3ra-615/25 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

3ra-615/25 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil. (Curtea Supremă de Justiție, 2026)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de S.S., reprezentat de

avocata Bîrcă Ludmila,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de S.S. împotriva Inspectoratului General pentru Migrație al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Direcția azil și apatridie

cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil privind acordarea azilului pe

teritoriul Republicii Moldova, cu statut de refugiat,

împotriva deciziei din 09 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care

s-a respins apelul depus de S.S. și menținută hotărârea din 11 decembrie 2024

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

(Dosarul nr. 3ra-615/25

NR. PIGD 2-23142623-01-3ra-21082025)

Recursul este vădit neîntemeiat. Articolul 246 alin.(2) lit.h) din Codul

administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu

constituie temei de casare a actului judecătoresc.

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru: (jud. C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: V. Sîrbu, G. Dașchevici, A. Cașcaval)

18 februarie 2026

Textul corespunde originalului

Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului depus de

S.S., reprezentat de avocata Bîrcă Ludmila,

Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:

Stela Procopciuc, Președinte

Diana Stănilă,

Oxana Parfeni, Judecători

constată următoarele:

ÎN FAPT:

judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Inspectoratului

General pentru Migrație, Direcția azil și apatridie cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil privind acordarea azilului pe teritoriul Republicii

Moldova, cu statut de refugiat.

din 04.09.2023 a Direcției azil și apatridie a Inspectoratului General pentru

Migrație a fost respinsă cererea sa cu privire la acordarea azilului pe teritoriul

Republicii Moldova. Decizia respectivă i-a fost comunicată la 12 septembrie

2023.

a Direcției azil și apatridie a Inspectoratului General pentru Migrație,

considerând-o ilegală și pasibilă anulării.

*****, în *****, *****, este de naționalitate ***** și de religie *****.

pașaportul de călătorie seria *****, eliberat la *****, valabil până la *****.

plecării din ***** a fost dorința de a locui împreună cu familia sa pe teritoriul

***** și condițiile de plecare din țara de origine. De asemenea, a mai invocat

și frica de a se întoarce în țara de origine din cauza că a fost anunțată mobilizare

parțială pe teritoriul *****, iar dânsul nu dorește să participe la invazia *****

împotriva *****. A mai notat că nu a avut probleme cu autoritățile de stat de

atunci când a părăsit teritoriul ***** în anul *****. Pe teritoriul *****, s-a

aflat ilegal.

teritoriul ***** din motiv că a fost depistat cu ședere ilegală de către autoritățile

de drept *****, fiindu-i aplicată măsură de interdicție pe teritoriul *****, cu

escortarea lui de către colaboratorii serviciilor secrete ***** până la frontiera

de stat a *****.

nu dorește să lupte de partea ***** împotriva *****, întrucât nu este de acord

cu politica conducerii țării respective, precum și că rudele sale sunt cetățeni ai

*****.

1

azil și apatridie a Inspectoratului General pentru Migrație al MAI, solicitând

azil, drept motive a invocat că nu dorește să încalce termenul legal de aflare a

cetățenilor străini pe teritoriul RM, precum și nu intenționează să se întoarcă în

***** imediat după ce autoritățile statului respectiv îi vor permite. Întoarcerea

în țara de origine este exclusă, deoarece nu se va simți în siguranță pe teritoriul

*****.

în *****, teritoriul Republicii Moldova a fost traversat nu doar de către cetățeni

*****, dar și ai altor țări. Cei mai mulți dintre aceștia având probleme de acces

în spațiul Uniunii Europene, care și-a deschis hotarele sale numai pentru

cetățenii *****. Cetățenii *****, care locuiau permanent pe teritoriul statului

***** sau care aveau proprietăți imobiliare în țara respectivă, încercau să

revină în *****, însă aveau interdicție din cauza că sunt cetățeni ai *****, dar

și nici în Uniunea Europeană nu puteau merge, fapt ce atestă că a rămas izolat

pe teritoriul Republicii Moldova.

*****, permite autorităților din statul respectiv să emită notificări electronice

pentru recruți și rezerviști, fapt ce va stârni un val de mobilizare largă a

cetățenilor la războiul ***** împotriva *****, provocând drept consecință

intenție în rândul populației de plecare din țară. Noua lege din 14 aprilie 2023

modifică normele privind serviciul militar al *****, care anterior impuneau

livrarea în persoană a notificărilor către recruții și rezerviștii chemați la armată.

Avizele emise de birourile locale de recrutare militară vor putea fi trimise

inclusiv în format electronic și vor fi considerate valabile din momentul în care

sunt afișate pe un portal de stat pentru servicii electronice, cunoscut sub numele

de „*****”. De asemenea, legea va înființa un registru electronic al tuturor

persoanelor care trebuie să facă serviciul militar și va colecta datele personale

ale acestora, creând, în același timp, o listă publică a tuturor celor care au fost

convocați să efectueze serviciul militar.

consecințe grave în privința sa, de aceea a solicitat azil pe teritoriul Republicii

Moldova.

verificare minuțioase a cererii sale cu privire la oferirea unei protecții în

Moldova.

cetățeanca *****, *****, cu care are un copil minor, care sunt beneficiari de

protecție temporară.

nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.

se recunoaște, la solicitare, străinului care, în virtutea unei temeri bine

întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate,

apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara țării a

2

cărei cetățenie o deține și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește

să se pună sub protecția acestei țări; sau care, nedeținând nici o cetățenie și

găsindu-se în afara țării în care își avea domiciliul legal și obișnuit, ca urmare

a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește

să se reîntoarcă.

cererilor de azil, autoritățile competente au obligația să cerceteze toate

aspectele relevante ale cererii de azil, în colaborare cu solicitantul, după caz,

sau la solicitarea acestuia. Iar, art.48 alin.(1) din Legea privind azilul indică că,

la evaluarea temerii bine întemeiate de persecuție sau a riscului real de a fi

supus unor vătămări grave, autoritățile competente trebuie să se bazeze atât pe

evenimente care au avut loc anterior părăsirii țării de origine, cât și pe cele care

s-au desfășurat ulterior părăsirii țării sale de origine.

în actul administrativ contestat lipsește atât cercetarea tuturor împrejurărilor

relevante care au stat la baza cererii sale de azil după cum statuează prevederile

art.42 din Legea nr.270/2008, cât și motivarea autorităților competente pe

evenimente care au avut loc anterior părăsirii țării de origine, cât și cele care au

avut loc după părăsirea țării sale de origine, care sunt elemente obligatorii în

virtutea prevederilor art.48 din legea enunțată.

16 iulie 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova, intrarea pe

teritoriul Republicii Moldova este permisă străinilor care întrunesc următoarele

condiții: a) posedă un document de călătorie valabil, recunoscut sau acceptat

de Republica Moldova, dacă prin tratatele internaționale la care Republica

Moldova este parte nu se prevede altfel; b) posedă viză acordată în condițiile

prezentei legi sau, după caz, permis de ședere valabil ori buletin de identitate

pentru refugiați sau pentru beneficiarii de protecție umanitară, ori confirmare a

dreptului de aflare pe teritoriul Republicii Moldova, dacă prin tratatele

internaționale la care Republica Moldova este parte nu s-a stabilit altfel; c)

prezintă documente care justifică scopul intrării, precum și dovada unor

mijloace corespunzătoare atât pentru întreținere pe perioada șederii, cât și

pentru întoarcere în țara de origine sau pentru tranzit către un alt stat în care

există siguranța că li se va permite intrarea.

analizarea cererii de azil, se va ține cont: a) de vârsta, de trecutul, inclusiv cel

al rudelor apropiate, de identitatea, naționalitatea, țările și locurile de reședință

anterioare, de cererile anterioare de azil, de rutele de tranzit, documentele de

identitate și de călătorie, de motivele pentru care se solicită acordarea unei

forme de protecție; b) de faptele relevante referitoare la țara de origine, la

momentul luării deciziei, inclusiv de legile și regulamente din țara de origine și

de modalitatea în care sunt aplicate; c) de declarațiile și documentele relevante

prezentate de solicitant, inclusiv de informațiile cu privire la faptul dacă a fost

supus persecuției sau la posibilitatea de a fi persecutat sau expus unor vătămări

grave la întoarcere în țara de origine; d) de situația individuală sau de

3

circumstanțele personale ale solicitantului: reprezintă ele persecuție sau

vătămări grave; e) de acțiunile solicitantului, ulterioare părăsirii țării de origine:

au fost ele direcționate exclusiv sau în principal spre crearea condițiilor

necesare depunerii cererii de azil, evaluării posibilității ca aceste acțiuni să

conducă la persecuție sau la cauzarea unor vătămări grave solicitantului în cazul

reîntoarcerii în țara de origine; f) de existența posibilității ca solicitantul să

beneficieze de protecția unei alte țări, a cărei cetățenie a dobândit-o.

Moldova, niciun solicitant de azil nu va fi expulzat sau returnat de la frontieră

ori de pe teritoriul Republicii Moldova.

umanitară se acordă străinului care nu îndeplinește condițiile pentru

recunoașterea statutului de refugiat, dar în a cărui privință există motive

serioase și întemeiate de a crede că, în cazul în care ar fi trimis în țara sa de

origine, ar fi supus unui risc real de a suferi vătămările grave definite la art. 45

alin. (3) și nu poate sau, ca urmare a acestui risc, nu dorește să obțină protecția

respectivei țări.

de azil se depune personal de către străin, de îndată ce: a) s-a prezentat în

punctul de trecere a frontierei de stat; b) se află pe teritoriul Republicii

Moldova.

necesară efectuarea unei aprecieri individuale, în care solicitantul să

demonstreze că există justificarea temerilor sale de persecuție, la fel, trebuie

stabilită o legătură cauzală între actele de persecuție la care se presupune că a

fost supus solicitantul de azil și decizia sa de a părăsi țara, motiv pentru care se

solicită acordarea unei forme de protecție, de faptele relevante referitoare la

țara de origine, de declarațiile și documentele relevante prezentate de solicitant,

inclusiv de informațiile cu privire la faptul dacă a fost supus persecuției sau la

posibilitatea de a fi persecutat au expus unor vătămări grave la întoarcere în

țara de origine iar în cazul în care nu se poate stabili această legătură, este dificil

de apreciat că acesta are nevoie de protecția unui alt stat.

deciziei nr.***** din 04 septembrie 2023 emisă de Direcția azil și apatridie a

Inspectoratului General pentru Migrație ca fiind ilegală și succesibil să

genereze vătămarea drepturilor sale, cu obligarea Direcției azil și apatridie a

Inspectoratului General pentru Migrație să emită un act administrativ

individual favorabil, prin care să i se acorde azil pe teritoriul Republicii

Moldova, cu statut de refugiat.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:

sediul Centru a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de S.S.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:

4

prin intermediul poștei electronice, a depus apel (nemotivat) împotriva hotărârii

primei instanțe, iar la 20 ianuarie 2025, a prezentat motivarea apelului,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 11 decembrie 2024 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere

integrală a acțiunii sale.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:

apelul depus de S.S. și menținută hotărârea din 11 decembrie 2024 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

a acțiunii depuse de S.S. constatând că acesta s-a născut la *****, în *****,

*****, este de naționalitate ***** și de religie *****. La 31 octombrie 2022,

reclamantul s-a adresat Direcției azil și apatridie a Inspectoratului General

pentru Migrație al MAI al RM cu cerere, solicitând acordarea azilului în

Republica Moldova. Potrivit notei de interviu, solicitantul a invocat frica sa de

a se întoarce în țara de origine din cauza că a fost anunțată mobilizare parțială

pe teritoriul *****, iar acesta nu dorește să participe la invazia ***** contra

*****, întrucât ar putea să lupte împotriva propriilor rude și a familiei, care

sunt *****. La 04 septembrie 2023, prin decizia nr.***** a Direcției azil și

apatridie s-a respins cererea de azil depusă de S.S. Nefiind de acord cu decizia

respectivă apelantul/reclamant s-a adresat în judecată cu prezenta acțiune în

contencios administrativ.

art.43 alin.(1)-(4), art.44 alin.(1) lit.a)-e), art.45 alin.(1)-(3), art.48, art.63

alin.(2) lit.a) din Legea privind azilul în Republica Moldova nr.270 din

18.12.2008, instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit că după cum

rezultă din notele de interviu, reieșind din declarațiile reclamantului S.S., acesta

nu a fost supus unor tratamente contrare prevederilor art.3 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului din partea autorităților *****. Țara sa de

origine (*****) a părăsit-o din alte motive, nefiind constrâns în acest sens.

făcute de solicitantul de azil, autoritatea emitentă nu a stabilit într-o măsură

rezonabilă că rămânerea sa în continuare în țara sa de origine ar deveni

intolerabilă pentru sine din motivele enunțate în definiția refugiatului sau că ar

deveni intolerabilă din aceleași motive dacă s-ar întoarce acolo, respectiv,

Inspectoratul General pentru Migrație a concluzionat că nu rezultă existența

unei temeri bine-întemeiate. Totodată, instanțele de judecată au notat că

persecuția respectivă necesită a fi suficient de gravă prin natura sau prin

repetarea regulată a ei pentru a constitui o violare gravă a drepturilor

fundamentale ale omului.

prevăzut la art.17 alin.(1) din Legea nr.270/2008 privind azilul în Republica

Moldova, reprezintă o situație de spirit și o condiție subiectivă care urmează a

5

fi bine întemeiată. Respectiv, rezultă că statutul de refugiat nu este bazat doar

pe simpla existență a unei stări de spirit a solicitantului de azil, ci și de situația

obiectivă pe care acesta se bazează.

părăsit țara sa de origine în mod legal, prin intermediul autorităților statale

respective, fapt ce denotă că reclamantul nu se afla în atenția autorităților și nu

reprezenta un pericol pentru statul *****. De asemenea, S.S. nu a identificat

niciun motiv imperios de temere, or, analizând motivele invocate de către

solicitantul de azil, ceea ce ține de motivul părăsirii țării de origine și solicitării

azilului, s-a dedus că reclamantul nu a individualizat nicio temere rezonabilă,

fapt ce a dus la concluzia de neimpunerea examinării elementului dat. În același

context s-a evidențiat și faptul că solicitantul de azil nu a individualizat nicio

acțiune, care ar fi îndreptată asupra sa ce ar prezenta un pericol pentru viața

personală.

azil S.S. nu a justificat niciun motiv de agresiune, dominație străină sau

existența unor evenimente care au tulburat ordinea publică în localitatea sa

natală. Motivul de temere a solicitantului s-a bazat pe informații destul de

ambigue. Din cele stabilite, autoritatea emitentă a concluzionat că solicitantul

a plecat din țara de origine în *****, invocând condițiile precare, astfel că, nu

rezultă existența unei temeri sau a unei probabilități de persecuție.

***** a fost anunțată mobilizare parțială, iar dânsul nu dorește să participe la

invazia ***** împotriva *****, instanțele de judecată au subliniat că potrivit

pct.167 din Manualul referitor la proceduri și criterii de determinare a statutului

de refugiat în baza Convenției din 1951 și a Protocolul din 1967 privind statutul

refugiaților, în țările în care serviciul militar este obligatoriu, fapta de a se

sustrage de la îndeplinirea acestei îndatoriri este frecvent pedepsită de lege, în

mod frecvent, luând drept etalon propria legislație națională. De altfel, dacă

serviciul militar este obligatoriu sau nu, dezertarea este invariabil considerată

o infracțiune. Pedepsele pot varia de la o țară la alta și, în mod normal, nu sunt

privite drept persecuție. Temerea de urmărire penală pentru dezertare sau fugă

de încorporare nu constituie în sine o temere bine întemeiată de persecuție. Iar,

conform pct.168 din Manualul referitor la proceduri și criterii de determinare a

statutului de refugiat în baza Convenției din 1951 și a Protocolul din 1967

privind statutul refugiaților, о persoană nu este refugiat dacă singurul motiv de

dezertare sau de sustragere de la incorporare este aversiunea sa față de serviciul

militar sau teama de luptă.

conchis că acțiunile individualizate de către reclamant nu se încadrează în

prevederile art.45, 46 din Legea nr.270/2008, fapt care ar justifica acordarea

statutului de refugiat.

țara de origine al solicitantul de azil S.S. nu prezintă un pericol atât pentru viața

sa, cât și pentru securitatea acestuia în cazul întoarcerii în țara de origine.

6

instanțele de judecată au concluzionat că la caz nu se întrunesc temeiuri legale

pentru acordarea azilului reclamantului, întrucât nu a justificat iminența

persecutării sale în țara de origine pe principii stabilite de lege pentru acordarea

azilului din partea unor agenții de persecuție sau vătămări grave, după cum

acestea sunt definite la art.47 din Legea nr.270/2008, iminent, existența unei

temeri bine întemeiate a reclamantului de a fi persecutat sau existența riscului

real de a fi supus unor vătămări grave în țara de origine.

defavoarea solicitantului de azil a fost luat în considerare faptul că nu s-a stabilit

într-o măsură rezonabilă că rămânerea sa în continuare în țara sa de origine ar

deveni intolerabilă pentru sine din motivele enumerate în definiția refugiatului,

sau că ar deveni intolerabilă din aceleași motive dacă s-ar întoarce acolo

respectiv, nu rezultă existența unei temeri întemeiate. Or, în vederea admiterii

cererii de azil este necesară efectuarea unei aprecieri individuale, în care

solicitantul să demonstreze că există justificarea temerilor sale de persecuție, la

fel, trebuie stabilită o legătură cauzală între actele de persecuție la care se

presupune că a fost supus solicitantul de azil și decizia sa de a fugi din țară, iar

în cazul în care nu se poate stabili această legătură este dificil de apreciat că

acesta are nevoie de protecția unui alt stat, fapta respectivă nefiind stabilită în

prezenta cauză, contrar aserțiunilor reclamantului invocate în cererea de apel.

apreciat ca fiind legal actul administrativ contestat – decizia Inspectoratului

General pentru Migrație al MAI nr.***** din 04.09.2023, or, reclamantul nu a

prezentat probe care să demonstreze asupra faptului că în caz de reîntoarcere în

țara de origine, viața sa se află în pericol, cât și există un risc real de a fi supus

unor tratamente contrare prevederilor art.3 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, or persoana care pretinde că va fi supusă unui risc, trebuie

să susțină afirmațiile sale cu probe incontestabile și convingătoare.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:

depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei din

09 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de

admitere a acțiunii sale.

SOLICITĂRILE RECURENTULUI:

Bîrcă Ludmila, a indicat că decizia instanței de apel este arbitrară, bazată în

mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

ierarhic inferioare nu au ținut cont de faptul că Direcția azil și apatridie din

cadrul Inspectoratului General pentru Migrație al MAI nu a efectuat o verificare

7

minuțioasă a cererii recurentului S.S. de oferire a unei protecții pe teritoriul

Republicii Moldova.

relevante ale cererii de azil” prevăzută de art.42 din Legea nr.270/2008, cât și

„informații precise și actualizate din surse diferite despre situația generală din

tara de origine” impuse la art.43 din aceeași lege, dar și întemeierea autorități

lor competente „pe evenimente care au avut loc anterior părăsirii țării de

origine, cât și pe cele care s-au desfășurat ulterior părăsirii țării sale de origine”,

care este obligatorie în virtutea prevederilor art.48 din Legea nr.270/2008

(f.d.4-6).

căsătoria cu *****, cu care are un copil minor și care împreuna cu copilul, sunt

beneficiari de protecție temporară, pe când lui i se refuză orice fel de legalizare

a șederii sale. În Republica Moldova se simte în siguranță și nu au loc

bombardamente ca în *****.

ianuarie 2023, pe o perioadă de un an de zile, cu posibilitatea de a fi prelungită,

a oferit persoanelor refugiate din ***** acces la o serie de drepturi și servicii.

Printre cele mai importante sunt dreptul de aflare legală pe teritoriul țării

noastre, accesul la locuri de muncă, cazarea temporară, serviciile de asistență

medicală de urgență și primară, educația pentru minori în instituțiile publice de

învățământ general și asistența socială pentru familiile cu copii și pentru copiii

neînsoțiți. Din cauza războiului, viața fiecărei persoane se află în pericol.

Recurentul nu dorește să revină în ***** din motiv că nu se simte în siguranță

în țara unde au loc ciocniri militare și persistă o situație precară și tensionată.

La fel, și în țara de origine se simte în pericol pentru viața și integritatea

personală din motiv ca nu este de acord cu politica promovata în regiune, el nu

dorește sa lupte contra rudelor soției sale și împotriva țării unde a locuit mai

mult timp. Întoarcerea sa poate să aducă la consecințe grave în privința sa, de

aceea și a solicitat azil pe teritoriul Republicii Moldova.

art.56, 57, 64 din Legea privind azilul nr.270 din 18.12.2008, potrivit cărora

autoritatea competentă este obligată să efectueze o analiză amplă și aprofundată

a situației individuale solicitantului (este persecutat), de faptele relevante din

țară de origine și din țară unde își avea reședință (război), de documentele

prezentate în susținerea cererii (probele referitor la război).

atestă și prin argumentarea vagă, generalizată, seacă, s-au făcut trimitere la

normele legale fără tangență directă la caz, iar unele norme sau citat chiar în

contradictoriu cu situația de facto. Având competența și pârghii de a verifica

faptele invocate, inclusiv prin interpelarea informațiilor, era necesară stabilirea

faptului, dacă informațiile prezentate sunt veridice, dar autoritatea nu a făcut-

o. Acest fapt denotă caracterul formal al deciziei.

arbitrar toate faptele și circumstanțele invocate de către dânsul, deoarece nu le-

8

a combătut prin probe utile, pertinente și concludente, sarcina probațiunii în

cazul respectiv aparținând Inspectoratului General pentru Migrație.

referitor la credibilitatea sa, încălcând prin aceasta prevederile art.44 din Legea

privind azilul în Republica Moldova. Intimatul a interpretat arbitrar faptul că

nu există riscuri în țara de origine. Autoritatea emitentă nemotivat și eronat a

apreciat declarațiile recurentului cu privire la faptul că există risc să fie omorât

la război; că recurentul a părăsit țara benevol, venind în Moldova, dar nu a ținut

cont de faptul că situația s-a schimbat radical în țara sa de origine.

art.44 din Legea privind azilul în Republica Moldova pentru acordarea

beneficiului dubiului, care prevede că atunci când o parte din motive sau când

toate motivele invocate în cererea de azil, care ar justifica acordarea unei forme

de protecție, nu sânt probate cu documente sau cu alte dovezi, se acordă

beneficiul dubiului dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: a)

solicitantul a depus toate eforturile pentru a-și susține cererea de azil; b) toate

elementele relevante aflate la dispoziția solicitantului au fost prezentate, iar

lipsa unor astfel de elemente a fost justificată în mod rezonabil; c) declarațiile

solicitantului sunt considerate coerente și plauzibile și nu sunt contrazise de

informațiile din țara de origine, relevante pentru cazul acestuia; d) solicitantul

a depus cererea de azil cât mai curând posibil, iar eventuala întârziere este

justificată prin motive întemeiate; e) credibilitatea generală a solicitantului a

fost stabilită (anterior în cerere a argumentat concluziile apărării pe marginea

declarațiilor reclamantului și pe marginea credibilității reclamantului).

și (2) din Legea privind azilul, or, acțiunile descrise pentru acordarea azilului

pe teritoriul Republicii Moldova reprezintă acte de persecuție prevăzute la

art.45 alin.(2) lit.a), b), c) și f) și alin.(3) lit.b) din Legea enunțată.

art.46 alin.(3) din Legea privind azilul în RM, care statuează că la evaluarea

temerii bine întemeiate de persecuție nu are importanță că solicitantul are

trăsăturile rasiale, religioase, de naționalitate, sociale sau politice care au

determinat acțiunea de persecuție, cu condiția ca o asemenea caracteristică să-

i fi fost atribuită de către agentul de persecuție, deoarece recurentul este

considerat de către rudele sale ca persoană izgonită.

prevederile art.48 alin.(l) și (2) din Legea privind azilul în RM, potrivit căreia

la evaluarea temerii bine întemeiate de persecuție sau de a fi expus la un risc

serios, autoritățile competente trebuie să se bazeze atât pe evenimente care au

avut loc anterior părăsirii țării de origine, cât și pe cele care s-au desfășurat

ulterior părăsirii țării sale de origine, însă intimatul nu a investigat sub niciun

aspect acele evenimente care s-au întâmplat după ce dânsul a părăsit țara și

chiar și cele care le-a expus ce țin de perioada anterioară sosirii sale în RM nu

țin de cazul său.

9

art.17 alin. (1) din Legea nr.270/2008, care cert reglementează că, statutul de

refugiat se recunoaște, la solicitare, străinului care, în virtutea unei temeri bine

întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate,

apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara țării a

cărei cetățenie o deține și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește

să se pună sub protecția acestei țări; sau care, nedeținând nici o cetățenie și

găsindu-se în afara țării în care își avea domiciliul legal și obișnuit, ca urmare

a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește

să se reîntoarcă.

art.2451 alin.(1) lit.d) din Codul administrativ, potrivit cărora recursul este

admis dacă hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Direcției azil și apatridie a Inspectoratului General pentru Migrație al MAI

copia recursului depus de S.S., reprezentat de avocata Bîrcă Ludmila, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței în termenul

stabilit, sub sancțiunea decăderii din acest drept, cu toate acestea intimata nu

și-a valorificat acest drept procedural și nu a depus referință.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justitie în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru

instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a

cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.

La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi

prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de

către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

10

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele

și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și

se comunică părților.

(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit

neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI:

menționează că Curtea de Apel Centru a pronunțat dispozitivul deciziei, în

ședință închisă, la 09 aprilie 2025.

participanților la proces, inclusiv reprezentantului recurentului S.S., avocata

Ludmila Bîrcă, prin intermediul poștei electronice, copia deciziei integrale

(motivată) din 09 aprilie 2025 (f.d.112).

Bîrcă Ludmila, prin intermediul poștei electronice, la 04 iunie 2025.

prevăzut la art.245 din Codul administrativ.

admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să

însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui

control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel,

normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă

la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

depus de S.S., reprezentat de avocata Bîrcă Ludmila, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la

dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Centru și nu

relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept

11

material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate.

recursului a indicat temeiul de admisibilitate prevăzut la art.245¹ alin.(1) lit.d)

din Codul administrativ.

din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

relevă că noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota

informativă a Legii nr. 246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci

când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între

faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori

de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De

asemenea, în această categorie intră hotărârile pronunțate cu bună știință

contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului

marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a

legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea

reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.

nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare

eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost

decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage

admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un

profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în

temeiul art.245¹ alin.(1) lit.d) din Codul administrativ, este necesar ca partea

care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori

și caracterul ei determinant asupra soluției.

a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează

în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu

poate fi admis.

menționează că, recursul depus de S.S., reprezentat de avocata Bîrcă Ludmila,

conține obiecții de fapt și de drept, care au fost analizate minuțios de către

Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător.

niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art.2451

din Codul administrativ și prin urmare, nu sunt apte să influențeze

admisibilitatea acestuia. Deci, recursul depus de către S.S., reprezentat de

avocata Bîrcă Ludmila, nu susține filtrul admisibilității.

că argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără

o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de

12

art.2451 din Codul administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și

analizând pe fond, criticile se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.

recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei

în prima instanță, în modul în care este garantat de art.6§1 din Convenție.

că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451

din Codul administrativ.

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat de instanța de apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru

care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o decizie neîntemeiată.

ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea

de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea

unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control

efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale

atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în

asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de

contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie

motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes.

dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se

vedea hotărârile 16CtEDO Golder c. Regatului Unit, 1975, § 38; Stanev c.

Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită

marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței,

1996, §45).

CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul

acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul

13

de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se

vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c.

Suediei, 1991, §§ 31, 36).

lit.h) din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de S.S., reprezentat de avocata Bîrcă

Ludmila.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecătorii Diana Stănilă

Oxana Parfeni

14