3ra-269/25 — anularea actului administrativ individual defavorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ individual defavorabil
- Temei legal
- Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. 2 lit. h din Codul administrativ.
3ra-269/25 — anularea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de către Rydzeuskaya Ala,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de către Rydzeuskaya Ala împotriva Inspectoratului General
pentru Migrație a MAI, terț Serviciul de Informații și Securitate, cu privire la
anularea actului administrativ individual defavorabil,
împotriva hotărârii din 12 martie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 3ra-269/25
PIGD 2-24039244-01-3ra-23052025)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentei cu decizia primei instanțe nu constituie un temei de casare a
ei.
Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani, jud, I. Barbacaru
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Bostan, A. Cașcaval
04 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de către
Rydzeuskaya Ala,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 09 aprilie 2024, Rydzeuskaya Ala, a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Inspectoratului General pentru Migrație, prin care a solicitat anularea
deciziei nr. 635/24/DAA din 11 martie 2024.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, a depus o cerere la Direcția
azil și integrare pentru acordarea unei forme de protecție în Republica Moldova,
motivul esențial fiind faptul că, este cetățeană a statului Belarus, iar în rezultatul
alegerilor prezidențiale, aceasta a fost persecutată de autorități, deoarece este
susținătoarea și simpatizanta opoziției.
Prin decizia nr. 635/24/DAA din 11 martie 2024 pe care o consideră
nefondată și neîntemeiată, cu o analiză superficială asupra tuturor detaliilor
invocate cererea a fost respinsă.
Reclamanta a susținut situația relatată anterior și anume faptul că, aceasta și
soțul său sunt cetățeni al statului Belarus, au făcut parte din grupul de
simpatizanți/susținători ai opoziției, iar în rezultatul alegerilor din anul 2020, soțul
reclamantei a fost abordat de autorități pentru a da declarații în defavoarea
candidatului opoziției, acesta însă, a refuzat categoric să conlucreze cu autoritățile.
Astfel, din dorința de a nu depune careva mărturii false, care erau generate de
constrângere emoțională, cu amenințări la adresa sa și a familiei sale, a decis să
plece din țara de origine spre Ucraina.
La 24 februarie 2022, pe teritoriul Ucrainei a început un conflict armat cu
forțele militare rusești, care a pus în pericol viața civililor din zonă, distrugerea
infrastructurii etc., iar Ucraina a decretat legea marțială și a ordonat o mobilizare
generală pentru înrolarea tuturor bărbaților apți de luptă. Din aceste considerente,
soțul reclamantei a întreprins toate măsurile posibile ca să ducă familia sa într-un
loc sigur, pentru a le asigura integritatea vieții.
În context, reclamanta a menționat că, în cererea depusă la Direcția azil și
apatridie, cât și la interviu, a comunicat expres motivele solicitării cererii de azil,
făcând referire la asigurarea securității familiei, de care Direcția nu a ținut cont, or,
în actul contestat fiind enumerate exhaustiv și teoretic elementele definiției de
refugiat, elementele temerii bine-întemeiate de a fi persecutat stabilirea
credibilității declarației solicitantului, enumerând elementele subiective și
obiective, la care fac referire că trebuie analizat în contextul unor situații concrete.
Rydzeuskaya Ala a mai remarcat că, în actul contestat, Direcția în abstract a
făcut trimitere la unele portaluri/site-uri de știri etc., dar fără a reține cele indicate
1
de reclamantă, or, solicitarea de a i se acorda o formă de protecție nu trebuie tratată
doar la nivel teoretic, nu trebuie tratată la nivel politic sau alte aspecte care
îngrădesc dreptul acestuia la asigurarea securității și integrității acestuia.
De altfel, reclamanta a susținut că, Direcția a accentuat câteva momente
concrete și individuale:
- Soțul reclamantei, Khersonski Viachaslau, cetățean al statului Belarus, a plecat din țara
de origine din cauza persecutărilor asupra simpatizanților/susținătorilor opoziției, fiind
amenințat că-i va fi preluată activitatea pe care o desfășura, iar în caz de nesupunere v-a avea
și conflicte cu legea;
- Soțul reclamantei, Khersonski Viachaslau a participat la mitingurile organizate de
mișcarea „BЯCНA”, în urma cărora au fost efectuate rețineri și arestări, fapt ce a vizat și
securitatea acestuia.
Cu referire la mișcarea „BЯCНA”, reclamanta a menționat că, în acest sens
a fost consultată informația din țara de origine care a fost publicată la
canalele/portalele de știri: - https://spring96.org/ru/news/112580: „Noi fapte de
persecuție politică a belarușilor - detențiile, perchezițiile, torturile în centrele de detenție
continuă în Belarus, se exercită presiuni asupra prizonierilor politici, iar produsele presei
independente sunt recunoscute materiale extremiste. Au loc represiuni împotriva cetățenilor care
își exprimă activ poziția civilă - informațiile sunt actualizate în mod constant”; -
https://spring96.org/ru/news/112560: „Centrul pentru Drepturile Omului „VIASNA”
recunoscut ca „formație extremistă”.
Astfel, Rydzeuskaya Ala a afirmat că întrunește în totalitate statutul de
refugiat, deoarece este cetățeană a statului Belarus, unde în plină desfășurare sunt
acțiuni de persecuție a persoanelor care nu împărtășesc ideologiile actualei puteri,
un stat cu regim totalitar, respectiv există pericolul eminent de a fi persecutat pe
motive că este simpatizantul și susținătorul opoziției.
Însă, Direcția a argumentat soluția sa prin prisma situației la general din
Belarus, și nu a făcut nici o referire concretă a situației relatată de către reclamantă,
și care este situația reală în regiunea respectivă.
În altă ordine de idei, reclamanta a menționat că, Direcția azil și apatridie nu
a examinat obiectiv sub toate aspectele circumstanțele cauzei, deoarece motivarea
soluției se contrazice cu dispozitivul hotărârii, or, nu este clar ce măsuri au fost
întreprinse de către Direcție în vederea verificării celor invocate în decizie.
Astfel, Inspectoratul General pentru Migrație nu a investigat sub niciun
aspect evenimentele care s-au întâmplat după ce reclamanta a părăsit țara de
origine, nici chiar cele care le-a expus ce ține de perioada anterioară sosirii acesteia
în Republica Moldova.
POZIȚIA INSTANȚEI DE FOND
Prin hotărârea din 21 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani
acțiunea înaintată de Rydzeuskaya Ala a fost respinsă ca neîntemeiată. (f.d.50,56-
59)
Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 15
noiembrie 2024, de către Rydzeuskaya Ala. ( f.d.55, 68-70)
2
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Curtea de Apel Centru prin decizia din data de 12 martie 2025 a respins
apelul declarat de către Rydzeuskaya Ala, a menținut hotărârea din 21 octombrie
2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 107,108-120)
Instanța de apel, reținând prevederile art. 17, alin. (1), art. 19, art. 42, alin.
(1), art. 43, alin. (1)-(4), art. 44, art. 45, alin. (1)-(3), art. 48, art. 51, alin. (1)-(7),
art. 56, art. 60, alin. (1)-(5), art. 63, alin. (2) lit. a) din Legea privind azilul nr. 270
din 18 decembrie 2008, raportate la a circumstanțele cauzei a concluzionat că
cererea de chenare în judecată este neîntemeiată, or, nu se întrunesc temeiurile
legale pentru acordarea azilului reclamantei Rydzeuskaya Ala.
Cu referire argumentul precum că împreună cu soțul său au făcut parte din
grupul de simpatizanți/susținători ai opoziției puterii de stat în Belarus și că a fost
persecutată de autorități și, respectiv, supusă amenințărilor în adresa sa, instanța de
apel a reținut că, acestea nu pot fi privite prin prisma condițiilor art. 45 din Legea
nr. 270/2008 privind azilul în Republica Moldova, din motiv că potrivit notei de
interviu din 16 ianuarie 2024 Rydzeuskaya Ala a declarat că, nu face parte din
careva partid politic, nu a suferit vreo condamnare în țara de origine, nu a fost
arestată, reținută sau judecată.
De asemenea, instanța de apel a menționat că, în conformitate cu Convenția
împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau
degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984, ratificată de Republica
Moldova la data de 31 mai 1998, termenul „tortură“ desemnează orice act prin care
se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe puternice, de natură
fizică sau psihică, în special cu scopul de a obține, de la această persoană sau de la
o persoană terță, informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care
aceasta sau o terță persoană l-a comis sau este bănuită că l-a comis, de a o intimida
sau de a face presiune asupra unei terțe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat
pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau
suferință sunt provocate de către un agent al autorității publice sau orice altă
persoană care acționează cu titlu oficial, sau la instigarea sau cu consimțământul
expres sau tacit al unor asemenea persoane.
La caz, reieșind din circumstanțele descrise în acțiunea și reiterate în cererea
de apel, rezultă că Rydzeuskaya Ala nu a fost supusă unor astfel de tratamente. La
fel nu a demonstrat că în caz de reîntoarcere în țara de origine, viața sa se află în
pericol, cât și faptul că există un risc real de a fi supusă unor tratamente contrare
prevederilor art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, or persoana care
pretinde că va fi supusă unui risc, trebuie să susțină afirmațiile sale cu probe
incontestabile și convingătoare.
Mai mult ca atât, Curtea de Apel Centru a reținut din declarațiile apelantei,
că, solicitanta ar fi plecat din țara de origine din motivul că soțul ei a început să
întâmpine dificultăți cu organele statului Belarus, care la rândul său i-ar fi creat
condiții defavorabile desfășurării afacerilor.
Pe lângă faptul că Rydzeuskaya Ala nu a probat faptul că soțul ei ar fi
participat la careva reuniuni, mitinguri, adunări în masă în care și-ar fi expus poziția
3
civică, politică, social-economică care ar fi atras atenția societății iar ca rezultat a
fost supus unui tratament neechitabil din partea autorităților statului, instanța de
apel a mai evidențiat că aceasta nu a individualizat nicio acțiune care ar fi îndreptată
asupra sa, ce ar prezenta un pericol pentru viața personală, or, afirmațiile că ea va
fi supusă persecutărilor în țara de origine, sunt premature în speța dată, deoarece,
în urma examinării notei de interviu, s-a constatat faptul că Rydzeuskaya Ala nu
face parte dintr-un partid politic, nu a suferit vreo condamnare în țara de origine,
nu a fost arestată, reținută sau judecată.
În opinia instanței de apel, situația dată poate fi privită prin prisma pct. 62 a
Manualului referitor la proceduri și criterii de determinare a statutului de refugiat
în baza Convenției din 1951 și a Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților,
or, persoana care, din motive diferite de cele conținute în definiția refugiatului, își
părăsește voluntar țara în vederea stabilirii sale în altă parte, este considerat un
emigrant economic, dar nu un refugiat. El se poate deplasa din dorința de schimbare
sau de aventură, din motive familiale sau din alte motive de natură personală.
De asemenea, instanța de apel a menționat că, potrivit pct. 80 din Manualul
referitor la proceduri și criterii de determinare a statutului de refugiat în baza
Convenției din 1951 și a Protocolului din 1967 privind statutul refugiaților, a avea
opinii politice diferite de cele ale guvernului nu înseamnă în sine, un motiv pentru
a cere statutul de refugiat, ci solicitantul trebuie să demonstreze că se teme de
persecuție datorită acestor opinii. Aceasta presupune că solicitantul are opinii
netolerate de autorități, opinii ce sunt critice la adresa politicii sau a metodelor
utilizate. Se presupune, de asemenea, faptul că astfel de opinii au ajuns la cunoștința
autorităților sau îi sunt atribuite de către acestea solicitantului.
La fel, pct. 83 din același Manual, statuează că, solicitantul care afirmă că
se teme de persecuție din cauza opiniei politice trebuie să demonstreze că
autoritățile din țara sa de origine îi cunoșteau opiniile înainte de părăsirea țării. El
ar fi putut să-și ascundă opiniile politice și să nu fi suferit niciodată vreo
discriminare sau persecuție. Totuși, simplul fapt de a refuza să se pună sub protecția
guvernului său, ori refuzul de a se întoarce, pot dezvălui adevărata stare de spirit a
solicitantului și pot conduce la temerea de persecuție. În astfel de circumstanțe,
pentru a aprecia temeinicia temerii de persecuție trebuie să se examineze
consecințele pe care solicitantul le-ar înfrunta dacă s-ar întoarce în țara sa.
Nici în prima instanță și nici în instanța de apel, Rydzeuskaya Ala nu a
demonstrat prin probe pertinente și concludente că, odată revenind în țara sa de
origine, ar putea fi supus persecuțiilor sau altor vătămări grave, bazate pe faptul
dezacordului său cu politica abordată de Republica Belarus.
La fel, nu s-au constatat temeri bine întemeiate și justificate de a fi
persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup
social sau opinie politică, or, cele invocate de către solicitantul de azil, nu constituie
acte de persecuție așa cum este reglementată în legislația națională, fapt ce duce la
neimpunerea examinării a elementului obiectiv.
Instanța de apel a subliniat că, pentru admiterea cererii de azil, este necesară
efectuarea unei aprecieri individuale, în care solicitantul să demonstreze că există
justificarea temerilor sale de persecuție, la fel, trebuie stabilită o legătură cauzală
4
între actele de persecuție la care se presupune că a fost supus solicitantul de azil și
decizia sa de a fugi din țară, iar în cazul în care nu se poate stabili această legătură
este dificil de apreciat că acesta are nevoie de protecția unui alt stat.
Deci, în lipsa unor probe care să demonstreze altfel, este relevant faptul că,
autoritățile naționale din țara de origine a lui Rydzeuskaya Ala, nu au întreprins
măsuri împotriva acesteia, ce ar pune în pericol viața și integritatea sa.
Instanța de apel a reiterat că, în cadrul procedurii administrative,
Rydzeuskaya Ala nu a putut demonstra faptul că ar fi fost supusă condamnărilor în
țara sa de origine, precum și că în privința sa ar fi fost aplicate careva acte de
persecuție, în sensul art. 17 din Legea privind azilul în Republica Moldova, care ar
fi fost suficient de grave prin natura sau prin repetarea lor pentru a putea constitui
o violare gravă a drepturilor fundamentale ale omului, să reprezinte o multitudine
de măsuri, inclusiv violări ale drepturilor omului, care sunt suficient de grave
pentru a afecta o persoană în măsura prevăzută, după cum ar fi: acte de violență
fizică și psihică, inclusiv a celor de violență sexuală, măsurilor legale,
administrative, polițienești și/sau judiciare care sunt discriminatorii sau care sunt
aplicate într-o manieră discriminatorie, acuzări sau pedepsei discriminatorii sau
disproporționați, acuzări sau pedepsiri ca urmare a refuzului de îndeplinire a
serviciului militar în caz de conflict, atunci când îndeplinirea serviciului militar ar
presupune săvârșirea de infracțiuni sau de acte care cad sub incidența clauzelor de
excludere prevăzute la art. 17 al Legii specificate supra, abuzuri și acte
discriminatorii împotriva unor persoane din motive de gen sau abuzurilor și actelor
discriminatorii împotriva minorilor.
În detrimentul obligațiilor sale procedurale, solicitantul de azil nu a putut
demonstra de către cine anume este/poate fi intimidat în țara de origine, or,
aspectele expuse atât în cererea de chemare în judecată, cât și în cererea de apel,
poartă un caracter de ordin general.
Suplimentar, reieșind din probele administrate instanța de apel a reținut că,
prin scrisoarea Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne, nr. 5/4-
2040 din 14 februarie 2023 a fost solicitată informația cu privire la cetățeana
Republicii Belarus - Rydzeuskaya Ala. În cadrul verificărilor, s-a constatat că
Rydzeuskaya Ala, potrivit datelor OIPC Interpol, este anunțată în căutare de către
autoritățile Belaruse pentru tentativă de comiterea infracțiunii de „Escrocherie”, de
un grup criminal organizat în proporții deosebit de mari (fapta a fost comisă în
perioada 2019-2020), iar în acest sens, în privința lui Rydzeuskaya Ala a fost emis
un mandat de arestare de către autoritățile Belaruse (la data de 04 august 2021).
Astfel, prin prisma prevederilor pct. 56 din Manualul referitor la proceduri
și criterii de determinare a statutului de refugiat în baza Convenției din 1951 și a
Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților, este important de a efectua о
distincție clară între persecuție și pedeapsa prevăzută pentru о infracțiune de drept
comun, or, refugiatul este о victimă - sau potențială victimă a injustiției și nu о
persoană ce fuge de justiție, se află în procedura de extrădare în vederea tragerii la
răspundere penală pentru comiterea infracțiunii de fraudă prin corespondență, iar
persoanele ce fug pentru a scăpa de urmăriri sau pedepse pentru astfel de
infracțiuni, în mod normal nu sunt refugiați.
5
Respectiv, cu referire la prevederile art. 63 alin. (1) lit. d) din Legea privind
azilul în Republica Moldova, instanța de apel a considerat abstracte argumentele
apelantei cu referire la temeiurile pentru care a plecat din țara sa de origine și,
respectiv, a depus cererea de azil, or, în lumina celor descrise supra, această cerere
este considerată abuzivă, numai pentru a amâna sau a împiedica executarea
ordinilor autorităților statului de origine.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎMPOTRIVA DECIZIEI INSTANȚEI DE
APEL
La 12 mai 2025 Rydzeuskaya Ala a depus recurs împotriva deciziei instanței
de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei contestate cu
emiterea unei noi hotărâri privind anularea deciziei nr. 635/24/DAA din 11 martie
(f.d. 124-128)
În motivarea recursului Rydzeuskaya Ala a reiterat circumstanțele de fapt și
de drept indicate în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, menționând
dezacordul cu decizia contestată, considerând-o neîntemeiată, cu o analiză
superficială asupra tuturor detaliilor invocate de aceasta.
Rydzeuskaya Ala a susținut că Direcția azil și apatridie a motivat exhaustiv
și teoretic decizia de refuz și anume elementele definiției de refugiat, elementele
temerii bine-întemeiate de a fi persecutat, stabilirea credibilității declarației
solicitantului, enumerând elementele subiectiv și obiective la care fac referire că
trebuie analizat în contextul unei situații concrete. La fel și faptul că întrunește în
totalitate statutul de refugiat, or, este cetățean al statului Belorus, unde în plină
desfășurare sunt acțiuni de persecuție a persoanelor care nu împărățesc ideologiile
actualei puteri, un stat cu regim totalitar, respectiv există pericol emitent de a fi
persecutată pe motiv că este simpatizantul și susținătorul opoziției.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 30 mai 2025 și 16 iunie 2025 Inspectoratul General pentru Migrație a
depus referință, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil și respingerea
acestuia, deoarece recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 2451 din
Codul administrativ.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează: cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ reglementează următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Codul administrativ stabilește că:
6
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau
a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la
rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu
au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ reglementează că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Referitor la termenul de depunere a recursului, completul de judecată
constată că decizia motivată a fost comunicată Rydzeuskaya Ala prin intermediul
oficiului poștal la 07 aprilie 2025, confirmare privind recepționarea acesteia la
materialele dosarului lipsește.
Recursul a fost depus la data de 12 mai 2025, prin urmare cu respectarea
termenului legal prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele precitate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
7
recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca
primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor
de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate,
motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe
care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus
de Rydzeuskaya Ala, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de
Curtea de Apel Centru și nu relevă interpretarea legii și neaplicarea ei, contrar
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, or, deși recurenta a invocat că
decizia este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție nu a
indicat cauze relevante speței, în care problema supusă judecării a fost apreciată
diferit de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie
pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare
a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru
și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor
pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că,
recursul depus de Rydzeuskaya Ala conține obiecții de fapt și de drept similare
celor expuse în cererea de apel, care au fost analizate minuțios de către Curtea de
Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător.
Pe latura procesuală a recursului, completul mai reține că argumentarea
recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare
clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul
8
administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond, criticile
se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului societății
recurente la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în
prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,
motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din
CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul
acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de
drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Rydzeuskaya
Ala.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Rydzeuskaya Ala.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
9