Bogaticov împotriva Republicii Moldova

Traducere în română Auto

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE BOGATICOV c. REPUBLICA MOLDOVA (Depunerea nr. 48833/16) AJUDEMENT STRASBOURG 14 decembrie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bogaticiov c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Carlo Ranzoni, președinte, Valeriu Grițco, Marko Bošnjak, judecători, și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu.

48833/16) împotriva Republicii Moldova depusă în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 5 august 2016 de un național moldovenesc, dl Maxim Bogaticov, născut în 1981 și care locuiește în Chișinău („ reclamantul”), reprezentat de dl L. Luca, un avocat practicant în Chișinău; hotărârea de a anunța cererea către Guvernul Moldovei („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl O. Rotari; observațiile părților; după ce a deliberat în particular la 23 noiembrie 2021, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: Cazul se referă la anularea unei hotărâri a unei instanțe de primă instanță prin care reclamantul a fost achitat și la condamnarea sa în apel, fără să examineze din nou orice probă sau martor de auz.

În timp ce conducea la târziu seara, reclamantul a fugit cu mașina sa o persoană care stătea pe drum. Medicii dintr-o ambulanță care a sosit la locul accidentului la scurt timp după ce a constatat că victima a fost moartă. După examinarea rapoartelor de experți și audierea experților și a martorilor, prima instanță a achitat reclamantul. Acesta a constatat că el nu a fost responsabil de moartea victimei deoarece vizibilitatea redusă nu i - a permis să frâneze la timp și să evite coliziune cu victima care a fost întins pe drum. În plus, rapoartele experților au constatat că organismul victimei a prezentat două tipuri de leziuni: antemortem și postmortem, ceea ce înseamnă că probabil era deja mort în momentul impactului cu mașina reclamantului.

Curtea de Apel Chișinău a anulat hotărârea de mai sus și a constatat că reclamantul a fost vinovat. În acest sens, nu a auzit din nou martorii sau experții, ci a citit doar declarațiile lor din dosarul. Audierea martorilor a fost solicitată de către procuror. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept argumentând, printre altele, că, în anularea achitării sale, Curtea de Apel nu a efectuat o audiere deplină și nu a auzit din nou toate martorii și experții, astfel cum prevede Codul de procedură penală. Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamantului cu privire la punctele de drept și a susținut hotărârea de mai sus. Unul dintre membrii comitetului de judecată a Curții Supreme a scris un aviz discordant și a exprimat opinia că reclamantul ar fi trebuit achitat.

Curtea constată că această plângere nu este vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție sau inadmisibilă pe orice alt motiv. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Principiile generale privind echitatea procedurilor penale de recurs după achitarea reclamantului în primă instanță au fost rezumate în Dan v. Moldova (n. 8999/07, § 30, 5 iulie 2011); Covalenco c. Republica Moldova (n. 72164/14, § 19-24, 16 iunie 2020) și Dan c. Republica Moldova (n. 2) (n. 57575/14, § 47-56, 10 noiembrie 2020). Guvernul a susținut că reclamantul nu a solicitat audierea martorilor de către Curtea de Apel Chișinău. Prin urmare, el a fost împiedicat să se bazeze pe acest argument în fața Curții.

În plus, doi martori și-au schimbat adresele și, prin urmare, nu au putut fi citați. Curtea remarcă că procurorul a solicitat ca martorii de acuzare să fie prezenti și auziți în timpul procedurii. Astfel, nu era nevoie ca și reclamanții să solicite același lucru. În plus, Guvernul nu a furnizat Curții nici o dovadă pentru a dovedi că toate eforturile rezonabile au fost făcute pentru a asigura participarea martorilor la Curtea de Apel. 10. Având în vedere circumstanțele cauzei și materialele dosarului, Curtea consideră că chestiunile care trebuie stabilite de Curtea de Apel în momentul condamnării și condamnării reclamantului - și, în acest sens, anularea deciziei instanței de primă instanță prin care a fost achitat - nu au putut fi examinate în mod corespunzător fără o evaluare directă a probelor furnizate de martori și experți.

11. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 12. Reclamantul a solicitat 1.882 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și 3.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 13. Guvernul a contestat sumele susținute de către solicitant, susținând că acestea au fost excesive. 14. Curtea nu poate specula dacă reclamantul ar fi suferit vreo prejudiciu material dacă nu s-a efectuat încălcarea articolului 6 § 1; de aceea respinge această cerere. Cu toate acestea, Curtea atribuie reclamantului întreaga sumă solicitată pentru prejudiciu moral.

că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 3000 EUR (3 mii de euro) plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, să fie convertit în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 decembrie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

{signature_p_2} Hasan Bakırcı Carlo Ranzoni Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

CASE OF BOGATICOV v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (Application no. 48833/16) JUDGMENT STRASBOURG 14 December 2021 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Bogaticov v. the Republic of Moldova, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Carlo Ranzoni, President, Valeriu Grițco, Marko Bošnjak, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 48833/16) against the Republic of Moldova lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 5 August 2016 by a Moldovan national, Mr Maxim Bogaticov, born in 1981 and living in Chișinău (“the applicant”) who was represented by Mr L. Luca, a lawyer practising in Chișinău; the decision to give notice of the application to the Moldovan Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr O. Rotari; the parties’ observations; Having deliberated in private on 23 November 2021, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT-MATTER OF THE CASE

1. The case concerns the reversal of a judgment of a first instance court by which the applicant was acquitted and his conviction on appeal without examining anew any evidence or hearing witnesses.

While driving late in the evening, the applicant run over with his car a person who was lying on the road. The doctors from an ambulance which arrived at the scene of the accident shortly after found that the victim was dead.

After examining the expert reports and hearing the experts and the witnesses, the first instance court acquitted the applicant. It found that he was not responsible of the victim’s death because the reduced visibility did not allow him to brake in time and avoid collision with the victim who was lying on the road. Moreover, the expert reports found that the victim’s body presented two types of injuries: antemortem and post-mortem, meaning that most probably he had been already dead at the moment of the impact with the applicant’s car.

The Chișinău Court of Appeal reversed the above judgment and found the applicant guilty as charged. In so doing, it did not hear anew the witnesses or the experts but merely read out their statements from the case ‑ file. The hearing of the witnesses was sought by the prosecution. The applicant lodged an appeal on points of law arguing inter alia that in reversing his acquittal, the Court of Appeal had failed to conduct a fully-fledged hearing and had not heard anew all witnesses and experts as required by the Code of Criminal Procedure.

The Supreme Court of Justice dismissed the applicant’s appeal on points of law and upheld the above judgment. One of members of the panel of the Supreme Court of Justice wrote a dissenting opinion and expressed the view that the applicant should have been acquitted.

THE COURT’S ASSESSMENT

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

6. The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other ground. It must therefore be declared admissible.

The general principles concerning the fairness of criminal proceedings on appeal after the applicant’s acquittal at first instance have been summarized in Dan v. Moldova (no. 8999/07, § 30, 5 July 2011); Covalenco v. the Republic of Moldova (no. 72164/14, §§ 19-24, 16 June 2020) and Dan v. the Republic of Moldova (no. 2) (no. 57575/14, §§ 47-56, 10 November 2020).

The Government submitted that the applicant did not seek the hearing of the witnesses by the Chișinău Court of Appeal. Therefore, he was prevented from relying on this argument before the Court. Moreover, two of the witnesses had changed their addresses and, therefore they could not be cited.

The Court notes that the prosecutor requested that the accusation witnesses be present and heard during the proceedings. Thus, there was no need for the applicants to request the same thing too. Moreover, the Government did not provide the Court with any evidence to prove that all reasonable efforts were made to secure those witnesses’ attendance before the Court of Appeal.

10.

Having regard to the circumstances of the case and to the materials of the case-file, the Court considers that the issues to be determined by the Court of Appeal when convicting and sentencing the applicant - and, in doing so, overturning the decision of the first-instance court by which he was acquitted - could not, as a matter of fair trial, have been properly examined without a direct assessment of the evidence given by the witnesses and the experts.

11.

There has accordingly been a violation of Article 6 § 1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

12. The applicant claimed 1,882 euros (EUR) in respect of pecuniary damage and EUR 3,000 in respect of non-pecuniary damage.

13.

The Government contested the above amounts claimed by the applicant, alleging that they were excessive.

14.

The Court cannot speculate as to whether the applicant would have suffered any pecuniary damage had the breach of Article 6 § 1 not taken place; it therefore rejects that claim. However, the Court awards the applicant the entire amount sought for non-pecuniary damage. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, EUR 3,000 (three thousand euros) plus any tax that maybe chargeable, in respect of non-pecuniary damage, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 14 December 2021, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. {signature_p_2} Hasan Bakırcı Carlo Ranzoni Deputy Registrar President