3ra-298/23 — Anularea actului administrativ

Dosar nr. 3ra-298/23 (2-21084242-01-3ra-15032023)

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici

Î N C H E I E R E

17 aprilie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Cutrani Oleg către

Casa Națională de Asigurări Sociale privind anularea parțială a deciziei Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Drochia nr. 31/2020/48081; anularea integrală a

deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-522/21 pe marginea cererii

prealabile; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze modificarea

datei de stabilire a pensiei recalculate, fixând aceasta la 03 martie 2017; obligarea

achitării diferenței pensiei recalculate, în raport cu pensia primită pentru perioada

anterioară, începând cu data de 03 martie 2017,

împotriva deciziei din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, fiind menținută

hotărârea din 25 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 04 iunie 2021, Cutrani Oleg a înaintat o cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea actului

administrativ individual defavorabil și obligarea efectuării modificării datei de

stabilire a pensiei recalculate.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că a activat în cadrul poliției în

perioadele 05 iulie 1991 – 24 ianuarie 1992, 29 decembrie 1992 – 10 februarie 1994,

01 decembrie 2000 – 02 martie 2017.

În temeiul ordinului din 02 martie 2017, serviciul în poliție, precum și

contractul individual de muncă, au încetat cu dreptul stabilirii pensiei pentru

vechime în muncă pe linia Ministerului Afacerilor Interne, totodată a fost întocmit

calculul vechimii în muncă, potrivit căruia vechimea în muncă pentru fixarea

pensiei, la 03 martie 2017, constituia 23 ani 00 luni 15 zile. În temeiul calculului i-a

fost stabilită pensia în proporție de 50 % din cuantumul soldei.

1

La 16 martie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani a pronunțat hotărârea

nr. 3-1027/19, prin care a obligat Inspectoratul General al Poliției să recalculeze

vechimea în muncă pentru perioada de activitate în Izolatorul de detenție provizorie

al CP mun. Bălți, iar în consecință, Inspectoratul de Poliție Bălți a eliberat certificatul

care confirmă că, de facto, vechimea în muncă pentru stabilirea pensiei constituia 29

ani 05 luni și 06 zile.

Ulterior, reclamantul s-a adresat către organul teritorial de asigurări sociale cu

o cerere privind recalcularea pensiei în dependență de vechimea în muncă cu

avantaje, iar prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Drochia nr.

31/2020/48081, i-a fost stabilită pensia în cuantum de 68% din suma soldei,

începând cu 16 martie 2020. Adresarea cu cerere prealabilă la organul național de

asigurări sociale, nu s-a soldat cu succes.

Potrivit reclamantului, deciziile organelor de asigurări sociale sunt ilegale și

pasibile anulării, deoarece contravin art. 1, 13 lit. a), 14 lit. a) din Legea nr. 1544 din

23 iunie 1993, iar din vina organului cu atribuții de stabilire și calculare a pensiei,

care la 03 martie 2017, era Ministerul Afacerilor Interne, reclamantului i-a fost

stabilită o pensie în mărime de 50%, deși aceasta contravine normelor legale pre-

citate și a generat achitarea unei pensii mai mici începând cu data de 03 martie 2017

și până în prezent.

Reieșind din considerentul că, la 03 martie 2017, stagiul necesar pentru

stabilirea pensiei era de 23 ani, iar de facto la data depunerii cererii de pensionare,

reclamantul avea o vechime totală în serviciu de 29 ani, Ministerul Afacerilor Interne

urma să calculeze și să stabilească pensia în proporție de 68% din cuantumul soldei.

În lumina art. 50, 54 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, Casa Națională de

Asigurări Sociale era obligată să modifice data de stabilire a pensiei în cuantum de

68% din suma soldei, fixând aceasta la 03 martie 2017, precum și să efectueze

achitarea diferenței pensiei recalculate în raport cu pensia achitată pentru perioada

anterioară începând cu 03 martie 2017.

Potrivit reclamantului, refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a achita

diferența pensiei începând cu 03 martie 2017, prin prisma practicii Curții Europene

a Drepturilor Omului și a legislației naționale, se echivalează cu expropriere.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat anularea parțială a deciziei

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Drochia nr. 31/2020/48081 și anularea

integrală a deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C522/21 pe marginea

cererii prealabile, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze

modificarea datei de stabilire a pensiei recalculate, fixând aceasta la 03 martie 2017,

precum și să efectueze achitarea diferenței pensiei recalculate în raport cu pensia

primită pentru perioada anterioară, începând cu 03 martie 2017.

Prin hotărârea din 25 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea înaintată de Cutrani Oleg a fost admisă; s-a anulat integral răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. C-522/21 din 05 aprilie 2021 și parțial decizia

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Drochia nr. 31/2020/48081 din 29 decembrie

2020 în segmentul ce vizează data recalculării pensiei, fiind obligată Casa Națională

de Asigurări Sociale să recalculeze pensia stabilită lui Cutrani Oleg, începând cu

data obținerii dreptului la pensie – 03 martie 2017, cu achitarea diferenței pensiei

recalculate.

2

Prin decizia din 06 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, fiind menținută hotărârea din

25 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că pensia se stabilește și se

achită beneficiarului din momentul apariției dreptului la pensie, ultimul fiind

imprescriptibil prin efectul legii. Recalcularea vechimii în muncă efectuată prin

hotărârile judecătorești irevocabile (hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

din 16 martie 2020, decizia Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2020, încheierea

Curții Supreme de Justiție din 30 septembrie 2020) s-a produs ca urmare a

recalculării retroactive a întregului stagiu de muncă al reclamantului în lumina

legislației incidente speței. Prin hotărârile judecătorești evidențiate, s-a constatat

ilegalitatea conduitei angajatorului (Inspectoratul General al Poliției) în raport cu

fostul său salariat (Cutrani Oleg), ca urmare fiind obligat să recalculeze vechimea în

muncă, cu includerea perioadei de activitate cu înlesniri. Întru executarea hotărârilor

judecătorești, a fost emis certificatul Inspectoratului General al Poliției nr. 34/17-

5968 din 29 decembrie 2020.

Având ca reper certificatul Inspectoratului General al Poliției nr. 34/17-5968

din 29 decembrie 2020, Cutrani Oleg s-a adresat organului de asigurări sociale în

vederea recalculării pensiei, care a satisfăcut parțial cerințele formulate de ultimul.

Instanțele inferioare au stabilit că, în speță, recalcularea pensiei trebuia

efectuată din momentul apariției și stabilirii dreptului la pensie în maniera prescrisă

de lege, mai ales atunci când instanțele judecătorești nu au stabilit limite temporale

în sensul respectiv (iar cereri de explicare a hotărârilor judecătorești nu au fost

depuse de părțile procesului). De altfel, recalcularea vechimii în muncă operează cu

efecte retroactive, restabilește persoană lezată în drepturi și îi acordă plenar dreptul

revendicat. Certificatul privind activitatea de muncă a restabilit garanțiile ce derivă

din dreptul la muncă, iar acesta, la rândul său, a condiționat restabilirea dreptului la

pensie al reclamantului, care din motive neimputabile reclamantului (ci

angajatorului) a condus la diminuarea garanțiilor sociale cuvenite.

La 08 decembrie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a expediat prin

poșta electronică recursul nemotivat împotriva deciziei din 06 decembrie 2022 a

Curții de Apel Chișinău. La 09 februarie 2023, a înaintat recursul motivat, solicitând

admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei

noi decizii de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului, s-a indicat asupra faptului că soluția instanței de apel

este una eronată din considerentul că s-au apreciat eronat circumstanțele cauzei, or

obiect al prezentului litigiu este data când urmează a fi reexaminată pensia

intimatului, și nu data din care aceasta urmează a fi stabilită, intimatul fiind deja

beneficiar al pensiei pentru vechime în muncă.

La 17 martie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de recurs

intimatului Cutrani Oleg (f.d. 105), însă acesta nu a făcut uz de dreptul său de a se

expune asupra recursului printr-o referință.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a

fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv

Cartea a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în

special prevederile cu privire la temeiurile recursului.

3

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la

examinarea recursului, va aplica prevederile cu privire la temeiurile declarării

recursului din Codul administrativ în redacția în vigoare la data declarării acestuia.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 06 decembrie 2022, dispozitivul fiind notificat participanților la proces prin poșta

electronică la 14 decembrie 2022 (f.d. 92), iar decizia motivată le-a fost comunicată

la 03 februarie 2023 (f.d. 93).

Astfel, depunerea recursului nemotivat la 08 decembrie 2022 (f.d. 94-95),

precum și a motivării recursului la 09 februarie 2023 (f.d. 99-101), este în termen.

Examinând admisibilitatea recursului înaintat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, completul de judecată îl consideră drept inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a

4

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată accentuează că admisibilitatea recursului

trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești

supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,

de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul înaintat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată

d i s p u n e:

Recursul înaintat de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

5