3ra-1169/23 — contestarea actului administrativ

3ra-1169/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-1169/23

2-21055423-01-3ra-28112023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud.: T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

05 iunie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Popovici Vasile,

reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu,

în cauza civilă, de contencios administrativ depusă de Popovici Vasile

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ

favorabil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 decembrie 2023, prin care

s-a respins apelul declarat de Popovici Vasile, și s-a menținut hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani din 23 iunie 2022,

c o n s t a t ă:

La 14 aprilie 2021, Popovici Vasile a depus acțiune în contencios

administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova

cu privire la anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Chișinău,

Centru nr.91/2021/3322 din 26.02.2021 și decizia Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr.P-536/21 din 29.03.2021 dată în procedura prealabilă, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să emită actul administrativ individual privind

recalcularea pensiei reclamantului prin includerea perioadelor 14.08.2019 -

11.12.2020 și 15.12.2020 - 09.02.2021 de activitate din cadrul structurilor de forță,

în vechimea de muncă pentru care s-a stabilit pensia lui Vasile Popovici, începând

cu 31.03.2011 și a recalcula pensia reieșind din vechimea în muncă de 25 ani, 09

luni, 21 zile din suma soldei, reieșind din media lunară pentru ultimele 12 luni

calendaristice precedente concedierii din 09.02.2021, încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivare, a indicat că începând cu 31 martie 2011, este pensionar în

conformitate cu Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23.06.1993.

La 14 august 2019, s-a reangajat în structurile de forță, unde a activat până la

data de 11 decembrie 2020 și de la 15 decembrie 2020 până la 09 februarie 2021.

1

În acest context, a fost emisă Adeverința Serviciului de Protecție și Pază de

Stat al RM din 11 februarie 2021, prin care s-a stabilit că la data de 09 februarie

2021, vechimea în muncă a reclamantului ce dă dreptul la pensie constituie 25 ani,

09 luni, 21 zile.

Invocând prevederile art.2, art.55 alin.(1), art.61 alin.(1) al Legii nr.1544-XII

din 23.06.1993, reclamantul consideră că, reieșind din prevederile alin.(1) al art.61

din Legea nr,1544-XII din 23 iunie 1993, legislatorul a prevăzut expres

posibilitatea recalculării pensiei în cazul în care apar circumstanțe noi, care duc la

majorarea acesteia, fără a face precizare despre proveniența actelor suplimentare și

data apariției lor, stabilind doar că recalculul se va face pentru perioada precedentă

dar cel mult pentru 12 luni de la data de punerii actelor suplimentare și nu mai

devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.

Susține că prevederile art.61 din Legea nr.1544-XII din 23 iunie 1993,

stabilesc clar că recalculul se efectuează în temeiul documentelor aflate la

momentul recalculării în organele de pensionare și nu în momentul pensionării, așa

cum se invocă și mai departe norma indică „dacă pensionarul va prezenta ulterior

acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va

efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii

actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.

Casa Națională de Asigurări Sociale a început a stabili, calcula și achita pensia

angajaților structurilor de forță începând cu 01 ianuarie 2017, iar din data intrării

în vigoare a Legii nr.1544-XII din 23 iunie 1993 și până la 01 ianuarie 2017,

circumstanța precum reangajarea în structurile de forță constituia temei de

recalculare a pensiei.

În acest context, având în vedere că în tot acest timp legea a fost interpretată

în sensul direct al ei, în vederea recalculării pensiilor după reangajarea în serviciu,

după atâția ani este inadmisibil faptul interpretării diferite al legii în mod abuziv

defavorabil salariatului/pensionarului, numai pentru faptul că s-a schimbat

instituția abilitată în vederea achitării pensiilor.

О interpretare precum că art.61 Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, nu

prevede expres recalcularea pensiei după eventuala reangajare este lipsită de о

justificare, ori, prin aplicarea tehnicii legislative de a include toate circumstanțele

și actele care pot duce la recalcularea pensiei este inoportună și imposibilă.

Concluzionează reclamantul că, interpretarea prevederilor art.61 Legea nr.1544-

XII din 23 iunie 1993, sub aspectul că nu poate fi temei de recalculare a pensiei

acele circumstanțe care nu sunt indicate expres în normă, în contextul în care norma

nu prevede exhaustiv nici о circumstanță, reduce norma la absurd.

Dispozițiile art. 61 din Legea nr. 1554 din 23 iunie 1993, cert și expres prevăd

3 situații în care pensia pentru vechimea în serviciu stabilită anterior urmează a fi

recalculată, și anume: 1) existența documentelor aflate la organele de pensionare la

momentul recalculării pensiei; 2) prezentarea ulterioară a actelor suplimentare ce

ar acorda persoanei dreptul la majorarea pensiei, iar recalcularea pensiei se va

efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii

actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi;

3) recalcularea pensiei se efectuează în cazul în care persoanelor din corpul de

ofițeri și din corpul de comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor

interne li s-a prelungit peste limita de vârstă termenul de aflare m serviciul militar.

2

Astfel, la prezentarea ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda persoanei

dreptul la majorarea pensiei legislatorul nu a indicat faptul că aceste acte trebuie să

fi existat până data stabilirii pensiei și nici nu rezultă din lege acest fapt.

Argumentul precum că recalcularea pensiei se face doar în baza actelor ce au

existat până la data stabilirii pensiei dar au fost prezentate ulterior este о concluzie

eronată la care s-a ajuns prin excluderea ipotezelor concrete din aria de ipoteze pe

care le acoperă norma juridică respectivă, denaturând în mod vădit norma.

Reiterează că, prevederile alin.(1) al art.61 din Legea nr. 1544-XII din

23.06.1993, legislatorul a prevăzut expres posibilitatea recalculării pensiei în cazul

în care apar circumstanțe noi, care duc la majorarea acesteia, fără a face precizare

despre proveniența actelor suplimentare și data apariției lor, stabilind doar că

recalculul se va face pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la

data de punerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare

a prezentei legi.

Pentru se înțelege faptul că perioada de serviciu acumulată după data stabilirii

la pensie, constituie temei de recalculare a pensiei, sunt relevante prevederile art.2

alin.(2), coroborat cu art.61 alin.(2) ale Legii nr. 1544 din 23.06.1993, din care

rezultă cu certitudine că în cazul în care persoana a mai activat în serviciu după

stabilirea pensiei i se recalculează pensia după trecerea lor în rezervă sau în

retragere (demisie/concediere).

Notează că deși prevederile mai sus invocate sunt inaplicabile speței, aici

legislatorul a indicat expres faptul că în cazul în care persoana a mai activat în

serviciu după stabilirea pensiei această circumstanță constituie temei de recalculare

a pensiei după încetarea serviciului.

О interpretare diferită a prevederilor art. 61 din Legea ПГ.1544-ХП din

23.06.1993, decât cea acceptată pe toată perioada 23 iunie 1993 și până la 01

ianuarie 2017, în sensul reținut de pârâtă, este inadmisibilă, deoarece contravine

principiului securității raporturilor juridice degajat de art.6 din Convenția

europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în

partea ce ține de previzibilitatea legii în corelare cu principiul încrederii legitime.

Casa Națională de Asigurări Sociale nu a indicat care a fost necesitatea

schimbării practicii de exercitare a dreptului discreționar în cazuri similare

raportate la perioada de stabilire a pensiei de către structurile de forță, or, din

obiectul acțiunii rezultă că reclamantul urmărește obținerea unei pensii mai bune,

drept garantat de art.47 alin.(2) al Constituției.

Pârâtul nejustificat nu a calculat perioada 14 august 2019 – 11 decembrie 2020

și perioada 15 decembrie 2020 – 09 februarie 2021, ca circumstanță generatoare

pentru recalcularea pensiei, contrar prevederilor art.61 alin.(l) din Legea nr.1544-

XII din 23.06.1993, ori coroborat cu prevederilor pct.4 lit. a) al H.G. nr.78 din

21.02.1994, recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă pentru

12 luni de la data depunerii actelor suplimentare, media lunară pentru stabilirea

pensiei se face din ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 23 iunie 2022,

acțiunea depusă de Vasile Popovici împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

a Republicii Moldova cu privire la anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Chișinău, Centru nr.91/2021/3322 din 26.02.2021 și decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.P-536/21 din 29.03.2021 dată în procedura

3

prealabilă, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită actul

administrativ individual privind recalcularea pensiei reclamantului prin includerea

perioadelor 14.08.2019 - 11.12.2020 și 15.12.2020 - 09.02.2021 de activitate din

cadrul structurilor de forță, în vechimea de muncă pentru care s-a stabilit pensia lui

Vasile Popovici, începând cu 31.03.2011 și a recalcula pensia reieșind din

vechimea în muncă de 25 ani, 09 luni, 21 zile din suma soldei, reieșind din media

lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii din 09.02.2021,

încasarea cheltuielilor de judecată, s-a respins ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, Popovici Vasile beneficiază

de pensie pentru vechime în muncă începând cu 31.03.2011, în temeiul art. 2 alin.

(1) al Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993.

Reclamantul pretinde recalcularea pensiei în legătură cu vechimea în muncă

obținută după stabilirea pensiei și anume că în perioada 14.08.2019 - 11.12.2020 și

15.12.2020 - 09.02.2021 și-a desfășurat activitatea în cadrul Serviciului de

Protecție și Pază de Stat.

Instanța de judecată a constatat că, vechimea în muncă a reclamantului

obținută după stabilirea pensiei pentru vechime în muncă - 31.03.2011, nu poate

constitui drept temei pentru stabilirea/recalcularea unei noi pensii pentru vechime

în muncă, deoarece dreptul la pensie pentru vechimea în muncă apare o dată, și

anume, după eliberarea din serviciu cu dreptul de recalculare în condițiile legii.

Instanța de fond a reținut că, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii

condițiilor art. 61 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 și respectiv, Popovici Vasile

nu cade sub incidența normai date, deoarece Legea nominalizată nu prevede

stabilirea repetată a dreptului la pensie pentru vechime în muncă după restabilirea

la serviciu în organele de forță.

În contextul dat, instanța a conchis că, reclamantul poate beneficia ulterior

conform Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993

în coroborare cu Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de

pensie, la momentul depunerii cererii, de stabilire a pensiei pentru limita de vârstă

în condiții generale unde în stagiu de cotizare vor fi incluse toate perioadele

contributive, însă, în speța, astfel de circumstanțe nu s-au constatat, reclamantul

pretinzând la aceeași categorie de pensie, de care beneficiază din 30.06.2011.

Instanța de judecată a concluzionat că, Popovici Vasile nu se încadrează în

categoria persoanelor ce ar putea să beneficieze de recalcularea pensiei pentru

vechimea în serviciu conform Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, având în vedere

faptul că acestuia anterior i-a fost stabilită pensie pentru vechimea în muncă și este

deja beneficiar de pensie pentru vechime în muncă stabilită conform Legii nr. 1544

din 23 iunie 1993, iar dreptul la pensie pentru vechimea în muncă apare o dată, și

anume, după eliberarea din serviciu cu dreptul de recalculare în condițiile legii.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 24 iunie 2022, avocatul

Eugeniu Mustață, în interesele lui Vasile Popovici a declarat apel nemotivat

împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 23 iunie 2022, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

4

Prin deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2023, s-a respins

cererea de apel depusă de Popovici Vasile, și s-a menținut hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani din 23 iunie 2022.

La 16 noiembrie 2023, Popovici Vasile, reprezentat de avocatul Musteață

Eugeniu, a depus de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27

septembrie 2023, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii Judecătoriei Rîșcani din 23 iunie 2022, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a reiterat că hotărârea instanței de fond și decizia

instanței de apel sunt arbitrare.

Recurentul a susținut că, din prevederile art. 61 alin.(2) din Legea nr. 1544 din

23 iunie 1993, nu rezultă că recalcularea pensiei se efectuează doar pensionarilor

cărora li s-a prelungit raporturile de muncă, norma respectivă indicând momentul

în care se efectuează recalculul pensiei pentru o anumită categorie de pensionari.

Argumentul precum că, recalcularea pensiei se face doar în baza actelor care

au existat până la data stabilirii pensiei, dar au fost prezentate ulterior, este o

concluzie eronată, la care a ajuns instanța, prin excluderea ipotezelor concrete din

aria de ipoteze pe care le acoperă norma juridică respectivă, denaturând în mod

vădit norma.

Recurentul a menționat că, temei de recalculare a pensie, sunt prevederile art.

2 alin.(2) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, coroborat cu prevederile art. 61

alin.(2) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, din care rezultă cu certitudine că în

cazul în care a persoana a mai activat în serviciu după stabilirea pensiei, i se

recalculează pensia după trecerea lor în rezervă sau retragere.

În opinia recurentului, instanța de apel a făcut trimitere la o lege care nu este

aplicabilă în speță și a interpretat eronat prevederile art. 61 din Legea nr. 1544 din

23 iunie 1993.

Cu referire la termenul recursului:

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la Curtea

Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei

motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul decizie contestate la 27

septembrie 2023, în ședință publică.

Din materialele dosarului rezultă că, decizia motivată a instanței de apel a fost

notificată recurentului la 16 noiembrie 2023, prin intermediul poștei electronice,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la dosar (f.d.109).

Astfel, recursul înregistrat la 16 noiembrie 2023, este depus cu respectarea

prevederilor art.245 din Codul administrativ.

La data de 28 noiembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia recursului, cu înștiințarea despre necesitarea prezentării referinței.

Până la data examinării recursului intimații nu au manifestat opțiunea de a

depune referință asupra recursului.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Popovici Vasile,

reprezentat de avocatul Mustață Eugeniu, în raport cu materialele cauzei,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

5

În conformitate cu art. 2451 alin. (1), (3) din Codul administrativ, recursul

este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de

Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă

în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis

neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau

hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la

alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza

după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost

trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost

restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar

prezentului cod.

În sensul art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele

și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit.

a1) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.2451.

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al

recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de

Popovici Vasile, reprezentat de avocatul Mustață Eugeniu,, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la

dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și

nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept

6

material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

depus de Popovici Vasile, reprezentat de avocatul Mustață Eugeniu, conține

obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată,

care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod

corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță,

în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din

Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe

care se bazează, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de

actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care,

din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică

determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

7

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Popovici

Vasile, reprezentat de avocatul Mustață Eugeniu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de către Popovici Vasile, reprezentat de avocatul Mustață

Eugeniu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

8