei trei judecători în cauză au considerat că a interzice

de plano

magistraților orice comentariu critic cu privire la aspecte de interes general

înseamnă limitarea excesivă a libertății lor de exprimare. Cât despre cel de

-

al

doilea mesaj în litigiu, au considerat că, publicând un comentariu în urma

articolului cu privire la procurorul C.S. (articol care, de altfel, generase

dezbateri pe un forum organizat pentru magistrați), reclamantul nu săvârșise

nicio abatere disciplinară și că nu fusese adusă nicio atingere onoarei și

prestigiului justiției. În orice caz, după cum reieșea din mărturiile obținute de

Inspecția Judiciară, reclamantul era foarte activ pe rețelele sociale, manifesta

interes față de problemele legate de societatea civilă, fiind implicat în

educația juridică a tinerilor, iar publicațiile sale generaseră o imagine neutră

din punctul de vedere al colegilor săi magistrați (

supra,

pct

.

12

și

13

in fine

).

Cei trei judecători aflați în minoritate au adăugat că reclamantul nu putea fi

criticat pentru interpretările diferite date de mass

-

media mesajelor sale și că

simplul fapt că acesta exprimase o opinie personală pe un subiect de interes

public, fără nicio referire la instanța în care își exercita funcția sau la

magistrați, nu putea duce la concluzia că reclamantul a încălcat obligația de

rezervă. În această privință, judecătorii care au formulat opinii separate s

-au

referit la hotărârea

Baka

(citată anterior, pct. 165). Au apreciat că modul în

care reclamantul se exprimase asupra unui subiect care generase ample

dezbateri publice la momentul faptelor nu era de natură să aducă atingere

independenței, imparțialității și prestigiului justiției. În sfârșit, potrivit celor

trei judecători în cauză, acesta exprimase judecăți de valoare pentru a apăra

statul de drept și nu depăși

se

limitele libertății de exprimare.

IV. CONTESTAREA SANCȚIUNII DISCIPLINARE ÎN FAȚA ÎNALTEI

CURȚ

I

21.

Reclamantul a formulat recurs împotriva sancțiunii disciplinar

e

impus

e.

A denunțat nelegalitatea și netemeinicia acesteia. A amintit mai întâi

că un magistrat putea fi sancționat exclusiv pentru abaterile disciplinare

prevăzute la art. 99 din Legea nr. 303/2004 (

infra,

pct.

28)

și a contestat

hotărârea secției disciplinare întemeiată pe nerespectarea normelor de

conduită, care nu mai puteau, potrivit acestuia, să se afle la originea unei

sancțiuni disciplinare în cazul său, mai cu seamă după modificările legislative

survenite în 2005. În continuare, a criticat aprecierile vagi și lipsite de

exemple concrete ale secției disciplinar

e

cu privire la caracterul criticabil al

7

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

expresiilor pe care le utilizase. A reamintit că nu existase nicio dezbatere în

urma publicării primului său mesaj, dar că unele mass

-

media obișnuite să

critice sistemul judiciar au reinterpretat, cu rea

-

credință, observațiile sale. A

susținut că scopul mesajului său era acela de a exprima necesitatea ca armat

a

să fie ținută în afara oricărei influențe politice pentru a evita eventuala

utilizare a acesteia la un moment dat, de către conducători, pentru a „apăra

democrația”. Potrivit reclamantului, era vorba de un mesaj cuprins în educația

juridică pe care o preda deja de câțiva ani. Nicio probă, nici chiar mărturiile

obținute de Inspecția Judiciară (

supra,

pct

.

12

și

13

in fine

), nu confirmau, în

opinia sa, o eventuală prejudiciere a prestigiului justiției. Potrivit acestuia,

obligația de rezervă privea doar funcția sa de judecător, precum și cauzele

pendinte pe care le examina și nu modul de a se implica în viața cetățenil

or.

22.

Cu privire la publicarea celui de

-

al doilea mesaj al său, reclamantul a

confirmat că și

-

a exprimat admirația cu privire la procurorul C.S. și acordul

cu afirmațiile formulate de acesta, care apăra prestigiul justiției și milita în

favoarea separării puterii executive de puterea judecătorească, într

-

o perioadă

în care un mare număr de magistrați protestaseră mai multe luni împotriva

atingerii aduse independenței justiției de către Parlament și Guvern prin

intermediul reformelor legislative. În plus, reclamantul a susținut că

procurorul C.S. nu a fost sancționat niciodată pentru interviul său. În sfârșit,

a afirmat că secția disciplinară a refuzat să

-

i aplice o sancțiune mai puțin

importantă. Acesta a indicat că Inspecția Judiciară nu a sesizat secția

disciplinară cu privire la cel de

-

al doilea mesaj și

s

-

a referit,

mutatis mutandis

,

la o decizie a Curții Constituționale care a declarat neconstituțional un articol

din legea care reglementează profesia de avocat și care caracteriza ca fiind

abateri acțiunile de „natură să aducă atingere bunei imagini a profesiei”,

sintagmă criticată de înalta instanță pentru lipsă de claritate și de precizie. În

fața Înaltei Curți, reclamantul a depus, de asemenea, concluzii scrise.

2

3

.

Prin decizia din 18 mai 2020, Înalta Curte a respins recursul

reclamantului și a confirmat hotărârea disciplinară adoptată la 7 mai 2019

(

supra,

pct

. 16

-

19)

. Examinând legalitatea sancțiunii, Înalta Curte a constatat

că sancțiunea disciplinară a luat în considerare elementele constitutive ale

abaterii disciplinare prevăzute la art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 (

infra,

pct

. 28)

și nu aspectele care țin de codul deontologic și care, spre deosebire

de afirmațiile reclamantului, puteau în orice caz constitui baza unei abateri

disciplinare.

2

4

. Cu privire

la fondul hotărârii disciplinare, Înalta Curte a constatat că

secția disciplinară a analizat faptele prin prisma dreptului la libertatea de

exprimare a reclamantului și a obligației sale de rezervă. A considerat că

obligația, protejată de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 (

infra,

pct

. 28

),

era motivată de principiile generale care reglementează deontologia

profesională (independența, imparțialitatea și integritatea) și le impunea

magistraților moderație și reținere în viața profesională, socială și privată. A

considerat că era imposibil să fie enumerate toate activitățile susceptibile de

8

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

a încălca obligația de rezervă, întrucât magistrații aveau obligația să

-

și

adapteze conduita în funcție de principiile morale și etice general recunoscute

din societate, acționând cu bună

-

credință în orice împrejurare, în mod corect

și cu decență. Deși subliniază cerința de a garanta un echilibru just între

libertatea de exprimare și protejarea autorității justiției, Înalta Curte a

reamintit obligația care le revine magistraților de a se exprima în mod prudent

pentru a păstra dreptul cetățenilor la o justiție independentă, fără influențe

politice, și echilibrată. A considerat că modul în care

s

-

a exprimat reclamantul

(care era inadecvat dat fiind statutul său și care era de natură să pună la

îndoială credibilitatea instituțiilor statului) a prejudiciat echilibrul în cauză.

Mai precis, conform Înaltei Curți, reclamantul sugerase că instituții ale

statului erau controlate de politicieni și invocase astfel posibilitatea ca armata

„să iasă în stradă”; acest lucru însemna, după cum a constatat secția

disciplinară, că persoana în cauză depășise limitele libertății de exprima

re.

Înalta instanță a reținut că, spre deosebire de argumentul reclamantului

potrivit căruia mesajele sale nu avuseseră un ecou important în media (

supra

,

pct

.

2

1

)

, secția disciplinară constatase că mesajele în cauză au făcut obiectul

unor articole de presă apărute în cinci publicații dintre cele mai cunoscute și

că erau de natură a sugera cititorilor o legătură cu evenimente istorice.

2

5

.

În opinia Înaltei Curți, argumentul reclamantului potrivit căruia nicio

referire specifică la cel de

-

al doilea mesaj al său nu apărea în sesizarea făcută

de Inspecția Judiciară (

supra,

pct.

2

2

)

nu era întemeiat deoarece, așa cum

reiese din motivarea hotărârii disciplinare, expresia „un procuror cu sânge î

n

instalație”, folosită de reclamant în mesajul său publicat la 10 ianuarie 2019

(

supra,

pct

. 6)

, depășea cu mult limitele decenței cerute de funcția sa. Înalta

Curte a hotărât că nici secția disciplinară și nici organul judiciar nu erau în

măsură să examineze veridicitatea sau legalitatea celor susținute de reclamant

și, prin urmare, să examineze dacă aceste afirmații aveau sau nu o bază

factuală; era vorba de o opinie personală care contesta credibilitatea

instituțiilor statului (inclusiv sistemul judiciar) și de o expresie care, în cadrul

unui demers public al unui judecător, era necorespunzătoare.

2

6

.

Înalta Curte a validat apoi constatările secției disciplinare cu privire la

intenția indirectă a reclamantului și la modul în care acesta acceptase riscul,

publicând cele două mesaje, de a aduce atingere prestigiului justiției și a

reamintit că noțiunile de „onoare”, „probitate profesională” și „prestigiu al

justiției” au un caracter „complex și dinamic și că nu puteau fi limitate sau

reglementate în mod foarte precis”. Instanța a observat că, în opinia secției

disciplinare, era imposibil așadar să se examineze cele trei noțiuni prin

declarații ale martorilor sau sondaje de opinie, cum dorea reclamantul.

Atitudinea respectivă, contrară conduitei cerute unui magistrat, trebuia să fi

e

examinată din perspectiva documentelor internaționale, legi sau recomandări.

Înalta Curte a reținut, în plus, că secția disciplinară a examinat din punct de

vedere legal toate criteriile relevante (consecințele directe ale faptelor,

atingerea adusă bunei imaginii și prestigiului justiției, conduita

9

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

reclamantului, nerespectarea obligațiilor statutare și folosirea unui limbaj

care depășea limitele decenței și ale probității), înainte de a aplica

reclamantului sancțiunea respectivă. În măsura în care conduita

sa

neadecvată

a fost evidențiată în mod negativ în media și în măsura în care acesta era

cunoscut ca formator de opinie, era imposibil să i se aplice o sancțiune mai

puțin severă. În orice caz, sancțiunea care a fost aplicată reclamantului

reprezenta una dintre cele mai ușoare sancțiuni prevăzute la art. 100 din Le

gea

nr. 303/2004

(

infra,

pct

. 28

).

CADRUL JURIDIC ȘI PRACTICA INTERNE RELEV

ANTE

I.

DREPTUL INTERN

A. Constituția

27

.

Dispozițiile relevante din Constituția României prevăd următoarele

:

Articolul 30

Libertatea de exprimare

„(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea

creațiilor de orice fel [...] sunt inviolabi

le.

[...

]

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, v

iața particulară

a persoanei și nici dreptul la propria imag

ine.”

Articolul 31

Dreptul la informați

e

„(1)

Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate

fi îngrădit.”

Articolul 118

Forțele armate

„(1) Armata este subordonată exclusiv voinței poporului, pentru garantarea

suveranității, a independentei și a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a

democrației constituționale. [...]”

B. Legea

nr. 303/2004

28

.

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor în

vigoare până la 15 decembrie 2022, a fost abrogată și înlocuită cu Legea nr.

303/2022. Dispozițiile relevante din Legea nr.

303/2004, care nu se mai

regăsesc în noua lege, aveau următorul conținut în formularea în vigoare la

momentul faptelor:

10

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Articolul 44

„Pot participa la concursul de promovare pe loc, în gradul profesional imediat

superior, judecătorii și procurorii care au avut calificativul «foarte bine» la ultima

evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele

condiții minime de vechime:

[...]

”

Articolul 99

„Constituie abateri disciplinare:

a) manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului

justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de

serviciu;

[...]

”

Articolul 100

„Sancțiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor și procurorilor, proporțional

cu gravitatea abaterilor, sunt:

a) avertismentul;

b) diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu până la 25% pe o perioadă

de până la un a

n;

c) mutarea disciplinară pentru o perioadă efectivă de la un an la 3 ani la o altă instanță

sau la un alt parchet, chiar de grad imediat infer

ior;

d) suspendarea din funcție pe o perioadă de până la 6

luni;

d

1

) retrogradarea în grad profesional;

e) excluderea din magistratură;

[...]

”

II.

TEXTELE INTERNAȚIONALE ȘI DE DREPT ALE U

NIUNII

EUROPENE

A. Organizația

Națiunilor Unit

e

2

9

.

Principiile de bază privind independența magistraturii au fost adoptate

la Al Șaptelea Congres al Organizației Națiunilor Unite pentru prevenirea

infracțiunilor și tratamentul infractorilor, de la Milano, din 1985. Au fost

aprobate ulterior de Adunarea Generală în rezoluțiile 40/32 din 29 noiembrie

1985 și 40/146 din 13 decembrie 1985. Părțile relevante ale acestora se citesc

astfel:

Libertatea de exprimare și de asociere

„8. În conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, membrii

sistemului judiciar sunt ca și ceilalți cetățeni ce au dreptul la libertate de expresie,

credință, asociere și adunare; aceasta având în vedere că în exercitarea acestor d

repturi,

11

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

judecătorii va trebui să se comporte într

-o

astfel de manieră care să le păstreze

demnitatea funcției și imparțialitatea și independența sistemului judiciar.”

3

0

.

La 24 iunie 2019, Raportorul special ONU privind independența

judecătorilor și a avocaților a înaintat Consiliului pentru Drepturile Omului

raportul său privind libertatea de exprimare, de asociere și de adunare pașnică

a judecătorilor și a procurorilor, atât online, cât și offline. Recomandările

relevante în speță au următorul cuprins:

Libertatea de exprimare

„101. Cu privire la libertatea de exprimare, judecătorii și procurorii ar trebui să țină

seama de responsabilitățile și îndatoririle care le revin în calitate de funcționari și să dea

dovadă de reținere în orice împrejurare în care exprimă un punct de vedere sau o opinie

într

-

un mod care, din perspectiva unui observator rezonabil, ar putea să dăuneze în mod

obiectiv sarcinii lor sau să le compromită independența sau imparțialitatea.

publice. Totuși, aceștia pot, în anumite circumstanțe, să

-

și dea avizul sau să exprime o

opinie cu privire la aspecte politice sensibile, de exemplu atunci când participă la

dezbateri publice despre legi sau politici care pot avea un impact asupra instituțiilor lor.

Dacă democrația și statul de drept sunt amenințate, judecătorii trebuie să se exprime

pentru a apăra ordinea constituțională și restabilirea democrației.”

3

1

.

Principiile de la Bangalore ale deontologiei judiciare (Biroul

Organizației Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate, Viena, 2019)

se citesc astfel în părțile lor relevante

:

„1.6. Judecătorul va manifesta și va promova înalte standarde de conduită judiciară în

scopul de a întări încrederea publicului în corpul judiciar, încredere fundamentală

pentru a menține independența justiției.

[...

]

2.2. Judecătorul se va strădui să adopte o conduită, atât în instanță, cât și în afara

acesteia, care să mențină și să întărească încrederea publicului, a juriștilor și a

justițiabililor în imparțialitatea judecătorului și a corpului judiciar.

[...

]

3.1. Judecătorul trebuie să se asigure că în ochii unui observator rezonabil conduita

sa este ireproșabilă.

3,2. Atitudinea și conduita unui judecător trebuie să reafirme încrederea

publicului în

integritatea corpului judiciar. Justiția nu doar trebuie făcută, trebuie să se și

vadă că s

-a

făcut justiție.

[...

]

4.1 Judecătorul va evita încălcarea regulilor de bună cuviință sau aparența lipsei

acesteia în toate activitățile sale de judecător.

4,2. Aflându

-

se permanent în vizorul public, judecătorul trebuie să accepte, în mod

liber și de bunăvoie, anumite restricții personale care ar părea o povară cetățeanului de

rând. În particular, judecătorul trebuie să aibă o conduită care să fie conformă cu

demnitatea funcției de magistrat.

[...

]

12

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

4.6. Ca orice alt cetățean, judecătorul are dreptul la libertatea de exprimar

e, libertatea

convingerilor, libertatea de asociere și de întrunire, dar își va exercita aceste drepturi

având o conduită conformă cu demnitatea funcției judiciare, ca ș

i

cu imparțialitatea și

independența corpului judiciar.”

3

2

.

Recomandările cu privire la utilizarea social media de către magistrați,

stabilite de Rețeaua Globală de Integritate Judiciară (Biroul ONU pentru

Droguri și Criminalitate) și publicate în ianuarie 2019, se citesc astfel în

părțile lor relevante:

„16. Judecătorii ar trebui să evite în online exprimarea punctelor de vedere sau

împărtășirea informațiilor personale care pot submina independența judiciară,

integritatea, eticheta, imparțialitatea, dreptul la un proces echitabil sau încrederea

publicului în magistratură. Același principiu se aplică judecătorilor indiferent dacă ei

își dezvăluie sau nu numele real sau statutul judiciar pe rețelele de socializare.

[...

]

prudenți în ceea ce privește toate interacțiunile de pe toate platformele social media.

Atunci când se divulgă publicului larg un element de conținut social media (cum ar fi

postări, comentarii la postări, actualizări de stare, fotografii etc.), ar putea fi util să se ia

în considerare impactul acestei divulgări asupra demnității judiciare. Aceeași pr

ecauție

se aplică atunci când este vorba de reacționarea la conținutul social media publicat de

alți utilizatori.

[...

]

interes. Ar putea fi utilă urmărirea unei game variate de subiecte și de comentatori

pentru a evita crearea propriilor «bule»

.

Oricum, judecătorul ar trebui să fie precaut în

urmărirea sau aprecierea anumitor grupuri de advocacy, campanii sau comentatori, în

cazul în care asocierea cu aceștia ar putea afecta încrederea publicului în imparțialitatea

judecătorului sau a justiției în genera

l.”

B. Consiliul

Europei

1.

Comitetul de Miniștr

i

33

.

Partea relevantă din anexa la Recomandarea CM/Rec(2010)12 a

Comitetului Miniștrilor către statele membre cu privire la judecători:

independența, eficiența și responsabilitățile, adoptată la 17 noiembrie 2010,

la cea de

-

a 1098

-

a întâlnire a delegaților miniștrilor, este formulată după cum

urmează:

„19. Procedurile judiciare și problemele privind administrarea justiției sunt

de interes

public. Dreptul la informare cu privire la acestea trebuie exercitat ținându

-

se seama de

limitele impuse de independența justiției. Trebuie încurajată crearea de posturi de

purtător de cuvânt sau servicii de știri și comunicare aflate în responsabilitatea

instanțelor sau a consiliilor judiciare ori ale altei autorități independente. Judecătorii ar

trebui să fie reținuți în relațiile lor cu m

ass

-

media.

[...

]

13

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

21.

Judecătorii pot exercita activități și în afara funcției lor. Pentru a evita conflictele

reale sau aparente de interese, participarea lor la aceste activități ar trebui limitată la

activitățile compatibile cu imparțialitatea și independența lor.”

2.

Comisia de la Veneția

3

4

.

Raportul privind libertatea de exprimare a judecătorilor, adoptat de

Comisia de la Veneția, cu ocazia Celei de

-

a 103a sesiuni plenare (19

-

20 iunie

2015), are următorul cuprins în partea sa relevantă în prezenta cauză:

„80. Dispozițiile legislative și constituționale europene și jurisprudența relevantă arată

că garanțiile libertății de exprimare se aplică și funcționarilor publici, inclusiv

judecătorilor. Cu toate acestea, particularitatea atribuțiilor și responsabilităților lor,

precum și necesitatea de a asigura imparțialitatea și neutralitatea sistemului judiciar sunt

considerate obiective legitime pentru impunerea anumitor restrângeri asupra libertății

de exprimare, de asociere și de întrunire, inclusiv activitățile lor politice.

tot mai mare acordată separației puterilor și independenței autorității judiciare, orice

ingerință în libertatea de exprimare a unui judecător necesită o analiză at

entă.

[...

]

internă în care are loc dezbaterea este, de asemenea, un element important care trebuie

luat în considerare la clarificarea gradului de libertate al aces

tora.

Astfel, contextul

istoric, politic și juridic al dezbaterii

–

indiferent dacă discuția se referă sau nu la o

chestiune de interes general sau dacă declarațiile contestate au fost sau nu au fost făcute

în cadrul unei campanii electorale

–

este deosebit de important. O criză democratică sau

o inversare a ordinii constituționale trebuie, desigur, să fie considerate decisive în

contextul concret al unei anumite cauze și sunt esențiale pentru determinarea

domeniului de aplicare al libertăților fundamentale ale judecătorilor.”

3

5

.

Modificările succesive aduse legilor justiției din România au atras

atenția Comisiei de la Veneția (a se vedea Avizul nr. 924/2018 privind

proiectele de modificare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și a Legii nr.

317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, adoptat de Comisia de

la Veneția în cadrul celei de

-

a 116

-

a sesiuni plenare, Veneția, 19

-20

octombrie 2018 și Avizul nr. 950/2019 privind ordonanțele de urgență nr.

7/2019 și nr. 12/2019 privind revizuirea legilor justiției, adoptat de Comisia

de la Veneția în cadrul celei de

-

a 119

-

a sesiuni plenare, Veneția, 21

-

22 iunie

2019) și a Grupului de state împotriva corupției (Raport interimar de

conformitate, Prevenirea corupției parlamentarilor, judecătorilor ș

i

procurorilor, adoptat de GRECO în cadrul celei de

-

a 83

-

a reuniuni plenare,

Strasbourg, 17

-

21 iunie 2019)

.

3.

Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE

)

3

6

.

Avizul nr. 3 al CCJE (2002) în atenția Comitetului Miniștrilor al

Consiliului Europei asupra principiilor și regulilor privind imperativele

profesionale aplicabile judecătorilor și în mod deosebit a deontologiei,

14

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

comportamentelor incompatibile și imparțialității, are următorul cuprins în

partea sa relevantă în prezenta cauză:

„b. Imparțialitatea și comportamentul extrajudiciar al judecătorului

desfășoară activitatea: buna funcționare a justiției înseamnă că judecătorii sunt în

armonie cu realitatea. În plus, în calitate de cetățean, judecătorul se bucură de drepturile

și libertățile fundamentale recunoscute de Convenția europeană a drepturilor omului

(libertatea de opinie, libertatea religioasă etc.). Prin urmare, acesta ar trebui, ca regulă

generală, să rămână liber să desfășoare activitățile extraprofesionale pe care le alege.

independența sa. Prin urmare, este necesar să se găsească un echilibru rezonabil între

gradul de implicare a judecătorului în societate și menținerea independenței și a

imparțialității sale, precum și a aparențelor acestei independențe și a acestei

imparțialități în exercitarea funcțiilor sale. În acest sens, întrebarea care ar trebui

adresată întotdeauna este dacă judecătorul, într

-

un context social specific și din

perspectiva unui observator informat și rezonabil, participă la o activitate care i

-ar putea

compromite în mod obiectiv independența sau imparțialitatea.”

3

7

.

Avizul nr. 25 al CCJE (2022) privind libertatea de exprimare a

judecătorilor are următorul cuprins în părțile sale relevante pentru prezenta

cauză:

„Recomandă

ri

Pe lângă dreptul individual al judecătorului, principiile democrației, ale separației

puterilor și ale pluralismului impun libertatea judecătorilor de a parti

cipa la dezbaterile

de interes public, în special în ceea ce privește chestiunile referitoare la sistemul

judiciar

.

amenințate, judecătorii trebuie să fie fermi și au datoria de a se exprima în apărarea

independenței judiciare, a ordinii constituționale și a restabilirii democrației, atât la

nivel național, cât și internațional. Acest lucru include puncte de vedere și opinii cu

privire la chestiuni sensibile din punct de vedere politic și se extinde atât la

independența internă, cât și externă a judecătorilor la nivel individual și a sistemului

judiciar în general. Judecătorii care se exprimă în numele unui consiliu judicia

r, al unei

asociații judiciare sau al unui alt organism reprezentativ al sistemului judiciar

beneficiază de o latitudine sporită în această privință.

independent, judecătorii, la nivel individual, au datoria etică de a explica publicului

sistemul judiciar, funcționarea sistemului judiciar și valorile acestuia. Prin

îmbunătățirea gradului de înțelegere, de transparență și prin contribuția la evitarea

denaturărilor publice, judecătorii pot contribui la promovarea și menținerea încrederii

publicului în activitatea judiciară.

responsabilitățile și îndatoririle lor specifice în societate și să dea dovadă de

cumpătare

în exprimarea punctelor de vedere și a opiniilor lor în orice împrejurare în care, în ochii

unui observator rezonabil, declarația lor le

-

ar putea compromite independența sau

imparțialitatea, demnitatea funcției sau ar putea pune în pericol autoritatea sistemului

judiciar. În special, aceștia ar trebui să se abțină de la comentarii cu privire la fondul

15

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

cauzelor pe care le instrumentează. Judecătorii trebuie, de asemenea, să păstreze

confidențialitatea procedurilor.

publice. Chiar și în cazurile în care este permisă apartenența lor la un partid politic sau

participarea lor la dezbateri publice, este necesar ca judecătorii să se abțină de la orice

activitate politică care le

-

ar putea compromite independența sau imparțialitatea, precum

și reputația sistemului judiciar.

prin intermediul mass

-

media. În acest scop, sistemul judiciar trebuie să ofere

judecătorilor cursuri de formare care să îi instruiască cu privire la utilizarea mass

-

media,

care pot fi folosite ca un excelent instrument de sensibilizare a publicului. În același

timp, judecătorii trebuie să conștientizeze faptul că, atunci când postează pe rețelele

sociale, tot ceea ce publică devine permanent, chiar și după ce îl șterg, și poate fi

interpretat la discreție sau chiar scos din context. Folosirea de pseudonime nu protejează

împotriva [consecințelor] unui comportament online lipsit de etică. Judecătorii trebuie

să se abțină de la a posta orice lucru care ar putea compromite încrederea publicului în

imparțialitatea lor sau ar putea intra în conflict cu demnitatea funcției lor sau a

sistemului judiciar.”

C. Uniunea

Europeană

3

8

.

În raportul său privind evoluțiile din România în ceea ce privește

reforma sistemului judiciar și combaterea corupției, în contextul

angajamentelor asumate de această țară în cadrul Mecanismului de coope

rare

și verificare (MCV), publicat la 8 iunie 2021, Comisia Europeană a dedicat

un capitol care include informații actualizate privind evoluțiile înregistrate de

la raportul MCV din octombrie 2019 privind reforma sistemului judiciar și

combaterea corupției

.

Partea relevantă a raportului are următorul cuprins:

„[...] Trei legi ale justiției definesc statutul magistraților și modul de organizare al

sistemului judiciar și al Consiliului Superior al Magistraturii. Prin urmare, sunt esențiale

pentru asigurarea independenței magistraților și a bunei funcționări a sistemului

judiciar. Modificările aduse acestor legi ale justiției în 2018 și 2019, care sunt încă în

vigoare, au avut un impact grav asupra independenței, calității și eficienței sistemului

judiciar.

Pr

intre motivele serioase de îngrijorare identificate se numără crearea Secției

pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ), regimul de răspundere civilă a

judecătorilor și a procurorilor, regimurile de pensionare anticipată, condițiile

de intrare

în profesie, precum și statutul și numirea în funcție a procurorilor de rang înalt. Punerea

în aplicare a legilor modificate a confirmat în scurt timp aceste motive de îngrijorare,

iar în anii următori au apărut noi elemente problematice.

[...]

În perioada de raportare, conform informațiilor furnizate de instituțiile judiciare, s

-a

înregistrat o reducere generală a activității Inspecției Judiciare, și anume mai puține

proceduri disciplinare din oficiu care ridică semne de întrebare cu privire la

obiectivit

ate.

Cu toate acestea, există în continuare cazuri care au dat naștere unor

preocupări cu privire la cercetările disciplinare și sancțiunile severe aplicate

magistraților care critică eficiența și independența sistemului judiciar. [Printre exem

ple

se numără procedurile disciplinare cu propunerea de suspendare preventivă din funcție

până la finalizarea cercetării disciplinare și decizia adoptată de CSM împotriva

judecătorilor din asociațiile magistraților

care s

-

au împotrivit schimbărilor di

n perioada

201

7

-2

019 ce constituiau regrese și au înaintat Curții de Justiție a Uniunii Europene

16

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

cereri de decizie preliminară (cercetarea disciplinară se referă la conversații de grup

divulgate din cadrul unui grup privat creat pe o rețea de socializare); un alt exemplu

e

ste suspendarea timp de 6 luni a unui judecător pentru că a criticat public Inspecția

Judiciară și modul de funcționare a SIIJ] Întârzierile din partea Inspecției Judiciare în

examinarea plângerilor sunt, de asemenea, considerate o modalitate de a menține

presiunea asupra judecătorului sau procurorului atât timp cât cercetarea este în curs.

[...]

”

ÎN DREPT

I.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 10 DIN

CONVENȚI

E

39

.

Reclamantul susține că sancțiunea disciplinară dispusă de Secția în

materie disciplinară pentru judecători a CSM la 7 mai 2019 și confirmată de

Înalta Curte la 18 mai 2020 constituie o ingerință disproporționată în

exercitarea dreptului său la libertatea de exprimare, astfel cum este prevăzut

la art. 10 din Convenție, potrivit căruia:

„1.

Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde

libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără

amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere [...]

2.

Exercitarea acestor libertăți, ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi

supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care

constituie măsuri necesare, într

-

o societate democratică, pentru securitatea națională,

integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea

infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor

altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta

autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.”

A. Cu

privire la admisibilitate

4

0

.

Curtea observă că Guvernul nu contestă admisibilitatea acestui capăt

de cerere.

4

1

.

Constatând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat și că

nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art. 35 din

Convenție, Curtea îl declarată admisibil.

B. Cu

privire la fon

d

1.

Argumentele părților

a) Reclamantul

4

2

.

Reclamantul susține că ingerința în exercitarea dreptului său la

libertatea de exprimare nu era „prevăzută de lege”, și anume de art. 99 lit. a)

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și al procurorilor

(

supra,

pct

. 28

)

. Acesta arată că articolul în cauză era lipsit de claritate și de prec

izie

17

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

și că nu îndeplinea criteriul previzibilității. În această privință, face trimitere

la o scrisoare comună deschisă semnată de 500 de magistrați, adresată

ministrului justiției și care sublinia, între altele, caracterul imprevizibil al

dispozițiilor în cauză (

infra,

pct

. 47

).

Cu privire la scopul ingerinței în cauză,

susține că nu se poate considera că sancțiunea constând în reducerea

indemnizației sale pentru că și

-

a exercitat libertatea de exprimare, fără nicio

legătură cu activitatea sa profesională, a urmărit obiectivul legitim de

„protecție a drepturilor celorlalți” (inclusiv a independenței și a imparțialității

sistemului judiciar) în sensul art. 10 din Convenție.

4

3

.

În ceea ce privește „necesitatea într

-

o societate democratică” a

ingerinței, reclamantul face trimitere la principiile generale în materie de

exprimare stabilite în jurisprudența Curții și subliniază că ar fi trebuit să

beneficieze de un nivel mai ridicat de protecție, întrucât postările sale priveau

o chestiune de interes general, și anume funcționarea sistemului judiciar. În

această privință, citează hotărârile

Roland Dumas împotriva Franței

(nr

.

34875/07, pct. 43, 15 iulie 2010) și

Morice împotriva Franței

(MC), nr.

29369/10, pct. 125, CEDO

2015]. Invocând hotărârea

Wille împotriva

Liechtenstein

, [(MC), nr.

28396/95, pct. 63, CEDO 1999

-

VII], acesta

consideră că este necesar să fie examinat conținutul expresiilor sale în lumina

întregii cauze. Susține că nu niciun element nu confirmă o eventuală lipsă a

bazei factuale sau o depășire a criticii admisibile din punct de vedere strict

profesional. În opinia sa, sancțiunea în cauză nu era necesară și avea un efect

disuasiv asupra exercitării libertății sale de exprimare în aspecte precum

independența instituțiilor statului, inclusiv cea a sistemului judiciar, care, de

altfel, a fost afectat în mod deosebit de modificările legislative.

b) Guvernul

4

4

.

Citând hotărârea

Baka împotriva Ungariei

[(MC), nr. 20261/12, pct.

1

62

-

164, 23 iunie 2016], Guvernul amintește că funcționarii statului (inclusiv

magistrații) se bucură de protecția conferită de art. 10 din Convenție, dar că

au, datorită statutului lor, o obligație de rezervă și că trebuie să își exercite

libertatea de exprimare cu reținere ori de câte ori autoritatea și imparțialitatea

sistemului judiciar pot fi puse sub semnul întrebării. Guvernul nu contestă

existența unei ingerințe în exercitarea de către reclamant a dreptului său la

libertatea de exprimare, dar consideră că această ingerință era prevăzută de

lege, urmărea un scop legitim și era necesară într

-

o societate democratică. Cu

privire, în primul rând, la previzibilitatea legii, Guvernul a susținut că, deși

era deschis la mai multe interpretări, art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004

(

supra,

pct

. 28)

nu era în contradicție cu cerințele Convenției. Prin urmare,

invită Curtea să aplice jurisprudența

Eminağaoğlu împotriva Turciei

(nr.

76521/12, pct. 129

-

130, 9 martie 2021), întrucât sunt norme referitoare la

conduita magistraților, pentru care trebuie să se urmeze o abordare rezonabilă

pentru a evalua precizia dispozițiilor aplicabile. În continuare, în ceea ce

privește scopul legitim, Guvernul consideră că măsura în litigiu privea

18

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

independența și buna funcționare a justiției și, prin urmare, apărarea ordinii

și protecția drepturilor celorlalți (Guvernul face trimitere în această privință

la hotărârea

Özpınar împotriva Turciei

, nr. 20999/04, pct. 56, 19 octombrie

2010), și că autoritățile naționale au pus în balanță dreptul reclamantului la

libertatea de exprimare și obligația de rezervă a magistraților. Prin această

punere în balanță, autoritățile naționale au examinat totodată în detaliu

conținutul, forma celor două mesaje ale reclamantului și contextul factual

global înainte de a concluziona că persoana în cauză nu a respectat obligația

de rezervă care îi era impusă

.

4

5

.

Cu privire la condiția „necesității într

-

o societate democratică”,

Guvernul reamintește că sancțiunea în litigiu era rezultatul opiniilor

formulate public de reclamant și al mijloacelor alese de el pentru a le exprima.

Subliniind obligația de a nu aduce atingere demnității funcției de judecător și

imparțialității justiției, precum și limitele libertății de exprimare în cazul

magistraților, Guvernul susține că secția disciplinară a constatat că

reclamantul

s

-

a exprimat în mod necorespunzător pe rețelele sociale, punân

d

la îndoială credibilitatea instituțiilor statului, mai cu seamă prin faptul că

insinua că factorul politic controla instituțiile și că propunea intervenția

armatei pentru a garanta democrația, încălcând obligația de rezervă impusă

magistraților. Guvernul consideră că autoritățile naționale au concluzionat că

nu era vorba despre judecăți de valoare, ci de simple afirmații defăimătoare,

nesusținute de argumente pertinente, care, având în vedere mijloacele alese

de reclamant pentru a le divulga, puneau sub semnul întrebării credibilitatea

instituțiilor statului

.

Guvernul subliniază, de altfel, că sancțiunea în litigiu

reprezenta a doua sancțiune dintre cele mai puțin severe prevăzute la art. 100

din Legea nr. 303/2004 (

supra,

pct

. 28),

și că a fost justificată de faptul că

reclamantul era cunoscut ca formator de opinie și că era unul dintre

judecătorii cei mai citiți din sud

-

estul Europei. Potrivit Guvernului,

sancțiunea nu era disproporționată în raport cu scopul legitim urmărit și putea

fi considerată „necesară într

-

o societate democratică”. În acest sens, Guvernul

citează hotărârea

Panioglu împotriva României

(nr. 33794/14, pct. 119 și 123,

8 decembrie 2020).

c) Forumul

Judecătorilor din România

4

6

.

Terțul intervenient a subliniat că modificările succesive aduse legilor

care reglementează funcționarea sistemului judiciar au fost criticate de

Consiliul Europei (

supra,

pct

. 35)

și de mai multe asociații profesionale la

nivel național pentru prejudicierea progresului în materie de independență a

sistemului judiciar, în special prin creșterea gradului de influență a

puteri

i

executive asupra puterii judecătorești. Consideră că există mai multe

restrângeri privind libertatea de exprimare a judecătorilor, că dreptul intern

nu este suficient de clar și de precis și că lasă, într

-

adevăr, în această privință

o marjă prea mare de interpretare. Forumul Judecătorilor din România susține

că, în România, practic nu există libertatea de exprimare a judecătorilor și

că

19

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

aceasta nu respectă deloc principiile generale amintite în hotărârea

Baka

,

citată anterior. Legislația națională a generat numeroase investigații

disciplinare, precum cele efectuate după anul 2018 împotriva procurorului

general, a președintelui Înaltei Curți și a procurorului

-

șef al Direcției

Naționale Anticorupție (terțul intervenient citează în acest scop cauza

Kövesi

împotriva României

, nr. 3594/19, 5 mai 2020), întrucât permite să fie

calificată ca nelegală orice conduită a unui judecător. Potrivit terțului

intervenient, nicio definiție clară a termenilor „onoare”, „probitate” și

„prestigiu al justiției” sau nicio jurisprudență consacrată nu ar putea fi de

natură să ghideze judecătorii care pot face obiectul unor sancțiuni disciplinare

în temeiul art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 (

supra,

pct

. 28

)

.

4

7

.

La 23 decembrie 2021, într

-

o scrisoare deschisă semnată de 500 de

magistrați români către CSM și ministrul justiției, s

-

a solicitat abrogarea

acestei dispoziții, deoarece nu identifica anume conduita care ar fi de natură

a submina onoarea și probitatea profesională. Terțul intervenient susține că

modul în care se aplică textul de lege în cauză ar putea eventual determina

Curtea să constate că este vorba de o acuzație în materie penală în sensul art.

6 din Convenție. În raportul către Parlamentul European și Consiliu, publicat

la 8 iunie 2021, Comisia Europeană a constatat că există cazuri care au

generat preocupări, în care anchete disciplinare și sancțiuni severe s

-au

aplicat unor magistrați care au criticat eficiența și independența sistemului

judiciar (

supra,

pct.

38)

. Forumul Judecătorilor din România subliniază

importanța respectării dreptului la libertatea de exprimare al judecătorilor și

necesitatea sa; eventualele limitări trebuie să fie justificate în mod clar și

trebuie să existe o legătură clară între activitatea interzisă și posibilitatea ca

un judecător să își desfășoare activitățile în mod imparțial. Judecătorul este,

de asemenea, membru al societății și nu poate fi forțat să se izoleze și să se

deconecteze de la realitățile sociale

.

2.

Motivarea Curții

a) Cu

privire la existența unei ingerințe

4

8

.

Părțile convin că sancțiunea disciplinară aplicată reclamantul

ui

constituie o ingerință în exercitarea de acesta a dreptului său la libertatea de

exprimare în sensul primului paragraf de la art. 10 din Convenție (

supra,

pct.

42

și

44)

. Curtea nu găsește niciun motiv pentru o concluzie diferită.

b) Cu

privire la legalitatea ingerinței

4

9

.

În speță, nimic nu contestă că ingerința în cauză

–

sancțiunea

disciplinară care a rezultat din ancheta disciplinară

– avea

o bază legală, și

anume art. 99 lit. a) și art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 (

supra,

pct

. 28),

și că aceste dispoziții erau accesibile reclamantului.

5

0

.

Rămâne întrebarea dacă normele juridice în cauză au îndeplinit și

cerința previzibilității. Curtea reamintește că nivelul de precizie impus de

20

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

legislația internă depinde în mare măsură de textul luat în considerare, de

domeniul pe care îl acoperă și de calitatea destinatarilor săi. În plus, o

dispoziție legală nu se opune cerinței implicate prin noțiunea „prevăzut prin

lege”, prin simplul fapt că aceasta duce la mai multe interpretări. În sfârșit,

sarcina de a interpreta și de a aplica dreptul intern le revine în primul rând

autorităților naționale (

Vogt împotriva Germaniei

, 26 septembrie 1995, pct.

48, seria A nr. 323).

5

1

.

În speță, Curtea reține că reclamantul, susținut de Forumul

Judecătorilor din România, critică pretinsa lipsă de previzibilitate a

termenilor utilizați la art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 (

supra,

pct

. 42

ș

i

44)

, și anume noțiuni precum „onoare”, „probitate profesională” și

„prestigiu al justiției”, care, în opinia sa, au un caracter general și se pretează

la mai multe interpretări. Guvernul contestă acest argument (

supra,

pct.

44

).

În speță, Curtea admite că noțiuni precum „onoare”, „probitate profesiona

lă”

și „prestigiu al justiției” au un caracter general și se pretează la mai multe

interpretări. Totuși, cu privire la normele referitoare la conduita magistraților,

trebuie să se adopte o abordare rezonabilă pentru a evalua precizia

dispozițiilor aplicabile (a se vedea,

mutatis mutandis, Oleksandr Volkov

împotriva Ucrainei

, nr. 21722/11, pct. 178, CEDO 2013 și

Eminağaoğlu

,

citată anterior, pct.

1

28

-

130). În speță, reclamantul, un magistrat ș

i

, prin

urmare, o persoană expertă în domeniul juridic, ar fi putut face trimitere la

jurisprudența internă relevantă pentru a verifica ce interpretare se dăduse

noțiunilor în litigiu, ținând seama că, prin forța lucrurilor, expresiile cuprinse

în lege sunt menite să se aplice în numeroase situații diferite, că o precizie

absolută în redactarea legilor se confruntă cu riscul de a crea o anume

rigiditate și că necesitatea de adaptare la schimbările de situație implică

recurgerea în numeroase legi la formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror

interpretare și aplicare depind de practică

(

Bouton împotriva Franței

, nr.

22636/19, pct. 33, 13 octombrie 2022). Curtea deduce de aici că ingerința în

litigiu a fost „prevăzută de lege” în sensul jurisprudenței sale.

c) Cu

privire la existența unui scop legitim

5

2

.

Curtea observă că Guvernul invocă obligația de rezervă a magistraților

pentru a justifica declanșarea anchetei disciplinare împotriva reclamantului și

aplicarea sancțiunii în litigiu (

supra,

pct.

44)

. Obligația de rezervă a

judecătorilor se întemeiază pe voința de a păstra independența și

imparțialitatea acestora, precum și autoritatea deciziilor acestora (

infra,

pct.

5

7

).

Se poate considera, prin urmare, că ingerința rezultată în exercitarea

dreptului la libertatea de exprimare al reclamantului urmărea cel puțin unul

din scopurile recunoscute ca legitime în Convenție, în acest caz garanția

autorității și a imparțialității puterii judecătorești (a se vedea,

mutatis

mutandis

,

Eminağaoğlu

, citată anterior, pct. 131).

Curții îi revine sarcina să stabilească dacă această ingerință era și

„necesară într

-

o societate democratică” pentru atingerea scopului în cauză.

21

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

d) Cu

privire la necesitatea ingerinței într

-

o societate democratică

i. Principii

general

e

5

3

.

Principiile generale care se aplică pentru a evalua necesitatea unei

ingerințe în exercitarea libertății de exprimare au fost reafirmate în mai multe

rânduri de către Curte [a se vedea, de exemplu, în hotărârea

Baka

, citată

anterior, pct. 158, sau în hotărârea

Halet împotriva Luxemburgului

(MC), nr.

21884/18, pct. 110, 14 februarie 2023], în termenii următori

:

„Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei

societăți democratice, una dintre condițiile esențiale ale evoluției sale și ale dezvoltării

fiecărei persoane. Sub rezerva art. 10 § 2, aceasta este valabilă nu numai în ceea ce

privește «informațiile» sau «ideile» acceptate ori considerate drept inofensive sau

indiferente, ci și pentru cele care rănesc, șochează, neliniștesc: acest lucru este impus

de pluralism, toleranță și mentalitatea deschisă, fără de care nu există o «societate

democratică». În forma consacrată la art. 10, aceasta este însoțită de excepții care

necesită totuși o interpretare strictă, iar necesitatea de a o restrânge trebuie să fie

stabilită în mod convingător [...]

În sensul art. 10 § 2, adjectivul «necesar» implică o nevoie socială imperioasă. În

general, «necesitatea» unei ingerințe în exercitarea libertății de exprimare trebu

ie să fie

stabilită în mod convingător. Într

-

adevăr, autorităților naționale le revine în primul rând

sarcina de a evalua dacă există o asemenea nevoie de natură să justifice ingerința și, în

acest scop, beneficiază de o anumită marjă de apreciere. Totuși, aceasta este

dublată de

controlul Curții care vizează atât legislația, cât și deciziile care o aplică.

În exercitarea puterii sale de control, Curtea trebuie să considere ingerința în lumina

ansamblului problemei, inclusiv cuvintele în litigiu și contextul în care au fost difuzate.

În special, Curții îi revine să determine dacă măsura incriminată era «proporțională cu

scopurile legitime urmărite» și dacă motivele invocate de autoritățile naționale pentru a

o justifica sunt «relevante și suficiente». Astfel, Curtea trebuie să se convingă că

autoritățile naționale au aplicat norme conforme principiilor consacrate la art. 10,

bazându

-

se, în plus, pe o apreciere acceptabilă a faptelor relev

ante.”

α) Cu

privire la libertatea de exprimare a magistraților

5

4

.

Curtea a apreciat că, într

-

o societate democratică, aspectele legate de

funcționarea justiției sunt de interes general (

Morice,

citată anterior, pct. 128).

Or, dezbaterile privind chestiuni de interes public se bucură în general de un

nivel ridicat de protecție, în temeiul art. 10, alături de o marjă de apreciere a

autorităților restrânsă în mod deosebit (

Morice

, citată anterior, pct. 125 ș

i

153). Chiar dacă o chestiune care suscită o dezbatere asupra puterii

judecătorești are implicații politice, acest simplu fapt nu este suficient în sine

pentru a împiedica un judecător să dea o declarație cu privire la subiect (a se

vedea,

mutatis mutandis

,

Will

e

, citată anterior, pct.

67). Curtea trebuie să

examineze cu atenție orice ingerință în exercitarea de către un judecător a

libertății sale de exprimare [

Żurek împotriva Poloniei

, nr. 39650/18, pct. 224,

16 iunie 2022;

Harabin împotriva

Slovaciei

(dec.), nr. 62584/00, CEDO

2

004

-

VI;

Wille

, citată anterior, pct. 64

in fine

;

Baka

, citată anterior, pct. 165].

22

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

5

5

.

Este adevărat că misiunea specială a puterii judecătorești în societate

le impune magistraților o obligație de rezervă. În special, este firesc să exis

te

așteptări din partea oficialilor din sistemul judiciar să se folosească cu reținere

de libertatea lor de exprimare ori de câte ori autoritatea și imparțialitatea

puterii judecătorești ar putea fi puse în discuție

(Wille

, citată anterior, pct. 64).

Divulgarea anumitor informații, fie și exacte, trebuie să fie făcută cu

moderație și decență. Într

-

un context asemănător, Curtea a subliniat în mod

repetat rolul special al puterii judecătorești în societate: în calitate de garant

al justiției, valoare fundamentală într

-

un stat de drept, trebuie să se bucure de

încrederea cetățenilor pentru a

-

și îndeplini misiunea. De aceea, în exercitarea

funcției jurisdicționale, le este impusă cea mai mare discreție autoritățil

o

r

judiciare atunci când se pronunță, ca garanție a imaginii acestora de judecători

imparțiali (

Baka

, citată anterior, pct.

164, și trimiterile citate). Cuvântul

magistratului, contrar celui al avocatului, este primit ca fiind exprimarea unei

evaluări obiective care angajează nu numai pe cel care se exprimă, ci și, prin

intermediul său, întreaga instituție a Justiției (

Morice

, citată anterior, pct.

168).

5

6

.

De aceea, poate fi necesară protejarea justiției împotriva atacurilor

distrugătoare lipsite de o bază serioasă, cu atât mai mult cu cât obligația de

rezervă le interzice magistraților vizați să reacționeze

(

Prager și Oberschlick

împotriva Austriei

, 26 aprilie 1995, pct. 34, seria A nr. 313,

Koudecikina

împotriva Rusiei

, nr. 29492/05, pct. 86, 26 februarie 2009, și

Di Giovanni

împotriva Italiei

, nr. 51160/06, pct. 71, 9 iulie 2013).

5

7

.

Natura și severitatea sancțiunii aplicate sunt, de asemenea, elemente

care se iau în considerare pentru a evalua proporționalitatea ingerinței. Într

-

adevăr, ingerințele în exercitarea libertății de exprimare pot avea un efect

descurajator asupra exercitării acestei libertăți [

Guja împotriva Moldovei

(MC), nr. 14277/04, pct. 95, CEDO 2008,

Morice

, citată anterior, pct. 127, și

Baka

, citată anterior, pct. 160].

5

8

.

În cadrul art. 10 din Convenție, Curtea trebuie să examineze

declarațiile în cauză ținând seama de circumstanțe și de întregul context al

cauzei (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Morice

, citată anterior, pct. 162;

Wille

,

citată anterior, pct. 63;

Albayrak împotriva Turciei

, nr. 38406/97, pct.

40,

31 ianuarie

2008), acordând o importanță deosebită funcției ocupate de

reclamant, declarațiilor sale și circumstanțelor în care au fost făcute.

β) Cu

privire la libertatea de a primi și de a comunica informații pe internet

5

9

.

Internetul a devenit în prezent unul dintre principalele mijloace de

exercitare a libertății de exprimare, în sensul că furnizează instrumente

esențiale pentru participarea la activități și discuții privind chestiuni politice

și la dezbateri de interes general (

Vladimir

H

aritonov împotriva Rusiei

, nr.

10795/14, pct. 33, 23 iunie 2020, și

Melike împotriva Turciei

, nr. 35786/19,

pct. 49

in fine

, 15 iunie 2021). Curtea a apreciat, de asemenea, că internetul

contribuie semnificativ la îmbunătățirea accesului publicului la știri și, în

23

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

general, la facilitarea difuzării de informații [

Delfi AS împotriva Estoniei

(MC), nr. 64569/09, pct. 133, CEDO 2015] și că, în acest context, funcția

bloggerilor și a utilizatorilor populari de platforme sociale poate fi, de

asemenea, comparată cu cea de „câine de pază public” în ceea ce privește

protecția oferită de art.

10

[

Magyar Helsinki Bizottság împotriva Ungariei

(MC), nr. 18030/11, pct. 168, 8 noiembrie 2016].

6

0

.

Totuși, avantajele acestui instrument de informare, rețea electronică ce

deserv

e

ș

te

miliarde de utilizatori în toată lumea, prezintă anumite pericole:

internetul este un instrument de informare și de comunicare care se

deosebește de presa scrisă, mai ales în privința capacității de a depozita

și de

a disemina informațiile, iar comunicațiile online și conținutul acestora riscă

mult mai mult decât presa scrisă să aducă atingere exercitării și respectării

drepturilor și libertăților fundamentale, în special dreptului la respectarea

vieții private [

Société Éditrice de Mediapart și alții împotriva Franței

, nr.

281/15 și 34445/15, pct. 88, 14 ianuarie 2021,

M.L. și W.W. împotriva

Germaniei

, nr. 60798/10 și 65599/10, pct. 91, 28 iunie 2018,

Cicad împotriva

Elveției

, nr. 17676/09, pct. 59, 7 iunie 2016, și

Comitetul de redacție Pravoi

e

Delo și Shtekel împotriva Ucrainei

, nr. 33014/05, pct.

63, CEDO 2011

(extrase)].

6

1

.

Afirmațiile vădit ilicite, mai ales afirmațiile calomnioase, care instigă

la ură sau la violență, se pot difuza ca niciodată până acum în întreaga lume

în câteva secunde și, uneori, rămân online pentru o lungă perioadă de timp

[

Savva Terentiev împotriva Rusiei

, nr. 10692/09, pct. 79, 28 august 2018, și

Savcı Çengel împotriva Turciei

(dec.), nr. 30697/19, pct. 35, 18 mai 2021]

.

6

2

.

Cu toate acestea, Curtea mai poate ține seama de alte elemente care

atenuează efectele mesajelor internauților asupra intereselor legitime

protejate de art. 10 § 2 din Convenție. Trimiterea unui mesaj într

-

un mediu

rezervat profesioniștilor dintr

-

un domeniu sau altul poate figura printre

elementele respective dacă diseminarea acestui mesaj este prea limitată

pentru a produce un prejudiciu important, contrar cazului în care un mesaj

care ar fi accesibil tuturor internauților [a se vedea,

mutatis mutandis

,

Kozan

împotriva Turciei

, nr. 16695/19, pct. 66, 1 martie 2022, unde Curtea a lua

t în

considerare,

inter alia

, că toți membrii unui grup de Facebook în care avusese

loc schimbul anumitor mesaje erau profesioniști ai dreptului, că mesajele

partajate acolo nu erau vizibile decât utilizatorilor care erau membri (grup

închis de Facebook) și că acest grup nu era accesibil tuturor internauților

deoarece nu apărea în motoarele de căutare de site

-

uri internet].

6

3

.

Curtea reamintește, de asemenea, că hiperlinkurile contribuie la buna

funcționare a internetului deoarece fac accesibilă informația legând

elementele între ele; nu servesc decât să atragă atenția cititorului asupra

faptului că unele dintre informații sunt disponibile pe un alt site web (

Magyar

Jeti Zrt împotriva Ungariei

, nr. 11257/16, pct.

73

-

74, 4

decembrie 2018).

Clarificarea aspectului dacă postarea unui hiperlink echivalează cu

diseminarea de elemente defăimătoare cere judecătorului național să facă o

24

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

evaluare individuală a fiecărui caz concret și să nu rețină răspunderea

persoanei care a postat hiperlinkul decât pentru motive suficiente și

rezonabile, stabilind, în special și printre altele, dacă persoana respectivă a

subscris (sau nu) la conținutul hiperlinkului (

Magyar Jeti Zrt

, citată anterior,

pct. 76

-

77, 80 și 83).

ii. Aplicarea

acestor principii în prezenta cauză

6

4

.

Curtea observă mai întâi că, la momentul faptelor, reclamantul era

judecător la Tribunalul Cluj (

supra,

pct

. 4)

. Acest rol îi atribuia obligația de

garant al libertăților individuale și al statului de drept, prin contribuția sa la

buna funcționare a justiției și astfel la încrederea publicului în justiție (a se

vedea,

mutatis mutandis

,

Kayasu împotriva Turciei

, nr. 64119/00 și

76292/01, pct. 91, 13 noiembrie 2008). Așadar este firesc să existe așteptări

ca reclamantul să fi folosit libertatea sa de exprimare cu reținere, autoritatea

și imparțialitatea puterii judecătorești fiind susceptibile de a fi puse sub

semnul întrebării (a se vedea jurisprudența citată

supra,

pct.

5

6

)

. Curtea

consideră, totuși, că orice ingerință în libertatea de exprimare a unui magistrat

aflat în situația reclamantului cere din partea sa o analiză atentă (a se vedea

jurisprudența citată

supra,

pct

. 54

in fine

).

6

5

.

Curtea observă, în continuare, că sancțiunea disciplinară în cauză se

întemeia pe nerespectarea, de către reclamant, a obligației sale de rezervă și

pe atingerea adusă demnității funcției de judecător, imparțialității și

prestigiului justiției pe motivul celor două mesaje pe care persoana în cauză

le

-

a publicat pe contul său de Facebook. În speță, organul disciplinar a

considerat că, publicând primul său mesaj, reclamantul a contestat, fără

echivoc și în fața mai multor mii de cititori, credibilitatea instituțiilor,

insinuând că acestea erau controlate de clasa politică și propunând intervenția

armatei ca soluție pentru a garanta democrația constituțională. În ceea ce

privește cel de

-

al doilea mesaj, care conținea un hiperlink spre interviul cu

procurorul C.S., însoțit de comentariul reclamantului, organul disciplinar a

fost de părere că limbajul folosit de reclamant depășește limitele decenței și

ale statutului de magistrat (

supra,

pct.

1

6

-

19)

. Aceste constatări au fost

confirmate, în urma recursului reclamantului, de Înalta Curte (

supra,

pct

. 2

3

-

2

6

).

6

6

.

Curtea consideră că, pentru a ajunge la aceste concluzii, instanțele

naționale nu au pus în balanță interesele în joc conform criteriilor enunțate în

jurisprudența Curții și nici nu au analizat corespunzător necesitatea ingerinței

în exercitarea dreptului reclamantului la libertatea de exprimare (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Tête împotriva Franței

, nr. 59636/16, pct. 57

-

60, 26 martie

2020). Această nepunere în balanță a intereselor concurente este, în sine, o

problemă din perspectiva art. 10 din Convenție (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Nadtoka împotriva Rusiei

, nr. 38010/05, pct. 47, 31 mai 2006).

67

.

Înt

r

-

adevăr, instanțele naționale, citând jurisprudența Curții, s

-au

limitat să aprecieze modul în care s

-

a exprimat reclamantul, fără a transcrie

25

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

expresiile utilizate de acesta în contextul lor mai extins, anume cel al

dezbaterii asupra unor chestiuni de interes general (

supra,

pct

. 16

-

19

și

23

-

26;

a se vedea, de asemenea,

mutatis mutandis

,

Mesić împotriva Croației,

nr.

19362/18, pct. 89, 5 mai 2022). Acestea fiind spuse, Curtea nu pierde din

vedere că anumite locuțiuni utilizate de reclamant, magistrat în funcțiune, pot

părea

prima facie

îngrijorătoare, având în vedere, în special, caracterul lor

general

–

în fapt, se punea problema că sugerau ideea că mai multe instituții

ale statului erau sub „control” politic (

supra,

pct

. 5

și

6

)

–

și având în vedere

obligația de rezervă pe care o avea persoana în cauză (a se vedea jurisprudența

citată

supra,

pct.

5

5

).

68

.

În ceea ce privește primul mesaj în litigiu, Curtea constată că acesta

conținea mai degrabă critici la adresa influențelor politice pretins suferite de

unele instituții, în speță poliția, justiția și armata. Reclamantul făcea trimitere

la dispozițiile constituționale care prevedeau că armata este subordonată

voinței poporului (

supra,

pct

. 27)

și se întreba cu privire la riscurile oricărui

control politic al acestei instituții. Prin întrebări retorice, invita cititorii să

-

și

imagineze că armata acționa, într

-

o zi, împotriva voinței poporului, sub

pretextul că voia să apere democrația; era vorba, în opinia sa, doar de un

detaliu care ascundea o problemă mai gravă (

supra,

pct

. 5

).

6

9

.

Contrar argumentului susținut de Guvern (

supra,

pct.

45),

Curtea

consideră, prin urmare, că, plasate în contextul lor (

infra,

pct.

7

0

-

71),

susținerile reclamantului se înrudesc cu judecățile de valoare conform cărora

de

mocrația constituțională este în pericol în cazul reluării controlului politic

asupra instituțiilor publice. Aceste afirmații, a căror exactitate nu poate fi

demonstrată (

Morice

, citată anterior, pct. 126), vizează, prin urmare,

chestiuni de interes general privind separarea puterilor și necesitatea de a

menține independența instituțiilor unui stat democratic.

7

0

.

Cu privire la întrebarea dacă „baza factuală” pe care aceste judecăți de

valoare se sprijină era suficientă, Curtea constată că într

-

adevăr instanțele

disciplinare care l

-

au judecat pe reclamant nu au contestat argumentul său

conform căruia exista o dezbatere importantă în cadrul societății civile

privind problema prelungirii mandatului șefului de Stat Major al armatei

(

supra,

pct.

1

6

-

19

și

2

3

-

25)

, procedură care pare să fi făcut obiectul unei

acțiuni în justiție (

supra,

pct

.

20).

7

1

.

În plus, în fața Inspecției Judiciare, persoana în cauză și

-

a justificat

afirmațiile invocând pericolul pe care îl putea reprezenta numirea unui

conducător al armatei, care s

-

ar întemeia pe criterii politice, și a exemplifi

cat

cu evenimentele care au avut loc în timpul Revoluției din 1989 (

supra,

pct

.

13)

; Înalta Curte a considerat că mesajele în litigiu erau de natură a

sugera

cititorilor o legătură cu evenimente istorice (

supra,

pct

. 24

in fine

). În această

privință, Curtea trimite la situația generală în care a avut loc represiunea

mortală, exercitată cu concursul armatei, a manifestațiilor din decembrie

1989 izbucnite împotriva fostului regim totalitar, așa cum au fost rezumate în

cauza

A

so

ciația „21 Decembrie 1989”

și alții împotriva României

(nr

.

26

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

33810/07 și 18817/08, pct. 12

-

18, 24 mai 2011) și reține că reclamantul făcea

trimitere la chestiuni istorice, context în care, în principiu, odată cu trecerea

timpului crește întinderea libertății de exprimare de care beneficiază

participanții la o dezbatere asupra unor astfel de aspecte (a se vedea,

mutati

s

mutandis

,

Smolorz împotriva Poloniei

, nr. 17446/07, pct. 38, 16 octombrie

2012 și trimiterile citate).

7

2

.

Cu privire la al doilea mesaj în litigiu, Curtea observă că reclamantul

postase pe pagina sa de Facebook un hiperlink spre un articol de presă

publicat pe un site de informații, care conținea interviul cu procurorul C.S.

asupra gestionării cauzelor penale de către Ministerul Public și a dificultăților

întâmpinate de procurori în instrumentarea dosarelor care le erau repartizate.

Postarea acestui hiperlink era însoțită de un comentariu redactat de reclamant,

care lăuda curajul procurorului în cauză pentru că acesta îndrăznea să

vorbească deschis despre punerea în libertate a unor infractori periculoși,

despre inițiativele, în opinia sa rele, de a modifica legile privind organizarea

sistemului judiciar, precum și despre linșajele asupra magistraților (

supra

,

pct

. 6

).

7

3

.

Curtea reține că mesajul reclamantului marca adeziunea la conținutul

articolului în cauză și, în special, la ideile exprimate de procurorul C.S., fapt

confirmat de altfel prin poziția apărată de persoana în cauză în cursul anchetei

disciplinare (

supra,

pct.

1

1

;

a se vedea,

a contrario

,

Magyar Jeti Zrt

, citată

anterior, pct. 78

-

79).

74

.

În aceste condiții, în opinia Curții, aderând la ideile exprimate de

procurorul C.S. în interviu, reclamantul dorea să participe la dezbaterea

privind problemele cu care se confruntau magistrații români la momentul

faptelor. Existența acestei dezbateri, în rândul unei părți a magistraților

români, în legătură cu eventualele consecințe ale modificărilor succesive

aduse legilor privind organizarea sistemului judiciar asupra independenței

justiției este de altfel confirmată de terțul intervenient, Forumul Judecătorilor

din România (

supra,

pct

. 44)

, precum și de Comisia de la Veneția (

supra,

pct.

35)

și de Comisia Europeană (

supra,

pct

. 38)

și nu a fost contestată de către

organele disciplinare (

supra,

pct.

1

6

-

19

și

2

3

-

26)

. Trebuie subliniat, într

-

adevăr, că în acest tip de cauze Curtea acordă o pondere importantă

contextului intern al afirmațiilor în litigiu (a se vedea jurisprudența citată

supra,

pct

. 58

).

7

5

.

Prin urmare, Curtea consideră că luarea de poziție a reclamantului se

încadra în mod evident într

-

o dezbatere vizând aspecte de interes general,

fiind vorba despre reforme legislative privind sistemul judiciar (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Żurek,

citată anterior, pct. 224,

Kozan împotriva Turciei

,

nr. 16695/19, pct.

64,

1

martie 2022,

Miroslava Todorova

împotriva Bulgariei

, nr. 40072/13, pct.

175, 19

octombrie 2021,

Köves

i

,

citată anterior, pct. 207, și

Baka

, citată anterior, pct. 171; a se vedea, în aces

t

sens, și pct. 102 din raportul asupra libertății de exprimare, de asociere și de

adunare pașnică a judecătorilor și a procurorilor, citat

supra,

pct

. 30,

pct. 19

27

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

din anexa la Recomandarea Comitetului de Miniștri către statele membre

ale

Consiliului Europei cu privire la judecători, citată

supra,

pct

. 33,

precum și

pct. 1

-

3 din Avizul nr. 25 al CCJE citat

supra,

pct

. 37)

. În consecință, Curtea

consideră, cu privire la acest al doilea mesaj, în mod similar celui dintâi, că

orice ingerință în exercitarea libertății de a furniza sau de a primi informații

ar fi trebuit să facă obiectul unui control strict, întrucât marja de apreciere a

autorităților statului pârât este limitată într

-u

n asemenea caz (a se vedea

jurisprudența citată

supra,

pct. 54). Or, în opinia sa, instanțele române nu au

ținut seama în mod corespunzător de aceste elemente

.

7

6

.

În aceste condiții, Curtea reafirmă principiul potrivit căruia este firesc

să existe așteptări din partea unui magistrat ca acesta să folosească libertatea

sa de exprimare cu reținere, autoritatea și imparțialitatea puterii judecătoreș

ti

fiind susceptibile de a fi puse sub semnul întrebării (

supra,

pct

. 29

-

37

și

56

).

Utilizându

-

și contul de Facebook, care era accesibil publicului (a se vedea,

a

contrario

,

Kozan

, citată anterior, pct. 66), reclamantul a acceptat o serie de

riscuri. Într

-

adevăr, afirmațiile astfel publicate se pot difuza ca niciodată până

acum în întreaga lume în câteva secunde și, uneori, rămân online pentru o

lungă perioadă de timp (a se vedea jurisprudența citată

supra,

pct

. 59

-

6

2

)

.

Cu

toate acestea, după cum a constatat Curtea (

supra,

pct

. 68

-

75)

, nu era vorba

despre afirmații vădit ilicite, calomnioase, care instigă la ură sau la violență

(a se

vedea,

a contrario

,

Savva Terentyev,

citată anterior, pct. 79, și

Savcı

Çengel,

citată anterior, pct. 35).

7

7

.

Curtea constată, în continuare, că Înalta Curte a considerat că instanțele

nu erau în măsură să aprecieze dacă afirmațiile reclamantului aveau sau nu o

bază factuală (a se vedea,

a contrario, Morice

, citată anterior, pct. 126) și că

era evident că, exprimată astfel, opinia personală a reclamantului contesta

credibilitatea instituțiilor statului

(

supra,

pct

. 25

).

7

8

.

În plus, în ceea ce privește cel de

-

al doilea mesaj în litigiu, care

includea afișarea unui hiperlink, Curtea reține că examinarea autorităților

naționale s

-

a concentrat numai pe limba folosită de reclamant, fără a

întreprinde o evaluare individuală și fără a reține răspunderea acestuia pentru

motive suficiente și relevante (

supra,

pct

. 17

in fine

și

18

in fine

). Or, o astfel

de examinare se impunea cu atât mai mult în speță, în măsura în care niciun

document din dosar nu confirma un oarecare caracter ilegal al conținutului

postat de reclamant (de comparat cu

Magyar Jeti Zrt

, citată anterior, pct. 19).

7

9

.

Cu privire la expresia „un procuror cu sânge în instalație”, criticată de

organele disciplinare și de Înalta Curte (

supra,

pct

. 18

in fine

și

25),

Curtea

este de părere că reclamantul dorea să sublinieze curajul procurorului C.S.,

care își exprima public criticile vizând aspecte de interes general cu privire la

sistemul judiciar (

supra,

pct.

7

2

-

73)

, și că nu dorea să se exprime în mod

defăimător

.

8

0

.

În sfârșit, în ceea ce privește sancțiunea disciplinară, Curtea constată

că instanțele interne nu au ținut seama de pericolele subiacente cu efect

descurajator ale sancțiunii aplicate (a se vedea jurisprudența citată

supra,

pct.

28

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

57)

, ci dimpotrivă, au considerat ca un element pozitiv faptul că aceasta l

-ar

descuraja pe reclamant să facă afirmații similare în viitor (

supra,

pct

. 19

in

fine

). Mai mult, Curtea acordă o pondere importantă faptului că instanțele

naționale nu au aplicat reclamantului cea mai puțin severă sancțiune (care, la

momentul faptelor, era un avertisment

–

supra,

pct.

28)

, ceea ce, fără îndoială,

a avut un „efect descurajator” întrucât nu l

-

a descurajat doar pe reclamant, ci

și pe alți judecători de a participa, în continuare, la dezbaterea publică privind

probleme ale separației puterilor sau reforme legislative vizând instanțele și,

în mod mai general, privind aspecte legate de independența justiției (a se

vedea,

mutatis mutandis

,

Żurek

, citată anterior, pct. 227;

Kozan

, citată

anterior, pct. 68;

Miroslava Todorova,

citată anterior, pct. 176, cu trimiterile

citate).

8

1

.

Mai mult, în opinia Curții, hotărârea secției disciplinare, confirmată de

Înalta Curte, nu oferea motive suficiente pentru a justifica, în mod relevant,

concluzia că, prin mesajele sale, reclamantul a adus atingere demnității și

onoarei profesiei de magistrat [a se vedea,

a contrario

,

Simić împotriva

Bosniei și Herțegovinei

(dec.), nr. 75255/10, pct. 35

-

36, 15 noiembrie 2016

].

8

2

.

Ansamblul considerentelor anterioare determină Curtea s

ă

concluzioneze că, în punerea în balanță a intereselor concurente, instanțele

interne au omis să țină seama în mod corespunzător de anumiți factori

importanți, în special în ceea ce privește contextul mai larg al afirmațiilor

reclamantului, participarea la o dezbatere asupra unor chestiuni de interes

general, problema dacă judecățile de valoare exprimate în speță aveau un

temei faptic suficient și, în sfârșit, potențialul efect descurajator al sancțiun

ii

aplicate. Pe lângă aceasta, existența unei atingeri la demnitatea și onoarea

profesiei de magistrat nu a fost demonstrată suficient. Astfel, instanțele

naționale nu au acordat libertății de exprimare a persoanei în cauză ponderea

și importanța pe care o astfel de libertate le merita în sensul jurisprudenței

Curții, acest lucru chiar în prezența folosirii unui mijloc de comunicare (în

speță un cont de Facebook accesibil publicului), și putând să dea naștere unor

întrebări legitime cu privire la respectarea obligației de rezervă a

magistraților.

83

.

Curtea a concluzionat că instanțele române nu au oferit motive

relevante și suficiente pentru a justifica pretinsa ingerință în dreptul

reclamantului la libertatea de exprimare și că, prin urmare, a fost încălcat

art.

10 din Convenție.

II.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 8 DIN

CONVENȚI

E

84

.

Reclamantul se plânge că ancheta a adus atingere reputației sale

profesionale și că sancțiunea disciplinară a prejudiciat reputația sa socială și

profesională, cu un impact negativ asupra carierei sale. Acesta invocă art. 8

din Convenție, redactat după cum urmează:

29

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

„1.

Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private […]

2.

Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât

în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care,

într

-

o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța

publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale,

protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.”

A. Argumentel

e

părțilo

r

1.

Guvernul

85

.

Guvernul contestă aplicabilitatea ar

t.

8 din Convenție. Acesta

subliniază că i s

-

a impus reclamantului o reducere a salariului pe durată

limitată și că nu a fost eliberat din funcție (citează,

a

contrario

, hotărârile

Oleksandr Volkov,

citată anterior, pct. 48, și

Özpınar

, citată anterior, pct.

6

7

-

79). Invită Curtea să aplice în speță jurisprudența

Denisov împotriva

Ucrainei

[(MC), nr. 76639/11, pct. 128

-

134, 25 septembrie 2018]. Cu titlu

subsidiar, Guvernul solicită Curții să constate că ingerința era prevăzută de

lege, că era întemeiată pe obligația de rezervă a magistraților și că era

necesară într

-

o societate democratică.

2.

Reclamantul

8

6

.

Reclamantul susține că motivele prezentate de Înalta Curte pentru a

justifica o sancțiune care nu era cea mai ușoară (

supra,

pct.

28)

au pus în

discuție valorile sale morale, i

-

au provocat suferință și au avut un important

impact psihologic atunci când a trebuit să

-

și apere dreptul la libertatea de

exprimare în fața abaterilor de care era acuzat

-

de a fi adus atingere bunei

imaginii și prestigiului justiției, de a nu își fi respectat obligațiile statutare, de

a fi folosit un limbaj care depășea limitele decenței și ale probității, precum

și de a fi adoptat o conduită neadecvată care a adus atingere prestigiului

justiției (

supra,

pct

. 26)

. Susține că ingerința era lipsită de temei legal, din

lipsă de predictibilitate suficientă. Pretinde că sancțiunea în litigiu l

-a

împiedicat în 2021 să candideze la un post de judecător la Curtea de Apel

Cluj. Depune la dosar în copie decizia de respingere a candidaturii sale pe

motiv că nu îndeplinea condiția prevăzută la art. 44 din Legea nr. 303/2004,

și anume absența unei sancțiuni disciplinare pe perioada ultimilor 3 ani ai

evaluării (

supra,

pct.

28)

. În sfârșit, potrivit reclamantului, scăderea

indemnizației sale a generat probleme economice pentru acesta, întrucât avea

în întreținere pe cele două fiice studente și pe mama sa și avea de achitat un

credit bancar. Depune în acest sens documente care dovedeau luarea în

întreținere a celor două fiice studente, documente referitoare la pensia mamei

sale, precum și extrase de cont bancar aferente anului 2019 care menționau

plata creditelor sale, precum și a altor cheltuieli

.

30

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

B. Motivarea

Curții

1.

Principii generale

8

7

.

Curtea reamintește că noțiunea „viață privată” este o noțiune largă ce

nu necesită o definiție exhaustivă. Această noțiune include integritatea fiz

ică

și morală a unei persoane, precum și multiple aspecte ale identității sale fizice

și sociale. Înglobează mai cu seamă un drept la dezvoltare personală și dreptul

de a stabili și de a dezvolta relații cu alții și cu lumea exterioară [

Denisov

,

citată anterior, pct. 95, și

López Ribalda și alții împotriva Spaniei

(MC), nr.

1874/13 și 8567/13, pct. 87

-

88, 17 octombrie 2019

].

8

8

.

Litigiile profesionale nu sunt, prin natura lor, excluse din sfera

conceptului de „viață privată” în sensul art. 8 din Convenție și pot avea

repercusiuni asupra anumitor aspecte tipice ale vieții private. Printre aceste

aspecte se numără (i) „cercul intim” al reclamantului, (ii) posibilitatea

acestuia de a stabili și dezvolta relații cu alte persoane și (iii) reputația sa

socială și profesională. În general, o problemă în ceea ce privește viața privată

se pune în două moduri în cadrul litigiilor de acest tip: fie din cauza motivelor

care stau la baza măsurii în cauză (caz în care Curtea reține abordarea

întemeiată pe motive), fie

-

în unele cazuri

-

ca urmare a consecințelor asupra

vieții private (caz în care Curtea reține abordarea bazată pe consecințe). În

cazul în care este urmată abordarea bazată pe consecințe, pragul de gravitate

pentru fiecare dintre aspectele menționate mai sus este de o importanță

crucială. Reclamantului îi revine sarcina de a stabili în mod convingător că

acest prag a fost atins în cazul său. Acesta trebuie să prezinte elemente care

să demonstreze consecințele măsurii în cauză. Curtea nu va recunoaște

aplicabilitatea art. 8 din Convenție decât dacă aceste consecințe sunt foarte

grave și afectează viața privată a persoanei în cauză în mod deosebit de

semnificativ (

Denisov

, citată anterior, pct. 115

-

116) și face trimitere la criterii

pentru a evalua caracterul serios sau gravitatea presupuselor încălcări în

cadrul diferitelor regimuri

(

ibidem

, pct. 117).

2.

Aplicarea acestor principii în prezenta cauză

8

9

.

Curtea reamintește că, în speță, reclamantului i

-

a fost impusă, în cadrul

procedurii disciplinare împotriva sa, o reducere a indemnizație sale de 5% pe

o perioadă de două luni (

supra,

pct

. 16)

. Cu privire la conținutul motivării

instanțelor naționale care au justificat sancțiunea aplicată reclamantului,

Curtea, deși a adoptat abordarea întemeiată pe motive (

supra,

pct.

88),

constată că motivele aduse pentru a justifica reducerea temporară a

indemnizației se limitau strict la publicarea celor două mesaje în cauză și se

refereau la consecințele mesajelor, precum și la atitudinea reclamantului și la

expresiile folosite de acesta, care, în opinia instanțelor naționale, au

prejudiciat buna imagine și prestigiul justiției (

supra,

pct

. 26)

. Aceste motive

aveau, prin urmare, legătură cu conduita profesională a reclamantului, și nu

31

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

cu viața sa privată (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Denisov

, citată anterior, pct.

120).

9

0

.

Curtea constată că niciun element în legătură cu viața privată a

reclamantului nu figurează în motivele de la baza sancțiunii sale disciplinare.

Prin urmare, va examina dacă, din perspectiva dosarului și a susținerilor

reclamantului, această măsură a avut consecințe negative grave asupra

aspectelor constituind „viața sa privată” (

supra,

pct.

88).

Cu privire la

consecințele sancțiunii în cauză asupra „cercului intim” al reclamantului,

acesta afirmă că măsura respectivă a cauzat reducerea veniturilor sale, în timp

ce avea mai multe persoane în întreținere și credite în curs (

supra,

pct.

86).

În

speță, persoana în cauză nu a prezentat suficiente probe care să sugereze că

reducerea indemnizației sale lunare cu 5% pentru doar două luni a avut

consecințe grave asupra „cercului intim” al vieții sale private [a se compara

cu

J.B. și alții împotriva Ungariei

(dec.), nr. 45434/12 și alte două cereri,

pct. 132, 27 noiembrie 2018]. Conform Curții, niciun element nu indică faptul

că măsura în litigiu ar fi avut alte repercusiuni asupra „cercului intim” al vieții

private a reclamantului (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Denisov

, citată

anterior, pct. 120).

91

.

Curtea reține că sancțiunea disciplinară nu a avut ca efect revocarea

sau destituirea reclamantului din magistratură și că acesta a continuat să își

exercite atribuțiile de judecător în cadrul aceleiași instanțe, alături de colegii

săi. Prin urmare, chiar dacă ar fi existat repercusiuni asupra posibilităților sale

de a crea și de a dezvolta relații cu alții, inclusiv de natură profesională, niciun

element de fapt nu permite să se concluzioneze în sensul gravității

repercusiunilor.

9

2

.

În cazul reputației profesionale a reclamantului, Curtea constată că în

niciun moment instanțele interne nu au examinat rezultatele reclamantului ca

judecător și nici nu au prezentat o opinie cu privire la competența sa în această

calitate sau la profesionalismul acestuia. Decizia disciplinară nu a pus în

discuție decât respectarea de reclamant a obligației de rezervă în contextul

publicării mesajelor în litigiu (a se vedea,

a contrario

,

Oleksandr Volko

v

,

citată anterior, pct. 166)

.

93

.

Cu privire la impactul negativ asupra carierei sale, și anume în ceea ce

privește imposibilitatea în care s

-

a aflat de a candida timp de trei ani de la

sancțiunea în litigiu pentru a beneficia de o promovare, Curtea reamintește că

trebuie făcută o diferență, în temeiul art. 8 din Convenție, între o interdicție

generală de a ocupa un loc de muncă și imposibilitatea sau dificultatea de a

obține o promovare. În speță, doar împrejurarea că o avansare în carieră a fost

refuzată temporar reclamantului pentru motivele expuse nu poate avea, în

sine, repercusiuni asupra dezvoltării personalității sale sau asupra capacității

sale de a crea contacte cu lumea exterioară de natură să afecteze dreptul său

la respectarea vieții private și să determine astfel aplicabilitatea art. 8 din

Convenție [a se vedea,

mutatis mutandis

,

Briani împotriva

Italiei

(dec.),

nr. 33756/09, pct. 23, 9 septembrie 2014].

32

HOTĂRÂREA DANILEȚ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

9

4

.

Cu privir