Decizie nr. 46 din 18.05.2020

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „pe parcursul executării pedepsei” din articolul 1 alin. (1) coroborat cu alin. (4) al aceluiași articol din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, ridicată de dna avocat Victoria Caracuian în dosarul nr. 21-12/2019, pendinte la Judecătoria Strășeni, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dna judecător Silvia Slobodzean, de la Judecătoria Strășeni, sediul central, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Printr-o sentință a Judecătoriei Strășeni din 18 martie 2016, dl Alexandru Popescu a fost condamnat în baza articolelor 187 alin. (2) literele b) și f) [ jaful comis de două sau mai multe persoane care a cauzat daune în proporții considerabile ] și 287 alin. (2) lit. b) [huliganismul comis de două sau mai multe persoane] din Codul penal și i s-a aplicat pedeapsa închisorii pe un termen de cinci ani și, respectiv, amendă în mărime de 400 de unități convenționale, adică echivalentul a 8000 de lei. Totodată, instanța a suspendat executarea pedepsei închisorii pe un termen de probă de doi ani.

Pe 31 mai 2016, Curtea de Apel Chișinău a casat această sentință în partea referitoare la aplicarea pedepsei. Curtea de Apel Chișinău i-a aplicat dlui Alexandru Popescu pedeapsa închisorii pe un termen de cinci ani și șase luni și, respectiv, un an închisoare, în baza articolelor 187 alin. (2) literele b) și f) și 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal. Pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor, instanța de apel i-a aplicat persoanei în discuție pedeapsa definitivă a închisorii de șase ani, cu executarea ei într-un penitenciar de tip semiînchis.

Pe 27 ianuarie 2017, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul ordinar al persoanei condamnate.

Pe 21 decembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare depus de către dna avocat Victoria Popov, a casat sentința primei instanțe, decizia instanței de apel și decizia instanței de recurs ordinar în partea condamnării dlui Alexandru Popescu în baza articolului 187 alin. (2) literele b) și f) din Codul penal. Curtea Supremă de Justiție l-a condamnat pe dl Alexandru Popescu în baza articolului 187 alin. (2) lit. b) din Codul penal [ jaful comis de două sau mai multe persoane ] și i-a aplicat pedeapsa închisorii de cinci ani de zile. De asemenea, ea a menținut decizia Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016 în partea ce ține de condamnarea dlui Alexandru Popescu în baza articolului 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal la un an închisoare. Pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, instanța de recurs i-a aplicat persoanei în discuție pedeapsa definitivă a închisorii de cinci ani și șase luni, cu executarea ei într-un penitenciar de tip semiînchis.

Printr-o încheiere din 14 august 2018, Judecătoria Strășeni, sediul central, a admis cererea procurorului de revizuire a procesului penal în parte referitoare la condamnarea dlui Alexandru Popescu în baza articolului 187 alin. (2) lit. b) din Codul penal. Pe parcursul procedurii de revizuire, procurorul a modificat învinuirea înaintată dlui Alexandru Popescu din articolul 187 alin. (2) lit. b) din Codul penal în articolul 187 alin. (1) din Codul penal. În consecință, printr-o sentință din 6 septembrie 2018, Judecătoria Strășeni l-a găsit vinovat pe Alexandru Popescu de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 187 alin. (1) din Codul penal [ jaful ] și a dispus încetarea procesului în baza Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Această sentință nu a fost contestată în fața instanțelor ierarhic superioare.

Pe 18 septembrie 2018, dl Alexandru Popescu a depus la Judecătoria Strășeni, sediul central, o cerere prin care a solicitat absolvirea de executarea pedepsei penale aplicate pentru infracțiunea de huliganism (închisoare de un an) în baza Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Printr-o încheiere din 3 octombrie 2018, Judecătoria Strășeni, sediul central, a respins această cerere.

Pe 20 noiembrie 2018, Curtea de Apel Chișinău a casat încheierea Judecătoriei Strășeni, sediul central, din 3 octombrie 2018 și a trimis cazul la rejudecare.

Pe 22 octombrie 2019, dna avocat Victoria Caracuian, care reprezintă interesele dlui Alexandru Popescu, a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „pe parcursul executării pedepsei” din articolul 1 alin. (1) coroborat cu alin. (4) al aceluiași articol din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Printr-o încheiere din 27 noiembrie 2019, Judecătoria Strășeni, sediul central, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus sesizarea Curții Constituționale, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația Pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea „[...] (2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.” Articolul 20 Accesul liber la justiție „[...] (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.” Articolul 25 Libertatea individuală și siguranța persoanei „(1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile. [...] (6) Eliberarea celui reținut sau arestat este obligatorie dacă motivele reținerii sau arestării au dispărut.”

Prevederile relevante ale Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova sunt următoarele: Articolul 1 „(1) Prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sânt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art. 2-9, 11 și 12. [...] (4) Dacă persoana care execută pedeapsa nu întrunește condițiile prevăzute la alin. (1), organul care pune în executare pedeapsa nu sesizează instanța de judecată competentă cu aplicarea prezentei legi, decizie ce nu poate fi contestată. Dacă nu este de acord cu refuzul de a fi prezentat pentru aplicarea amnistiei, persoana condamnată poate solicita personal instanței competente examinarea aplicării în privința sa a actului de amnistie.” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul sesizării susține că textul „pe parcursul executării pedepsei” din articolul 1 alin. (1) coroborat cu alin. (4) al aceluiași articol din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova este neconstituțional, deoarece implică un tratament discriminatoriu între persoanele cu statut de condamnat care execută efectiv pedeapsa cu închisoarea, pe de o parte, și cele cu statut de condamnat care nu execută efectiv pedeapsa închisorii din varii motive, pe de altă parte.

Autorul excepției pretinde că textul de lege contestat încalcă articolele 16 alin. (2), 20 alin. (2) și 25 alin. (6) din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de dna avocat Victoria Caracuian, în dosarul nr. 21-12/2019, pendinte la Judecătoria Strășeni, sediul central. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea observă că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „pe parcursul executării pedepsei” din articolul 1 alin. (1) coroborat cu alin. (4) al aceluiași articol din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Acest articol prevede condițiile și criteriile de aplicare a amnistiei. Astfel, amnistia se aplică condiționat și exclusiv persoanelor condamnate pentru anumite categorii de infracțiuni, care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei.

Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează o cerere privind absolvirea unei persoane de pedeapsă în baza Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Prin urmare, Curtea admite că textul contestat este incident în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept din Constituție în cauza concretă din fața instanțelor de drept comun (a se vedea DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerință în vreun drept fundamental (DCC nr. 24 din 2 martie 2020, § 18).

Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile contestate implică un tratament discriminatoriu dintre condamnații care execută pedeapsa închisorii și acei care nu o execută.

Curtea reiterează că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de articolul 16 din Constituție, devine incident atunci când situația la care se referă dezavantajul implică exercitarea unui drept garantat de Constituție (HCC nr. 27 din 20 decembrie 2011, § 61; HCC nr. 3 din 4 februarie 2020, § 78 ).

În același sens, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat în jurisprudența sa constantă că articolul 14 din Convenție, referitor la interzicerea discriminării, nu are o existență de sine stătătoare, pentru că produce efecte doar în legătură cu drepturile și cu libertățile garantate de celelalte dispoziții substanțiale ale Convenției și ale protocoalelor sale. Cu toate acestea, aplicabilitatea articolului 14 nu presupune vreo încălcare a uneia sau mai multora dintre aceste dispoziții, manifestând, în acest sens, un caracter autonom. Pentru ca articolul 14 să devină incident, este suficient ca situația de fapt a unei cauze să se încadreze în câmpul de aplicare al unei dispoziții substanțiale din Convenție sau din Protocoalele la aceasta ( Khamtokhu și Aksenchik v. Rusia [MC], 24 ianuarie 2017, § 53; Aleksandr Aleksandrov v. Rusia , 27 martie 2018, § 17).

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că pretinsul tratament discriminatoriu ar încălca articolele 20 (care garantează dreptul de acces liber la justiție) și 25 (care garantează dreptul la libertate și la siguranța persoanei) din Constituție.

Sub acest aspect, Curtea reiterează jurisprudența sa anterioară, în care a constatat că instituirea unor condiții și criterii de acordare a amnistiei nu poate fi catalogată ca fiind o îngrădire a accesului liber la justiție garantat de articolul 20 din Constituție (DCC nr. 100 din 17 octombrie 2017, § 19). Dreptul condamnaților de acces la justiție nu este restrâns de prevederile contestate. De altfel, însăși excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața unei instanțe de judecată. Așadar, prevederile contestate nu aduc vreo ingerință dreptului de acces liber la justiție și, prin urmare, articolul 20 din Constituție nu este incident.

Având în vedere faptul că persoanei i-a fost aplicată pedeapsa închisorii, Curtea constată incidența dreptului la libertate individuală și la siguranță al persoanei. Pedeapsa închisorii cade sub incidența articolului 25 din Constituție, pentru că executarea acestei pedepse presupune privarea de libertate a persoanei.

În jurisprudența sa, Curtea a menționat că nu orice tratament discriminatoriu implică în mod automat o încălcare a articolului 16 din Constituție. Pentru a se stabili încălcarea articolului 16 din Constituție trebuie să se constate că persoanele aflate în situații similare sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această diferențiere este una discriminatorie (HCC nr. 27 din 20 decembrie 2011, § 61; HCC nr. 3 din 4 februarie 2020, § 78 ).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că tratamentele diferențiate sunt discriminatorii dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmăresc un scop legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (a se vedea Khamtokhu și Aksenchik v. Rusia [MC], 24 ianuarie 2017, § 64).

Așadar, mai întâi de toate, Curtea trebuie să verifice dacă în această cauză există situații similare sau comparabile care sunt tratate în mod diferit.

Curtea consideră că situațiile invocate de autorul excepției de neconstituționalitate nu sunt similare sau comparabile. Există două categorii diferite de condamnați: una care execută efectiv pedeapsa cu închisoarea și alta care nu execută efectiv pedeapsa cu închisoarea. Prin urmare, există un element esențial, care ține de executarea pedepsei și care deosebește aceste două categorii de subiecte. Ei se află în situații distincte și, prin urmare, nu pot pretinde aplicarea unui tratament identic. Egalitatea între persoane presupune un tratament egal în situații egale. Situațiile diferite trebuie tratate în mod diferit. Prin urmare, Curtea nu constată incidența articolului 16 din Constituție. Această constatare scutește Curtea să verifice pretinsa încălcare a articolului 25 coroborat cu articolul 16 din Constituție.

Mai mult, Curtea subliniază că, în baza articolului 72 alin. (3) lit. o) din Constituție, Parlamentul reglementează acordarea amnistiei și grațierii prin lege organică. Astfel, Constituția nu prevede dreptul persoanei la amnistiere, ci stabilește competența Parlamentului de a acorda, prin lege organică, amnistia, ca măsură excepțională determinată de rațiuni de politică penală, avându-se în vedere interesele generale ale societății (DCC nr. 100 din 17 octombrie 2017, § 16).

În fine, Curtea relevă că excepția de neconstituționalitate care face obiectul prezentei cauze nu intră în sfera controlului de constituționalitate, dat fiind faptul că motivele autorului se referă la aspecte ce țin de interpretarea și de aplicarea legii. Curtea reiterează că această competență le revine instanțelor de judecată (DCC nr. 130 din 2 decembrie 2019, § 22; DCC nr. 6 din 23 ianuarie 2020, § 29). De altfel, Curtea Supremă de Justiție a oferit îndrumări privind interpretarea și aplicarea Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova (a se vedea Recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 97 din 9 februarie 2017).

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 1 alin. (1) coroborat cu alin. (4) al aceluiași articol din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, ridicată de dna avocat Victoria Caracuian, în dosarul nr. 21-12/2019, pendinte la Judecătoria Strășeni, sediul central. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 18 mai 2020 DCC nr. 46 Dosarul nr. 235g/2019