1ra-1187/2017 — art. 349 alin. 1/1 CP

1ra-1187/2017 — art. 349 alin. 1/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1187/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Ghenadie Nicolaev,

Judecătorii: Petru Moraru, Nadejda Toma, Vladimir Timofti și Constantin Alerguș

judecând, fără citarea părților recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de avocatul Sîrbu Violeta în

numele inculpatului Slobodzian Andrei, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 21 martie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Slobodzian Andrei xxxxx, născut la xxxxx, originar

xxxxx și domiciliat xxxxx

și

Strelchuk Stanislav Victor, născut la xxxxx,

originar xxxxx și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.11.2014 – 21.03.2016;

Instanța de apel: 21.09.2016 – 09.11.2016;

Instanța de recurs: 21.06.2017 – 07.11.2017.

A C O N S T A T A T:

Strelchuk Stanislav a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 349 alin. (11) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Slobodzian Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 349 alin. (11)

Cod penal, la 1 (unu) an închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a

fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 1 (unu) an.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Cojocari Dorin a fost admisă parțial,

fiind dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Cojocari Dorin a sumei

de 2000 (două mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Slobodzian Andrei, la 09 august 2014, aproximativ la ora 23:00, fiind în stare de ebrietate,

aflându-se pe bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău, încălcând grosolan ordinea publică, la

cerința legitimă a colaboratorului de poliție, Cojocari Dorin, care era implicat în serviciul

de menținere a ordinii publice în sect. Rîșcani, mun. Chișinău, care acționând în

conformitate cu art. 21 lit. a) Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului

nr. 320 din 27 decembrie 2012, la somarea de a înceta încălcarea ordinii publice, și anume

de a nu consuma băuturi alcoolice în public, Slobodzian Andrei a reacționat agresiv și

intenționat lui Cojocari Dorin i-a rupt maioul, l-a lovit cu pumnii în regiunea feței și l-a

1

mușcat de piept, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3972 din

11 august 2014, vătămări corporale neînsemnate.

De către organul de urmărire penală, Strelchuk Stanislav a fost învinuit de faptul,

că la 09 august 2014, aproximativ la ora 23:00, împreună cu Slobodzian Andrei,

aflându-se pe bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău, fiind în stare de ebrietate, încălcând

grosolan ordinea publică, la cerința legitimă a colaboratorului de poliție, Cojocari Dorin,

care era implicat în serviciul de menținere a ordinii publice în sect. Rîșcani,

mun. Chișinău, care acționând în conformitate cu art. 21 lit. a) Legea cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, la somarea de a

înceta încălcarea ordinii publice, și anume de a nu consuma băuturi alcoolice în public,

Strelchuk Stanislav a reacționat agresiv și intenționat lui Cojocari Dorin i-au rupt maioul,

l-a lovit cu pumnii în regiunea feței și l-a mușcat de piept, cauzându-i conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 3972 din 11 august 2014, vătămări corporale neînsemnate.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Slobodzian Andrei și Strelchuk Stanislav să fie recunoscuți vinovați de săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 349 alin. (11) Cod penal, cu stabilirea acestora a pedepsei

închisorii pe termen de 2 (doi) ani, fiecare, iar în baza art. 90 Cod penal, să fie dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepselor pentru perioada de probațiune de 3 (trei)

ani, fiecăruia.

În argumentarea apelului a indicat, că prima instanță corect a dispus condamnarea

lui Slobodzian Andrei în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, însă incorect a apreciat probele

administrate legal în cadrul urmăririi penale și greșit a dispus achitarea lui

Strelchuk Stanislav de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349

alin. (11) Cod penal.

A invocat acuzatorul de stat, că prima instanță nu a luat în considerație declarațiile

părții vătămate Cojocari Dorin din care rezultă că Strelchuk Stanislav îl împiedica să-și

exercite atribuțiile de serviciu, iar martorii au indicat că inculpatul s-a exprimat cu cuvinte

necenzurate și a jignit demnitatea și onoarea colaboratorilor de poliție.

Totodată, Strelchuk Stanislav l-a apucat pe un colaborator de poliție de mână întru

favorizarea poziției prietenilor săi, pentru a se eschiva și părăsi locul conflictului.

La fel, partea acuzării a opinat asupra blândeții pedepsei aplicate inculpatului

Slobodzian Andrei, considerând că aceasta nu corespunde circumstanțelor săvârșirii

infracțiunii și gradului de pericol social al faptelor.

În acest context, apelantul a invocat că prima instanță nu a ținut cont de

personalitatea inculpatului, de comportamentul acestuia până și după săvârșirea

infracțiunii, că inculpatul nu a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, nu a recunoscut

vina și nu a restituit prejudiciul cauzat.

3.1. Avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatului Slobodzian Andrei a

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare.

În argumentarea apelului apărarea a invocat dezacordul cu soluția pronunțată de

prima instanță, considerând că aceasta a examinat probele unilateral și neobiectiv, greșit

fiind admise probele acuzării, și anume declarațiile martorilor Guzun Svetlana,

Guzun Vitalie, Dinu Fiodor, Cuznețov Svetlana, Cuznețov Vladimir și a părții vătămate

Cojocari Dorin.

Astfel, apărarea a remarcat, că declarațiile martorilor Cuznețov Svetlana și

Cuznețov Vladimir sunt contrare declarațiilor martorilor Guzun Svetlana, Guzun Vitalie,

2

Dinu Fiodor și a părții vătămate Cojocari Dorin, care activează în calitate de inspectori ai

INP a IGP, mun. Chișinău și la 09 august 2014 erau implicați în serviciu, sunt colegi cu

partea vătămată și pot ascunde comportamentul abuziv al părții vătămate.

În opinia apărării, inculpatul Slobodzian Andrei este nevinovat, iar prima instanță

nu a luat în considerație că Cojocari Dorin s-a comportat abuziv față de inculpați,

manifestând un comportament inuman, iar mușcătura produsă de inculpat a fost ca o

reacție a faptului că Cojocari Dorin îl strângea pe acesta de gât încât nu mai putea respira.

au fost respinse apelurile ca nefondate cu menținerea sentinței.

Pentru pronunțarea soluției nominalizate, instanța de apel a menționat că cercetând

în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința

de judecată și probele administrate, prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt,

dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Slobodzian Andrei încadrarea juridică

corespunzătoare în baza art. 349 alin. (11) Cod penal - aplicarea violenței nepericuloase

asupra vieții și sănătății față de persoanele cu funcție de răspundere în scopul sistării

activității de serviciu și schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință.

Potrivit instanței de apel, deși Slobodzian Andrei nu a recunoscut vina în faptele

incriminate, vinovăția acestuia este dovedită prin următoarele mijloace de probă:

declarațiile părții vătămate Cojocari Dorin (f.d. 135, vol.I); martorilor Guzun Vitalie (f.d.

136, vol.I); Guzun Svetlana (f.d. 140, vol.I); Dinu Fiodor (f.d. 141, vol.I);

Cuznețov Vladimir (f.d. 145-146, vol.I); Cuznețova Anna (f.d. 147-148, vol.I);

procesul-verbal de confruntare între partea vătămată și bănuiți precum și între martorul

Dinu Fiodor cu bănuiții (f.d. 48-54, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 3972

din 10 august 2014 (f.d. 14, vol.I); procesele-verbale nr. 7112, 7113 din 10 august 2014

al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei din 10 august 2014, pe numele lui Slobodzian Andrei și

Strelchuk Stanislav, prin care se confirmă că ultimii erau în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat.

Cu referire la apelul declarat de procuror în partea contestării sentinței de

achitare în privința lui Strelchuk Stanislav, instanța de apel a reținut că prima instanță

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința

de judecată și probele administrate, corect a stabilit că, învinuirea înaintată lui

Strelchuk Stanislav în baza art. 349 alin. (11) Cod penal nu și-a găsit confirmare și corect

a dispus achitarea acestuia din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Instanța de apel a remarcat, că nevinovăția inculpatului Strelchuk Stanislav se

confirmă prin declarațiile părții vătămate Cojocari Dorin, care a indicat că, inculpatul

Slobodzian Andrei l-a apucat de gât, i-a aplicat o lovitură în regiunea feței și dorind să-l

rețină l-a mușcat în regiunea toracică.

Inculpatul Strelchuk Stanislav doar ținea de mână un coleg de serviciu și încerca

să-i împiedice activitatea. A indicat că, unicul care l-a lovit a fost Slobodzian Andrei,

inculpatul Strelchuk Stanislav nu a lovit.

Potrivit opiniei instanței de apel, declarațiile părții vătămate Cojocari Dorin

coroborează cu declarațiile martorului Guzun Vitalie care a indicat că, l-a memorat pe

Slobodzian Andrei, deoarece acesta era mai agresiv.

3

Tot în acest context, instanța de apel a menționat că și martorul Guzun Svetlana a

indicat că, partea vătămată a comunicat că a fost mușcat doar de unul din inculpați.

La fel, instanța de apel a accentuat că, declarațiile părții vătămate Cojocari Dorin

coroborează și cu declarațiile martorului Dinu Fiodor care a indicat că,

Strelchuk Stanislav l-a tras de mână, iar când s-a întors spre Cojocari Dorin acesta a fost

lovit de Slobodzian Andrei, iar mai târziu, acesta l-a mușcat pe colegul său de cutia

toracică.

Instanța de apel a menționat că potrivit actului de învinuire, inculpatului

Strelchuk Stanislav i-au fost incriminate aceleași acțiuni infracționale, după cum i-au fost

incriminate și inculpatului Slobodzian Andrei, precum că, inculpatul Strelchuk Stanislav

a reacționat agresiv și intenționat lui Cojocari Dorin i-a rupt maioul, l-a lovit cu pumnii

în regiunea feței și l-a mușcat de piept, cauzându-i vătămări corporale neînsemnate.

Din probele administrate de acuzatorul de stat, instanța de apel a constatat că,

inculpatul Strelchuk Stanislav era agresiv și s-a exprimat cu cuvinte necenzurate, însă

acțiunile acestuia s-au realizat doar prin ținerea de mână a unui colaborator de poliție ca

să-i împiedice activitatea, respectiv, din declarațiile părții vătămate Cojocari Dorin

apreciate în coroborare cu declarațiile martorilor Guzun Vitalie, Guzun Svetlana și

Dinu Fiodor s-a constatat că, doar inculpatul Slobodzian Andrei a aplicat violența față de

partea vătămată. Mai mult, acțiunile inculpatului Strelchuk Stanislav de a se exprima cu

cuvinte necenzurate prin care s-a jignit demnitatea și onoarea colaboratorilor de poliție

nu constituie acțiuni prin care s-ar realiza latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de

art. 349 alin. (11) Cod penal, or, infracțiunea respectivă se consideră consumată din

momentul aplicării violenței nepericuloase pentru viață și sănătate.

Instanța de apel a notat că învinuirea adusă lui Strelchuk Stanislav nu a fost

demonstrată în cadrul cercetării judecătorești, întrucât potrivit rechizitoriului ultimul a

fost învinuit că a săvârșit aceeași faptă și în aceleași circumstanțe ca și inculpatul

Slobodzian Andrei, însă acuzatorul de stat nu a administrat probe care să confirme

învinuirea adusă acestuia, or, nici partea vătămată Cojocari Dorin, nici un alt martor

audiat în cadrul ședințelor de judecată nu au confirmat că Strelchuk Stanislav a aplicat

violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei cu funcție de răspundere

Cojocari Dorin sau l-a agresat într-un alt mod în scopul ca colaboratorul de poliție să

sisteze activitatea sa de serviciu sau să schimbe caracterul acestei activități în interesul

inculpatului Strelchuk Stanislav.

Cu referire la apelul procurorului prin care se contestă sentința sub aspectul

individualizării pedepsei în privința inculpatului Slobodzian Andrei, instanța de apel a

conchis că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod

penal în coraport cu prevederile art. 90 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează

ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a constatat că, acuzarea de stat nu a indicat circumstanțe care ar

caracteriza negativ personalitatea inculpatului sau ar constitui temeiuri pertinente care să

permită agravarea pedepsei penale. Or, fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad relativ

de pericol social având în vedere împrejurările și modalitatea de săvârșire, iar din aceste

considerente pedeapsa penală aplicată de către prima instanță inculpatului Slobodzian

Andrei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, sub formă

de închisoare pe termen de 1 an cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru

4

perioada de probațiune de 1 an este o pedeapsă echitabilă, de natură să aducă atingere

scopului pedepsei penale stabilit la art. 61 Cod penal.

Cu referire la apelul declarat de avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatului

Slobodzian Andrei, instanța de apel a notat, că prima instanță la stabilirea vinovăției

acestuia corect a apreciat probele administrate la cauza penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității acestora, care în ansamblu dovedesc

vinovăția inculpatului Slobodzian Andrei în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Așadar, instanța de apel a apreciat ca fiind pertinente și concludente declarațiile

părții vătămate Cojocari Dorin care a indicat că, inculpatul Slobodzian Andrei l-a apucat

de gât, i-a aplicat o lovitură în regiunea feței și dorind să-l rețină acesta l-a mușcat în

regiunea toracică, or, declarațiile acestuia se confirmă în totalitate prin declarațiile

martorilor audiați în prima instanță, și anume Guzun Vitalie, Guzun Svetlana,

Dinu Fiodor care au relatat faptul că, inculpatul Slobodzian Andrei l-a mușcat pe

Cojocari Dorin și i-a rupt maioul.

Cu referire la argumentele apărării precum că, declarațiile martorilor

Guzun Vitalie, Guzun Svetlana, Dinu Fiodor urmează a fi apreciate critic deoarece aceștia

sunt colegi și au interese de a ascunde comportamentul abuziv al părții vătămate, instanța

de apel a punctat că nu a stabilit nici un temei pertinent de a pune la îndoială veridicitatea

declarațiilor acestor martori, care sunt consecutive, nu prezintă contradicții și

coroborează între ele și care în ansamblu dovedesc faptul că, inculpatul

Slobodzian Andrei a reacționat agresiv și intenționat lui Cojocari Dorin i-a rupt maioul,

l-a lovit cu pumnii în regiunea feței și l-a mușcat de piept, cauzându-i conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 3972 din 11 august 2014, vătămări corporale neînsemnate.

Din declarațiile martorilor Cuznețov Vladimir și Cuznețova Anna, instanța de apel

a reținut că, aceștia au relatat despre circumstanțele incidente la 09 august 2014, petrecute

în ograda casei din bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău, confirmând faptul că inculpații

consumaseră băuturi alcoolice și că a avut loc un conflict cu polițiștii.

Totodată, instanța de apel a stabilit că inculpatul Slobodzian Andrei deși nu a

recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii incriminate, ultimul a indicat că, l-a mușcat pe

Cojocari Dorin și i-a rupt maioul, iar aceste declarații confirmă veridicitatea declarațiilor

părții vătămate și martorilor Guzun Vitalie, Guzun Svetlana, Dinu Fiodor.

Referitor la argumentele avocatului precum că, comportamentul agresiv al lui

Cojocari Dorin a determinat inculpatul Slobodzian Andrei să-l muște, și că de fapt

inculpații au fost agresați de către polițiști, instanța de apel a notat că acestea sunt

interpretări declarative, deoarece inculpatul nu a depus plângere privind acțiunile ilegale

ale polițiștilor, iar alte probe pertinente și concludente în acest sens nu au fost

administrate.

Mai mult, potrivit instanței de apel, la momentul conflictului inculpatul

Slobodzian Andrei se afla în stare de ebrietate, fapt confirmat prin procesul-verbal

nr. 7112 din 10 august 2014 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare

a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei.

Prin urmare, din probele administrate de acuzatorul de stat, instanța de apel a

constatat că, acțiunile inculpatului Slobodzian Andrei întrunesc latura obiectivă și

subiectivă a infracțiunii incriminate care s-au manifestat prin aceea că, ultimul, la cererea

poliției de a înceta încălcarea ordinii publice s-a împotrivit, a opus rezistență, l-a agresat

pe colaboratorul de poliție Cojocari Dorin, l-a mușcat și i-a rupt maioul, cauzându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3972 din 11 august 2014, vătămări

corporale neînsemnate.

5

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că vinovăția inculpatului

Slobodzian Andrei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, a

fost pe deplin dovedită prin probele administrate la cauza penală, care au fost cercetate

în prima instanță și verificate în instanța de apel, iar temeiuri de a pronunța o sentință de

achitare în privința acestuia nu au fost identificate.

contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului procurorul invocă că soluția instanței de apel în partea

menținerii sentinței de achitare în privința lui Strelchuk Stanislav și în partea

individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Slobodzian Andrei, este vădit

neîntemeiată.

Astfel, consideră că instanța de apel din start s-a bazat pe ideea preconcepută a

primei instanțe privind nevinovăția lui Strelchuk Stanislav, totodată admițând și o eroare

de drept în partea ce ține de individualizarea greșită a pedepsei aplicate inculpatului

Slobodzian Andrei.

În opinia acuzării, atât prima instanță cât și instanța de apel, au omis faptul că,

Strelchuk Stanislav, fiind în stare de ebrietate alcoolică, la 09 august 2014, ora 23:00

împreună cu Slobodzian Andrei, aflându-se pe bd. Moscovei, 11, mun. Chișinău,

încălcând grosolan ordinea publică, la cerința legitimă a colaboratorului de poliție,

Cojocari Dorin, care era implicat în serviciul de menținere a ordinii publice în

sect. Rîșcani, mun. Chișinău, la somarea acestuia de a înceta încălcarea ordinii publice și

a nu consuma băuturi alcoolice în public, a reacționat agresiv s-a exprimat cu cuvinte

necenzurate și a jignit demnitatea și onoarea colaboratorului de poliție.

Mai mult, Strelchuk Stanislav, deși era conștient că prin fapta respectivă împiedică

colaboratorul de poliție să-și îndeplinească datoria obștească, intenționat l-a apucat de

mână pe colegul părții vătămate, Dinu Fiodor, care intervenise la moment pentru a curma

acțiunile huliganice ale făptașilor, astfel încât a favorizat poziția prietenilor săi pentru a

se eschiva și părăsi locul unde s-a produs conflictul, fiind demonstrată intenția

inculpaților.

Consideră că în acest sens prezintă relevanță declarațiile martorului Dinu Fiodor,

însă instanța de apel preluând soluția primei instanțe, s-a limitat la o motivare insuficientă

și contrară probatoriului administrat pe cauză, or probele invocate de acuzare sunt

concrete, veridice, consecutive și consecvente și urmau să fie apreciate la justa lor

valoare.

Susține acuzarea că din analiza declarațiilor părții vătămate Cojocari Dorin, rezultă

că acțiunile lui Slobodzian Andrei și Strelchuk Stanislav sunt în legătură directă cu

participarea acesteia la curmarea unei fapte antisociale, care nemijlocit erau săvârșite de

inculpați, or, la somarea colaboratorului de poliție, aceștia au reacționat agresiv, opunând

rezistență fizică, astfel încât aceste acțiuni nu numai că au fost precedate de agresarea

colaboratorului de poliție, ci a fost sistată activitatea de serviciu a colaboratorului de

poliție, concomitent fiind schimbat caracterul ei în interesul celor care au manifestat

aceste acțiuni, componența cărora se regăsesc în norma imputată inculpaților conform

prevederilor art. 349 alin. (11) Cod penal.

Remarcă procurorul că în instanța de apel, a indicat asupra necesității intervenirii

în sentința contestată și din considerentul că, în lipsa constatării în acțiunile lui

Strelchuk Stanislav a componenței de infracțiune prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod

penal, acțiunile acestuia se regăsesc și la art. 353 alin. (2) Cod contravențional, atâta timp

6

cât inculpatul a opus rezistență colaboratorului de poliție aflat în exercițiul funcțiunii de

menținere a ordinii publice.

La fel, partea acuzării consideră neîntemeiată și opinia instanței de apel, care la

capitolul individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Slobodzian Andrei, a

reținut că lipsesc circumstanțe agravante, de personalitatea acestuia care anterior a fost

condamnat, iar cele enunțate nu constituie temeiuri pertinente care să permită agravarea

pedepsei penale.

Susține acuzatorul de stat, că concluziile instanțelor de fond la acest capitol sunt

greșite și neconforme scopului legii penale, fapt ce denotă că o asemenea decizie este

pripită și neîntemeiată și nu poate fi menținută.

În opinia acuzării, instanțele de fond au omis faptul că actualmente polițiștii se

confruntă zilnic în activitatea lor cu acte de nesubordonare a cerințelor legale ale acestora,

inclusiv de ultragiere cu aplicarea violenței, fapt ce prezintă un obstacol în menținerea

ordinii de drept și asigurarea siguranței publice, respectiv aceste categorii de infracțiuni

au un grad de prejudiciabilitate sporit.

Astfel, consideră că instanța de apel verificând sentința sub aspectul legalității

individualizării pedepsei penale, urma să aprecieze just, dacă aceasta a fost aplicată în

raport nu numai cu sancțiunea normei penale imputate inculpatului, ci cu toate

prevederile ce reglementează pedeapsa penală, individualizarea acesteia, precum și alte

criterii ce țin de tratamentul juridic penal.

Acuzarea consideră că instanța de apel, la adoptarea deciziei, a repetat eroarea de

drept admisă de prima instanță și nu a dat apreciere justă suportului probator prezentat de

către acuzare, astfel încât concluzia instanței de apel este inacceptabilă.

Reiterează că instanța de apel a preluat concluziile formulate de prima instanță,

fără a proceda la o apreciere proprie, specifică activității de judecare a apelului conform

art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, lăsând fără argumentare criticile invocate de

apelanți.

5.1. Avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatului Slobodzian Andrei, în

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar,

solicitând casarea hotărârilor judecătorești adoptate în speță cu pronunțarea unei hotărâri

de achitare.

În motivarea recursului apărarea invocă, că probele acumulate pe cauză au fost

interpretate de către instanțele de fond în mod unilateral și neobiectiv, fiind eronat admise

probele acuzării și neîntemeiat respinse probele apărării.

Susține că pe tot parcursul urmării penale și examinării cauzei în instanțele de fond

inculpatul a pledat nevinovat, descriind cronologia faptelor petrecute la 09 august 2014,

însă instanțele de judecată au apreciat critic argumentele inculpatului, considerând

acestea ca fiind o metodă de apărare.

Evidențiază apărarea că, la baza soluției pronunțate, instanțele de fond pe lângă

declarațiile inculpatului au invocat și declarațiile martorilor, precum și actele procesuale

documentate în cadrul urmăririi penale.

Astfel, potrivit opiniei apărării declarațiile martorilor Cuznețova Svetlana și

Cuznețov Vladimir sunt contrare declarațiilor martorilor Guzun Svetlana, Guzun Vitalie,

Dinu Fiodor și a părții vătămate Cojocari Dorin, care activează în calitate de inspectori

ai INP a IGP, mun. Chișinău și care la 09 august 2014 erau implicați în serviciu, însă

dubiile rezultate din declarațiile martorilor nu au fost înlăturate de instanță.

Relevă apărarea că inculpatul Slobodzian Andrei nu a negat faptul că l-a mușcat

pe polițist, acest fapt fiind confirmat și de inculpatul Strelchuk Stanislav, doar că

7

mușcătura a fost produsă ca rezultat al comportamentului ilegal și agresiv al părții

vătămate.

La fel, instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că martorii

Cuznețova Anna și Cuznețov Vladimir, cât și inculpatul Strelchuk Stanislav, au

comunicat că Slobodzian Andrei nu l-a lovit pe Cojocari Dorin, iar mușcătura pe care a

produs-o acesta se datora faptului că Cojocaru Dorin îl sufoca, ținându-l de gât și

inculpatul nu putea respira.

Consideră recurentul că în astfel de circumstanțe comportamentul lui

Cojocari Dorin poate fi considerat ca un tratament inuman față de cetățeni.

Mai mult, în privința inculpatului nu au fost întocmite procese-verbale

contravenționale pentru careva fapte ilegale, ceea ce confirma că cele descrise de martorii

Dinu Fiodor, Guzun Svetlana, Guzun Vitalie și partea vătămată Cojocari Dorin nu

corespund adevărului.

Cu referire la prevederile art. art. 101 alin. (2), 314 Cod de procedură penală,

apărarea susține că judecând cauza, instanțele de fond nu au cercetat nemijlocit, sub toate

aspectele, probele prezentate de părți, nefiind înlăturate dubiile.

Toate aceste încălcări au format o convingere greșită a judecătorului precum că

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate ar fi fost dovedită.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând

soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Cu referire la recursul declarat de procuror.

Pornind de la expunerea argumentelor invocate în recursul procurorului, Colegiul

penal constată că, recurentul, în dezacord cu decizia contestată, invocă temeiurile de

casare prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța respectivă în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

La fel, procurorul invocă și dezacordul cu soluția instanței de apel în partea ce ține

de individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Slobodzian Andrei, temei de

casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

8

de instanțele de fond și de apel în cazurile când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

În conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, sau cercetează suplimentar probele administrate de

prima instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține că instanța de apel

a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, iar decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept, care au dus la respingerea

apelului declarat de procuror.

Astfel, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Cu referire la argumentul acuzatorului de stat precum că instanța de apel a

examinat cauza bazându-se pe ideea preconcepută privind nevinovăția inculpatului

Strelchuk Stanislav, instanța de recurs menționează că reieșind din textul deciziei

contestate, se atestă că instanța de apel corect a remarcat că din probele administrate de

către partea acuzării s-a constatat că Strelchuk Stanislav era agresiv și s-a exprimat cu

cuvinte necenzurate, fapt prin care a jignit onoarea și demnitatea colaboratorilor de

poliție, însă prin aceste acțiuni nu poate fi realizată latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, întrucât această infracțiune fiind una formală,

se consideră consumată din momentul aplicării violenței nepericuloase pentru viață și

sănătate.

Așadar, instanța de apel corect a sesizat, că din probatoriul administrat la dosar nu

se deduce prezența în acțiunile inculpatului a faptelor incriminate prin rechizitoriu, care

de altfel, au fost indicate ca fiind similare acțiunilor inculpatului Slobodzian Andrei, în

sensul că Strelchuk Stanislav, la fel a reacționat agresiv și intenționat lui Cojocaru Dorin

i-a rupt maioul, l-a lovit cu pumnii în regiunea feței și l-a mușcat de piept, cauzându-i

acestuia vătămări corporale neînsemnate.

Prin urmare, având în susținere prevederile art. 8 alin. (2), (3) Cod de procedură

penală, instanța de apel just a concluzionat asupra faptului că acțiunile inculpatului

Strelchuk Stanislav nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 349 alin. (11) Cod de procedură penală, deoarece acuzatorul de stat nu a prezentat

probe pertinente și concludente, care apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, ar demonstra aplicarea violenței nepericuloase asupra vieții și sănătății persoanei

cu funcție de răspundere în vederea sistării activității de serviciu și schimbării caracterului

ei în interesul celui care amenință.

De asemenea, cu privire la alegațiile recurentului prin care se susține că instanța

de apel neîntemeiat a menținut soluția de achitare a primei instanțe în privința lui

Strelchuk Stanislav și că nu a dat răspuns la toate argumentele procurorului din cererea

sa de apel, Colegiul penal amintește că rezultând din jurisprudența constantă a Curții

Europene motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt,

atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și

sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum

s-a procedat, de altfel, în prezenta cauză.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că prima

9

instanță întemeiat a dispus achitarea lui Strelchuk Stanislav de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, și l-a condamnat pe inculpatul

Slobodzian Andrei în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, la 1 an închisoare, dispunând

suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 1 an,

conform prevederilor art. 90 Cod penal.

În vederea respingerii argumentelor recurentului în partea ce se referă la

individualizarea pedepsei penale în privința lui Slobodzian Andrei, instanța de recurs

menționează că instanțele de judecată sunt obligate să aplice pedeapsa în baza criteriilor

prevăzute de art. 75 Cod penal, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv

la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor

persoane.

În sensul art. 90 alin. (1) Cod penal, este de înțeles că dacă, la stabilirea pedepsei

cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și

de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune.

În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul

nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Având în susținere prevederile enunțate, Colegiul penal conchide că instanțele de

fond, ținând cont de toate circumstanțele cauzei și de criteriile generale de individualizare

a pedepsei penale, de personalitatea inculpatului, care este caracterizat pozitiv, este

angajat în câmpul muncii, are familie și doi copii minori la întreținere, de lipsa

antecedentelor penale, a circumstanțelor atenuante și agravante, de faptul că infracțiunea

săvârșită face parte din categoria celor mai puțin grave, corect i-au aplicat inculpatului

Slobodzian Andrei pedeapsa închisorii pe termen de 1 an.

Totodată, în viziunea instanței de recurs, instanța de apel corect a apreciat că scopul

pedepsei penale poate fi atins și fără executarea reală a acesteia, deoarece din

circumstanțele speței rezultă că nu au fost constatate careva impedimente pentru aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului.

10

Instanța de recurs accentuează că pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit.

La fel, în literatura de specialitate s-a afirmat în mod întemeiat, că a aplica o

pedeapsă necorespunzătoare gravității proprii infracțiunii, ar însemna fie a-l supune pe

infractor unui spor de privațiuni sau de restricții ce nu este necesar pentru a corecta

conduita acestuia, fie dimpotrivă, a-i impune o suferință care, datorită intensității sale

reduse, în loc să-l îndrepte, mai degrabă îl încurajează să persevereze în încălcarea legii

penale.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Colegiul penal amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod

penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la

momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru

a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea

sinceră în cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale

infractorului;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

Având ca reper conglomeratul împrejurărilor menționate, instanța de recurs este de

opinia, că instanțele de fond corect au ajuns la concluzia, că este rațional de a stabili

inculpatului pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru

perioada de probațiune de 1 an.

Față de cele descrise supra, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la

compartimentul individualizării pedepsei a acordat deplină eficiență prevederilor art. art.

7, 61, 75, 90 Cod penal și just a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea inculpatului

poate avea loc în condițiile aplicării pedepsei închisorii cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, pedeapsă ce va atinge scopul restabilirii echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului

Slobodzian Andrei, cât și a altor persoane.

11

Cu referire la recursul declarat de avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatului

Slobodzian Andrei.

Instanța de recurs atestă că argumentele recurentului se fundamentează pe

temeiurile de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond în cazurile când nu au fost întrunite elementele infracțiunii

sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru

care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

În primul rând, Colegiul accentuează că temeiul de casare invocat sub aspectul că

instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, nu este incident în speța examinată, or, în

recursul dedus judecății nu a fost indicat care este fapta pentru care a fost pus sub

învinuire inculpatul Slobodzian Andrei și care ar fi diferența dintre această faptă și fapta

pentru care a fost condamnat inculpatul prin hotărârile instanțelor de fond.

Astfel, în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul temeiului de

casare invocat, instanța de recurs nu poate examina motivele declarative invocate în

recursul apărării, deoarece instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar declarat în numele inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care

l-ar justifica.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, referitor la temeiul invocat de recurent - „nu sunt întrunite

elementele infracțiunii” instanța de recurs menționează că acest temei este prezent atunci,

când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi

situația prin care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii,

dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor

constitutive ale infracțiunii respective.

Totodată, temeiul invocat include cazurile când nu au fost stabilite mijloacele de

probă prin intermediul căror s-au constatat elementele constitutive ale infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

La caz însă, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și

multiaspectual în textul deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece acestea au fost obținute cu

respectarea normelor de procedură penală.

Prin urmare, instanța de recurs conchide, că situația de fapt a fost just stabilită de

către instanțele de fond în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și expus în pct. 4 al prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor este

corectă și corespunde situației de fapt reținute, la caz, corect instanța de apel ajungând la

concluzia că sunt îndeplinite în prezenta speță condițiile tragerii la răspundere penală a

inculpatului Slobodzian Andrei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349

alin. (11) Cod penal.

În continuare, referitor la criticele recurentului prin care se invocă că declarațiile

martorilor Cuznețova Anna și Cuznețov Vladimir sunt contradictorii declarațiilor

martorilor Guzun Svetlana, Guzun Vitalie, Dinu Fiodor și a părții vătămate

12

Cojocari Dorin, Colegiul penal amintește că la etapa judecării recursului nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de către instanțele de fond, aceasta

fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va

verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea

condamnării inculpatului Slobodzian Andrei privind învinuirea imputată acestuia prin

rechizitoriu.

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente specifică că, pentru a

constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi

influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul

probator o susține.

În privința argumentului apărării precum că acțiunile inculpatului au fost datorate

comportamentului agresiv al părții vătămate Cojocari Dorin, care l-a agresat inițial pe

inculpat, iar ca urmare a acestor acțiuni, Slobodzian Andrei l-a mușcat pe acesta și i-a

rupt maioul, Colegiul penal menționează că acest motiv a constituit obiect de examinare

și în instanța de apel, care corect a sesizat că aceste interpretări sunt declarative și lipsite

de suport probator, întrucât inculpatul nu a depus plângere împotriva acțiunilor ilegale

ale polițiștilor.

Prin urmare, corect instanțele de fond au menționat că în speță, nu sunt prezente

temeiuri de achitare a inculpatului Slobodzian Andrei, din motiv că nu sunt întrunite

elementele infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, deoarece în cadrul

cercetării judecătorești au fost confirmate toate elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate, și anume: calitatea de subiect special a părții vătămate Cojocari Dorin,

ultimul fiind persoană cu funcție de răspundere; latura subiectivă - intenția directă,

inculpatul Slobodzian Andrei înțelegea că aplică violența față de un polițist și dorea

survenirea consecințelor în formă de sistare a activității colaboratorilor de poliție în

interesul său, împotrivindu-se să urmeze polițiștii la inspectoratul de poliție; obiectul

infracțiunii - activitatea normală a persoanelor cu funcții de răspundere, care acționau în

conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) lit. a) al Legii „Cu privire la activitatea Poliției

și statutul polițistului”; latura obiectivă a fost realizată de către inculpat prin împotrivirea

de a executa cererea polițistului de încetare a încălcării ordinii publice, a opus rezistență,

l-a agresat pe colaboratorul de poliție Cojocari Dorin, l-a mușcat, i-a rupt maioul,

cauzându-i acestuia conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3972 din 11 august

2014, vătămări corporale neînsemnate.

Așa fiind, Colegiul penal conchide că, în prezenta cauză, nu se constată admiterea

erorii de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, la etapa

judecării apelului.

În consecință, instanța de recurs concluzionează că, argumentele invocate de către

recurenți nu și-au găsit confirmare și nu pot servi temei de casare a deciziei contestate,

fapt ce denotă că în speță se impune soluția respingerii, ca inadmisibile a recursurilor

ordinare declarate.

Colegiul penal lărgit,

13

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de avocatul Sîrbu Violeta în

numele inculpatului Slobodzian Andrei, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Slobodzian

Andrei xxxxx și Strelchuk Stanislav xxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 decembrie 2017.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecătorii Petru Moraru

Nadejda Toma

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

14