3ra-192/25 — anularea actului administrativ

3ra-192/25 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Krivonosova

Svetlana, reprezentată de avocatul Bolocan Ludmila,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Krivonosova Svetlana împotriva

Inspectoratului General pentru Migrație al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la anularea actului administrativ individual

defavorabil,

împotriva deciziei din 19 februarie 2025 a Curții de Apel Centru,

(Dosarul nr. 3ra-192/25

PIGD 2-24046125-01-3ra-09042025)

Inadmisibilitatea cererii de recurs. Art. 246 alin. (2) lit. a1) din Codul

administrativ.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. Gh. Mîțu

Curtea de Apel Centru – jud. V. Sîrbu, A. Braga, A. Cașcaval

9 iulie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul depus de Krivonosova Svetlana,

reprezentată de avocatul Bolocan Ludmila,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

doamnei Krivonosova Svetlana, o cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului General pentru Migrație al Ministerului Afacerilor Interne –

Direcția Azil și Apatridie, solicitând anularea deciziei nr. 811/24/DAA din 26

martie 2024, prin care a fost respinsă cererea de azil, și obligarea acestei autorități

să îi acorde azil pe teritoriul Republicii Moldova, prin recunoașterea statutului de

refugiat.

Svetlana s-a adresat Direcției Azil și Apatridie din cadrul Inspectoratului General

pentru Migrație al MAI cu o cerere de acordare a azilului în Republica Moldova.

cetățeană a Federației Ruse. Totodată, în anul 2004, aceasta a părăsit teritoriul

statului de origine și s-a stabilit în Ucraina, unde a locuit împreună cu concubinul

său. Potrivit declarațiilor din cererea de azil, aceasta domicilia în regiunea Jîtomîr,

satul Broniki.

21 iulie 2022, Krivonosova Svetlana a fost deportată din Ucraina pentru o perioadă

de trei ani. Ulterior, la data de 18 noiembrie 2022, autoritățile ucrainene au escortat-

o forțat până la frontiera de stat, dispunând părăsirea teritoriului național.

Republicii Moldova prin punctul de trecere a frontierei de stat Otaci – Moghilev-

Podolsk.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

a fost respinsă acțiunea înaintată de Krivonosova Svetlana împotriva

Inspectoratului General pentru Migrație al Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la anularea actului administrativ individual defavorabil.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Krivonosova Svetlana, a depus o cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii

1

pronunțate de Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, la 25 noiembrie 2024. Ulterior,

la data de 29 decembrie 2024, a fost înregistrată cererea de apel motivată, prin care

s-a solicitat casarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care acțiunea să fie admisă în întregime.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

declarat de avocatul Bolocan Ludmila, formulat în numele doamnei Krivonosova

Svetlana și a menținut hotărârea din 25 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani.

Svetlana nu a făcut dovada existenței unor acte de persecuție îndreptate împotriva

sa, în sensul art. 17 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în

Republica Moldova. Instanța a constatat că nu au fost prezentate probe care să

demonstreze existența unor fapte suficient de grave, prin natura sau repetarea lor,

pentru a constitui o violare serioasă a drepturilor fundamentale ale omului ori o

serie de măsuri (inclusiv violări ale acestor drepturi) care, în ansamblu, să afecteze

persoana într-o manieră prevăzută de lege.

violență fizică sau psihică (inclusiv sexuală), măsuri legale, administrative,

polițienești și/sau judiciare de natură discriminatorie sau aplicate într-o manieră

discriminatorie, acuzări sau sancțiuni disproporționate ori discriminatorii,

persecuții cauzate de refuzul de a îndeplini serviciul militar în caz de conflict în

condițiile în care acesta ar implica comiterea unor infracțiuni sau fapte ce atrag

excluderea conform art. 17 al legii menționate, ori acte de abuz sau discriminare pe

motive de gen sau împotriva minorilor.

Krivonosovei Svetlana nu s-au constatat temeri bine întemeiate și justificate de a fi

persecutată pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup

social sau opinii politice. Cele relatate de solicitantă nu întrunesc elementele

constitutive ale persecuției în sensul legislației naționale, motiv pentru care instanța

nu a mai procedat la analiza elementului obiectiv.

să demonstreze în mod concret cine anume ar exercita acte de intimidare împotriva

sa în statul de origine, relatările sale din cererea de chemare în judecată și din apel

având un caracter general, lipsit de detalii relevante.

că plecarea sa din Federația Rusă ar fi fost determinată de acte de intimidare și/sau

persecuție exercitate de autoritățile statului de origine. Solicitanta de azil nu a

individualizat nicio acțiune concretă îndreptată împotriva sa care să reprezinte un

pericol real pentru viața, integritatea sau libertatea sa. Dimpotrivă, din propriile

declarații ale doamnei Krivonosova Svetlana rezultă că aceasta a părăsit Federația

2

Rusă în anul 2004 pentru a se stabili împreună cu concubinul său în Ucraina, fără

a menționa existența unor dificultăți sau probleme în relația cu autoritățile ruse.

probabilitate reală de persecuție în Federația Rusă, cu atât mai mult cu cât apelanta

nu a fost nici membră și nici simpatizantă a vreunui partid politic, nu a desfășurat

activități de natură politică și nu a fost condamnată penal. Mai mult, nu au fost

identificate niciun fel de măsuri sau restricții concrete din partea autorităților ruse

care să afecteze exercitarea drepturilor fundamentale ale apelantei, precum dreptul

la muncă, libertatea religiei sau accesul la educație, în condiții egale cu ceilalți

cetățeni.

perfectat pașaportul național la Ambasada Federației Ruse în Republica Moldova,

ceea ce denotă faptul că a avut o interacțiune directă cu autoritățile statului de

origine, fără a suferi vreo formă de represalii sau tratament persecutoriu. Astfel,

instanța a concluzionat că reclamanta nu a demonstrat existența unei temeri bine

întemeiate de a fi persecutată sau a unui risc real de a fi supusă unor vătămări grave

în țara de origine, în sensul art. 17 și art. 47 din Legea nr. 270/2008 privind azilul

în Republica Moldova.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Svetlana, reprezentată de avocatul Bolocan Ludmila a depus recurs împotriva

deciziei din 19 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi decizii privind admiterea integrală a acțiunii.

ARGUMENTELE RECURSULUI

și corect situația de fapt și contextul actual din Federația Rusă, cu referire expresă

la art. 48 din Legea nr. 270/2008 privind azilul în Republica Moldova și art. 3 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit susținerilor sale, instanțele au

omis să aplice principiile relevante de evaluare a riscului de persecuție consacrate

în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special în cauza F.G. c.

Suediei (Marea Cameră, 2016), care statuează obligația autorităților de a analiza

din oficiu riscurile la care este expus solicitantul de azil în statul de origine, chiar

și în lipsa unei invocări explicite a acestora.

regimului Federației Ruse, ceea ce, în contextul actual marcat de o deteriorare gravă

a situației drepturilor omului – aspect reflectat în mod constant în rapoartele ONU

și ale altor organizații internaționale –, o expune unui risc real de persecuție în cazul

returnării.

3

evaluare individualizată a riscurilor în conformitate cu art. 48 din Legea

nr.270/2008, omițând aplicarea principiului beneficiului dubiului în favoarea

solicitantei de azil, principiu recunoscut în materia protecției internaționale. În

opinia recurentei, hotărârile pronunțate sunt lipsite de o motivare clară, completă

și suficientă, ceea ce echivalează cu o încălcare a exigențelor privind un proces

echitabil, prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

au realizat un control efectiv asupra modului în care Direcția Azil și Apatridie a

exercitat atribuțiile sale, respectiv dacă a aplicat în mod abuziv sau arbitrar dreptul

său discreționar în examinarea cererii de azil.

drepturilor fundamentale în Federația Rusă, reflectate în multiple surse

internaționale, recurenta consideră că se impunea acordarea unei forme de protecție

pe teritoriul Republicii Moldova, în temeiul art. 16 din Legea nr. 270/2008, prin

aplicarea principiului in dubio pro refugio.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se

schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia

vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară

sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis

neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a

fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

„Recursul se declară inadmisibil în special când nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 2451”

MOTIVAREA INSTANȚEI

Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost

notificată avocatului Bolocan Ludmila la data de 1 martie 2025, prin intermediul

poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la

dosar (f.d. 88).

4

avocatul Bolocan Ludmila la data de 24 martie 2025, este în termen. Prin urmare,

recursul a fost formulat în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul

administrativ.

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne decizia

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a

învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere

a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu

indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul

de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se

poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea

greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o minimă argumentare a criticii în fapt

și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins

argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

avocatul Bolocan Ludmila rezultă, că recurenta a invocat prevederile art. 2451

alin.(1) lit. d) din Codul administrativ și anume faptul că decizia contestată este

arbitrară și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor.

5

Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii

nr. 246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază

juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă

și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio

instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie

hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor

imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea

presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de

judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează

fundamental echitatea procedurii.

probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident

nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția

adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci

doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată

rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul

administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod

clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod

determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi

admis.

recursul depus de Krivonosova Svetlana, reprezentată de avocatul Bolocan

Ludmila, conține obiecții de fapt și de drept, care au fost analizate minuțios de către

Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător.

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de apel,

în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

rolului constituțional și funcției legale a instanței judecătorești supreme, care este

aceea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii în materia contenciosului

administrativ. Astfel, motivarea cererii de recurs trebuie să reflecte nu doar

nemulțumirea față de soluția instanței de apel, ci și necesitatea clară de intervenție

a instanței supreme în vederea corectării unei erori de drept semnificative ori a

consolidării practicii judiciare. Filtrul de admisibilitate instituit de art. 245¹ și 246

din Codul administrativ nu este formal, ci unul de fond, esențial, menit să respingă

acele recursuri care nu ridică veritabile probleme de legalitate.

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

6

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul declarat de

Krivonosova Svetlana, reprezentată de avocatul Bolocan Ludmila.

din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Krivonosova Svetlana, reprezentată de

avocatul Bolocan Ludmila.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

7