Decizie nr. 141 din 12.12.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolelor 30 alin. (3) și 38 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ridicată de către dl Eugeniu Gherman, parte în dosarul nr. 3-2257/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dna judecător Galina Ciobanu de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, se află cauza civilă nr.3-2257/19, intentată de dl Eugeniu Gherman împotriva Ministerului Afacerilor Interne în vederea anulării unui act administrativ.

Dl Eugeniu Gherman a fost angajat prin Ordinul nr. 469 din 15 august 2016 la Inspectoratul de Poliție Cantemir al Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în calitate de șef de post și ofițer superior de sector, pe o perioadă nedeterminată, conform clauzei din contractul individual de muncă.

Prin Ordinul Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 33 ef. din 23 ianuarie 2018, bazat pe lit. g) alin. (1) articolul 38 din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, au fost încetate raporturile de muncă cu dl Eugeniu Gherman, ca urmare a evaluării performanțelor profesionale și a obținerii calificativului „nesatisfăcător".

Pe 19 septembrie 2019, dl Eugeniu Gherman a depus o cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolelor 30 alin. (3) și 38 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Prin încheierea din 23 septembrie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sunt următoarele:

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul menționează că prevederile de lege criticate contravin articolului 72 din Constituție, deoarece permit stabilirea modului de organizare și desfășurare a procesului de evaluare a performanțelor profesionale, precum și criteriile de evaluare printr-un act normativ cu o putere juridică inferioară legii organice, respectiv printr-un ordin al Ministrului Afacerilor Interne. Astfel, se ajunge la situația ca un aspect esențial care vizează executarea și/sau încetarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ, contrar articolului 72 alin. (3) lit. j) din Constituție, care prevede că regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică.

Autorul excepției susține că, prin articolele 30 alin. (3) și 38 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016, se transferă competența exclusivă a legislatorului de a reglementa regimul general de muncă, în prezenta cauză al funcționarilor publici cu statut special, către o autoritate care face parte din puterea executivă,

De asemenea, autorul sesizării menționează că textele de lege criticate nu respectă exigențele accesibilității, previzibilității și clarității legii și, prin urmare, provoacă o stare de incertitudine juridică pentru funcționarii publici cu statut special în privința modului de organizare și de desfășurare a procesului de evaluare a performanțelor profesionale, precum și în privința criteriilor de evaluare a acestora.

În final, autorul excepției de neconstituționalitate sugerează că textele de lege criticate încalcă articolele 6, 23 alin. (2), 39 și 72 alin. (3) lit. j) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Eugeniu Gherman, parte în dosarul nr. 3-2257/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. Sesizarea este formulată de un subiect care beneficiază de acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolele 30 alin. (3) și 38 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care prevăd că modul de organizare și desfășurare a procesului de evaluare a performanțelor profesionale, precum și criteriile de evaluare sunt stabilite de Ministerul Afacerilor Interne.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că problema abordată de către autorul excepției se rezumă la competența legislatorului de a reglementa regimul general privind raporturile de muncă și la accesibilitatea și previzibilitatea normelor criticate.

Curtea reține că articolul 72 alin. (3) lit. j) din Constituție prevede că regimul general al raporturilor de muncă se reglementează prin lege organică.

Curtea menționează că, prin prevederile criticate ale Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016,

Curtea reține că, din perspectiva Constituției, este suficient dacă legislatorul deleagă unei autorități specializate competența reglementării detaliate a unor aspecte care țin de raporturile de muncă ale funcționarilor publici cu statut special. Legile organice nu pot fi atotcuprinzătoare și nu pot epuiza toate chestiunile legate de aceste raporturi, pentru că legislatorul nu se confruntă direct cu acestea. Din acest motiv, există posibilitatea intervenției unei alte autorități delegate, care cunoaște în mod direct problemele legate de raporturile de muncă ale funcționarilor cu statut special.

În acest context, Curtea observă că, din punctul de vedere al Convenției Europene a Drepturilor Omului, nu există o problemă, pentru că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană înțelege termenul de „lege" în accepțiunea sa materială, nu formală. Curtea Europeană a inclus în această noțiune texte cu caracter infralegislativ emise de către autoritățile competente pe baza unei puteri normative delegate (

Curtea nu poate reține nici critica referitoare la încălcarea principiului separației puterilor în stat, pentru că prevederile articolului 6 din Constituție au fost respectate atunci când legislativul a delegat Ministerului Afacerilor Interne, prin prevederile articolului 30 alin. (3) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016, competența de a elabora modul de organizare și de desfășurare a procesului de evaluare a performanțelor profesionale, precum și criteriile de evaluare a funcționarilor cu statut special.

Cu privire la caracterul accesibil, previzibil și clar al normelor infra-legale pe care le menționează autorul sesizării,

Cu referire la articolul 38 alin. (1) lit. g) din Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Curtea reține că dispozițiile contestate prevăd că raportul de serviciu al funcționarului public cu statut special poate înceta în cazul obținerii de către acesta a calificativului „nesatisfăcător", ca urmare a evaluării performanțelor sale profesionale.

Curtea menționează că legislatorul a reglementat prin Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 modul în care pot apărea, în care pot fi modificate și încetate raporturile de serviciu ale funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, fapt care denotă că prevederile contestate au fost adoptate în conformitate cu articolul 72 alin. (3) lit. j) din Constituție.

Pentru a-i proteja pe funcționarii cu statut special de eventualele abuzuri ale superiorilor ierarhici, Codul administrativ reglementează dreptul acestora de a contesta acțiunile care aduc atingere drepturilor lor profesionale prin depunerea unei acțiuni privind anularea actului în contencios administrativ. Prin urmare, acești funcționari au la dispoziție un remediu legal pentru a-și apăra drepturile.

De asemenea, Curtea menționează că articolul 39 din Constituție, care stabilește dreptul cetățenilor Republicii Moldova la administrare și garantează accesul la o funcție publică, nu este incident în această cauză, deoarece normele criticate nu interzic accesul la o funcție publică, ci prevăd condițiile generale și speciale pentru exercitarea ei. Instituirea unor criterii pentru exercitarea anumitor activități nu poate fi considerată o încălcare a dreptului constituțional la muncă sau o discriminare în raport cu exercitarea altor activități. O asemenea limitare poate avea un caracter necesar atunci când este impusă de specificul unei profesii care, date fiind exigențele sporite relative la calitățile fizice și psihice ale persoanei, nu pot fi exercitate, spre exemplu, de persoane în etate, sau atunci când servesc ca măsură de optimizare a utilizării forței de muncă în anumite sectoare de activitate (a se vedea HCC nr. 8 din 11 mai 2015, § 73; HCC 5 din 23 aprilie 2013, § 58).

În concluzie, având în vedere cele menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.