3ra-545/23 — Anularea actului administrativ

3ra-545/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosar nr. 3ra-545/23 (2-20056008-01-3ra-29052023)

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – V. Sîrbu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Gh. Mîra, I. Dutca, D. Băbălău

Î N C H E I E R E

05 iulie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Ion Malanciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Arhip Anatolie

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Rîșcani mun. Chișinău cu privire la anularea actului administrativ individual

defavorabil și obligarea autorității publice de a stabili și achita pensia și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată hotărârea din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, fiind

emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 26 mai 2020, Arhip Anatolie a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată prin cererea din 09 octombrie 2020, împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani mun. Chișinău cu

privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea autorității

publice de a-i stabili și achita pensia, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, reclamantul Arhip Anatolie a îndeplinit

serviciul în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne în perioada de la

12.07.1995 (ordinul comandantului Academiei de Poliție „Ștefan cel Mare” a MAI

nr. 102 ef/st din 07.09.1995, modificat prin ordinul comandantului Academiei de

Poliție „Ștefan cel Mare” a MAI nr. 82 ef/st din 08.07.2013) până la data de

21.01.2020 (ordinul IGP nr. 18 ef. din 20.01.2020 cu privire la încetarea raportului

de serviciu).

1

A invocat că vechimea calendaristică în serviciu în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne a reclamantului Arhip Anatolie la data concedierii (21.01.2020)

din ofițer principal urmărire penală pentru cazuri excepționale al Secției Urmărire

Penală a Infracțiunilor Patrimoniale a Direcției Exercitare a Urmăririi Penale pe

Cazuri Excepționale a Direcției Generale a Urmăririi Penale a IGP al MAI, ultimul

grad special deținut fiind de comisar principal pentru stabilirea pensiei în

conformitate cu art. 13 lit. a) al Legii asigurării cu pensie a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.

1544 din 23.06.1993, constituie 24 (douăzeci și patru) ani, 06 (șase) luni și 09 (nouă)

zile.

Totodată, în cadrul activității sale, prin ordinul Procurorului General al

Republicii Moldova nr. 1498-p din 30.11.2017, Arhip Anatolie, ofițer principal de

urmărire penală pentru CE al SUP IP a DEUP a DGUP a IGP, comisar principal, a

fost detașat în funcție de ofițer de urmărire penală în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale pentru o perioadă de 5 (cinci) ani, de la

04 decembrie 2017. Prin același ordin, s-a ordonat achitarea lui Arhip Anatolie

salariul de bază lunar, în mărime de 2 (două) salarii medii pe economie realizate în

anul precedent.

Prin ordinul IGP al MAI nr. 552 ef. din 11.12.2017, Arhip Anatolie a fost

detașat pe o perioadă de 5 (cinci) ani, în cadrul Procuraturii pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale de la 04 decembrie 2017. Prin același

ordin a fost stabilită achitarea plăților salariale conform art. 9 alin. (6) din Legea nr.

3 din 25.02.2016 cu privire la Procuratură.

Reclamantul a relatat că, prin ordinul Procurorului General, Stoianoglo

Alexandru nr. 59-p din 14.01.2020, a fost ordonată încetarea detașării reclamantului

Arhip Anatolie, ofițer principal de urmărire penală pentru cazuri excepționale a

Direcției Generale Urmărire Penală a Inspectoratului General de Poliție, detașat în

Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, de la 20

ianuarie 2020.

Prin ordinul IGP al MAI nr. 18 ef. din 20.01.2020, a fost dispusă încetarea

raportului de serviciu al funcționarului public cu statut special, în corespundere cu

Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne nr. 288/2016, conform art. 38 alin. (1), lit. c) (după acumularea vechimii în

muncă ce permite dreptul la pensie, cu excepțiile stabilite de prezenta lege), al

comisarului principal Arhip Anatolie, ofițer principal urmărire penală pentru cazuri

excepționale al Secției Urmărire Penală a Infracțiunilor Patrimoniale a Direcției

Exercitare a Urmăririi Penale pe Cazuri Excepționale a Direcției Generale a

Urmăririi Penale a IGP al MAI, cu achitarea compensației bănești pentru concediile

de odihnă anuale neutilizate și a indemnizației unice în conformitate cu art. 49 alin.

(2) din Legea nr. 288/2016, de la 21 ianuarie 2020 (770101).

Astfel, reclamantul a invocat că, în legătură cu acest fapt, la 24 ianuarie 2020,

s-a adresat către Casa Teritorială Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău cu

o cerere, prin care a solicitat calcularea și stabilirea pensiei.

Prin decizia Casei Teritoriale Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău

din 05 februarie 2020 a fost admisă cererea reclamantului și stabilită pensia pentru

vechimea în muncă a reclamantului Arhip Anatolie în cuantum de 10 690,6 (zece

mii șase sute nouăzeci, 6) lei.

2

Ulterior, reclamantul a fost informat telefonic de către Casa Teritorială

Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău că pentru a-i fi achitată pensia

stabilită spre plată prin decizia Casa Teritorială Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun.

Chișinău din 05 februarie 2020, ultimul urmează să se adreseze cu o cerere către

Casa Națională de Asigurări Sociale prin care să solicite acceptarea deciziei emise

de Casa Teritorială Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău nr. 92/2020/1696

privind stabilirea pensiei pentru vechimea în muncă în baza actelor anexate conform

cererii depuse la 24.01.2020.

Respectiv, la 04 martie 2020, reclamantul s-a adresat către Casa Națională de

Asigurări Sociale cu o cerere prin care a solicitat acceptarea deciziei emise de Casa

Teritorială Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău nr. 92/2020/1696 privind

stabilirea pensiei pentru vechimea în muncă în baza actelor anexate conform cererii

depuse la data de 24.01.2020.

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. A-643/20 din

27.04.2020, pe care reclamantul l-a primit prin intermediul poștei electronice la 30

aprilie 2020, ultimul a fost informat că, pensia acestuia nu a fost stabilită, deoarece

reclamantul a prezentat certificatul cu privire la solda bănească, eliberat de către

Procuratura Generală, dar urma să prezinte certificatul cu privire la solda bănească,

eliberat de către Inspectoratul General al Poliției, instituție de forță de unde a fost

reclamantul detașat.

Reclamantul a menționat că nu este de acord cu răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. A-643/20 din 27.04.2020, îl consideră ilegal și pasibil anulării.

La 21 februarie 2020, reclamantul a fost informat de Casa Teritorială Asigurări

Sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău despre faptul restituirii de la Casa Națională de

Asigurări Sociale a dosarului de pensionare nr. 398088, din motiv că, este necesar a

fi stabilită pensia în baza certificatului despre întreținerea bănească, eliberat de

instituția de forță (IGP al MAI), și nu în baza certificatului despre întreținerea

bănească, întocmit de Procuratura Generală, pe care reclamantul l-a atașat cu alte

acte la 24 ianuarie 2020, conform cererii depuse la Casa Teritorială Asigurări Sociale

sect. Rîșcani, mun. Chișinău, întru stabilirea pensiei pentru vechime în muncă,

conform Legii nr. 1544 din 23.06.1993, art. 13 lit. a).

La 24 februarie 2020, reclamantul a înaintat o cerere către Inspectoratul

General de Poliție al MAI, prin care a solicitat să-i fie eliberat certificatul privind

solda bănească pentru ultimele 12 luni de activitate (01.01.2019-31.12.2019).

Prin răspunsul Inspectoratului General de Poliție nr. 34/5-A-16/20 din

03.03.2020, reclamantul a fost informat că potrivit prevederilor art. 72 alin. (1)

Codul muncii, salarizarea, în caz de detașare, va fi efectuată de unitatea la care va

lucra salariatul. În cazul în care aceasta se află în imposibilitate de plată, obligația

de retribuire a muncii prestate revine unității care a dispus detașarea cu dreptul la

acțiune de regres împotriva unității în care a fost detașat salariatul. Dacă, la noul loc

de muncă, condițiile de salarizare sau timpul de odihnă diferă de cele de care

beneficia salariatul la unitatea care a dispus detașarea, salariatului i se vor aplica

condițiile mai favorabile.

Astfel, reclamantul a indicat că, potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) al Legii

nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, detașarea funcționarului public cu statut special, ca modalitate de

modificare a raportului de serviciu, se efectuează printr-un ordin al angajatorului sau

3

al persoanei împuternicite de către acesta, cu acordul scris al funcționarului și în

conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare. Potrivit prevederilor art.

34 alin. (2) lit. a) al aceluiași act normativ, funcționarul public cu statut special poate

fi detașat la instituții din Republica Moldova, în temeiul unei hotărâri a

Parlamentului, prin decretul Președintelui Republicii Moldova, în temeiul unei

hotărâri a Guvernului, al unui ordin al ministrului afacerilor interne, al angajatorului

sau al persoanei împuternicite de către acesta.

Conform prevederilor alin. (3) - (6) al Legii menționate, detașarea

funcționarului public cu statut special se efectuează în termenele și condițiile

stabilite de legislația în vigoare. În perioada detașării, funcționarul public cu statut

special își păstrează statutul special și beneficiază de drepturile stabilite prin

prezenta lege și prin alte acte normative. Dacă salarizarea pentru funcția în care este

detașat funcționarul public cu statut special diferă de cea de la locul de muncă de

bază, funcționarul beneficiază de condițiile cele mai avantajoase. Detașarea

funcționarului public cu statut special de la Ministerul Afacerilor Interne în grupurile

de urmărire penală pe cauzele penale exercitate de procurori sau ofițeri de urmărire

penală din alte organe de urmărire penală se realizează cu respectarea legislației în

vigoare.

În același răspuns, Inspectoratul General de Poliție al MAI a făcut referire și la

art. 6 din Legea nr. 159 din 07.07.2016 cu privire la procuraturile specializate,

conform căruia în cadrul procuraturii specializate activează ofițeri de urmărire

penală, ofițeri de investigații, consultanți, specialiști, personal tehnic și administrativ

în limita posturilor prevăzute în statul de personal aprobat de procurorul-șef al

procuraturii specializate. Numărul procurorilor din cadrul procuraturii specializate

este stabilit de către Consiliul Superior al Procurorilor la propunerea Procurorului

General, în coordonare cu procurorul-șef al procuraturii specializate. Transferul

procurorului dintr-un oficiu sau o reprezentanță teritorială a procuraturii specializate

în alta se face prin ordinul procurorului-șef cu acordul procurorului vizat. Salarizarea

personalului procuraturii specializate, inclusiv a celui detașat, se efectuează din

bugetul procuraturii specializate.

Totodată, Inspectoratul General de Poliție al MAI a comunicat că, certificatul

privind solda bănească pentru perioada de activitate 01.01.2019 - 31.12.2019,

primită în ultimul an de activitate detașat la Procuratura Generală, poate fi eliberat

de subdiviziunea de unde reclamantul a beneficiat de drepturile salariale.

Răspunsul în cauză a fost anexat la cererea reclamantului din 04 martie 2020,

adresată Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care reclamantul a solicitat

acceptarea deciziei emise de Casa Teritorială Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun.

Chișinău nr. 92/2020/1696 privind stabilirea pensiei pentru vechimea în muncă în

baza actelor anexate conform cererii depuse la data de 24.01.2020.

Reclamantul consideră că, în speță, pârâtul a interpretat eronat prevederile

legale și ilegal i-a refuzat în dreptul de a-i fi stabilită pensia pentru vechime în

muncă, conform Legii nr. 1544 din 23.06.1993, art. 13 lit. a). Or, conform art. 44

alin. (1) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, pensia

pentru militarii care au satisfăcut serviciu prin contract, pentru persoanele din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și pentru funcționarii

publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, și din cadrul

4

Inspectoratului General de Carabinieri și pentru familiile lor se calculează din solda

acestora.

Pensia pentru persoanele menționate se calculează din: salariul funcției, salariul

pentru gradul militar sau special, sporul procentual pentru vechime în serviciu

primite înainte de concediere, precum și din media lunară a altor recompense, plăți,

sporuri și suplimente primite în ultimul un de serviciu, cu excepția plăților

compensatorii și a indemnizației bănești unice în mărimea sumei mijloacelor bănești

de întreținere pe un an.

Conform art. 48 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993,

pensiile militarilor în termen, ale militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract,

ale persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și

din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, ale funcționarilor publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciare, ale ofițerilor de protecție și

colaboratorilor organelor securității statului, Centrului Național Anticorupție și ale

membrilor familiilor acestora, se stabilesc de către Casa Națională de Asigurări

Sociale, în modul stabilit de Guvern.

Articolul 49 alin. (1)-(3) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și trupele organelor afacerilor interne nr. 1544

din 23 iunie 1993 prevede că, pensiile militarilor în termen, ale militarilor care au

îndeplinit serviciul prin contract, ale persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de

Carabinieri, ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciare, ale ofițerilor de protecție și colaboratorilor organelor securității

statului, Centrului Național Anticorupție și ale membrilor familiilor acestora se

stabilesc de către Casa Națională de Asigurări Sociale, în modul stabilit de Guvern.

Acordarea drepturilor la pensie sau respingerea cererii de pensionare se face

prin decizie, emisă de organul de asigurări sociale în termen de 30 de zile de la data

depunerii cererii cu toate actele necesare. Organele de asigurări sociale au dreptul

de control asupra autenticității actelor ce confirmă vechimea în serviciu și solda

(câștigul), eliberate de organele abilitate.

Conform art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și trupele organelor afacerilor interne nr. 1544

din 23 iunie 1993, pensiile se stabilesc pentru militarii care au satisfăcut serviciul

prin contract, pentru persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, precum și pentru funcționarii publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciare - de la data eliberării din serviciu, dar nu mai devreme de

ultima zi în care au fost asigurați cu soldă.

Potrivit prevederilor art. 26 alin. (1)-(5) al Legii nr. 270 din 23.11.2018 privind

sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, salariile de bază în cazul promovării,

transferului, detașării/delegării personalului unităților bugetare se stabilesc conform

coeficienților de salarizare pentru funcțiile respective, ținând cont de treapta de

salarizare. În cazul detașării/delegării, personalul beneficiază, pe lângă salariul de

bază, și de celelalte drepturi salariale acordate personalului din unitatea bugetară în

care a fost detașat/delegat, în condițiile prezentei legi. În cazul în care, în urma

detașării/delegării, salariul lunar stabilit este inferior celui de care a beneficiat până

la detașare/delegare, personalului detașat/delegat i se va plăti diferența de salariu.

5

Drepturile salariale pe perioada detașării se acordă în conformitate cu prevederile

art. 72 din Codul muncii nr. 154/2003. Drepturile salariale pe perioada delegării sunt

suportate de unitatea bugetară care a delegat personalul.

Mai mult, potrivit punctului 4) de la rubrica Note al Anexei nr. 6 Grupul

ocupațional „Ordine publică și securitate a statului (D)” la Legea nr. 270 din

23.11.2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, clasa de

salarizare pentru funcțiile de ofițeri, inclusiv de urmărire penală sau de investigații,

de specialiști, detașați în procuraturile specializate, se stabilește cu o majorare de 15

clase succesive față de cea stabilită în tabel pentru funcțiile similare din unitățile

bugetare din care sunt detașati.

Potrivit prevederilor art. 3 al Legii nr. 489 din 08.07.1999 privind sistemul

public de asigurări sociale, sistemul public de asigurări sociale (denumit în

continuare sistem public) se organizează și funcționează având ca principii de bază,

principiul unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public

bazat pe aceleași norme de drept, principiul egalității, care asigură tuturor

participanților la sistemul public - contribuabili și beneficiari - un tratament

nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege,

principiul solidarității sociale, inter și intra-generații, conform căruia participanții la

sistemul public își asumă conștient și reciproc obligații și beneficiază de dreptul

pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege,

principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform

legii, obligația de a participa la sistemul public; drepturile de asigurări sociale se

exercită corelativ îndeplinirii obligațiilor, principiul contributivității, conform căruia

drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale

plătite, principiul repartiției, potrivit căruia resursele bugetului asigurărilor sociale

de stat se redistribuie pentru plata obligațiilor ce revin sistemului public, conform

legii, principiul autonomiei, potrivit căruia sistemul public se administrează de sine

stătător, pe baza legii, principiul imprescriptibilității, potrivit căruia dreptul la pensie

nu se prescrie, principiul incesibilității, potrivit căruia dreptul la pensie nu poate fi

cedat, total sau parțial.

Cu referire la invocarea de către pârât a punctului 2 lit. b) din Hotărârea

Guvernului nr.78/1994 cu privire la modul de calculare a vechimii in muncă,

stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului

National Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului

administrației penitenciare, reclamantul a menționat că, invocarea acestei hotărâri

contravine prevederilor art. 72 alin. (2) din Codul muncii, potrivit căruia dacă, la

noul loc de muncă, condițiile de salarizare sau timpul de odihnă diferă de cele de

care beneficia salariatul la unitatea care a dispus detașarea, salariatului i se vor aplica

condițiile mai favorabile.

De asemenea, consideră că, motivarea pârâtului contravine principiilor

prevăzute în art. 3 din Legea nr. 489 din 08.07.1999 privind sistemul public de

asigurări sociale, și anume principiului obligativității, potrivit căruia persoanele

fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public,

drepturile de asigurări sociale se exercită corelativ îndeplinirii obligațiilor și

principiul contributivității, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe

temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

6

Astfel, extrasul din cont al contribuabilului Arhip Anatolie, prezentat de către

Casa Teritorială Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău, constată că,

contribuțiile de asigurări sociale plătite lunar de reclamant în perioada detașării

acestuia la PCCOCS (04.12.2017-20.01.2020) sunt de două - trei ori mai mari decât

contribuțiile de asigurări sociale plătite lunar pentru perioada activității acestuia în

cadrul Inspectoratului General de Poliție al MAI.

La fel, a menționat că Hotărârea Guvernului nr. 78/1994 a fost adoptată pentru

a stabili modalitatea punerii în aplicare a Legii asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, dar în

același timp Hotărârea Guvernului nr. 78/1994, conform doctrinei teoriei generale a

dreptului este un act normativ subordonat al unui act legislativ, în situația în care pe

parcursul anilor Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne a suferit mai multe modificări

și ajustări la legislația Uniunii Europene, Hotărârea Guvernului nr. 78/1994 urma a

fi ajustată la prezenta lege, în caz contrar prevederile legii organice sunt obligatorii

pentru executare, iar prevederile Hotărârii Guvernului nr. 78/1994 care sunt contrare

legii organice își pierd actualitatea și nu poate provoca efecte juridice.

Totodată în temeiul art. 96 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în care este

stipulat că instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să

compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în

măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile, reclamantul a solicitat

compensarea din contul pârâtului a cheltuielilor suportate de el în cadrul litigiului

respectiv.

Suplimentar, reclamantul a făcut referire și la prevederile art. 2036 Codul civil,

potrivit cărora, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte

ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri

prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă

la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri. Prejudiciul moral se repară

indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial. Reparația

prejudiciului moral se face și în lipsa vinovăției autorului, faptei ilicite în cazul în

care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere

penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu părăsi

localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului,

muncii neremunerate în folosul comunității și în alte cazuri prevăzute de lege. Dacă

legea nu prevede altfel, simpla constatare a încălcării unui drept sau interes

recunoscut de lege fără plata de despăgubiri oferă satisfacție echitabilă persoanei

vătămate doar când aceasta corespunde cu natura dreptului sau interesului

recunoscut de lege încălcat și persoana vătămată astfel va putea obține o valoare

nepatrimonială superioară prejudiciului moral suferit. Dreptul la despăgubire pentru

atingerile aduse drepturilor personale nepatrimoniale poate fi cesionat numai în

cazul în care a fost stabilit printr-o tranzacție sau printr-o hotărâre judecătorească

definitivă.

Conform prevederilor art. 2037 din Codul civil, mărimea despăgubirii pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul

și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

7

Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând

în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul restrângerea

posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei

vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o

despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod

obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.

La 09 octombrie 2020, prin intermediul cancelariei Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, din partea reclamantului la parvenit cerere de concretizare a acțiunii.

În susținerea cererii de concretizare, reclamantul a indicat motivele de fapt și

de drept din cererea inițială, solicitând instanței de judecată anularea deciziei de

schimbare a pensiei nr. 2020/92/2501 emisă de Casa Națională de Asigurări Sociale

Oficiul Teritorial Chișinău, Rîșcani din 13.04.2020, anularea refuzului Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. A-643/20 din 27.04.2020 și obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a stabili și achita reclamantului Arhip Anatolie

pensia pentru vechimea în muncă în mărime de 10 690,6 (zece mii șase sute

nouăzeci. 6) lei începând cu data de 22.01.2020, stabilite conform Deciziei Casei

Teritoriale Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău nr. 92/2020/1696 din

05.02.2020 și încasarea din contul pârâtului Casei Naționale de Asigurări Sociale în

beneficiul reclamantului Arhip Anatolie a cheltuielilor de judecată în sumă de 4500

lei.

Prin hotărârea din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cererea

de chemare în judecată depusă de Arhip Anatolie către Casa Națională de Asigurări

Sociale și Casa Teritorială de Asigurări Sociale Rîșcani mun. Chișinău cu privire la

anularea deciziei de schimbare a pensiei nr. 2020/92/2501 emisă de Casa Națională

de Națională Asigurări Sociale oficiul Teritorial Chișinău, Rîșcani din 13.04.2020;

anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. A 643/20 din 27.04.2020;

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a stabili și achita reclamantului

Arhip Anatolie pensia pentru vechimea în muncă în mărime de 10 690,60 lei,

începând cu data de 22.01.2020, stabilite conform deciziei CTAS Rîșcani, mun.

Chișinău nr. 92/2020/1696 din 05.02.2020 și încasarea cheltuielilor de judecată în

mărime de 4500 lei, s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 10 iunie 2021, fiind emisă o nouă

decizie privind admiterea acțiunii înaintată de Arhip Anatolie; a fost anulată Decizia

de schimbare a pensiei nr. 2020/92/2501 emisă de Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Rîșcani mun. Chișinău din 13.04.2020, precum și refuzul Casei Naționale

de Asigurări Sociale nr. A-643/20 din 27.04.2020; a fost obligată Casa Națională de

Asigurări Sociale la stabilirea și achitarea lui Arhip Anatolie a pensiei pentru

vechimea în muncă, începând cu data de 22.01.2020, stabilită conform Deciziei

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani mun. Chișinău nr. 92/2020/1696 din

05.02.2020; s-au încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în

beneficiul lui Arhip Anatolie cheltuielile de judecată privind asistența juridică în

sumă de 4500 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, instanța de fond eronat a

hotărât asupra respingerii pretenției cu privire la anularea deciziei de schimbare a

pensiei nr. 2020/92/2021 emisă de Casa Națională de Asigurări Sociale, oficiul

teritorial Chișinău, Rîșcani la data de 13 aprilie 2020, invocând interpretarea eronată

8

de către Arhip Anatolie a exigențelor prevederilor pct. 2 lit. b) al Hotărârii

Guvernului nr. 78/1994, care stabilește necesitatea prezentării autorității sistemului

de asigurări sociale a certificatului cu privire la solda bănească, eliberat de instituția

de forță de unde a fost detașat.

Aici, instanța de apel, contrar concluziei instanței de fond, a reiterat decizia

Curții Constituționale nr. 6 din 28.02.2023 privind excepția de neconstituționalitate

a unor prevederi din punctul 2 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie

1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a

pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție

și funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației

penitenciare, care la pct. 56, 57, 58 statuează că, actul normativ subordonat legii nu

poate conține norme cu caracter primar, iar conținutul actului normativ urmează să

fie în strictă corespundere cu normele și scopul legii și nu poate introduce

reglementări noi, altele decât cele stabilite de lege (a se vedea HCC nr. 29 din 28

octombrie 2016, § 71; DCC nr. 121 din 21 noiembrie 2019, § 22).

Curtea a constatat că, în acest caz, Guvernul, odată cu adoptarea măsurilor de

organizare a executării Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, a introdus o condiție cu

caracter limitativ, care nu se conține în articolul 44 alin. (2) din Lege. Această

condiție reprezintă o plafonare a soldei din care se calculează pensia persoanelor

menționate în articolul 44 alin. (2) din Lege. Așadar, funcționarului detașat nu i se

poate calcula o soldă mai mare decât media lunară a funcționarului din ministerul de

unde a fost detașat, afectându-i astfel dreptul la protecție socială.

Având în vedere cele menționate supra, Curtea a conchis că prin introducerea

textului „dar nu mai mare decât media lunară prevăzută pentru militari și persoanele

din corpul de comandă în ministerele de unde au fost detașați” din punctul 2 lit. b)

din Hotărârea nr. 78, Guvernul a acționat ultra vires, stabilind o condiție care face

ca norma să aibă un caracter primar. Prin urmare, sunt încălcate prevederile

articolelor 47 și 102 alin. (2) din Constituție.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reținut că prin Hotărârea Curții

Constituționale nr. 29 din 28 octombrie 2016, para 71-72, s-a stabilit că necesitatea

și legitimitatea unei hotărâri de Guvern apare numai în măsura în care punerea în

aplicare a unei prevederi legale reclamă stabilirea unor reguli subsecvente, care să

asigure aplicarea lor corectă sau organizarea corespunzătoare a unor activități.

Curtea a notat că prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice,

financiare, instituționale sau sancționatorii în vederea stabilirii cadrului necesar și

realizării dispozițiilor legale Normele cuprinse în hotărârile Guvernului nu pot avea

caracter primar, acestea dezvoltă și concretizează dispozițiile legilor. Guvernul nu

are competență normativă primară, fiind abilitat să acționeze numai în executarea

actelor legislative (a se vedea DCC nr. 132 din 5 decembrie 2019, § 22). Atunci când

hotărârea este adoptată în executarea unei legi, Guvernul trebuie să respecte

prevederile constituționale, inclusiv cele referitoare la drepturile fundamentale ale

omului.

Astfel, prin prisma prevederilor enunțare, raportate la circumstanțele de fapt ale

cauzei, instanța de apel menționează că, în decizia privind schimbarea pensiei, Casa

Națională de Asigurări Sociale, oficiul teritorial Chișinău, Rîșcani a ignorat

totalmente prevederile legale stipulate în Legea nr. 1544 din 23.06.1993, coroborate

9

cu dispozițiile din Legea nr. 288 din 16.12.2016. Or, Casa Națională de Asigurări

Sociale, oficiul teritorial Chișinău, Rîșcani prin decizia privind stabilirea pensiei din

data de 05 februarie 2020, just a dispus acordarea pensiei pentru limita de vârstă

calculată în baza stagiului de 24 ani și 6 luni, calculat în temeiul certificatului privind

solda bănească, eliberat de Procuratura Generală, la caz, reprezentând instituția în

cadrul căreia, Arhip Anatolie a exercitat funcția de Ofițer de urmărire penală,

comisar principal în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale, în ultimul an de activitate.

În acest context, instanța de apel a constatat că, contrar argumentelor invocate

de instanța de fond întru legalitatea actului administrativ, decizia nr. 2020/92/2021

emisă de Casa Națională de Asigurări Sociale, oficiul teritorial Chișinău, Rîșcani la

13 aprilie 2020, a fost emisă contrar prevederilor legale și cu încălcarea dreptului

discreționar al autorității publice.

La 10 aprilie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a expediat prin poșta

electronica recursul nemotivat asupra deciziei din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, iar la 12 mai 2023, a expediat și motivarea recursului, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei contestate și pronunțarea unei noi decizii.

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că instanța de apel nu a dat apreciere

corespunzătoare circumstanțelor pricinii, a interpretat eronat normele aplicabile

speței, precum și nu a cercetat corespunzător toate probele prezentate, ceea ce a dus

la emiterea unei soluții eronate. Suplimentar a fost reiterată poziția Casei Naționale

de Asigurări Sociale, formulată în instanțele inferioare cu referire la pretențiile

reclamantului.

La 13 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de recurs

intimatului.

La 27 iunie 2023, Arhip Anatolie a depus referință asupra cererii de recurs,

solicitând declararea acesteia ca fiind inadmisibilă.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a

fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv

Cartea a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în

special prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la

examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile cu privire la temeiurile

de declarare a recursului din Codul administrativ în redacția în vigoare la data

declarării recursului.

10

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 04 aprilie 2023, dispozitivul fiind notificat participanților la proces prin poșta

electronică la 05 aprilie 2023 (f.d. 70, vol. II), iar decizia motivată – la 27 aprilie

2023 (f.d. 71, vol. II).

Astfel, depunerea recursului nemotivat la 10 aprilie 2023 (f.d. 73-74) și a

motivării recursului la 12 mai 2023 (f.d. 79-82, vol. II), este în termen.

Examinând admisibilitatea recursului înaintat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, completul de judecată îl consideră drept inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată accentuează că admisibilitatea recursului

trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești

11

supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,

de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul înaintat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată

d i s p u n e:

Recursul înaintat de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Ion Malanciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

12