3ra-698/25 — contestarea actului administrativ

3ra-698/25 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2026)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Vidieva Olga, reprezentată

de avocata Negru Cristina,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Vidieva Olga împotriva Inspectoratului General pentru

Migrație, Direcția Azil și Apatridie, cu privire la anularea actului administrativ

individual defavorabil,

împotriva deciziei din 17 iunie 2025 a Curții de Apel Centru,

(Dosarul nr. 3ra-698/24

NR. PIGD 2-24071923-01-3ra-01102025)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare

a ei.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. Gh. Stratulat

Curtea de Apel Centru – jud. V. Sîrbu, A. Braga, A. Cașcaval

18 februarie 2026

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de

Vidieva Olga, reprezentată de avocata Negru Cristina,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva Inspectoratului General pentru Migrație, Direcția Azil și

Apatridie, solicitând anularea deciziei nr.3071/24/DAA din 18.06.2024, prin care

a fost respinsă cererea de azil; constatarea faptelor invocate de către Vidieva Olga

ca fiind admisibile pentru acordarea protecției umanitare în conformitate cu art. 19

al Legii nr. 270 din 18.12.2008 privind azilul în Republica Moldova.

din 18 iunie 2024, emisă de Direcția azil și integrare (DAI) a Inspectoratului

General pentru Migrație, a fost decisă neacordarea lui Vidieva Olga a statutului de

refugiat și i-a fost refuzată cererea de azil, aceasta fiindu-i comunicată la 18 iunie

2024.

Federația Rusă, nici în Ucraina, deoarece are frică pentru viața sa, iar motivul fricii

sale este că nu se simte în siguranță.

Rusă nu prezintă un pericol atât pentru viața și securitatea acesteia în cazul

întoarcerii în țara de origine, cu care nu este de acord și solicită anularea acesteia.

legale: articolele 16, 17, 19, 42, 48, 51, din Legea nr. 270 din 18.12.2008 privind

azilul în Republica Moldova, art. 219 Cod administrativ.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

cererea de chemare în judecată înaintată de Vidieva Olga a fost respinsă ca

neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Vidieva Olga, a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani

1

din 05 februarie 2025, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

noi decizii prin care acțiunea să fie admisă.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

cererea de apel depusă de avocata Negru Cristina, în interesele apelantei Vidieva

Olga și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 05

februarie 2025.

constituie decizia nr. 3071/24/DAA din 18 iunie 2024, prin care a fost respinsă

cererea de azil.

reclamantei privind constatarea faptelor invocate de către Vidieva Olga, ca fiind

admisibile pentru acordarea protecției umanitare în conformitate cu art. 19 al Legii

nr. 270.

netemeinicia acțiunii, dispunând respingerea acesteia, soluția fondului având la

bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a

fost dată aprecierea juridică cuvenită

reclamantă/apelantă în cererea privind acordarea protecției pe teritoriul Republicii

Moldova, nu constituie temei real și întemeiat pentru admiterea și satisfacerea

acesteia, or, cercetând starea de fapt, nu s-au constatat în raport cu solicitanta

Vidieva Olga, careva temeri bine întemeiate și justificate, care ar confirma

eventuala persecutare a acesteia pe motiv de rasă, religie, naționalitate, apartenență

la un anumit grup social sau opinie politică, precum și nu a fost probat faptul că

ultima s-ar afla în afara țării a cărei cetățenie o deține datorită acestei temeri și nu

dorește să se pună sub protecția acestei țări, iar ca urmare a unor astfel de

evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă.

Federația Rusă, în Ucraina, unde nu și-a perfectat permis de ședere, locuind în

Ucraina în baza vizei, iar la 01.08.2022 a părăsit teritoriul Ucrainei, din cauza

războiului și din cauza că îi expirase viza, venind în Republica Moldova unde a

solicitat azil.

suficient de clar și motivat, fiind redată argumentarea deciziei luate, nefiind

prezentate nici Inspectoratului General pentru Migrație în cadrul procedurii

administrative și nici instanței în cadrul examinării pricinii în fond, careva probe

2

pertinente, concludente și admisibile, care ar demonstra alegațiile

reclamantei/apelante privind prezența unor temeri bine întemeiate, datorită cărora

ultima nu se poate afla sub protecția țării, a cărei cetățenie o deține, sau că datorită

respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă.

probleme cu autoritățile naționale și nu are impedimente de a reveni în țara sa de

origine – Federația Rusă. Consecvent, ultima și-a manifestat voința de a solicita

azil, doar cu scopul reglementării șederii pe teritoriul Republicii Moldova, singurul

argument invocat în acest sens fiind lipsa elementului de siguranță.

privința sa au fost aplicate careva acte de persecuție, aceasta părăsind țara în mod

legal, în lipsa motivelor de constrângere bazate pe persecuție.

întreprinse împotriva sa, care ar pune în pericol viața sau integritatea

reclamantei/apelante Olga Vidieva, nefiind probată existența unei temeri

întemeiate și justificate, precum și a unei probabilități reale că în cazul întoarcerii

în țara sa de origine, viața și integritatea corporală a ultimei putînd fi puse în

pericol, și nefiind prezentate suficiente probe pentru a considera că există o

probabilitate rezonabilă ca solicitantul de protecție internațională să fie supus

acțiunilor ce ar duce la încălcarea drepturilor sale fundamentale, care să constituie

acte de persecuție, instanța de apel a constatat inexistența circumstanțelor ce ar face

aplicabile prevederile art. 45 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 270 privind azilul în

Republica Moldova.

său la acțiune, urma nu doar la general să-și expună dezacordul cu activitatea

administrativă, ci să-și întemeieze cererea de chemare în judecată pe prevederile

exprese a legii.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Cristina, a declarat recurs împotriva deciziei din 17 iunie 2025 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului și casarea integrală a deciziei cu

pronunțarea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

ARGUMENTELE RECURSULUI

Cristina, a susținut că instanța de apel a aplicat eronat prevederile legale relevante

și a omis examinarea detaliată a circumstanțelor esențiale ale cauzei, astfel că

concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

3

concludent și fără argumente certe, a respins cererea de apel fără a se expune asupra

tuturor aspectelor de drept și de fapt ale litigiului.

au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare,

cărora le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale.

Direcția Azil și Apatridie, a solicitat respingerea cererii de recurs depuse de

Vidieva Olga, reprezentată de avocata Negru Cristina.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot

fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea

hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen”

„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată

este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului,

se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia

vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară

sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis

neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a

fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru

instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului

în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea

recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă

acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar

prezentului cod.”

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se

comunică părților.

4

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în

special când recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

că decizia motivată a fost notificată recurenților la 23 septembrie 2025, iar recursul

a fost depus, cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă.

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind

interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel,

care au fost analizate de către Curtea de Apel, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță,

în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul

administrativ.

necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

5

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat

o hotărâre neîntemeiată.

determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a criticii

în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel, nu echivalează cu un

argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului

recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Codul administrativ,

6

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară ca inadmisibil recursul depus de Vidieva Olga, reprezentată de

avocata Negru Cristina.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

7