3ra-612/24 — obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-612/24 — obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Sanchez

Dominguez Brenda Dunia, reprezentată de avocatul Adam Alexandru,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Sanchez Dominguez Brenda Dunia

împotriva Biroului Migrație și Azil cu privire la obligarea emiterii actului

administrative favorabil,

împotriva deciziei din 28 februarie 2024 a Curții de Apel

Chișinău,

(Dosarul nr. 3ra-612/24

PIGD 2-22074659-01-3ra-12072024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul

administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu

constituie un temei de casare a ei.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. Igor Barbacaru

Curtea de Apel Chișinău – jud. V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc

23 iulie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul depus de Sanchez Dominguez Brenda

Dunia, reprezentată de avocatul Adam Alexandru,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc,Președinte,

Ion Munteanu,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

în instanța de judecată împotriva Biroului Migrație și Azil, solicitând anularea

deciziei nr. 1388/22/DAI din 27 aprilie 2022 și obligarea acordării azilului pe

teritoriul Republicii Moldova.

acordarea azilului i-a fost comunicată la data de 10 mai 2022, însă nu este de acord

cu conținutul acesteia, pe care o consideră ilegală. Reclamanta s-a născut la data de

20 mai 1973, în orașul Matanzas, Republica Cuba, iar în Republica Moldova se

află împreună cu concubinul său, Lopez Milanes Alexander (solicitant de azil), și

cu fiul său, Milanes Sanchez Yoan Sebastian (de asemenea, solicitant de azil).

azilului, întrucât nu poate și nu dorește să se întoarcă în Republica Cuba, deoarece

nu se simte în siguranță pe teritoriul acesteia. A indicat că are temeri reale față de

regimul politic actual și față de poliție, motivat de faptul că a participat la

demonstrația organizată în orașul Havana, la data de 11 iulie 2021, ale cărei urmări

constau în identificarea și arestarea participanților de către autorități. Reclamanta

susține că regimul actual suprimă populația și recurge la omucideri.

reclamanta a declarat că, la data de 17 iulie 2021 a părăsit legal teritoriul Cubei prin

intermediul Aeroportului Internațional, deplasându-se în Federația Rusă în scop de

muncă, de unde a procurat diverse bunuri pentru familia sa. După o perioadă de

ședere legală de trei luni în Federația Rusă, a intrat ilegal, împreună cu familia, pe

teritoriul Republicii Moldova, tranzitând Ucraina. La data de 26 noiembrie 2021

au solicitat azil imediat ce au fost reținuți de Poliția de Frontieră pentru trecerea

ilegală a frontierei de stat.

nevoită să părăsească țara de origine întrucât riscă să fie persecutată de actualul

regim și de autoritățile polițienești, în special pentru faptul că a participat la

manifestațiile din 11 iulie 2021, eveniment înregistrat video, în cadrul căruia

1

participanții sunt identificați și ulterior reținuți, iar unii dintre aceștia chiar

executați.

prevederile punctului A2 al articolului 1 din Convenția din 1951 privind statutul

refugiaților, care stabilește că beneficiază de statutul de refugiat persoana care, „...

în urma unor temeri justificate de a fi persecutată din motive de rasă, religie,

naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinii politice, se află în

afara țării a cărei cetățenie o are și care nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu

dorește protecția acelei țări...”. Reclamanta susține că temerea sa de persecuție se

încadrează în două dintre motivele prevăzute de convenție – apartenența la un

anumit grup social și opinia politică.

azilul în Republica Moldova, care prevede că protecția umanitară se acordă

străinului care nu întrunește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat,

dar pentru care există motive serioase și întemeiate de a crede că, în cazul returnării

în țara de origine, va fi supus unui risc real de a suferi vătămări grave, conform

definiției prevăzute la art. 45 alin. (3) al legii menționate. Astfel, alin. (3) al art. 45

prevede că, prin vătămări grave, se înțelege inclusiv tortura sau tratamentele ori

pedepsele inumane sau degradante aplicate solicitantului în țara de origine.

Direcției azil și integrare a declarat în mod constant că riscă persecuții grave, ce ar

duce la încălcarea dreptului său de a circula liber pe teritoriul statelor semnatare ale

Convenției din 1951.

emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 270/2008. Potrivit art. 17 alin. (1) din

aceeași lege, statutul de refugiat se recunoaște străinului care, din cauza unei temeri

bine întemeiate de a fi persecutat pe unul dintre motivele menționate anterior, se

află în afara țării de cetățenie și care nu poate sau nu dorește să se pună sub protecția

acelei țări.

competente de a cerceta toate aspectele relevante ale cererii de azil, în colaborare

cu solicitantul sau la solicitarea acestuia. Conform art. 48 din aceeași lege, la

evaluarea temerii bine întemeiate de persecuție sau a riscului serios, autoritățile

trebuie să se bazeze atât pe evenimentele anterioare părăsirii țării de origine, cât și

pe cele ulterioare.

autoritățile nu au efectuat cercetarea tuturor aspectelor relevante ale cererii de azil,

așa cum impune art. 42 din Legea nr. 270/2008 și nu au ținut cont de totalitatea

2

circumstanțelor relevante, anterioare și ulterioare părăsirii țării de origine, în

contradicție cu prevederile imperative ale art. 48 din aceeași lege.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

acțiunea formulată de reclamanta Sanchez Dominguez Brenda Dunia împotriva

Biroului Migrație și Azil a fost respinsă ca neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

în interesele Sanchez Dominguez Brenda Dunia, a declarat apel nemotivat

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 26 iulie 2022, iar

ulterior, la data de 6 octombrie 2022 a depus apelul motivat, solicitând casarea

hotărârii și pronunțarea unei noi decizii prin care să fie admisă acțiunea.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

declarat de Sanchez Dominguez Brenda Dunia împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 26 iulie 2022, menținând hotărârea atacată.

stabilite motive care să justifice anularea deciziei nr. 1388/22/DAI din 27 aprilie

2022, emisă de Direcția azil și integrare a Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne privind respingerea cererii de azil și refuzul acordării statutului

de refugiat pe teritoriul Republicii Moldova, care să cadă sub incidența art. 224

alin. (1) lit. b) din Codul administrativ.

reclamanta Sanchez Dominguez Brenda Dunia, născută la data de 20 mai 1973,

conform copiei documentului de identitate temporară eliberat de Biroul de Migrație

și Azil la data de 26 noiembrie 2021, este cetățeană a Republicii Cuba. În cauză nu

a fost probată existența unui risc serios de a fi supusă condamnării la moarte,

torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane ori degradante, sau a unor

amenințări grave și individuale la adresa vieții ori integrității corporale în cazul

întoarcerii în statul de origine.

manieră rezonabilă că șederea sa în continuare în țara de origine ar deveni

intolerabilă pentru sine din motivele prevăzute de definiția refugiatului, și nici că

întoarcerea sa în Republica Cuba ar implica o astfel de intolerabilitate din aceleași

motive.

3

Dominguez Brenda Dunia, nu a indicat niciun motiv imperios care să justifice

temerea sa de persecuție. Analizând motivele invocate în sprijinul părăsirii țării de

origine și al cererii de azil, s-a constatat că acestea nu individualizează în mod

convingător o temere rezonabilă. În consecință, instanța a conchis că nu se impune

examinarea în fond a elementului referitor la temerea justificată.

Dominguez Brenda Dunia, nu a demonstrat într-o măsură rezonabilă că rămânerea

sa în continuare în statul de origine ar deveni intolerabilă pentru sine din motivele

prevăzute de definiția refugiatului sau că, în cazul întoarcerii în acel stat, ar fi

expusă unei intolerabilități din aceleași motive, în condițiile în care nu a rezultat

existența unei temeri justificate.

concluzia că există o probabilitate rezonabilă ca Sanchez Dominguez Brenda Dunia

să fie supusă unor acțiuni care ar conduce la încălcarea drepturilor sale

fundamentale, de natură a constitui acte de persecuție ce ar atrage incidența

prevederilor art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr. 270/2008 privind azilul în

Republica Moldova.

Dunia a părăsit țara de origine în mod legal, având contact direct cu autoritățile

statale, fapt ce indică lipsa suspiciunii din partea autorităților cubaneze că aceasta

ar reprezenta un pericol pentru securitatea națională. În acest sens, se constată că

solicitanta nu se afla în atenția organelor statului ca persoană susceptibilă de

persecuție. Potrivit pct. 106 din Manualul UNHCR privind procedurile și criteriile

de determinare a statutului de refugiat în baza Convenției de la Geneva din 1951,

ori de câte ori este posibil, protecția națională prevalează asupra protecției

internaționale.

stabilit în mod întemeiat că solicitanta de azil, Sanchez Dominguez Brenda Dunia,

nu a individualizat nicio acțiune concretă îndreptată împotriva sa care să reprezinte

un pericol real și personal pentru viața sau integritatea sa. Din acest motiv,

autoritatea pârâtă nu a putut emite o decizie favorabilă privind acordarea azilului.

întâmpinat niciun obstacol din partea autorităților statului de origine, iar mai mult

decât atât, nu a individualizat nicio acțiune concretă întreprinsă împotriva sa care

să îi pună în pericol viața sau integritatea. Declarațiile oferite de aceasta cu ocazia

depunerii cererii de recunoaștere a statutului de refugiat nu relevă existența unor

temeri bine întemeiate de persecuție sau a unui risc serios la care ar fi supusă.

4

Dunia nu a probat că, în privința sa ar fi fost aplicate acte de persecuție în sensul

art. 17 din Legea nr. 270/2008 privind azilul în Republica Moldova, acte care, prin

natura ori repetitivitatea lor, să constituie o încălcare gravă a drepturilor

fundamentale ale omului. Nu au fost demonstrate împrejurări ce ar putea reprezenta

un cumul de măsuri – inclusiv încălcări ale drepturilor omului – suficient de grave

pentru a afecta persoana într-o manieră relevantă, cum ar fi: acte de violență fizică

sau psihologică, inclusiv violență sexuală; măsuri legale, administrative,

polițienești și/sau judiciare discriminatorii ori aplicate în mod discriminatoriu;

acuzarea sau sancționarea în mod disproporționat; urmărirea penală ori

condamnarea pentru refuzul de a executa serviciul militar în contextul unui

conflict, atunci când acest serviciu ar presupune comiterea unor fapte ce atrag

clauzele de excludere prevăzute de art. 17; sau abuzuri și acte discriminatorii

îndreptate împotriva persoanelor pe criterii de gen ori împotriva minorilor.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

avocatul Adam Alexandru a depus recurs împotriva deciziei din 28 februarie 2024

a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie

admisă integral cererea sa de chemare în judecată.

ARGUMENTELE RECURSULUI

complet și corect argumentele invocate în cererea de chemare în judecată. Astfel,

instanța a omis examinarea unor elemente relevante privind riscul real la care ar fi

expusă recurenta în cazul returnării în statul de origine – Republica Cuba.

demonstrația pașnică din 11 iulie 2021, desfășurată în orașul Havana, în cadrul

căreia cetățeni cubanezi au protestat împotriva restricțiilor sistemice privind

drepturile și libertățile fundamentale. Participanții la această manifestație au fost

ulterior identificați, arestați și supuși represiunilor de către autoritățile

guvernamentale.

arbitrare și tratamente inumane aplicate de regimul politic din Cuba în raport cu

opozanții, militanții civici și participanții la manifestații, teama sa fiind rezonabilă

și întemeiată, având în vedere contextul sociopolitic din statul de origine.

2022 al organizației ECOI.NET, care indică faptul că guvernul cubanez continuă

5

să reprime brutal orice formă de disidență, să limiteze accesul la informații, să

controleze presa și să aplice represalii împotriva jurnaliștilor, bloggerilor,

activiștilor și protestatarilor pașnici. De asemenea, raportul menționează lipsa

garanțiilor unui proces echitabil, aplicarea unor sancțiuni penale arbitrare și

condamnări pentru infracțiuni formulate vag.

în care recurenta a solicitat azilul, ignorând atât împrejurările individuale, cât și

sursele obiective privind riscurile din Cuba.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se

schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia

vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară

sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis

neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a

fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă

recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul

inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică

părților.

Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost

notificată avocatului Adam Alexandru la data de 19 iunie 2024, prin intermediul

poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la

dosar.

reprezentată de avocatul Adam Alexandru la data de 20 iunie 2024, este în termen.

6

Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu prevederile art. 245 din

Codul administrativ.

inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe

temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă.

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Sanchez Dominguez Brenda Dunia, reprezentată de avocatul Adam Alexandru, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece

se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău

și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept

material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de

chemare în judecată și cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de

Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există

aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor

cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de

art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

7

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul

administrativ.

necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat

o hotărâre neîntemeiată.

determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste

critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări

și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale

atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea

aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios

administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în

concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes.

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea

hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],

2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea

CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages

Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor

proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea

hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

8

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Sanchez Dominguez Brenda Dunia,

reprezentată de avocatul Adam Alexandru.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Munteanu

Diana Stănilă

9