Decizie nr. 74 din 09.07.2018
- Instanță
- Curtea Constituțională
- Tip
- decizii
Decizie nr. 74 din 09.07.2018 (Curtea Constituțională, 2018)
DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a
sesizării nr. 86g/2018
privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi
din articolul 349 alin. (1
1
) din Codul penal
CHIȘINĂU
9 iulie 2018
Curtea Constituțională, judecând în componența:
dlui Mihai POALELUNGI,
președinte,
dlui Aurel BĂIEȘU,
dlui Igor DOLEA,
dlui Veaceslav ZAPOROJAN,
judecători
,
cu participarea dlui Marcel Lupu,
grefier
,
Având în vedere sesizarea depusă la 19 iunie 2018,
Înregistrată la aceeași dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând pe data de 9 iulie 2018 în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:
ÎN FAPT
La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate"
de la alin. (1
1
) al articolului 349 din Codul penal, ridicată de către dl avocat Alexandru Bot, în dosarul nr. 1ra-961/2018, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.
Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională pe 19 iunie 2018, de către un complet de judecată de la Curtea Supremă de Justiție (Nicolae Gordilă, Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.
A. Circumstanțele litigiului principal
Pe rolul Curții Supreme de Justiție se află recursul depus de dl avocat Alexandru Bot într-o cauză penală privind învinuirea dlui Valeriu Rusu de comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele 42, 327 alin. (2), 328 alin.(3) și 349 alin. (1
1
) din Codul penal.
Pe 23 mai 2018, dl avocat Alexandru Bot a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate"
de la alin. (1
1
) al articolului 349 din Codul penal.
Prin încheierea din 12 iunie 2018, Curtea Supremă de Justiție a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.
B. Legislația pertinentă
Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:
Articolul 1
Statul Republica Moldova
„[...]
(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate."
Articolul 23
Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle
„(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.
(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative."
Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:
Articolul 349
Amenințarea sau violența săvârșită asupra unei persoane cu funcție de răspundere sau a unei persoane care își îndeplinește datoria obștească
„[...]
(1
1
)
Aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate
față de persoana cu funcție de răspundere ori a rudelor ei apropiate, fie nimicirea bunurilor acestora în scopul sistării activității lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violența sau al altei persoane, precum și aceleași acțiuni aplicate împotriva persoanei care își îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unității convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.
[...]"
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
În motivarea sesizării, autorul a invocat că textul „aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate"
de la alin. (1
1
) al articolului 349 din Codul penal este imprevizibil, pentru că legea nu-l definește. Astfel, autorul excepției consideră că, în lipsa reglementării unor criterii obiective, care să determine întinderea noțiunii de „violență nepericuloasă", textul de lege contestat contravine articolelor 1 alin. (3), 23 alin. (2), 66 lit. a) și 72 alin.(1) și alin. (3) lit. n) din Constituție.
B. Aprecierea Curții
Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.
În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ține de competența Curții Constituționale.
Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Alexandru Bot, în dosarul nr. 1ra-961/2018, pendinte la Curtea Supremă de Justiție. Sesizarea este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.
Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate"
de la alin. (1
1
) al articolului 349 din Codul penal.
Deși autorul excepției de neconstituționalitate a invocat mai multe norme din Constituție, Curtea reține că, în motivarea sesizării, acesta a susținut că dispozițiile legale contestate sunt imprevizibile pentru că legea nu stabilește criterii obiective care să determine întinderea noțiunii de „violență nepericuloasă".
Curtea reiterează că, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar și inteligibil, fără dificultăți de ordin sintactic și pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie precis, clar și coerent, așa cum o impune principiul legalității incriminării și a pedepsei (
nullum crimen, nulla poena sine lege
), garantat de articolul 22 din Constituție și de articolul 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Decizia nr. 49 din 31 mai 2018, §30).
Totuși, Curtea menționează că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal (
Rohlena v. Republica Cehă
[MC], 27 ianuarie 2015, § 50). Deși certitudinea este dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă.
Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor care persistă cu ocazia interpretării normelor
(
Del Rio Prada v. Spania
[MC], 21 octombrie 2013, §§ 92, 93).
Curtea Europeană a reținut, de asemenea, că articolul 7 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea normelor penale prin interpretarea judiciară de la caz la caz, cu condiția ca rezultatul să fie în concordanță cu esența infracțiunii și previzibil în mod rezonabil (
Kononov v. Letonia
[MC], 17 mai 2010, § 185).
În cauza
Dragotoniu și Militaru-Pidhorni v. România,
24 mai 2007, § 43, Curtea Europeană a conchis că în
lipsa a cel puțin unei interpretări jurisprudențiale accesibile și previzibile în mod rezonabil cerințele articolului 7 nu pot fi considerate respectate în cazul unui acuzat.
Așadar, rezultă că practica judiciară poate constitui un reper obiectiv în funcție de care să poată fi apreciat conținutul unei norme penale și care poate contribui la aplicarea previzibilă a acesteia.
Examinând obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate reprezintă o modalitate de comitere a infracțiunii prevăzute de articolul 349 alin. (1
1
) din Codul penal. Totodată, legea nu stabilește anumite urmări prejudiciabile care pot fi provocate prin această modalitate, infracțiunea fiind, prin urmare, una formală, considerându-se consumată din momentul aplicării violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate. În acest sens, Curtea observă că și practica judiciară a confirmat caracterul formal al infracțiunii în discuție (a se vedea, în acest sens, deciziile Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 9 noiembrie 2016, din dosarul nr. 1ra-1786/2016, și din 7 noiembrie 2017, din dosarul nr. 1ra-1187/2017).
De asemenea, Curtea observă că în practica judiciară s-a relevat că prin „violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei" în sensul articolului 349 alin. (1
1
) se înțelege „provocarea intenționată a leziunilor corporale care nu au avut drept urmare nici dereglarea sănătății, nici pierderea capacității de muncă, ori aplicarea intenționată a loviturilor sau comiterea altor acțiuni violente care au cauzat o durere fizică, dacă nu au creat pericol pentru viața și sănătatea victimei" (a se vedea deciziile Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 14 martie 2018, din dosarul nr. 1ra-511/2018, și din 9 noiembrie 2016, din dosarul 1ra-1786/2016).
În acest sens, Curtea reține că practica judiciară, în special cea a instanței judecătorești supreme, a dezvoltat criterii obiective de interpretare a prevederilor contestate din Codul penal. Altfel spus, există repere obiective care ajută interpretul să prevadă sensul exact al textului contestat.
Prin urmare, Curtea consideră că este neîntemeiată critica autorului sesizării privind calitatea legii.
Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională
D E C I D E:
1.
Se declară inadmisibilă
sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate"
de la alin. (1
1
) al articolului 349 din Codul penal, ridicată de către dl avocat Alexandru Bot, în dosarul nr. 1ra-961/2018, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.
Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Președinte Mihai POALELUNGI
Chișinău, 9 iulie 2018
DCC nr. 74
Dosarul nr. 86/G