3r-263/25 — cu privire la anularea actului administrativ

La 31 iulie 2024, Sunnat Berdiev a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General pentru Migrație, solicitând anularea deciziei nr. 3892/24/DAA din 11 iulie 2024, constatarea faptelor ca fiind admisibile pentru acordarea protecției umanitare conform art. 19 al Legii azilul nr. 270 din 18 decembrie 2008.

În susținerea recursului, recurentul a invocat că, hotărârea din 28 ianuarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept material și/sau procedural, motiv pentru care urmează a fi casată integral. În acest sens, la 27 februarie 2025 a depus cerere de apel nemotivată. La aceeași dată, a formulat o cerere prin care a solicitat să fie informați despre hotărârea redactată integral, pentru a prezenta motivarea apelului.

La 12 aprilie 2025, prin intermediul e-adresa, a fost trimisă spre cunoștință hotărârea motivată și la 14 aprilie 2025 a prezentat cererea de apel motivată.

Cu referire la prevederile art. 230 din Codul administrativ, recurentul a menționat că nu a fost citat, iar dovadă că ar fi primit hotărârea prime instanțe mai devreme de 12 aprilie 2025, nu este.

De asemenea, a indicat că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea să- și prezinte cauza astfel încât aceasta să nu fie plasată într-o poziție substanțial dezavantajoasă față de oponentul său, inclusiv posibilitatea să comenteze toate observațiile depuse în scopul influențării deciziei instanței (Andrejeva vs. Letonia, nr. 55707/00, § 96, ECHR 2009). Acolo unde există curți de apel și casație, procedurile în fața lor trebuie să fie conforme cu art. 6 (ibid., § 97).

Recurentul a precizat că nu a fost notificat despre ședință și nici avocatul, pentru a confirma că hotărârea motivată a fost trimisă spre cunoștință la 12 aprilie 2025.

De încheierea contestată a luat cunoștință la 29 iulie 2025, în cadrul IGM, când s-a prezentat pentru prelungirea termenului aflării pe teritoriul Republicii Moldova. Instanța de apel nu a înștiințat avocatul și recurentul despre emiterea încheierii din 18 iunie 2025.

Copia recursului declarat a fost expediată intimatului la 01 octombrie 2025, prin intermediul poștei electronice (f.d.80).

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntîrziat recursul împotriva încheierii 2 judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”

Art. 191 din Codul administrativ: „(5) Curtea Supremă de Justiție soluționează: b) cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

Art. 232 din Codul administrativ: „(1) Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată transmite neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanței de apel. (2) Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărîrii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată.”

Art. 236 din Codul administrativ: „(1) Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. (2) Apelul se declară inadmisibil în special cînd: e) motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.232 alin.(2).”

Art. 47 din Codul administrativ: „(1) Acțiunile procedurale întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului reprezentat. În măsura în care participantul nu contrazice neîntîrziat acțiunile întreprinse de reprezentantul împuternicit, acestea se consideră ca fiind întreprinse de participant. (2) În pofida desemnării unui reprezentant împuternicit, participantul este în drept să întreprindă el însuși acțiuni procedurale. (3) Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”

Art.60 din Codul administrativ: „(2) Termenul general curge de la: a) data prevăzută în lege pentru exercitarea unei atribuții stabilite.”

Art. 63 din Codul administrativ: „(1) Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art.383–390 din Codul civil.”

Art. 385 din Codul civil: „(1) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 65 din Codul administrativ: „(1) Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. (2) Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise. 3 (3) După 6 luni de la expirarea termenului omis repunerea în termen nu mai poate fi solicitată, iar acțiunea omisă nu mai poate fi recuperată, cu excepția cazului cînd acest lucru nu a fost posibil pînă la expirarea termenului de un an ca urmare a forței majore. (4) Persoanele interesate pot contesta actul/refuzul autorității publice de repunere în termen cu acțiune în contencios administrativ numai odată cu fondul. (5) Repunerea în termen nu se permite în cazurile excluse prin lege.”

Art. 237 din Codul administrativ: „(1) Prevederile art.65 alin.(1)–(3) și (5) se aplică corespunzător pentru repunerea în termenul de apel și în termenul de prezentare a motivării apelului. (2) Încheierea instanței de apel prin care este respinsă cererea de repunere în termenul de apel sau în termenul de prezentare a motivării apelului poate fi contestată cu recurs. Încheierea instanței de apel prin care s-a făcut repunerea în termenul de apel sau în termenul de prezentare a motivării apelului poate fi contestată doar odată cu fondul.”

Art. 223 din Codul administrativ: „Hotărîrile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art.96–114.”

Art. 1101 din Codul administrativ: „(1) Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.”

Art. 243 din Codul administrativ: „(1) Examinînd recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: a) declară recursul inadmisibil.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că în virtutea art. 242 din Codul administrativ recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești. Astfel recursul împotriva încheierii din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru a fost depus în instanța de apel, la 30 iulie 2025, prin intermediul poștei electronice (f.d.72-74), de către Sunnat Berdiev, reprezentat de avocatul Cristina Negru. Or, inițial la 29 iulie 2025, recursul împotriva încheierii instanței de apel, a fost depus la adresa Curții Supreme de Justiție, contrar art.242 din Codul administrativ. 4

Prin prezentul recurs, recurentul a contestat încheierea din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care s-a declarat inadmisibil apelul declarat de Sunnat Berdiev împotriva hotărârii din 28 ianuarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, întrucât motivarea apelului nu a depusă în termenul legal prevăzut la art.232 alin. (2) din Codul administrativ (f.d.65-67).

Prin intermediul poștei electronice a avocatului Cristina Negru, cristiv.negru@gmail.com, de altfel adresa reflectată în mandatul avocațial (f.d.3), pe antetul cererilor de apel nemotivat, de recurs (f.d.51-52, 73), de la care și s-a realizat expedierea acestora (f.d.46, 72), instanța de apel a notificat la 02 iulie 2025, copia încheierii din 18 iunie 2025 (f.d.68).

Cu referire la argumentele avocatului recurentului precum că de încheierea contestată a luat cunoștință la 29 iulie 2025 în cadrul IGM, la prezentarea recurentului pentru prelungirea termenului aflării pe teritoriul Republicii Moldova, întrucât încheierea nu a fost notificată nici avocatului și nici recurentului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că extrasul din poșta electronică atestă că încheierea din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru a fost notificată la 02 iulie 2025, la adresa electronică a avocatului Cristina Negru, enunțată supra (f.d.68). Iar în sensul art. 47 alin.(1), (3) coroborat cu art. 65 alin.(1) din Codul administrativ, acțiunile procedurale întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului reprezentat. În măsura în care participantul nu contrazice neîntîrziat acțiunile întreprinse de reprezentantul împuternicit, acestea se consideră ca fiind întreprinse de participant. Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.

Respectiv, era de obligația avocatului recurentului să întreprindă măsurile corespunzătoare în vederea primirii în termen proxim a corespondenței trimise la adresa de e-mail. Odată cu dezvoltarea tehnologiilor informaționale, expedierea prin intermediul poștei electronice a actelor/informațiilor/textelor cuprinse în acestea este una dintre cele mai utilizate modalități de comunicare. Corespondența trimisă la 02 iulie 2025 prin intermediul poștei electronice, în lipsa unor eșecuri de expediere generate de operatorul poștei electronice, se consideră intrată în căsuța poștală a destinatarului. Confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin extrasul generat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul enunțat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități.

În atare circumstanțe, instanța de recurs notează că termenul de contestare a încheierii instanței ierarhic inferioare prin prisma prevederilor 5 art. 60 alin.(2) lit.a), art. 63 alin.(1), art. 242 din Codul administrativ coroborate cu art. 385 alin.(1) din Codul civil, a început să curgă la 03 iulie 2025 și a expirat la 17 iulie 2025 inclusiv. Respectiv termenul de depunere a recursului a expirat la 17 iulie 2025, zi lucrătoare, însă, la caz, a fost depus la Curtea de Apel Centru doar la 30 iulie 2025, prin intermediul poștei electronice. Subsecvent, recurentul a depus recursul peste termenul stabilit de art. 242 din Codul administrativ. Iar solicitarea formulată în recurs cu privire la repunerea în termen nu este justificată și urmează a fi respinsă, or, această contravine materialelor cauzei, iar alte probe care să ateste contrariul, nu au fost prezentate.

Instanța de recurs menționează că sarcina revine părții interesate care trebuie să dea dovadă de diligență considerabilă în eforturile sale de a afla despre cursul procedurilor judiciare și de a se conforma cerințelor procedurale ale dreptului intern. Partea este ținută să aducă la îndeplinire cu diligență actele procesuale ce-i revin. Partea interesată trebuie să efectueze cu diligență actele care o privesc, să nu utilizeze tactici de amânare și să exploateze oportunitățile oferite de dreptul intern pentru scurtarea procedurii (Union Alimentaria Sanders S. împotriva Spaniei, pct. 35).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că părțile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună-credință în raport cu drepturile procedurale conferite de legislator și trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată și de jurisprudența CtEDO. Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesați să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004, Sukhorubchenko v. Russia, n. 69315/01, §§ 41-43, 10 februarie 2005). Autoritățile judiciare nu sunt răspunzătoare pentru faptul ca reclamantul nu a luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura primirea efectivă a corespondenței trimisă la adresa indicată chiar de el (cauza Oleksiy Grygorovych Boyko c. Ucrainei, nr. 17382/04 hot din 23 octombrie 2007).

Or, recurentul trebuia să dea dovadă de diligență și să aibă un rol activ în cauza de contencios administrativ în care este implicat. Certitudinea legală impusă de regulile procedurii de contencios administrativ, ca o condiție esențială pentru un proces echitabil, protejează atât drepturile recurentului, cât și ale intimatului.

Instanța nu are dreptul de a substitui voința legiuitorului, așa cum este reflectată în normele procedurale, pentru a exonera recurentul de sancțiunile procedurale care decurg din înțelegerea eronată de către acesta a efectelor legale.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că unul dintre principiile fundamentale ale procesului este buna-credință a 6 participanților. Buna-credință implică obligația părților de a respecta termenele prevăzute de lege.

Termenul de recurs stabilit la art. 242 din Codul administrativ este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, ceea ce înseamnă că nerespectarea acestuia duce la pierderea dreptului părții de a mai exercita această cale de atac.

Mai mult, în sensul art. 24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Or, buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de lege, iar nerespectarea termenului de recurs prevăzut la art. 242 din Codul administrativ, implică sancțiunile procedurale de decădere din exercitarea acestui drept.

Recurentul deși era direct interesat de soluționarea litigiului în cadrul recursului, nu a manifestat diligența necesară pentru a-și îndeplini obligațiile cu bună-credință și nu a respectat termenul legal imperativ pentru depunerea recursului împotriva încheierii contestate, conform cerințelor legale stricte.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, participanții la un proces trebuie să joace un rol activ, urmărind cu diligență derularea procedurii și exercitându-și drepturile procedurale cu bună- credință. Nerespectarea termenului pentru depunerea recursului este imputabil recurentului, care avea obligația să dea dovadă de responsabilitate și să adopte o atitudine activă în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor sale procedurale.

Admiterea unui recurs tardiv ar putea încălca principiul securității raporturilor juridice, protejat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că în virtutea art. 65 din Codul administrativ, în cazul omiterii unui termen, legea acordă posibilitate părții de a solicita repunerea în termenul de îndeplinire a unui act de procedură, cu prezentarea probelor și motivelor întemeiate, ce confirmă imposibilitatea depunerii acestuia în termen. Deși la caz o astfel de solicitare a fost formulată de recurent, fiind o prioritate a acestuia, însă argumentele aduse nu sunt plauzibile și nu justifică repunerea în termenul de contestare cu recurs.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului relevă că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. 7

Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv dreptul de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 din Constituția Republicii Moldova, relevat în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13 din Convenție, circumstanțele relatate denotă că, recurentul și-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale în termenul prevăzut de legislația în vigoare.

În corolar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că recurentul a depus recursul împotriva încheierii instanței de apel în afara termenului legal, prin ce se impune declararea acestuia inadmisibil, or, solicitarea de repunere în termen nu este justificată.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art.65, art. 243 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea formulată în recurs de către Sunnat Berdiev, reprezentat de avocatul Cristina Negru, cu privire la repunere în termenul de declarare a recursului. Declară inadmisibil recursul depus de Sunnat Berdiev, reprezentat de avocatul Cristina Negru, împotriva încheierii din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8