Decizie nr. 121 din 21.11.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a punctelor 18, 20, 28 și 37 din Regulamentul cu privire la ocuparea funcției publice prin concurs, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009, ridicată de către dl Nicolae Ghenciu, parte în dosarul nr. 3-83/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 30 septembrie 2019 de către dl judecător Igor Barbacaru de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe 9 februarie 2018, dl Nicolae Ghenciu a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Educației, Culturii și Cercetării privind anularea rezultatelor concursului, obligarea de a desfășura un alt concurs, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Pe 12 februarie 2018, dl Nicolae Ghenciu a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Central, o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Educației, Culturii și Cercetării privind accesul la informație, încasarea cheltuielilor de judecată și a prejudiciului moral.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 23 ianuarie 2019, a fost dispusă conexarea într-un singur proces a cauzelor menționate supra .

Ulterior, reclamantul a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate în privința punctelor 18, 20, 28 și 37 din Regulamentul cu privire la ocuparea funcției publice prin concurs, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 7 august 2019, s-a dispus ridicarea excepției și trimiterea ei la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 102 Actele Guvernului „[...] 2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor. [...]”

Prevederile relevante ale Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public sunt următoarele: Articolul 29 Concursul pentru ocuparea funcției publice „(1) Concursul pentru ocuparea funcției publice vacante sau temporar vacante are la bază principiile competiției deschise, transparenței, competenței și meritelor profesionale, precum și principiul egalității accesului la funcțiile publice pentru fiecare cetățean. [...] (4) Procedura de organizare și desfășurare a concursului se stabilește de Guvern. [...]”.

Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public sunt următoarele: „În scopul executării prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.230-232, art. 840), Guvernul hotărăște: 1. Se aprobă: Regulamentul cu privire la ocuparea funcției publice prin concurs, conform anexei nr.1; [...] Regulamentul cu privire la ocuparea funcției publice prin concurs

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că actele normative, adoptate de către Guvern în baza și pentru executarea legilor, nu trebuie să contravină prevederilor acestora sau nu trebuie să le depășească. Astfel, Guvernul este obligat, în exercitarea prerogativelor sale, să respecte cu strictețe prevederile constituționale și legale și nu poate emite norme primare de drept. Actul normativ întocmit pe baza unui act de nivel superior nu poate depăși limitele competenței instituite prin acel act și nici nu poate contraveni scopului, principiilor și dispozițiilor acestuia.

De asemenea, autorul excepției menționează că hotărârile Guvernului nu pot conține norme juridice primare și nu pot stabili norme generale și obligatorii care exced cadrului legal. Ele trebuie să fie subsecvente legilor adoptate anterior de Parlament. Prin urmare, legislatorul este cel care trebuie să adopte toate deciziile esențiale în domeniile normative fundamentale.

Autorul excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile prin care Guvernul ar fi stabilit norme primare referitoare la procedura de organizare a concursului pentru ocuparea funcției publice, prin derogare de la prevederile articolului 102 alin. (2) din Constituție, arogându-și competențe improprii.

În opinia autorului excepției, prevederile contestate contravin articolului 102 alin. (2) din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a Hotărârii Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Nicolae Ghenciu, parte în dosarul nr. 3-83/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. Sesizarea este formulată de către un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie punctele 18, 20, 28 și 37 din Regulamentul cu privire la ocuparea funcției publice prin concurs, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Curtea reiterează că articolul 6 din Constituție consfințește principiul separării și colaborării puterilor în stat, conform căruia în Republica Moldova puterea legislativă, executivă și judecătorească sunt separate și colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituției. Astfel, Parlamentul, ca unica putere legiuitoare, potrivit prevederilor constituționale și legale, poate împuternici Guvernul să reglementeze anumite aspecte pentru a detalia prevederile legilor prin acte normative.

Curtea reamintește că, în Hotărârea nr. 23 din 6 septembrie 2013, § 48-49, a relevat că „[...] potrivit prevederilor articolului 96 coroborate cu dispozițiile articolului 102 alin. (2) din Constituție, Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a statului și exercită conducerea generală a administrației publice. În virtutea acestui rol, Guvernul efectuează o activitate exclusiv executivă, principala sa atribuție fiind organizarea și asigurarea executării legilor, în care scop emite acte normative sub formă de hotărâri și dispoziții. Actele normative, adoptate de către Guvern în temeiul și pentru executarea legilor, nu trebuie să contravină prevederilor acestora sau să le depășească”.

În acest sens, potrivit articolului 102 alin. (1) și alin. (2) din Constituție: „Guvernul adoptă hotărâri, ordonanțe și dispoziții. Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor”. Astfel, Guvernul este obligat, în exercitarea prerogativelor sale, să respecte cu strictețe prevederile constituționale și legale.

Curtea reamintește că actul normativ subordonat legii nu poate conține norme primare, iar conținutul actului normativ urmează să fie în strictă corespundere cu normele și scopul legii sau ale actului normativ superior și nu poate introduce reglementări noi, altele decât cele stabilite de lege sau actul superior. De asemenea, actul normativ nu poate interveni în domenii nereglementate de lege. Actele Guvernului sunt acte complementare, ce dezvoltă și concretizează dispozițiile legii. Odată ce legea este direct aplicabilă, necesitatea și legitimitatea unei hotărâri de Guvern apare numai în măsura în care punerea în aplicare a unei prevederi legale reclamă stabilirea unor reguli subsecvente, care să asigure corecta lor aplicare sau organizarea corespunzătoare a unor activități (a se vedea HCC nr. 29 din 28 octombrie 2016, §§ 71-72).

Prin urmare, Curtea reiterează că legea trebuie să preexiste hotărârii, astfel, hotărârea Guvernului fiind un act juridic secundum legem (a se vedea HCC nr. 29 din 28 octombrie 2016, §74).

Curtea reține că, în conformitate cu articolul 28 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, ocuparea funcției publice vacante sau temporar vacante se face prin concurs.

Potrivit preambulului Hotărârii Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, Guvernul a aprobat Regulamentul cu privire la ocuparea funcției publice prin concurs.

Curtea relevă că Regulamentul este elaborat în conformitate cu prevederile articolului 29 alin. (4) al Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, care stabilesc procedura de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției publice. Regulamentul nu instituie norme primare, ci doar detaliază prevederile legii. Prin urmare, pe lângă legea-cadru, ocuparea funcțiilor publice se realizează prin prisma Regulamentului cu privire la ocuparea funcției publice vacante prin concurs, care printre procedurile de selecție a cadrelor prevede și faptul că concursul pentru ocuparea funcției publice de conducere de nivel superior include competiția CV-urilor, proba scrisă și interviul, iar pentru ocuparea funcției publice de conducere și a funcției publice de execuție – proba scrisă și interviul.

Curtea nu poate reține afirmația autorului că textele contestate din Regulamentul menționat ar constitui norme primare și ar trebui să fie stipulate în legile Parlamentului, deoarece Guvernului i-a fost delegată competența de a stabili procedura de organizare și desfășurare a concursului [articolul 29 alin. (4) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public]. Pornind de la înțelesul noțiunii de concurs „ca un examen pentru selecționarea candidaților pentru a obține un post”, legislatorul stabilește că concursul pentru ocuparea funcției vacante are la bază principiile competiției deschise, transparenței, competenței și meritelor profesionale, precum și principiul egalității accesului la funcțiile publice. Competența de a reglementa modul de organizare și desfășurare a concursului include și capacitatea de a institui criterii de determinare a competenței și a meritelor profesionale prin organizarea unor examene și notarea eventualelor răspunsuri.

Astfel, pentru a evita supraaglomerarea textului legii privind detaliile unui concurs, legislatorul a abilitat executivul să reglementeze toate aspectele legate de organizarea acestuia.

În acest caz, Curtea reține că, exercitându-și funcția de executare a legilor, Guvernul nu a acționat ultra vires, acesta rămânând în sfera competențelor sale. Legea cu privire la actele normative stabilește că legislația Republicii Moldova este constituită din mai multe acte normative, printre care și hotărârile și ordonanțele Guvernului (Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017, articolul 6).

Curtea nu poate reține criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției. Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a punctelor 18, 20, 28 și 37 din Regulamentul cu privire la ocuparea funcției publice prin concurs, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009, ridicată de către dl Nicolae Ghenciu, parte în dosarul nr. 3-83/18, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Vladimir ȚURCAN Chișinău, 21 noiembrie 2019 DCC nr. 121 Dosarul nr. 171g/2019