3ra-163/25 — contestarea actului administrativ

3ra-163/25 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Zhurauskaya

Volha, reprezentată de avocatul Șevciuc Ștefan,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Zhurauskaya Volha către Inspectoratul

General Pentru Migrație, Direcția Azil și Apatridie privind contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 1 octombrie 2024 a Curții de Apel

Chișinău,

(Dosarul nr. 3ra-163/25

PIGD 2-23068997-01-3ra-24032025)

Recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia

instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. I. Barbacaru

Curtea de Apel Chișinău – jud. G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici

26 noiembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul depus de Zhurauskaya Volha,

reprezentată de avocatul Șevciuc Ștefan,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc,Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Șevciuc, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General

pentru Migrație, Direcția Azil și Apatridie, solicitând anularea unui act

administrativ individual.

din Republica Belarus, orașul Vitebsk, s-a adresat Direcției Azil și Apatridie din

cadrul Inspectoratului General pentru Migrație al Ministerului Afacerilor Interne,

cu o cerere de acordare a azilului pe teritoriul Republicii Moldova.

Migrație nr. 1854/23//DAA din 14 aprilie 2023, cererea sa de azil a fost respinsă.

Autoritatea competentă a invocat următoarele argumente: nu există un risc serios

de care reclamanta ar putea fi vizată (condamnare la moarte sau supunere la o

pedeapsă echivalentă acesteia); nu rezultă că aceasta ar fi comis o infracțiune pe

teritoriul statului de origine; nu există indicii privind aplicarea unor tratamente sau

pedepse inumane ori degradante asupra acesteia în țara de origine și nici riscul de

a fi supusă unor astfel de tratamente în cazul întoarcerii; totodată, s-a reținut că

reclamanta nu a fost constrânsă să părăsească Republica Belarus în mod forțat; s-a

apreciat că situația generală din Republica Belarus nu constituie, în sine, un pericol

pentru viața ori securitatea reclamantei în cazul reîntoarcerii.

teritoriul Republicii Belarus la data de 1 august 2020 și a intrat în Federația Rusă,

unde a rămas timp de două luni. Ulterior, a plecat în Ucraina, iar la data de 4

octombrie 2020 a intrat în Republica Moldova, invocând că se afla în vizită la

bunica copiilor săi (pe linie paternă), cetățean al Republicii Moldova.

Leria – care dețin dublă cetățenie, atât a Republicii Moldova, cât și a Republicii

Belarus.

există riscul să fie supusă represiunilor sau chiar unei execuții ilegale, motivat de

faptul că a activat în calitate de jurnalist în cadrul unor organizații obștești.

1

pentru infracțiunea de „insultare a unui reprezentant al autorităților”. În acest

context, domiciliul său a fost percheziționat, fiindu-i ridicate echipamente în

valoare de aproximativ 10.000 de dolari americani, fără eliberarea unui proces-

verbal sau a unui alt act justificativ. Totodată, contul său bancar a fost blocat. La

aproximativ două săptămâni după aplicarea unei amenzi, reclamanta a fost adusă

cu forța în fața unei comisii de anchetă pentru a depune mărturie. Ulterior,

împotriva sa a fost intentat un dosar contravențional și i s-a aplicat o amendă în

mărime de 810 ruble belaruse (echivalentul a circa 6000 de lei moldovenești).

doi copii minori ai săi, și având în vedere posibilele consecințe ale exprimării

publice a opiniilor sale împotriva guvernului din Belarus, în contextul alegerilor

prezidențiale din august 2020, a decis să părăsească țara de origine și să se

stabilească în Republica Moldova, stat al cărui cetățean este tatăl copiilor săi.

exprime în mod activ poziția publică și politică, prin comentarii postate pe rețelele

sociale și prin colaborarea cu organizații calificate de autoritățile belaruse drept

grupuri extremiste. Reclamanta susține că, în cazul reîntoarcerii în Belarus, riscă

să fie arestată, întrucât este percepută de regimul autoritar ca un „dușman al

poporului”. La aproximativ două luni de la plecare, a aflat că a fost inclusă în lista

internațională de persoane căutate de autoritățile din Federația Rusă, listă în care

se află și în prezent. Prin urmare, întoarcerea în țara de origine comportă pentru

aceasta un risc real de arestare arbitrară sau chiar de eliminare fizică.

anul 2020, și-a exprimat public opoziția față de regimul condus de președintele

Aleksandr Lukașenko, acuzând fraudarea masivă a alegerilor. A invocat că, sub

conducerea acestuia, Republica Belarus a devenit un stat represiv, unde cetățenii

sunt lipsiți de cele mai elementare drepturi, iar orice exprimare a dezacordului este

urmată de sancțiuni severe, constând în amenzi disproporționate sau privare de

libertate. Aceste practici represive s-au intensificat în special după scrutinul

prezidențial din 2020.

Inspectoratului General pentru Migrație de a-i respinge cererea de azil și consideră

că cererea sa nu a fost examinată într-un mod complet și obiectiv. În opinia sa,

autoritatea administrativă nu a luat în considerare în mod corespunzător

circumstanțele expuse, precum și riscurile reale și pericolele iminente care o

amenință în cazul reîntoarcerii în statul de origine.

de drepturile fundamentale prevăzute în Declarația Universală a Drepturilor

2

Omului, iar autoritățile exercită frecvent rețineri arbitrare, fără respectarea

garanțiilor procesuale și fără formularea oficială a unor acuzații. Reclamanta a

relatat că are cunoștință de multiple cazuri de arestare a apărătorilor drepturilor

omului și a oferit ca exemplu un caz concret în care un jurnalist cu care colaborase

anterior, angajat al postului „Radio Libertatea”, a fost condamnat la o pedeapsă

privativă de libertate de 6 ani pentru convingerile sale politice.

Belarus, în calitate de activist public și jurnalist, se află în pericol iminent de a fi

persecutată penal, cel puțin în temeiul următoarelor articole ale Codului penal

belarus: art. 130, 188, 193, 367¹ și 369. În plus, reclamanta afirmă că respingerea

cererii sale de azil ar genera consecințe grave asupra situației familiale, întrucât are

în grijă exclusivă cei doi copii minori, iar tatăl acestora nu locuiește pe teritoriul

Republicii Moldova. De asemenea, bunica copiilor, în vârstă de 80 de ani, nu este

în măsură să preia responsabilitatea pentru creșterea și îngrijirea acestora. Astfel,

reclamanta este singura persoană capabilă legal și faptic să exercite

responsabilitatea părintească până la atingerea majoratului de către copii.

Reîntoarcerea forțată în statul de origine ar duce, în mod inevitabil, la separarea

familiei, cu consecințe negative ireparabile asupra minorilor.

coroborate cu informațiile credibile referitoare la situația actuală din Republica

Belarus, se constată că Zhurauskaya Volha întrunește condițiile de acordare a

protecției prevăzute de art. 16 și art. 19 din Legea nr. 270 din 18.12.2008 privind

azilul în Republica Moldova, întrucât există un risc real pentru integritatea vieții și

sănătății sale în cazul reîntoarcerii în țara de origine.

analize complete și conforme cerințelor legale ale cererii de azil. Astfel, autoritatea

competentă nu a realizat o cercetare detaliată a tuturor circumstanțelor relevante

ale cazului, cu încălcarea art. 42 din Legea nr. 270. De asemenea, nu a valorificat

informații clare, actualizate și din surse multiple privind situația generală din

Republica Belarus, contrar prevederilor art. 43 din aceeași lege. În plus, autoritatea

nu a luat în considerare în mod corespunzător atât evenimentele survenite anterior

părăsirii țării de origine, cât și cele apărute ulterior, aspect obligatoriu potrivit art.

48 din Legea nr. 270.

anularea Deciziei Direcției Azil și Apatridie a Inspectoratului General pentru

Migrație din cadrul MAI nr. 1854/23//DAA din 14 aprilie 2023 și acordarea unei

forme de protecție în conformitate cu art. 16 din Legea nr. 270 din 18 decembrie

2008.

3

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Râșcani, acțiunea în contencios administrativ depusă de avocatul Ștefan Șevciuc în

numele reclamantei Zhurauskaya Volha a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru anularea deciziei

Direcției Azil și Apatridie a Inspectoratului General pentru Migrație și, respectiv,

pentru acordarea formei de protecție solicitate.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

reclamantei Zhurauskaya Volha, a formulat apel împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani din 15 decembrie 2023. Prin cererea de apel, s-a solicitat

casarea hotărârii instanței de fond și adoptarea unei noi hotărâri prin care să se

admită integral acțiunea în contencios administrativ, cu consecința anulării deciziei

Direcției Azil și Apatridie și acordarea formei de protecție prevăzute de lege.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

Șevciuc, depus în numele apelantei Zhurauskaya Volha, ca fiind nefondat. Instanța

de apel a menținut hotărârea din 15 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, constatând că soluția primei instanțe este legală și întemeiată.

a ajuns la o concluzie corectă cu privire la netemeinicia acțiunii reclamantei. Or,

Direcția Azil și Apatridie, în temeiul legii, avea obligația de a verifica obiectiv și

imparțial toate sursele de informații relevante pentru cererea de azil aflată în

examinare, de a cerceta toate circumstanțele și de a ține cont de toate împrejurările

care redau cât mai obiectiv situația reală a solicitantului și necesitatea acordării

protecției de către statul Republica Moldova. De asemenea, era obligată, în baza

legii, să verifice toate circumstanțele invocate de către solicitant în motivarea

cererii de azil, în scopul stabilirii gradului de corespundere a acestora cu realitatea.

Or, la examinarea cererii de azil, autoritatea competentă nu era ținută să constate

situația de fapt existentă independent de argumentele prezentate de solicitant.

respectarea procedurii prevăzute de lege, iar reclamanta nu a invocat nicio încălcare

de procedură la emiterea deciziei. În decizia emisă, autoritatea pârâtă a menționat

că, din analiza conceptului de temere bine întemeiată de persecuție, sub aspectul

celor două componente – elementul subiectiv și cel obiectiv – nu rezultă existența

unei temeri sau a unei probabilități de persecuție în sensul Convenției din 1951.

4

corect faptul că reclamanta nu a prezentat Inspectoratului General pentru Migrație

și nici în fața instanței de judecată probe pertinente, concludente și admisibile care

să ateste prezența unor temeri bine întemeiate privind persecuția în țara de origine

pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau

opinie politică. Totodată, nu s-a probat că, din cauza acestor temeri, reclamanta nu

poate beneficia de protecția statului a cărui cetățenie o deține ori că nu dorește să

se reîntoarcă în statul respectiv.

susținut concluziile instanței de fond potrivit cărora Inspectoratul General pentru

Migrație, Direcția Azil și Apatridie, a emis legal actul administrativ contestat –

Decizia nr. 1854/23/DAA din 14 aprilie 2023. În cadrul examinării cauzei nu au

fost prezentate probe pertinente și admisibile care să justifice anularea actului

administrativ, motiv pentru care acțiunea a fost corect respinsă ca fiind

neîntemeiată.

căruia hotărârea primei instanțe ar fi trebuit casată, întrucât ar fi contrară

circumstanțelor cauzei. La examinarea conținutului hotărârii contestate, instanța de

apel a reținut că aceasta este legală, motivată și bine argumentată, făcând trimitere

la normele de drept material și procesual, oferind o apreciere corectă probelor

administrate, determinând circumstanțele relevante pentru soluționarea cauzei și

aplicând în mod just legea.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Ștefan a depus recurs împotriva deciziei din 1 octombrie 2024 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral

cererea de chemare în judecată.

ARGUMENTELE RECURSULUI

mod complet, obiectiv și sub toate aspectele relevante, pronunțând hotărâri

nefondate. Curtea de Apel Chișinău a tratat superficial cauza și nu a valorificat

rapoartele internaționale invocate, inclusiv cele la care Direcția Azil și Apatridie

făcuse referire în decizia contestată.

nr.270/2008, potrivit cărora niciun beneficiar al unei forme de protecție nu poate fi

returnat într-un stat unde există riscul amenințării vieții, torturii sau tratamentelor

5

degradante. De asemenea, au fost ignorate dispozițiile art. 5 alin. (1) din CEDO și

art. 19 alin. (3) din Constituția Republicii Moldova.

persoanelor care, din cauza unor temeri bine întemeiate de persecuție pentru opinie

politică, se află în afara țării de origine și nu pot sau nu doresc să se pună sub

protecția acesteia. Acest temei este aplicabil în mod direct reclamantei.

Legea nr. 270/2008, deoarece circumstanțele persecutorii nu pot fi întotdeauna

probate cu documente, mai ales în contextul părăsirii urgente a țării de origine.

Federația Rusă sau Republica Belarus i-ar pune în pericol viața și integritatea.

Decizia autorității competente se bazează pe argumente formale și nu reflectă

riscurile reale.

include pedeapsa cu moartea, tratamente inumane sau tortură, ori amenințarea

gravă la viață în context de violență generalizată.

constatate contradicții între declarații. Argumentele autorității privind lipsa

riscurilor sau existența alternativei refugierii interne sunt nefondate și contrazic

informațiile obiective și situația personală a reclamantei.

(art. 42 din Legea nr. 270/2008), de a examina individual și obiectiv cererea (art.

43), de a ține cont de informații precise și actualizate din surse multiple privind

situația din țara de origine, și de a evalua atât evenimentele anterioare, cât și cele

ulterioare părăsirii țării (art. 48).

cererii de acordare a protecției conform art. 16 din Legea nr. 270/2008, întrucât

existența unei temeri bine întemeiate de persecuție și a unui risc real asupra vieții

și integrității reclamantei este evidentă.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

6

„Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme

de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă

recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se comunică părților.

Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost

notificată avocatului Șevciuc Ștefan la data de 20 ianuarie 2025, prin intermediul

poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la

dosar.

avocatul Șevciuc Ștefan la data de 19 martie 2025, este în termen. Prin urmare,

recursul a fost formulat în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul

administrativ.

inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe

temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă.

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

7

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Zhurauskaya Volha, reprezentată de avocatul Șevciuc Ștefan, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la

dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă

interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de

chemare în judecată și cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de

Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există

aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor

cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de

art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul

administrativ.

necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat

o hotărâre neîntemeiată.

determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste

critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări

și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

8

admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale

atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea

aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios

administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în

concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes.

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea

hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],

2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea

CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages

Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor

proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea

hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Zhurauskaya Volha, reprezentată de

avocatul Șevciuc Ștefan.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

9