3ra-583/24 — anularea actului administrativ

3ra-583/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Zordinova

Zaidam, reprezentată de avocatul Adam Alexandru,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Zordinova Zaidam împotriva

Inspectoratului General pentru Migrație cu privire la anularea actului

administrativ individual și obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil,

împotriva deciziei din 17 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 3ra-583/24

PIGD 2-22054958-01-3ra-08072024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul

administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu

constituie un temei de casare a ei.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. V. Chisilița

Curtea de Apel Chișinău – jud. V. Sîrbu, V. Negru, A. Braga

19 iunie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul depus de Zordinova Zaidam,

reprezentată de avocatul Adam Alexandru,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc,Președinte,

Ion Malanciuc,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

de judecată împotriva Inspectoratului General pentru Migrație, solicitând anularea

actului administrativ individual prin care i-a fost respinsă cererea de azil, precum

și obligarea autorității pârâte de a emite un act administrativ individual favorabil.

sa de acordare a protecției internaționale a fost respinsă, comunicarea acestei

decizii având loc la data de 11 aprilie 2022. Reclamanta a menționat că nu este de

acord cu această soluție, considerând-o ilegală și pasibilă de anulare.

în orașul Alma-Ata, Republica Kazahstan, este de naționalitate uigură și practică

religia creștină. A declarat că nu poate și nu dorește să se întoarcă în Kazahstan,

invocând riscul la care ar fi expusă din cauza convertirii sale religioase.

Direcția Azil și Integrare, solicitând acordarea protecției internaționale în

Republica Moldova. În susținerea cererii, aceasta a invocat faptul că părinții săi s-

au opus convertirii sale la religia creștină, precum și căsătoriei cu o persoană de

altă naționalitate și de confesiune creștină. Părinții săi au insistat să divorțeze și să

revină în orașul natal, Alma-Ata.

2002, iar pe 17 august 2006 a fost botezată. În opinia sa, religia creștină este religia

adevărată. Spre deosebire de perioada în care era adepta religiei musulmane, când

rostea o singură rugăciune formală, în creștinism susține că poate exprima în

rugăciune tot ceea ce simte. După convertire, afirmă că l-a cunoscut pe Dumnezeu

și pe Isus Hristos.

semnificativă de creștini, dar dacă vecinii ar afla despre convertirea sa, familia ei

ar fi supusă represaliilor și marginalizării. În schimb, în Republica Moldova, afirmă

că beneficiază de libertatea religioasă și se simte protejată, ceea ce constituie un

motiv temeinic pentru acordarea protecției solicitate.

1

azil, la data de 11 ianuarie 2011, Direcția Azil și Integrare a emis decizia nr.

677/11/DR, prin care s-a dispus acordarea protecției umanitare. Ulterior, în temeiul

prevederilor Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica

Moldova, a fost inițiată procedura de reexaminare a dosarului. Ca urmare, la data

de 25 iunie 2013, Direcția a emis decizia nr. 106/13/DAI, prin care s-a decis

neacordarea protecției umanitare. Această decizie a fost contestată de reclamantă

pe calea contenciosului administrativ.

încheierea nr. 3686/14, prin care s-a dispus admiterea cererii de renunțare la

acțiunea formulată de reclamanta Zordinova Zaidam împotriva Direcției Azil și

Integrare, ce viza contestarea deciziei de neacordare a protecției. Ulterior,

reclamanta a părăsit voluntar teritoriul Republicii Moldova, întorcându-se în statul

de origine.

cu o cerere de acordare a azilului, invocând noi motive. Aceasta a indicat că are

șase fiice și că în Republica Kazahstan se practică în continuare obiceiul răpirii

mireselor, inclusiv a minorilor, în scopul forțării căsătoriei. A menționat că

dezaprobă acest obicei și este profund îngrijorată de riscurile la care ar putea fi

expuse fiicele sale.

această schimbare de confesiune a generat conflicte cu membrii comunității

musulmane locale, inclusiv dificultăți pentru familia sa. În susținerea motivelor

invocate, a făcut referire la articolul publicat de Centrul de Știri al ONU:

„Participarea la acest proiect mi-a schimbat viața. Cum în Kîrgîzstan încearcă să

atragă atenția asupra problemei răpirii mireselor” (12.10.2019), disponibil la:

https://www.refworld.org.ru/cgi-bin/texis/vtx/rwmain.

recunoscut oficial răpirea mireselor drept infracțiune sancționabilă cu până la 10

ani de închisoare, în special în zonele rurale fenomenul persistă, multe femei

continuând să fie răpite și obligate să se căsătorească cu bărbați necunoscuți. A

menționat că răpirea miresei nu constituie o tradiție autentică, ci reprezintă o formă

de căsătorie forțată.

aproximativ 14% dintre femeile sub 24 de ani sunt victime ale căsătoriilor forțate.

Totodată, reprezentanții Programului ONU pentru Dezvoltare au apreciat că

numărul real al victimelor este probabil mult mai mare, întrucât multe dintre

acestea nu apelează la autorități de teama de a nu „rușina” familia.

2

de azil, invocând prevederile articolului 1 alineatul A punctul 2 din Convenția din

1951 privind statutul refugiaților. Conform acestora, statutul de refugiat poate fi

recunoscut unei persoane care, având temeri justificate de a fi persecutată pe motive

de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie

politică, se află în afara statului de cetățenie și nu poate sau, din cauza acestor

temeri, nu dorește să beneficieze de protecția statului respectiv. Reclamanta a

subliniat că situația sa personală se încadrează în cel puțin două dintre aceste criterii

– religia și apartenența la un grup social vulnerabil.

interviului desfășurat la Direcția Azil și Integrare, a invocat motive temeinice care

justifică solicitarea protecției internaționale. Astfel, a arătat că are o teamă reală și

bine întemeiată de a se întoarce în statul de origine, din considerente deja expuse

anterior, care se înscriu în cel puțin una dintre cele cinci categorii prevăzute de

Convenția din 1951 privind statutul refugiaților, și anume: rasa, religia,

naționalitatea, apartenența la un anumit grup social sau opinia politică.

din Legea nr. 270/2008 privind azilul în Republica Moldova, potrivit cărora:

„Statutul de refugiat se recunoaște, la solicitare, străinului care, în virtutea unei

temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate,

apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara țării a cărei

cetățenie o deține și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește să se pună

sub protecția acestei țări; sau care, nedeținând nici o cetățenie și găsindu-se în afara

țării în care își avea domiciliul legal și obișnuit, ca urmare a unor astfel de

evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă”.

statutului de refugiat, astfel cum sunt reglementate de legea națională și de

instrumentele internaționale în materie.

cerințele esențiale prevăzute de Legea nr. 270/2008 privind azilul în Republica

Moldova. Astfel, arată că decizia emisă de Direcția Azil și Integrare nu conține o

cercetare completă și pertinentă a tuturor aspectelor relevante ale cererii de azil,

cerință expres prevăzută la art. 42 din legea menționată. De asemenea, reclamanta

invocă încălcarea prevederilor art. 48 din aceeași lege, potrivit cărora autoritatea

competentă este obligată să evalueze faptele și circumstanțele atât din perioada

anterioară părăsirii țării de origine, cât și pe cele survenite ulterior.

225/22/DAI din 5 martie 2022, emisă de Direcția Azil și Integrare a Biroului

Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne, și obligarea autorității pârâte să-

3

i asigure accesul la o nouă procedură de azil, cu respectarea tuturor garanțiilor

procedurale și materiale prevăzute de lege.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

acțiunea în contencios administrativ formulată de Zordinova Zaidam împotriva

Inspectoratului General pentru Migrație a fost respinsă, fiind menținută

valabilitatea deciziei Direcției Azil și Integrare nr. 225/22/DAI din 5 martie 2022,

iar cererea privind obligarea autorității de a oferi accesul la o nouă procedură de

azil a fost respinsă ca neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

numele și în interesul reclamantei Zordinova Zaidam, a depus apel împotriva

Hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 6 octombrie 2023. Prin apelul

declarat, deși nemotivat la acel moment, a solicitat casarea hotărârii primei instanțe

și pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii formulate de

Zordinova Zaidam, prin care se cerea anularea Deciziei nr. 225/22/DAI din 5 martie

2022 a Direcției Azil și Integrare și obligarea autorității competente de a-i asigura

accesul la o nouă procedură de azil.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

declarat de avocatul Alexandru Adam, formulat în numele și în interesul

reclamantei Zordinova Zaidam. Instanța de apel a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 6 octombrie 2023.

fond a analizat corect situația de fapt invocată de reclamantă, examinând faptele și

argumentele prezentate, inclusiv referințele la aprecierile internaționale descrise de

autoritatea publică pârâtă în decizia contestată. Astfel, s-a constatat că nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 78 din Legea nr. 270/2008 privind azilul în

Republica Moldova, întrucât nu se atestă existența unor circumstanțe noi nici în

privința situației generale din țara de origine, nici în legătură cu motivele invocate

în susținerea cererii de azil. Totodată, nu au intervenit schimbări semnificative în

statul de origine care ar pune în pericol viața sau integritatea reclamantei.

reiterat aceleași motive anterior invocate, respectiv teama de întoarcere în țara de

origine din cauza riscului ca fiicele sale să devină victime ale obiceiului de „răpire

a miresei”. Aceste motive au fost deja examinate de către Direcția Azil și Integrare,

iar prin decizia nr. 106/13/DAI din 25 iunie 2013 s-a dispus neacordarea protecției

umanitare. Decizia respectivă a fost ulterior contestată pe calea contenciosului

4

administrativ, iar prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 26

februarie 2014, s-a admis renunțul reclamantei la acțiune, aceasta părăsind ulterior

teritoriul Republicii Moldova în mod voluntar.

administrat și a circumstanțelor reținute, nu sunt întrunite cerințele art. 78 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 270/2008, necesare pentru oferirea accesului la o nouă

procedură de azil. Prin urmare, instanța de fond a apreciat în mod corect că decizia

Biroului Migrație și Azil este legală și întemeiată, iar obligarea autorității de a

admite o nouă cerere nu are fundament juridic și factologic.

argumentele invocate în apelul formulat de Zordinova Zaidam sunt lipsite de

consistență obiectivă, iar soluția pronunțată de prima instanță este legală, temeinică

și adoptată cu respectarea tuturor exigențelor procedurale și substanțiale aplicabile

în materie.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Alexandru a depus recurs împotriva deciziei din 17 aprilie 2024 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral

cererea sa de chemare în judecată.

ARGUMENTELE RECURSULUI

este în pericol din cauza convertirii la religia creștină. A invocat că părinții săi s-au

opus convertirii și căsătoriei cu o persoană de altă naționalitate, adept al religiei

creștine. Aceasta s-a botezat la 17 august 2006 și consideră religia creștină ca fiind

adevărată.

răpirii fetelor minore în scopul căsătoriei. A exprimat teama că fiicele sale pot

deveni victime ale acestui fenomen, pe care îl consideră o formă de căsătorie forțată

și nu o tradiție.

similară în Kîrgîzstan, pentru a argumenta caracterul generalizat al fenomenului și

lipsa protecției reale pentru femei în zonele rurale.

din 1951, susținând că temerile sale sunt justificate și se încadrează în motivele

legale de acordare a statutului de refugiat: religia și apartenența la un grup social

(femei expuse riscului căsătoriilor forțate).

cererii de azil, astfel cum prevede art. 42 din Legea nr. 270/2008 privind azilul.

5

competentă să țină cont și de faptele apărute ulterior părăsirii statului de origine.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se

schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia

vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară

sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis

neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a

fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă

recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul

inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică

părților.

Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost

notificată avocatului Adam Alexandru la data de 18 iunie 2024, prin intermediul

poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la

dosar.

avocatul Adam Alexandru la data de 20 iunie 2024, este în termen. Prin urmare,

recursul a fost formulat în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul

administrativ.

inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe

temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă.

6

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Zordinova Zaidam, reprezentată de avocatul Adam Alexandru, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la

dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă

interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de

chemare în judecată și cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de

Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există

aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor

cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de

art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul

administrativ.

necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat

o hotărâre neîntemeiată.

determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste

critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări

și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins

7

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale

atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea

aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios

administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în

concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes.

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea

hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],

2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea

CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages

Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor

proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea

hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Zordinova Zaidam, reprezentată de

avocatul Adam Alexandru.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

8