3r-263/25 — cu privire la anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea actului administrativ
- Temei legal
- Termenul depunerii recursului. Nejustificata omiterea termenului de declarare a recursului. Lipsa temeiurilor de repunere in termen
3r-263/25 — cu privire la anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Sunnat Berdiev,
reprezentat de avocatul Cristina Negru,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Sunnat Berdiev împotriva Inspectoratului General pentru
Migrație cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii
actului administrativ favorabil,
împotriva încheierii din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 3r-263/25
NR. PIGD 2-24084964-01-3r-01102025)
Termenul depunerii recursului. Nejustificată omiterea termenului de declarare a recursului.
Lipsa temeiurilor de repunere în termen.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Negurița,
Curtea de Apel Centru, jud. Gh. Mîra, A. Cașcaval, V. Sîrbu,
31 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Sunnat Berdiev, reprezentat de avocatul Cristina Negru,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 31 iulie 2024, Sunnat Berdiev a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Inspectoratului General pentru Migrație, solicitând
anularea deciziei nr. 3892/24/DAA din 11 iulie 2024, constatarea faptelor ca
fiind admisibile pentru acordarea protecției umanitare conform art. 19 al
Legii azilul nr. 270 din 18 decembrie 2008.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 28 ianuarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins ca fiind nefondată cererea de chemare în judecată depusă
de Sunnat Berdiev împotriva Inspectoratului General pentru Migrație cu
privire la anularea deciziei nr. 3892/24/DAA din 11 iulie 2024 de respingere
a cererii de azil și constatarea admisibilității acordării protecției umanitare
pe teritoriul Republicii Moldova.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 27 februarie 2025, prin intermediul poștei electronice (f.d.46),
Sunnat Berdiev, reprezentat de avocatul Cristina Negru, a depus cerere de
apel nemotivată împotriva hotărârii din 28 ianuarie 2025 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii
primei instanțe, emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin încheierea din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru s-a declarat
inadmisibil apelul declarat de Sunnat Berdiev împotriva hotărârii din 28
ianuarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, pe motiv că motivarea
apelului nu a fost depusă în termenul legal prevăzut la art.232 alin. (2) din
Codul administrativ.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 29 iulie 2025 și la 30 iulie 2025, prin intermediul poștei electronice,
inițial în adresa Curții Supreme de Justiție, ulterior a Curții de Apel Centru
(f.d.71 verso, 72), Sunnat Berdiev, reprezentat de avocatul Cristina Negru,
a depus recurs împotriva încheierii din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru,
solicitând admiterea acestuia, anularea încheierii contestate, repunerea în
1
termenul de recurs în conformitate cu art. 65 din Codul administrativ,
emiterea unei noi încheieri cu posibilitatea examinării apelului.
În susținerea recursului, recurentul a invocat că, hotărârea din 28
ianuarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost adoptată cu
încălcarea normelor de drept material și/sau procedural, motiv pentru care
urmează a fi casată integral. În acest sens, la 27 februarie 2025 a depus cerere
de apel nemotivată. La aceeași dată, a formulat o cerere prin care a solicitat
să fie informați despre hotărârea redactată integral, pentru a prezenta
motivarea apelului.
La 12 aprilie 2025, prin intermediul e-adresa, a fost trimisă spre
cunoștință hotărârea motivată și la 14 aprilie 2025 a prezentat cererea de apel
motivată.
Cu referire la prevederile art. 230 din Codul administrativ, recurentul
a menționat că nu a fost citat, iar dovadă că ar fi primit hotărârea prime
instanțe mai devreme de 12 aprilie 2025, nu este.
De asemenea, a indicat că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea să-
și prezinte cauza astfel încât aceasta să nu fie plasată într-o poziție substanțial
dezavantajoasă față de oponentul său, inclusiv posibilitatea să comenteze
toate observațiile depuse în scopul influențării deciziei instanței (Andrejeva
vs. Letonia, nr. 55707/00, § 96, ECHR 2009). Acolo unde există curți de apel
și casație, procedurile în fața lor trebuie să fie conforme cu art. 6 (ibid., §
97).
Recurentul a precizat că nu a fost notificat despre ședință și nici
avocatul, pentru a confirma că hotărârea motivată a fost trimisă spre
cunoștință la 12 aprilie 2025.
De încheierea contestată a luat cunoștință la 29 iulie 2025, în cadrul
IGM, când s-a prezentat pentru prelungirea termenului aflării pe teritoriul
Republicii Moldova. Instanța de apel nu a înștiințat avocatul și recurentul
despre emiterea încheierii din 18 iunie 2025.
Copia recursului declarat a fost expediată intimatului la 01 octombrie
2025, prin intermediul poștei electronice (f.d.80).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 241 din Codul administrativ:
„(1) Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs,
separat de hotărîre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
Art. 242 din Codul administrativ:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată
care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii
judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a
emis încheierea contestată transmite neîntîrziat recursul împotriva încheierii
2
judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze
recursul.”
Art. 191 din Codul administrativ:
„(5) Curtea Supremă de Justiție soluționează: b) cererile de recurs împotriva
hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Art. 232 din Codul administrativ:
„(1) Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen
de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabilește un
termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată transmite
neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanței de
apel.
(2) Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data
notificării hotărîrii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului
se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată.”
Art. 236 din Codul administrativ:
„(1) Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este
inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs.
(2) Apelul se declară inadmisibil în special cînd: e) motivarea apelului nu a fost depusă
sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.232 alin.(2).”
Art. 47 din Codul administrativ:
„(1) Acțiunile procedurale întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie
participantului reprezentat. În măsura în care participantul nu contrazice neîntîrziat
acțiunile întreprinse de reprezentantul împuternicit, acestea se consideră ca fiind
întreprinse de participant.
(2) În pofida desemnării unui reprezentant împuternicit, participantul este în drept să
întreprindă el însuși acțiuni procedurale.
(3) Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”
Art.60 din Codul administrativ:
„(2) Termenul general curge de la: a) data prevăzută în lege pentru exercitarea unei
atribuții stabilite.”
Art. 63 din Codul administrativ:
„(1) Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate
cu prevederile art.383–390 din Codul civil.”
Art. 385 din Codul civil:
„(1) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment
în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau
momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”
Art. 65 din Codul administrativ:
„(1) Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un
termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant
legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.
(2) Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea
impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta
se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.
3
(3) După 6 luni de la expirarea termenului omis repunerea în termen nu mai poate fi
solicitată, iar acțiunea omisă nu mai poate fi recuperată, cu excepția cazului cînd acest
lucru nu a fost posibil pînă la expirarea termenului de un an ca urmare a forței majore.
(4) Persoanele interesate pot contesta actul/refuzul autorității publice de repunere în
termen cu acțiune în contencios administrativ numai odată cu fondul.
(5) Repunerea în termen nu se permite în cazurile excluse prin lege.”
Art. 237 din Codul administrativ:
„(1) Prevederile art.65 alin.(1)–(3) și (5) se aplică corespunzător pentru repunerea în
termenul de apel și în termenul de prezentare a motivării apelului.
(2) Încheierea instanței de apel prin care este respinsă cererea de repunere în termenul
de apel sau în termenul de prezentare a motivării apelului poate fi contestată cu recurs.
Încheierea instanței de apel prin care s-a făcut repunerea în termenul de apel sau în
termenul de prezentare a motivării apelului poate fi contestată doar odată cu fondul.”
Art. 223 din Codul administrativ:
„Hotărîrile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea
ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art.96–114.”
Art. 1101 din Codul administrativ:
„(1) Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează
a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de
document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din
cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa
poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă
electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia
poștală.”
Art. 243 din Codul administrativ:
„(1) Examinînd recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii: a) declară recursul inadmisibil.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Studiind materialele cauzei de contencios administrativ în raport cu
normele de drept pertinente, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră necesar respingerea cererii de repunere în termen cu
declararea recursului ca fiind inadmisibil, din motivele ce succed.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că în
virtutea art. 242 din Codul administrativ recursul împotriva încheierii
judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea
contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești.
Astfel recursul împotriva încheierii din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru
a fost depus în instanța de apel, la 30 iulie 2025, prin intermediul poștei
electronice (f.d.72-74), de către Sunnat Berdiev, reprezentat de avocatul
Cristina Negru. Or, inițial la 29 iulie 2025, recursul împotriva încheierii
instanței de apel, a fost depus la adresa Curții Supreme de Justiție, contrar
art.242 din Codul administrativ.
4
Prin prezentul recurs, recurentul a contestat încheierea din 18 iunie
2025 a Curții de Apel Centru, prin care s-a declarat inadmisibil apelul
declarat de Sunnat Berdiev împotriva hotărârii din 28 ianuarie 2025 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, întrucât motivarea apelului nu a
depusă în termenul legal prevăzut la art.232 alin. (2) din Codul administrativ
(f.d.65-67).
Prin intermediul poștei electronice a avocatului Cristina Negru,
cristiv.negru@gmail.com, de altfel adresa reflectată în mandatul avocațial
(f.d.3), pe antetul cererilor de apel nemotivat, de recurs (f.d.51-52, 73), de la
care și s-a realizat expedierea acestora (f.d.46, 72), instanța de apel a notificat
la 02 iulie 2025, copia încheierii din 18 iunie 2025 (f.d.68).
Cu referire la argumentele avocatului recurentului precum că de
încheierea contestată a luat cunoștință la 29 iulie 2025 în cadrul IGM, la
prezentarea recurentului pentru prelungirea termenului aflării pe teritoriul
Republicii Moldova, întrucât încheierea nu a fost notificată nici avocatului și
nici recurentului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reiterează că extrasul din poșta electronică atestă că încheierea din 18 iunie
2025 a Curții de Apel Centru a fost notificată la 02 iulie 2025, la adresa
electronică a avocatului Cristina Negru, enunțată supra (f.d.68). Iar în sensul
art. 47 alin.(1), (3) coroborat cu art. 65 alin.(1) din Codul
administrativ, acțiunile procedurale întreprinse de reprezentantul
împuternicit se atribuie participantului reprezentat. În măsura în care
participantul nu contrazice neîntîrziat acțiunile întreprinse de reprezentantul
împuternicit, acestea se consideră ca fiind întreprinse de participant. Culpa
reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.
Respectiv, era de obligația avocatului recurentului să întreprindă
măsurile corespunzătoare în vederea primirii în termen proxim a
corespondenței trimise la adresa de e-mail. Odată cu dezvoltarea
tehnologiilor informaționale, expedierea prin intermediul poștei electronice
a actelor/informațiilor/textelor cuprinse în acestea este una dintre cele mai
utilizate modalități de comunicare. Corespondența trimisă la 02 iulie 2025
prin intermediul poștei electronice, în lipsa unor eșecuri de expediere
generate de operatorul poștei electronice, se consideră intrată în căsuța
poștală a destinatarului. Confirmarea expedierii și recepționării
documentului către partea interesată se atestă prin extrasul generat de către
operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de
identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data
calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul
judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a
actului pe poșta electronică, extrasul enunțat va cuprinde informații cu
privire la aceste inexactități.
În atare circumstanțe, instanța de recurs notează că termenul de
contestare a încheierii instanței ierarhic inferioare prin prisma prevederilor
5
art. 60 alin.(2) lit.a), art. 63 alin.(1), art. 242 din Codul administrativ
coroborate cu art. 385 alin.(1) din Codul civil, a început să curgă la 03 iulie
2025 și a expirat la 17 iulie 2025 inclusiv. Respectiv termenul de depunere a
recursului a expirat la 17 iulie 2025, zi lucrătoare, însă, la caz, a fost depus
la Curtea de Apel Centru doar la 30 iulie 2025, prin intermediul poștei
electronice. Subsecvent, recurentul a depus recursul peste termenul stabilit
de art. 242 din Codul administrativ. Iar solicitarea formulată în recurs cu
privire la repunerea în termen nu este justificată și urmează a fi respinsă, or,
această contravine materialelor cauzei, iar alte probe care să ateste contrariul,
nu au fost prezentate.
Instanța de recurs menționează că sarcina revine părții interesate care
trebuie să dea dovadă de diligență considerabilă în eforturile sale de a afla
despre cursul procedurilor judiciare și de a se conforma cerințelor
procedurale ale dreptului intern. Partea este ținută să aducă la îndeplinire cu
diligență actele procesuale ce-i revin. Partea interesată trebuie să efectueze
cu diligență actele care o privesc, să nu utilizeze tactici de amânare și să
exploateze oportunitățile oferite de dreptul intern pentru scurtarea procedurii
(Union Alimentaria Sanders S. împotriva Spaniei, pct. 35).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
părțile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună-credință în
raport cu drepturile procedurale conferite de legislator și trebuie să
urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată și de
jurisprudența CtEDO. Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine
primordial celor interesați să depună orice diligență pentru protejarea
propriilor interese (a se vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99,
04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania, 29608/02, 04
mai 2004, Sukhorubchenko v. Russia, n. 69315/01, §§ 41-43, 10 februarie
2005). Autoritățile judiciare nu sunt răspunzătoare pentru faptul ca
reclamantul nu a luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura primirea
efectivă a corespondenței trimisă la adresa indicată chiar de el (cauza Oleksiy
Grygorovych Boyko c. Ucrainei, nr. 17382/04 hot din 23 octombrie 2007).
Or, recurentul trebuia să dea dovadă de diligență și să aibă un rol activ
în cauza de contencios administrativ în care este implicat. Certitudinea legală
impusă de regulile procedurii de contencios administrativ, ca o condiție
esențială pentru un proces echitabil, protejează atât drepturile recurentului,
cât și ale intimatului.
Instanța nu are dreptul de a substitui voința legiuitorului, așa cum este
reflectată în normele procedurale, pentru a exonera recurentul de sancțiunile
procedurale care decurg din înțelegerea eronată de către acesta a efectelor
legale.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că unul
dintre principiile fundamentale ale procesului este buna-credință a
6
participanților. Buna-credință implică obligația părților de a respecta
termenele prevăzute de lege.
Termenul de recurs stabilit la art. 242 din Codul administrativ este
considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, ceea ce înseamnă că
nerespectarea acestuia duce la pierderea dreptului părții de a mai exercita
această cale de atac.
Mai mult, în sensul art. 24 alin.(1) din Codul administrativ,
participanții la procedura administrativă și procedura de contencios
administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească
obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor
participanți. Or, buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte
termenele prevăzute de lege, iar nerespectarea termenului de recurs prevăzut
la art. 242 din Codul administrativ, implică sancțiunile procedurale de
decădere din exercitarea acestui drept.
Recurentul deși era direct interesat de soluționarea litigiului în cadrul
recursului, nu a manifestat diligența necesară pentru a-și îndeplini obligațiile
cu bună-credință și nu a respectat termenul legal imperativ pentru depunerea
recursului împotriva încheierii contestate, conform cerințelor legale stricte.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
participanții la un proces trebuie să joace un rol activ, urmărind cu diligență
derularea procedurii și exercitându-și drepturile procedurale cu bună-
credință. Nerespectarea termenului pentru depunerea recursului este
imputabil recurentului, care avea obligația să dea dovadă de responsabilitate
și să adopte o atitudine activă în exercitarea drepturilor și îndeplinirea
obligațiilor sale procedurale.
Admiterea unui recurs tardiv ar putea încălca principiul securității
raporturilor juridice, protejat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că în
virtutea art. 65 din Codul administrativ, în cazul omiterii unui termen, legea
acordă posibilitate părții de a solicita repunerea în termenul de îndeplinire a
unui act de procedură, cu prezentarea probelor și motivelor întemeiate, ce
confirmă imposibilitatea depunerii acestuia în termen. Deși la caz o astfel de
solicitare a fost formulată de recurent, fiind o prioritate a acestuia, însă
argumentele aduse nu sunt plauzibile și nu justifică repunerea în termenul de
contestare cu recurs.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului relevă că
reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru
exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună administrare a
justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice
și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli
să fie aplicate.
7
Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv
dreptul de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 din
Constituția Republicii Moldova, relevat în jurisprudența CtEDO, precum și
dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13 din Convenție, circumstanțele
relatate denotă că, recurentul și-a neglijat posibilitatea de valorificare a
drepturilor procedurale în termenul prevăzut de legislația în vigoare.
În corolar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă
că recurentul a depus recursul împotriva încheierii instanței de apel în afara
termenului legal, prin ce se impune declararea acestuia inadmisibil, or,
solicitarea de repunere în termen nu este justificată.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art.65, art. 243 alin. (1) lit. a),
alin. (2) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge cererea formulată în recurs de către Sunnat Berdiev, reprezentat
de avocatul Cristina Negru, cu privire la repunere în termenul de declarare a
recursului.
Declară inadmisibil recursul depus de Sunnat Berdiev, reprezentat de
avocatul Cristina Negru, împotriva încheierii din 18 iunie 2025 a Curții de
Apel Centru.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
8